798 matches
-
și coleg, La izmene mă dizleg Și îți las drept amintire Un „punti-punti” di șăpti kile. - A-u ! Hal de elev !... Dacă în loc de „puntipunti” ar fi citit chiar cuvântul din bilet, lectura ex-catedra n-ar fi dobândit asemenea efect. Din cauza contrarietății bietului bătrân, clasa răgea de râs. Altădată i s-a năzărit directorului de internat să facă ordine în cantină, destinând cele două uși, una, intrării, alta, ieșirii. Când toată suflarea se așezase la masă, moș Tăutu a ținut un speach
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
este aureolată de credință, când expresia este lăsată să o ia „razna”. În (cea mai) mare parte, așa s-a scris această carte... Din punct de vedere tematic, am evocat multe probleme, de la instituția discipolatului, iubirea pedagogică, trecând prin unele contrarietăți și mirări formative, prin invocarea unor schimbări de paradigmă educațională, a unor situații atipice de formare, a educării prin sine, a edificării prin raportarea la timp și toposul cultural, și până la formarea prin experiența sacrului sau a unor Întâmplări cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
școală și biserică. Oricum, ar fi de dorit ca Între cei trei factori să existe o coerență și o completitudine acțională, o conlucrare reală pe bază de competențe specifice, nu un raport de concurență sau subordonare. S-au dus timpurile contrarietăților și contraponderilor induse artificial. Biserica, În calitate de structură organizatorică particulară, va veghea prin reprezentanții săi la păstrarea coerenței dogmatice și sacramentale, la gestionarea corectitudinii „Învățăturii”, la transmiterea acesteia În comunitatea de credincioși și la realizarea serviciilor divine curente. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
pare să adere prea mult la metoda diviziunii după specii, dar formularea acestui principiu natural și eidetic s-a făcut deja în Phaidros. Însă ceea ce are specific exercițiul din Omul politic sunt tăieturile mediane echilibrate care lasă să se vadă contrarietățile între părți. Putem extrage de aici două reguli: 1) regula tăieturilor mediane echilibrate și 2) regula contrarietăților. Potrivit celei dintâi, dihotomia trebuie să aibă ca rezultat două părți consistente, echilibrate numeric și divizate după articulațiile naturale ale genului. Potrivit celei
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
s-a făcut deja în Phaidros. Însă ceea ce are specific exercițiul din Omul politic sunt tăieturile mediane echilibrate care lasă să se vadă contrarietățile între părți. Putem extrage de aici două reguli: 1) regula tăieturilor mediane echilibrate și 2) regula contrarietăților. Potrivit celei dintâi, dihotomia trebuie să aibă ca rezultat două părți consistente, echilibrate numeric și divizate după articulațiile naturale ale genului. Potrivit celei de-a doua, între cele două părți trebuie să existe un raport de contrarietate care să întemeieze
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și 2) regula contrarietăților. Potrivit celei dintâi, dihotomia trebuie să aibă ca rezultat două părți consistente, echilibrate numeric și divizate după articulațiile naturale ale genului. Potrivit celei de-a doua, între cele două părți trebuie să existe un raport de contrarietate care să întemeieze împărțirea. Pentru aceasta, cele două părți trebuie să fie ambele finite, adică să fie determinate din punctul de vedere al eidos-ului: „atunci, când întâlnim specia, este obligatoriu să existe și partea acestui lucru pentru care ea este
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
apoi, pe baza modului de exercitare a funcției politice, sunt separați auxiliarii guvernării de cei care conduc. Până în acest punct, reducția a fost una mai degrabă descriptivă, bazată pe caracteristici proprii ale genurilor și părților, care duc la raporturi de contrarietate și identifică obiectul căutat într-una dintre părți. Aceasta devine mai apoi gen pentru următoarea diviziune. Însă o dată cu determinarea artei politice (h( basilikh/ te/cnh) prin opoziție cu artele subalterne se pare că am ajuns la capătul drumului. Platon elimină
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
atât de absența termenului de filosof din structura dialogului, cât și de indicația de la început, care trimite la un posibil alt dialog, dedicat filosofului, și care ar completa un triptic sofist-om politic-filosof. Să înțelegem că există un raport de contrarietate între omul politic și filosof? Bineînțeles, fără o referire concretă în text, aceasta este doar o presupoziție, dar încă de la începutul progresiei dihotomice aria de acțiune a omului politic e foarte strict determinată, astfel încât doar un concept de filosof ca
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
