689 matches
-
La tovarășul Fărcășanu, îi spun. Camera 70. Urc, bat la ușa cu numărul 70, apoi intru. Înăuntru, un bărbat stă la fereastră și privește strada. Ce-i, tovarășe, mă ia la rost individul de la fereastră imediat ce intru, întorcîndu-se spre mine contrariat. E același bărbat cu care m-am întîlnit nas în nas la ușă, cînd am venit prima oară la Consiliu; mi-a rămas în minte gestul lui caraghios de a-mi indica ușa vecină cu degetul mic. Îl caut pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
evreul este și el o ființă umană, nu-i așa ?”, spune un personaj din nuvela Antisemitul, publicată În 1897 de poloneza Gabriela Zapolska <endnote id="(682, p. 254)"/>. Sau : „Oare evreii nu sunt și ei oameni ca și noi ?”, Întreabă contrariat un personaj al lui Ilya Ehrenburg (Julio Jurenito, 1921). Răspunsul este tranșant : „Bineînțeles că nu !” <endnote id="(732, p. 137)"/>. Sau : „Inima m-a ispitit să spun : și evreii sunt oameni, dar nu am zis nimic”, Își aduce aminte un
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru mine, mai ales acum cînd, nevenind încă iarna, nu pot intra într-un ritm de lucru relativ normal, fapt ce mă chinuie și mă obosește. Dacă aș fi putut, veneam pe neașteptate la Bacău, într-atîta eram de neliniștit, chiar contrariat. Pe aici însă nu suflă vînturi prea favorabile. Liviu Leonte este cam boicotat la revistă. Dușmanii, care au văzut că eu și Gheorghe avem trecere la L.L., au început să vîre cuie la el, scornind tot felul de murdării. Unul
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
întîlnești cu el la inspecțiile de grad și nu vreau să discuți cu el de-alde astea. Rezultatul a fost că și aici oamenii nu mai fac gramatică clasică. Dar, am zis: acestea sînt pentru Universitate, nu pentru școala secundară. Contrariat, m-am dus la Biblioteca fostului Seminar Pedagogic - acum I.C.P. P. D - am cerut manualele de gramatică V-VIII și cele de așa-zisă lectură și m-am uitat în ele aproximativ o săptămînă. Nu am găsit în ele „nici
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
una-alta să-mi adun gândurile și, mai important, Guillermo și familia lui știu că voi pleca a doua zi. Rămâne să mă gândesc ce voi face, îmi iau la revedere de la toată lumea, de data asta la plecare surprind fața contrariată a lui Don Julio, apoi o sclipire ciudată în ochii Eliei, decid să analizez lucrurile mai târziu, dacă va fi cazul și plec spre malul râului să fac autostopul la vreo canoe în trecere, care să mă ducă până la casa
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
până la deformarea percepției spre „enorm” și „monstruos”. O parte dintre personajele lui Caragiale, precum Dandanache sunt sensibile la zgomot ca și cum deodată epoca ar fi ridicat nivelul decibelilor pentru gradul de suportabilitate al acestor onorabili contemporani cu auzul fin și sensibilitatea contrariată. Aici este însă vorba de un fapt care depășește sfera anecdoticului, rămânând totuși cantonat în spațiul fluctuant al lui „simț enorm și văz monstruos” întrucât ceea ce definește epoca pentru autor este circumscris unei dimensiuni perceptive : auzul. La finele articolului, semnatarul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
mai amplu al întregii opere. Doresc să verific o intuiție și anume că ceea ce îl face pe Caragiale „contemporanul nostru” este recuperabil din descifrarea acestei sintagme reproiectate la nivelul operei în ansamblu. Cum arată subiectul unei astfel de sensibili- tăți contrariate, dereglate și ce tip de deformări antrenează o astfel de percepție transpusă la nivelul perspectivei ? Deși epoca în care trăiește ne recomandă numeroase cazuri clinice printre scriitori și artiști, nimic nu ne îndreptățește a-l socoti pe Caragiale subiectul unei
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
model cultural, dar și pe străzile capitalei. Expresia acestei exorcizări o constituie „descoperirea” în comedia lui Caragiale a filonului tragic, iar critica cerchistă a forțat această anamneză făcută operei comediografului, fapt care corespundea asimilării unui model cultural de către o sensibilitate contrariată, nepre- gătită să-l accepte. Întreaga polemică, precum și lectura pe care cerchiștii o fac comediei caragialești relevă o înfruntare surdă a două spații culturale și răspunsul pe care cerchiștii îl dau acestei provocări corespunde unei etici superioare care le coordonează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de ce?” și m-a îndemnat să răspund afirmativ. Prima bătălie fiind cucerită (de băiat bineînțeles) m-a îndemnat cu cinism: „Bine. Scrieți-vă numele”, și a dispărut din nou. De emoție nici măcar nu mă așezasem pe scaun, așa că, nedumerită și contrariată, cu un pix într-o mână, am rămas cu gura căscată apropiindu-mă și depărtându-mă de ecran și întrebându-mă dacă nu cumva o tehnică de ultimă oră a descoperit scrierea cu pixul pe „televizor”. M-a lămurit în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
