1,341 matches
-
numeau lucrurile pe care leam învățat eu? Cum se numea drăcia aceea frumoasă și minunată și nenorocită și caraghioasă, formată de ani, pe care am trăito eu? (M. Sorescu) Exclamația retorică se concretizează ca enunț sau serie de enunțuri ce contrastează în contextul stilistic prin intensitatea sentimentelor pe care le exprimă. Mărcile subiectivității și ale afectivității sunt interjecțiile, construcțiile exclamative (cu indici ai superlativului, de cele mai multe ori), intonația specifică: Lumina ce largă e! / Albastru ce crud! (L. Blaga); ȘTEFAN: Oh! pădure
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
o parte, această comparație reliefează motivul păsării, asociind și poetului simbolismul zborului și al cântecului (motivul orfic). Pe de altă parte, ea înscrie întreaga existență a poetului întro sferă a perfecțiunii, întrun univers armonios, integrator. Destinul întru Absolut al poetului contrastează astfel, încă o dată, cu soarta efemeră a omului muritor, al cărui blestem este dizarmonia, neodihna, alteritatea. Item 4: susținerea unei opinii despre modul în care tema și viziunea despre lume se reflectă în textul poetic studiat Sub aparenta simplitate a
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
măsura succesului internațional și de casă al unui autor extrem de chinuit. Trebuie să lucrăm tot timpul la sinucidere, spunea Foucault, referindu-se la studiul cărților, al arhivelor și la modurile creative de a face cercetare istoriografică... Foucault, sinucigașul prin cunoaștere, contrastează puternic cu intelectualii contemporani lui, ce nu aveau cum să treacă de limitele psihice și mentalitare pe care le trecea gânditorul francez, de multe ori acesta pendulând pe latura unor fluidizări a relațiilor dintre ceea ce poate fi spus și ceea ce
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ca individul să lupte împotriva unor contra-puteri politice pentru: 1) demnitatea sa; 2) drepturile sale; 3) să lupte împotriva unor ramificații cameleonice de relații social-politice arbitrare. Întotdeauna pentru un fighting spirit... Concepția lui Foucault despre raportul individ modern sistem social-politic contrastează puternic cu acțiunile și faptele istorice ale unor personalități istorice (Washington, Napoleon, Bismarck, Lenin, Stalin, Hitler, Mussolini etc.) care au distrus și creat sisteme de putere politică. Individul modern are mai multe șanse în fața "sistemelor de putere social-politică" decât ar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
celui de-al doilea președinte al Partidului Laburist și secretar ILP, Brockway... "Le Peuple", organul central al social-democrației belgiene subliniază importanța istorică, mondială, a Congresului". Această voință a unuia dintre principalii responsabili ai Kominternului de a se apropia de socialiști contrastează pe deplin cu atitudinea de rezervă și de neîncredere adoptată de ISM în împrejurarea dată. Speranțele lui Münzenberg nu se vor concretiza în nici un caz, iar în septembrie 1927, executivul ISM, după ce a amintit de "simpatia sa cea mai vie
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
a II-a cu un sfert de secol în urmă. Acesta nu se deosebește de primul decît într-un punct care nu are impact asupra realității: în ajunul celui de-al Doilea Război mondial, absența oricărei afirmări a mișcării socialiste contrastează puternic cu evenimentele din 1914: 25 de ani mai tîrziu, această primă experiență îi permite să evalueze mai bine noul eșec politic și organizațional. Contrar celor întîmplate în 1914, responsabilii socialiști nu mai așteaptă nimic de la Internațională, fiind perfect conștienți
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
ș.a.m.d. Dionis este o natură faustică, un metafizician interesat de necromanție și astrologie, tentat de taina regresiunii în timp, dar și de ascensiunea cosmică. Peisajul lunar este descris de Eminescu într-un climax de fantezie și reprezentări angelice (contrastând cu imperfecțiunile pământești) apte să elibereze în fine protagonistul de instinctele trupului și inerțiile cugetului. Doar imaginea ochiului divin și indescifrabila sa enigmă rupe vraja acelui elan al descătușării, returnându-l pe visător în melancolia sa mortală de înger rebel
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
achiziției": "Maxențiu era acum o biată făptură străvezie, un steag palid cu blazon, ce se clătina la orice suflu." Înlănțuite și ascultînd de logica reflexivă, narcisistă, a "amantului mistic", imaginile "plutirii" ("Se credea un înger și vorbea numai de zbor") contrastează în plan "obiectiv"(corespunzînd "realului" care-l include pe Maxențiu) cu necruțătoarea evidență. Prizonier, ca și Lenora, al unui pat de suferință, Maxențiu își redefinește spațial posibilitățile, cu o forță automistificatoare, intens compensatorie: Nu avea curajul să se depărteze de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
putuse scăpa, s-a întrebat dacă memoria lui nu a rămas în joc, fixată pe cele mai mici amănunte ale unei misiuni. Abia atunci a văzut că locul consolei era gol, în locul ei se contura o pată mai albicioasă, dreptunghiulară, contrastînd cu restul parchetului, iar cablurile de la televizor nu mai erau acolo. Televizorul rămăsese fără căblăria obișnuită, ceea ce era o tregedie. Iar pe birou apăruse brusc un teanc de cărți, pe care copilul doar vag le recunoștea și n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