mai integra și știința politică; mai degrabă, acesta ar fi un sofist. Distincția se face atunci când știința teoretică este separată în directivă și critică, între acțiunea de a îndruma și cea de a judeca. Un alt element care susține ideea contrarietății între filosof, om politic și sofist este afirmația de la începutul dialogului Sofistul, după care aceștia sunt trei lucruri diferite. Prin urmare, omul politic are un statut propriu, dar tot ceea ce face acest dialog este să construiască metodic o definiție. Raportul
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
filosof, om politic și sofist este afirmația de la începutul dialogului Sofistul, după care aceștia sunt trei lucruri diferite. Prin urmare, omul politic are un statut propriu, dar tot ceea ce face acest dialog este să construiască metodic o definiție. Raportul de contrarietate între omul politic, filosof și sofist nu se stabilește însă decât la nivelul teoretic și general al definiției și rămân vacante două poziții pentru filosof: sau să posede integral știința politică și să conducă (precum în Republica), sau să aibă
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
îmi pare aici decisiv, și nu e doar o chestiune de gust. Iată-l: „Dorința umană înseamnă limbaj, încă o dată limbaj, întotdeauna limbaj. Fără conversație, echivocuri, fraze cu dublu înțeles, variațiuni de registru și de vocabular, amestec tulburător de semnificații, contrarietăți, simulări, aluzii, fără dorință, doar simplă funcționare. Nu vei găsi nici urmă de dorință (dar nici de Dumnezeu, de altfel) în subsol sau pe fundul mărilor, în galaxii sau în protoni... Totul e disponibil, aproape nimic nu-i accesibil. Dorința
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
baza instinctului este doctrina lui Freud: „structura libidoului nu se schimbă niciodată. Libidoul este încărcat de energii instinctive“. Cele două forme majore de manifestare ale libidoului sunt sexualitatea și agresivitatea. Psihicul uman poate manevra prin sublimare marile tensiuni create de contrarietățile libidoului, dar ceea ce este important este că la baza acțiunii umane stă instinctul. Rezumând postulatele de bază ale teoriilor instinctuale ale motivației, Allport (1972) constată că toți oamenii au „în esență aceleași imbolduri spre acțiune, că sunt înnăscute, că sunt
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
de când m-am întors - fiindcă am dat de alte necazuri acasă - alerg pe la autorități cu audiențe și jalbe. Îți scriu pe fugă. Adina 3 Buc., joi, 15.9.1970 Prețuite prietene, Ne-am despărțit în Suceava cu un sentiment de contrarietate pe care vorbăria și veselia mea de circumstanță o mascau numai în parte. Tu erai îngândurat. Am presupus că ai necazuri 602. Călătoria mea în avion a fost mai puțin plăcută decât la ducere. Avionul balansa și asta mă cam
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
poate face parte simultan, dar nici nu poate lipsi simultan din ambele grupe), variabile mai mult decât dihotomice (trihotomice, tetratomice etc.), în funcție de care populația este divizată în trei sau mai multe grupe, între elementele fiecărei grupe existând un raport de contrarietate (un element care nu face parte dintr-o grupă, poate face parte din oricare din celelalte grupe, dar nu din două grupe simultan). Grupările constituite pe baza uneia sau mai multor variabile dihotomice se numesc grupări simple, iar cele constituite
by Claudiu Coman [Corola-publishinghouse/Science/1072_a_2580]
-
îmi cer iertare față de cei care au fost lângă mine în tot acest timp și al căror nume am omis. Introducere Expunerea problemei ontologice a operei de artă și trasarea direcțiilor de cercetare Secolul al XXI-lea este marcat de contrarietate în aprecierea propriilor semnificații. Lucru și mai accentuat în cadrul artei: ceea ce numim obiect de artă, capodoperă sau pur și simplu artă pare să fie tema de dezbatere a două păreri opuse: fie arta este produsul tuturor aspirațiilor umane, fie a
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
umanului este echivalentă cu schimbarea trăsăturilor monadice, pe când cea naturală doar cu a celor extrinseci, marcând o diferență care poate face din identitatea personală o chestiune de destin al esenței, sau, dimpotrivă, numai un joc al proprietăților aflate în relativă contrarietate. Fără a fi expropriat din regiunea profunzimilor principiale ale schimbării de tip esențial, firescul ține, deci, mai degrabă de suprafața "intensională" a fizionomiei subiective, legând veșmântul caracterizant al ei după legi ale vecinătății exteriorizante. Ele au determinat atitudinea filosofică radicală
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
integreze sensurile individuale unei lumi a legităților principiale. Ea vizualizează, pornind de la datele interiorității emergente, un corpus armonic de cerințe situaționale și are de împăcat în perspectiva succesului adaptativ tot ce este antagonism manifest al acestei complexități, tot ce este contrarietate conjuncturală originată în raportul forțelor normative participante. De aceea, fără a invita la o integrare oarecum sumisivă în mediul de exercitare rațională (întrucât pentru necesarul demers alo-plastic există un sistem special de cerințe, iar exigența interioară care-i stă la