făcu atentă: calul pierduse o potcoavă Era foarte uimită - era convinsă că prietenul ei nu avusese niciodată potcoave Era târziu, foarte târziu pentru a face cale întoarsă Bah, se gândea la ea. Era vorba, desigur, de un alt cal. Dar, contrariată, ea privi de foarte aproape picioarele calului, constatând cu stupoare că acel cal purta mocasini. Un cal încălțat cu mocasini. Nu știu dacă trebuia să râdă sau să plângă. Totuși - era un cal adevărat părându-i mereu frumos, puternic, atât
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
moment de necugetată mânie”, dar Carp a repetat ceea ce spusese anterior „sunt silit să repet Încă o dată că urez armatelor noastre să fie Învinse, pentru că nu văd alt mijloc de a salva România”. La refuzul acestuia, Brătianu, care era la fel de contrariat i-ar fi spus „retrage până și pe fiii dumitale din armată”, căci dumneata, domnule Carp „nu mai poți avea nimic comun cu această țară și cu acest neam”. Vorbele lui au fost interpretate ca o răzbunare pentru că nu a
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
face? Acum 5 ani am făcut o evaluare a unui colegiu cu finanțare americană în Kosovo. Eram în tandem cu o persoană de formație strict occidentală. Le cerea managerilor universitari contracte cu profesorii și cu studenții. Ei o priveau foarte contrariați: „Ce contracte scrise, doamnă? Doar am bătut palma!”. Eu îi înțelegeam, ea, după cum se vede, nu: „Dar asta este o instituție, nu un grup informal! Instituțiile se bazează pe contracte formale”. Ei erau un grup de prieteni care țineau acolo
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
categorii de pacienți: unii foarte grăbiți, care doreau să scape cât mai repede de problemele de sănătate și să-și continue activitățile, fără să dea prea multă atenție avertismentelor mele privind repercursiunile În timp ale bolii; alții foarte speriați și contrariați de ceea ce li se Întâmplă, deschiși la orice „speculație” privind boala și viitorul ei dar și concentrați În folosirea informațiilor pentru a-și forma propria concepție, suspicioși la sfaturile medicale, ca și cum „ar fi știut ei...”. Cel mai mult am fost
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
poate există și un asemenea gen de întrecere, și un asemenea ideal! Lîngă mine, Vasile fumează și transpiră, încîntat de progresele sale. Cu teama de a-i strica reveria, îl întreb totuși: „Cine-i Bran?” Mă privește de-a dreptul contrariat: „Cum, nu știi?!...” Nașa e o femeie căreia îi place să vorbească mult, ca pe scenă. Are și o mimică bună. Poartă basma înnodată la spate, pe care cînd o dă spre creștet, cînd o coboară la baza frunții, pe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
morală pe care i-am acordat-o într-o vreme în care, vai, era obiectul deriziunii unor autori de notițe răutăcioase. Așa, barem în treacăt! Nimic, în fine, despre umilința resimțită în postul de corector și revoltele care o însoțeau! Contrariat și indispus, mi-am scos numele din evocarea lui Eugen Uricaru și dintr-un articol al lui Victor Enășoae și nu m-am lăsat poreclit critic într-un text de Cristian Livescu. *Profesorul Liviu Leonte mă întreabă dacă refuzul lui
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
simpla vedere a lui G. Îl convulsionează și că abia așteaptă să plece în vacanță pentru a nu mai da ochii zilnic cu el. Acum, iată, i-a trecut „scîrba”, e satisfăcut la modul plenar, nu mai poate de plăcere! Contrariat, mă întreb cum e posibilă, într-un timp atît de scurt, o atare schimbare de atitudine? Inconsecvențele sale mă ofensează, pur și simplu, pentru că, de-a lungul anilor, m-am străduit să-i înțeleg situația, să-i scuz capriciile și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
probabil plantați de mîinile sale, sînt opt brazi și doi tei, iar în grădină e un alun cu cea mai groasă și mai înaltă tufă din cîte am văzut. De aceasta e legată o mică poveste, de care-mi amintesc, contrariat, ori de cîte ori trec pe acolo. Pe scurt, iat o. La ultima vizită a Ceaușeștilor în Bacău, seara, ei i s-a făcut, nitamnisam, poftă de alune sălbatice. De la Casa de Oaspeți, securiști și activiști au sunat în toate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