lui Lilbe viața lui Isus pentru a o determina să se comporte bine întrucât a fi bun este mai complex și mai bine decât viața ei anterioară. [...]Tonul este de copil care repeta povestea bunicuței, este cel al inocentei care contrastează cu infanticidul pe care l-a comis perechea. În Cementerio de automóviles, Emanou însuși relatează povestea nașterii sale. Lăsând la o parte antropomorfismul, ceea ce atrage atenția este faptul ca protagonistul vorbește la persoana întâi, ceea ce ne permite, în mod evident
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
moralei, cât de însuflețirea retoricii. Îi încântă pe ascultătorii săi prin subtilitățile sale, prin gesturi și intonație, prin figurile de stil care atunci făceau parte din repertoriul sofiștilor ce aveau mult succes ca oratori. Elocvența Sfântului Ioan Gură de Aur contrastează puternic cu cea a sofiștilor, aceasta datorându-se sincerității și profunzimii celor spuse de sfânt, ideilor exprimate cu o surprinzătoare claritate a limbajului, fapt ce trădează un studiu atent al principiilor aticiste. Nu de puține ori Sfântul Ioan a făcut
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
moralei, cât de însuflețirea retoricii. Îi încântă pe ascultătorii săi prin subtilitățile sale, prin gesturi și intonație, prin figurile de stil care atunci făceau parte din repertoriul sofiștilor ce aveau mult succes ca oratori. Elocvența Sfântului Ioan Gură de Aur contrastează puternic cu cea a sofiștilor, aceasta datorându-se sincerității și profunzimii celor spuse de sfânt, ideilor exprimate cu o surprinzătoare claritate a limbajului, fapt ce trădează un studiu atent al principiilor aticiste. Nu de puține ori Sfântul Ioan a făcut
Sfântul Ioan Hrisostom ca predicator. In: Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_157]
-
pătrunde în alte zone sufletești, mai grave, mai complexe, și de a ni le face cunoscute cu o preciziune analitică extremă. Aceeași poezie amară a vieții, aceeași oboseală tragică, același humor făcut din elemente ingenue și grotești, același realism minuțios contrastând cu același simț al fantasticului și al visului toate marile calități inițiale se găseau în Inimile cicatrizate. Cred doar că li se adăuga de astă dată un efort mai strâns de organizare a materialului, o mai mare stăpânire a mijloacelor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fiind luate numai dupce acesta și-a însușit cuvintele specifice și ideile necesare în orice hotărâre. In primul an de școală, copilul poate fi învățat srecunoascși s aprecieze asemănările, deosebirile, relațiile cauzaefect în cadrul sarcinilor pe care le are de rezolvat. Contrastând cu abordarea tradiționalîn care i se enumercopilului consecințele acțiunilor întreprinse de el, nefiind învățat sgândeascalegerea pe care o face pentru sine, considerăm c este mult mai util să-l îndemnăm la o participare activă, familiarizându-l cu conceptele “dacă” și
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
romanului îi cunoaștem pe membrii familiei de la Chapelle, țesătorii tapiseriei, casa, munca și atelierul lor din Bruxelles, la anul 1490, o veritabilă pânză realistă, dar și de clar-obscur pentru Tracy Chevalier. O provincie și o mentalitate pragmatică și liniară ce contrasta cu grandoarea, furnicarul de oameni și mărfuri, cu amalgamul de lux și calicie din Paris. Georges, meșter lissier, este artizanul ce nu se bizuie prea mult pe proiectele artistului, deși, în chip cu totul excepțional, înțelege frumusețea spirituală a picturilor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pas cu pas a unor idei deja formulate sau, cu atât mai puțin, spre prezentarea ideilor altora. Ceea ce era îndeobște recunoscut și apreciat drept performanță academică nu îl interesa. Stilul lui de gândire și modul de a lucra cu studenții contrastau puternic cu cele ale majorității colegilor. Dacă Moore i-a frecventat cursurile cu interes, chiar dacă nu-i era ușor să-i urmărească ideile, alți profesori de la Cambridge nu ezitau să-și exprime nedumerirea sau chiar dezaprobarea. Bătrânul profesor de logică
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
ce putea să fie vorba? Sraffa, un adversar al lui Mussolini, care se refugiase la Cambridge cu sprijinul lui Keynes, nu avea preocupări propriu-zis filozofice. Modul lui de a gândi i a făcut însă o mare impresie lui Wittgenstein deoarece contrasta puternic cu cel care a inspirat Tractatus-ul. Sub influența discuțiilor cu Sraffa, Wittgenstein a ajuns la concluzia că o bună înțelegere a modului cum funcționează limbajul va putea fi câștigată numai dacă se va acorda atenție relației expresiilor limbajului cu
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pus în circulație expresiile „Wittgenstein I“ și „Wittgenstein II“. Mi se pare interesant de observat că, referindu-se la gândirea mai târzie a lui Wittgenstein, Russell nu avea nici o îndoială că înțelege foarte bine despre ce este vorba. Siguranța lui contrastează cu reținerea unui alt logician, a lui G. H. von Wright. Acesta ezita să formuleze verdicte despre ceea ce admitea că s-ar putea să nu înțeleagă bine. El scria, în Introducerea volumului său de studii consacrate lui Wittgenstein: „Nu am
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pasajele polemice -, iar forma ei se arată refractară față de orice încercare de a o rezuma, deoarece unele dintre cele mai importante puncte sunt doar prezentate și sugerate, în loc de a fi expuse.“31 Și modul cum a tratat Wittgenstein aceste însemnări contrastează cu modul cum s-a raportat la cele din care a alcătuit Tractatus ul. De obicei, după ce le punea pe hârtie sau le dactilografia, el intervenea în mod substanțial, adăuga, ștergea, schimba ordinea însemnărilor, intercala pasaje din manuscrise diferite ș.
