1,100 matches
-
de unde, printre gemetele bătrânei mame suferinde, am auzit-o cum încuia ușa. 11. Acum, când recapitulați, s-ar putea să vi se pară că vorbesc cam mult și cam urât despre lucruri neesențiale; de asemenea, s ar putea să vă contrarieze dimensiunile căpătate de o doamnă Gerda sau de alții ca ea, dimensiuni altminteri deloc neglijabile pentru existența mea; s-ar putea chiar să puneți asta pe seama intenției mele de a încețoșa ceea ce se petrecea dincolo, la celălalt capăt al coridorului
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cap: - Noi, militarii, abordăm dintr-un unghi diferit aceste chestiuni. Suntem gata să ne asumăm unele riscuri calculate, pentru a atinge anumite obiective. Ideea dumitale, că ar fi mai înțelept ca monstrul să fie lăsat să evadeze, este cu totul contrarie propriei mele opinii. Monstrul este o făptură inteligentă, care a atacat nava noastră. Situația asta nu poate fi tolerată. Sunt încredințat că a dezlănțuit atacul, în deplină cunoștință a urmărilor acestui atac. Iar consecință cea mai directă e moartea, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
și nouă de voturi pentru și paisprezece contra planului lui Grosvenor. Cu toate că autoritatea mea asupra savanților este limitată chiar în timp de criză, consider că votul a fost clar. - Bine, dar aproape opt sute de oameni s-au abținut! Protestă Morton, contrariat. - E dreptul lor, replica Leeth, pe un ton categoric. E de presupus că un om în toată firea știe ce vrea. Însăși ideea de democrație se bazează pe această presupunere, în consecință, ordon să trecem de îndată la acțiune. Morton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cinste, o să vezi și dumneata. Aicea suntem ca o familie... S-a întâmplat de au plecat deodată câțiva redactori buni, și Călăuza Bucureștiului și Adevĕrul ne cam înțeapă că nu mai avem oameni... Încă o dată, bine-ai venit, adăugă, puțin contrariat că străinul nu răspunde, nu reacționează și, mai ales, nu mai pleacă. Se sculă, îi deschise ușa și se înclină politicos a salut. Tocmai atunci sună, pe coridor, telefonul, iar Procopiu se repezi să ridice receptorul. — Vă salut cu respect
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dă-mi vești, te rog, despre fiecare“. Nu primi însă niciun răspuns și-și pierdu curajul. În același timp, dacă ar fi existat vreun Omid, indiferent cine era el, Armin i-ar fi dat de știre, fiindcă ar fi fost contrariat. Începu să trăiască pândind status-ul fiului său, de pe o rețea de socializare, doar că, în curând, nu mai desluși literele, iar fotografiile îi păreau ca niște ferestre albite de ceață. — Mi-a răspuns? o mai întreba pe Veterinara. Trecuse
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
fluture? ― Albastru! rânji Scarlat. ― Îhî. Când nu vine, mă întristez și nu mai pot face nimic. ― Hm! Ionescu clătină din cap: Sper să vină azi... Scarlat se ridică scuipând subțire. ― Acum sânt sigur. Sîntem nebuni de legat! Dascălu îi examină contrariat pe rând. ― Ar fi trebuit să-mi spuneți chestia asta de la început. N-a fost cinstit din partea voastră să mă păcăliți. Credeam că am plecat la drum cu oameni normali. ― Ca tine... ― Ei lasă acum, interveni Ionescu. A glumit și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ăsta. Mi-e teamă că e într-adevăr bolnavă. Cristescu se răsuci pe scaun, urmărindu-i curios mișcările. Bătrâna se apropie de odaia Valericăi Scurtu. Bătu discret, așteptând câteva clipe cu urechea lipită de ușă, apoi bătu mai insistent. Privi contrariată spre maior și chemă cu glas tare. ― Valerica! Dormi, draga mea ? Valerica! întoarse o față speriată. Sânt extrem de derutată, nu știu ce să cred... ― Încercați ușa, propuse calm maiorul. ― Sigur... e o idee. Melania Lupu apăsă pe clanță. În odaie era întuneric
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ochii tăi. Nu poți să-i păcălești nici o clipă. Dar, pe nesimțite, jocul nu mai e parcă joc. Amuzamentul s-a transformat în plăcere și chiar în ușoară beție. Toate oglinzile îți repetă "tu", "tu", "tu", și nimeni nu te contrariază în această mulțime. Mai mult: ceilalți depind, în mod evident, de tine. N-ai decât să faci o experiență, îți studiezi palma și nu mai vezi oglinzile. Ei bine, unde sânt dumnealor? Au dispărut! Tragi cu coada ochiului să verifici
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