E.l.” din „The World Today”): „Ceaușescu e la pămînt, dar nu-i terminat. S-ar putea ca doar legile biologice să schimbe istoria poporului român”. „Adică nu ne rămîne altceva de făcut decît să așteptăm să moară?”, mă întreabă A. contrariată. „Cam așa ceva”, îi răspund. *Sînt zile cînd doi ori doi nu fac patru. Am dormit chiar un pic mai bine decît ieri, am mîncat aceeași mîncare, am băut aceeași cafea (cu înlocuitori), dar starea mea e diferită. Mă simt fără
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Agatha, are câteva scrisori de mult date, de tata, dar nu a reușit Încă să le publice, crede că va reuși la revista „Teatru”. Nu știu de la cine a auzit de evocarea și publicarea scrisorilor, din „Pagini Bucovinene”. Era tare contrariată, dar am liniștit-o, nefiind vorba de aceleași scrisori. Ar fi bine dacă ar reuși, dar... Dacă veniți cumva prin Buc., vă rog să mă vizitați, mi-ar face plăcere. Vă doresc multă sănătate și spor În munca nobilă pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
lui Corneliu Vadim Tudor sunt dezvoltări ideologice, epistole naționale, alegorii, discursuri imaginare pornind de la document, se spune, iar în ceea ce privește universul, poetul s-a așezat hotărât într-un unghi de creație nimerit, el devenind, ni se spune mai departe, un observator contrariat al universului, un agent radical al unei îndreptări universale. Concluzia: Rar, în generația mai tânără, creator cu o atât de pregnantă ideologie decât acesta: istoricistă, decisă, poezia lui Corneliu Vadim Tudor este a unui talent exprimat, creație care, cum se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
În pioneze otrăvite, domnu’ Norman”, auzeam, din când În când, rumoarea bârfitoarelor care știam că nu mint decât pe jumătate. Mi se părea Însă mai importantă aventura noastră comună decât caricatura ei. În ce a constat, de fapt, „delimitarea”, deloc contrariată, pe care o formulasem În Anii de ucenicie...? Recunoscându-mi, cu modestie și amar, „risipirea”, implicarea În „destinul comun”, discretele „efecte de solidaritate”, mă delimitam, deși admirativ și cu destulă invidie, de „Înalta tehnică a distanțării”. De scenariul intangibilității, adică
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Nu mă preocupa câtuși de puțin sportul acesta, așa că am decis pe loc să țin cu echipa care era la atac. Echipa mea a fost înfrântă cu 3-1. Alergătorul se împiedicase și pierduse prostește punctele. Comentatorul era de-a dreptul contrariat. La fel și eu. Când am ajuns acasă, scorul era de 4 la 1. I-am dat banii taximetristului. Am apucat cu grijă cutia „pentru pălării“ și am coborât. Nu mai ploua. Nu era nimic în cutia poștală și nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a Artelor Frumoase din Caen: voia să-i arate ceva și să-i propună, desigur, finațarea unei expoziții. Ce-i arată? Mulaje după clitorisul personal, transformat În instalație. În seara aceleiași zile, acasă, Michel “examină cu atenție clitorisul lui Valérie.” Contrariată, amanta este calmată cu explicația: “E un demers artistic.” și finalul capitolului: “În fond, mi-am spus, această Sandra e mai degrabă o artistă bună; experimentul ei te incita să arunci o privire nouă asupra lumii.” Apare așadar Valérie, angel
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În prag de secol XXI a acestor filozofeme, cu totul altfel tratate de Diderot cu vreo două sute treizeci de ani În urmă, scade valoarea literară a unui roman care-și așterne mesajul și cerințele interpretative ca un covor În fața cititorului contrariat; nemulțumit că i se livrează total de-a gata, spre final, că rolul său se reduce la acela de martor, că opera deschisă despre care citise el și-a Închis obloanele, s-a săturat să plutească În ambiguitate și s-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
nou Eminescu, și continuând cu seria de riposte adresate lui Ion Barbu și altora. Mai cu seamă confinii temperamentale îl trimit spre Camil Petrescu (în opera acestuia vede, indiferent de genul literar, „măști” ale aceluiași suflet), în timp ce, cu o admirație contrariată, ușor iritată, se îndreaptă spre romanele Hortensiei Papadat-Bengescu, pe care le apreciază însă subiectiv și nejudicios. Scrie elogios, fără rezerve, despre importanța romanelor lui Liviu Rebreanu (considerat un prozator de nivel european, care „depășește orice fel de naționalitate literară”), dar
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]