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să fie, potrivit sensului lor, identice dacă orice experiență posibilă care o confirmă pe prima o confirmă și pe a doua. Dacă, prin urmare, nu poate fi gândită nici o decizie între ele prin experiență.“69 Stilul gândirii, în aceste însemnări, contrastează puternic cu cel al filozofiei mai târzii. Wittgenstein întreprinde analize și formulează concluzii pe care nu ezită să le numească „principii“. Temele și demersurile lui se aseamănă destul de mult cu cele ale lui Russell sau ale membrilor Cercului de la Viena
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
nonsensurile de care este plină filozofia. El își notează: „Cele mai rele greșeli filozofice iau naștere întotdeauna atunci când vrem să aplicăm limbajul nostru obișnuit - limbajul fizicalist - în domeniul a ceea ce este dat în mod nemijlocit.“76 Este o abordare care contrastează cu abordarea Tractatus-ului, potrivit căruia nonsensurile pot fi recunoscute și înlăturate considerând, pur și simplu, forma logică a propoziției. Ceea ce este mai bine pus în evidență dacă acest pasaj va fi corelat cu unul care îl precedă: „De ce este filozofia
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
spațiu interior“, la care posesorul lor are un acces direct, iar semenii lui doar unul mijlocit și imperfect. Faptul că o anumită stare mintală este conștientă ar implica deja că subiectul are despre ea o cunoaștere certă și completă, care contrastează cu acea cunoaștere doar ipotetică, bazată pe conjecturi și interpretări, a celorlalți oameni. Ne putem îndoi cu privire la ceea ce simt și gândesc alții, dar nu cu privire la ceea ce gândim și simțim. Este intuiția căreia Wittgenstein îi va da următoarea formulare în § 303
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
consacrarea standardelor de rigoare și claritate ce disting practica filozofică analitică, devenită dominantă în a doua jumătate a secolului trecut, cel puțin în țările de limbă engleză. Cercul extrem de restrâns al cititorilor scrierilor lui Russell consacrate fundamentelor logicii și matematicii contrastează puternic cu cel al numeroaselor sale lucrări despre subiecte de cel mai larg interes, pe care le discuta cu mult nerv și simț al umorului. (Ceea ce explică de ce lui Russell i s-a putut decerna și Premiul Nobel pentru literatură
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
des Dames, p.73]. Salonul reproduce un șir de zvonuri informație cu sursa difuza și colectivă al căror rezultat poate fi o amuzantă combinație de imprecizie și de precizie, prin circumscrierea zvonurilor într-un sistem de informații. Abundență de detalii contrastează și compensează caracterul fundamental al zvonului. Stilul relatării faptului cvasisenzațional se caracterizează printr-o pretenție de înnobilare tematica și stilistica. Știrile de senzație sunt un deziderat și convin principiului novator al modernității: "M. La Rouquette racontait une nouvelle histoire sur
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
și exterioare: O, milostiva moarte, / n-atinge ceasul ce bate pe peretele bucătăriei, / copilăria-mi toată a curs pe-al / cadranului smalt, pe-acele flori pictate: / n-atinge mâinile, nici inima bătrânilor (Scrisoare mamei, trad. MB) unde epitetul artificial gentile-milostivă contrastează cu forța distrugătoare a trecerii timpului.377 Mai pregnanta în poeziile scrise de laureatul Nobel înainte de anul 1945 este prezentă morții, nu ca punct final, ci, prin fragmentarea conceptului, ca moment de-a lungul curgerii clipelor. Inclusă în ritmurile ciclice
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]