boier că eu am tras un prim semnal de alarmă și mă tem, că mai târziu nu se va mai putea face ceva pentru a-l determina să învețe și să-și pregătească un viitor pe măsura așteptărilor părintești. Vădit contrariat de insistența mea mi se răspunde fără echivoc: - Să n-ai d-ta grijă de viitorul copilului meu, pentru că de acest lucru mă ocup eu. Mai clar decât atât nici că se putea spune.. și nu-mi rămâne decât să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
privirea și statura și-i spun tranșant că eu mă încred în profesionalismul colegilor și mă las apreciat și judecat de ei, colegii mei. Activistul șchiop, incult și agramat, bâlbâie încă ceva, apoi se așează pe un scaun și așteaptă contrariat că expunerea lui neinspirată și nefondată nu și-a atins scopul și nu m-a dat gata! După un moment ca acesta, o serie dintre diriginții participanți și-au spus cinstit părerile despre lecție și cel ce o susținuse, scoțând
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
din care personajul lui iscodea frumoasele hoinare se afla acum o bancă. Nu avea timp de pierdut: trebuia să se Întoarcă acasă, era o nebunie că ieșise cînd avea atîta de lucru, cartea trebuia să fie gata săptămîna următoare. Îl contrariase faptul că nu găsise viața lui Karl Abraham scrisă de fiica acestuia. Nu era un semn bun. Zeițele și zeii pădurii aveau oare de gînd să-l abandoneze? Se Întorsese mergînd pe jos. Mergea iute. Mersul pe jos Îi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să mă Întorc acolo, să văd dacă au apărut vizitatori. Ne vedem mai târziu! spuse Kitty. Plecă vioaie, dar prezența lui mai stărui În jurul ei câteva secunde. Ce energie cuceritoare avea acest om! În rulotă, primii doi vizitatori se uitau contrariați la micile DVD-uri. Vedeau niște imagini ciudate pâlpâind simultan, dar ecranele erau prea mici ca să poată Înțelege ceva. Kitty se grăbi să le explice. — Această scenă surprinde niște imagini pe care artista le are În exclusivitate, mutilarea organelor genitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și mai mult, să ajungă să mărturisească că uneori el i se pare prea prudent, ca să nu spună calculat, închipuindu-ne că ne-am împinge cercetarea spre o zonă atât de negativă a personalității. Era sigură că bărbatul închisese telefonul contrariat de discuție, îl îngrijora probabil perspectiva întâlnirii cu șeful departamentului de achiziții, și nu din timiditate sau modestie de grad inferior, de fapt, Marçal Gacho ținuse întotdeauna să proclame că nu-i place să atragă atenția asupra lui, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
că excavatoarele au săpat mult mai adânc, În orice caz tot sunt cincisprezece sau douăzeci de metri sub pământ, spuse Marçal, Ai dreptate, e destul de adânc. N-au mai vorbit despre subiect. Marçal nu dăduse impresia că ar fi fost contrariat din pricina conversației rapide, dimpotrivă, s-ar spune că se simte ușurat că putuse, fără să intre în zone periculoase și rezervate, să vorbească puțin despre o chestiune care îl preocupă, așa cum se observă cu ușurință. Marçal nu e mai fricos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ochii tăi. Nu poți să-i păcălești nici o clipă. Dar, pe nesimțite, jocul nu mai e parcă joc. Amuzamentul s-a transformat în plăcere și chiar în ușoară beție. Toate oglinzile îți repetă „tu”, „tu”, „tu”, și nimeni nu te contrariază în această mulțime. Mai mult: ceilalți depind, în mod evident, de tine. N-ai decât să faci o experiență, îți studiezi palma și nu mai vezi oglinzile. Ei bine, unde sunt dumnealor? Au dispărut! Tragi cu coada ochiului să verifici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
puteau conta pe prietenii, proiecții, complicități. Colonelul vorbea de Stonehenge, Avalon, Agarttha... Prostii. Mesajul trebuia recitit În Întregime. Desigur, Îmi ziceam Întorcându-mă spre casă, nu e vorba de a descoperi secretul templierilor, ci de a-l construi. Belbo părea contrariat la ideea de a ne Întoarce la documentul ce-i fusese lăsat de colonel, și Îl regăsi scotocind cam În silă Într-un sertar de jos al biroului. Totuși, am remarcat, Îl păstrase. Am recitit Împreună mesajul din Provins. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Mons” ce redă lupta continuă dintre om și forța acalmică a naturii, dar care în răstimpuri se răzvrătește împotriva oamenilor, ce mereu, prin acțiunile lor, dezechilibrează liniștea și mediul înconjurător. Luminița Radu (România): Primul contact cu muzica holotropică m-a contrariat, pentru că așteptările mele erau altele. Speram să mă relaxeze, de altfel chiar creasem un spațiu care să se armonizeze cu o astfel de experiență. La scurt timp am constatat că mă înșelasem și că, de fapt, această muzică te transpune