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
este elaborat conceptul de construcție supusă devenirii, pentru a fi abordată problema devenirii întru celălalt, proces complex, analizat sub cele mai importante aspecte. Se ajunge la concluzia că acest raport poate fi supus unor interpretări logice pe baza raporturilor de contrarietate, subcontrarietate și supraordonare. De exemplu, situația în care, prin imagine, celălalt dobândește atribute care pot rezolva probleme cu care se confruntă cu eul, atribute care-i dau posibilitate celuilalt de a-i facilita eului parcurgerea și înțelegerea de semnificații. Această
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
categorii fundamentale: unul și celălalt. În acest sens, Aristotel pune problema identității având în vedere opoziția dintre unul și multiplu, despre care susține că se opun ca indivizibilul și divizibilul, în opinia filosofului antic, unul definindu-se prin intermediul relației de contrarietate cu opusul său. Datorită faptului că introduce între identitate și alteritate conceptul de asemănare 354, Aristotel anticipează la nivel conceptual ideea asemănărilor de la nivelul grupului și influența acestuia în determinarea conținutului alterității. În timp ce asemănarea presupune o anumită unitate a formei
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
acestuia în determinarea conținutului alterității. În timp ce asemănarea presupune o anumită unitate a formei, alteritatea presupune absența unei unități atât la nivelul formei, cât și la nivelul conținutului, în relație cu identitatea. Însă, așa cum spuneam este vorba despre un raport de contrarietate și nu de unul de contradicție, întrucât opoziția nu are în vedere negarea unei afirmații, ci o absență față de o prezență 355. Deși Aristotel pune problema la nivel ontologic, el nu ignoră particularitățile la nivelul relațiilor dintre identitate, asemănare și
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
susține punctul de vedere. Ce este important de notat este faptul că, cel puțin la nivel conceptual, distanța dintre unul și altul sau identitate și alteritate nu este o negație sau o contradicție la nivel logic, ci o relație de contrarietate, ceea ce înseamnă că acestea nu se opun substanțial, pentru că adevărul uneia nu influențează adevărul celeilalte, ele putând fi simultan adevărate și simultan false. Valoarea de adevăr a identității și alterității este independentă, întrucât este vorba despre un raport între propoziții
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
poate fi considerată drept un mecanism al structurării relației identitate/alteritate și a conținuturilor acestora, dacă avem în vedere faptul că discutăm despre procese care participă la timpul istoric al individului. Între identitate și alteritate se stabilește un raport de contrarietate și nu de contradicție, așa cum ar putea părea la prima vedere în lumina operei lui Aristotel. Însă, opoziția despre care vorbea filosoful antic nu presupune negarea unui conținut, ci o absență față de o prezență. Între identitate și alteritate poate fi
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
nivelul "praxisului poetic" al lui Philippide, apare cu limpezime manifestarea "titanismului magmatic eminescian" ("În peisajul liric interbelic, poezia acestuia reflectă probabil cea mai acerbă luptă a creatorului cu modelul romantic eminescian, cea mai intensă convulsie a spiritului creator, chinuit de contrarietatea influențelor, fie cea modelatoare, tentantă și facilă, fie cea catalitică, dinamică și fertilă"). Philippide se prezintă astfel ca un "neoromantic clasicizat", rolul eminescianismului fiind aici de natură catalitică, impunând "osmoza dintre structura romantică, cristalizarea clasică și alienarea de tip modern
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
acuma În capela de la Bellu, În acea zi mohorâtă de februarie 1924, cu sicriul lui alăturea de cel al Corinei Irineu, altă colaboratoare a noastră de la Ideea Europeană, cu biata inima ei sfârtecată de un glonte dintr-o, se pare, contrarietate pe tema, de ne cre zut astăzi, dacă trebuie sau nu să dea curs prac tic, În gaze tărie, fragedului său talent literar, abia desco perit și afirmat, dar iarăși de esență diletantissimă, ca al mai tutu rora dintre noi
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În toate aceste cazuri și În ciuda ușurinței sau inconștienței de totdeauna a femeilor păcătoase, dezamăgirea vine cu rând-cu rând și nu-ți este deloc greu s-o ghicești În col țul gurii și pe bu zele lor veștede de contrarietate și dez gust nemărturisit. Le-aș consilia mai degrabă pe aceste victime lamentabile ale unei prea Îndelungi coabitări conjugale să experimenteze cumva, pe cont propriu și pe pielea proprie, riscul delicios al unei alte maniere de a se lăsa iubite
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]