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Arghezi - că acesta „ne-a dat cel dintîi stil românesc, independent, original și croit din noi raporturi de cuvinte, din noi raporturi de sintaxă”, numindu-l „cel mai mare poet de azi al României”. Poetul de la Mărțișor, însă, îi va contraria admirația după plecarea din țară, făcîndu-i un portret vitriolant și, moralmente vorbind, nedrept în volumul Poarta albă („Un vizitator de mare literatură“, 1930), spre ironia amară a lui E. Lovinescu din Memorii... O prezență relativ des întîlnită în paginile revistei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de-acolo. Eleazar a clătinat din cap. - Nu e bine așa. Las-o unde e până când va putea fi luată și reînhumată imediat. Am să-i spun fiului meu, așa că n-ai a te teme că eu voi muri. Eram contrariat, căci doream să fac totul până la plecarea mea, și l-am întrebat pe Eleazar care era cauza neașteptatei lui șovăieli. - Și în rândul nostru există oameni răi, și unul dintre aceștia, beat fiind, a răspândit zvonul că cineva a îngropat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dar face ca și corpul bărbatului să intre în vibrații; părul îi tremură violent, împreună cu mâna încleștată parcă după ureche, ochii se deschid întrebători, ca niște mingi de ping-pong, iar corpul duduie ca un godin încins. Zogru este speriat și contrariat de forța Giuliei, ar fi vrut ca totul să înceteze, dar este și curios de final. Și, de parcă i-ar fi împlinit dorința, se opresc brusc: și valul de fum, și Giulia, și tremurăturile lui Andrei Ionescu. Și chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe bătrînul domn să coboare inutil. Optzeci de ani Împliniți, o statură de bătrîn elefant, un nas foarte coroiat și un baston cu măciulie de argint avînd gravat blazonul familiei făceau din el un bărbat impunător. Moartea lui Gildas Îl contrariase atît de mult Încît se dusese să se Întindă pe pat pînă la dejun. Arthus Își scrută fiul, pe Pierre-Marie, numit de obicei PM, care, așezat În fața lui În imensa sufragerie a castelului, dezghioca cu o Încetineală exasperantă vîrful unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cea a lui Pierric, Marie se luă după el, Îngrijorată. Gwen așteptă ca zgomotul pașilor să scadă pentru a o Întreba pa mama ei de la cine era apelul pe care-l primise Înainte de a părăsi cafeneaua. - Telefonul ăla te-a contrariat destul ca să te facă să pleci imediat. Nici măcar n-ai vrut să vin cu tine. De ce? Yvonne Își smulse electrozii cu un gest sec. - Mă obosiți toți cu Întrebările voastre! tună ea. Șterge-o! Afară! Afară! repetă ea văzînd-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Întorcea În Europa, până În momentul Îmbarcării În avion, și În acea ultimă clipă i‑a spus: „Am decis să mă mărit cu Chick”. Bătrâna mă detesta. Aparent, Vela dădea a Înțelege că‑și iubește mama, dar de fapt o contraria În toate felurile posibile. - La fel se Întâmpla și viceversa? a Întrebat Ravelstein. - N‑aș putea să‑ți răspund și nu văd pe nimeni care ar putea. Oamenii se străduiesc să‑și compună o imagine care să le confere consistență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
zicală rusească pentru tțțț‑ah, tțțț‑ah, constelația ei. E ușor de văzut cum te subjugă. Are, Într‑adevăr, o Înfățișare rasată, când e pusă la punct, și un corp sexi... La Început, Ravelstein era extrem de grijuliu să nu o contrarieze pe Vela. De dragul prieteniei noastre, voia să aibă relații amiabile cu amândoi și, când vorbea ea, o asculta cu căldură și cu deosebită atenție. O trata cu deferență. Și făcea toate astea cu un aer de virtuoz - ca un Itzhak
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
muzicuță din buzunar și continuă să participe la concertul infernal cântând îndrăcit din muzicuță o melodie ritmată cu ecou western, dansând în același timp. După încă vreo câteva zeci de secunde de infern muzical colectiv, BĂRBATUL CU ZIARUL se oprește contrariat urmărindu-l nemișcat pe BĂTRÎNUL CU BASTON. DOAMNA CU VOAL mai repetă de câteva ori același isterizant „o sole mio” după care se oprește și ea urmărindu-l pe BĂTRÎNUL CU BASTON. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL rămâne și el nemișcat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]