720 matches
-
trupul, atunci când se pretează, potrivit propriilor cuvinte, unor "atingeri echivoce". Ca multe alte fete din generația sa, Catherine știe să profite de prilejurile de apropiere pe care le oferă convențiile mondene, să erotizeze contactele sociale. Știe să ia în derâdere conveniențele, încălcând codurile chiar atunci când pare să le respecte mai abitir, zădărnicindu-le funcția. Știe să se lase strânsă un pic cam prea aproape de partener în vâltoarea unui vals și să încheie cu acesta o complicitate secretă, să schimbe o "semi-dezmierdare
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de jocurile de noroc, nu era cineva cu care să te căsătorești, iar Marie e sigur că nu plănuia să aibă o aventură. În zilele carnavalului, când lumea se întoarce cu susul în jos, Marie uită pur și simplu de conveniențe. Îndrăznește ceea ce majoritatea fetelor din mediul său nu îndrăznesc: se lasă condusă de dorință, de spontaneitate. Dacă pentru Marie flirtul este o supapă de siguranță, el nu îndeplinește această funcție decât pe jumătate. Căci, departe de a reuși să tempereze
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care ea i-o întinsese în semn de rămas-bun și o sărută, "nu o dată, cum spune regula curtoaziei, ci de patru sau cinci ori, cu buze fremătătoare, de la vârful subțire al degetelor până la încheietură". Astfel, prefăcându-se că se supune conveniențelor, baronul încalcă o altă interdicție. Îi cuprinde mâna ca și cum i-ar strânge în brațe propriul trup, punând cu totul stăpânire pe ea, sugerând și alte atingeri, mai intime. Alunecă spre partea interioară a mâinii cum ar aluneca pe pielea, pe
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Acest joc amoros îi șochează deoarece nu corespunde codurilor clasei aristocratice și burgheze, care se străduise întotdeauna, prin intermediul normelor sale de distincție, de bună-cuviință, să se delimiteze de marea masă. Virginitatea și pudoarea extremă a tinerelor fete, greaua povară a conveniențelor care apasă pe umerii lor, toate acestea nu au numai o justificare morală, ci și o rațiune de a fi socială. Pentru mediile dominante, acestea sunt un simbol al puterii, și de asemenea o marcă a recunoașterii și a excluderii
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ci și o rațiune de a fi socială. Pentru mediile dominante, acestea sunt un simbol al puterii, și de asemenea o marcă a recunoașterii și a excluderii. Prin urmare, atunci când flirtează, o fată tânără face să cadă acel zid de conveniențe care separă categoric purtările burgheze de purtările populare, considerate ca fiind vulgare și amorale. În mod straniu, flirtul nu evocă în niciun fel în spiritul contemporanilor practicile țărănești folclorice, evantaiul larg al apropierilor permise uneori în zonele rurale. Aceste rituri
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
romancierul nu mai înfierează tânăra femeie modernă, ci arhaismele societății burgheze. În opoziție cu Marcel Prévost, care făcuse o adevărată judecată a semi-virginelor, Victor Margueritte pune sub acuzație venalitatea și ipocrizia din cercurile înstărite. Ca feminist convins, denunță căsătoria de conveniență, dubla morală, sadismul din noaptea nunții, dominația apăsătoare exercitată de sexul masculin, "lascivitatea grosolană de care dau dovadă cei mai mulți dintre bărbați". Spre deosebire de Marcel Prévost, care lăsa să transpară teama sa cu privire la emanciparea tinerelor femei și cultiva nostalgia trecutului, Victor Margueritte
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care derutau bărbații în anii '20. În timpul războiului, fugind din nordul aflat sub ocupație, se refugiase la Paris și decisese, spre necazul familiei, să se angajeze în domeniul confecțiilor pentru femei. Totuși, în 1918, mediul burghez în care crescuse și conveniențele o prind din urmă. Vărul Marcellei, care se întorsese teafăr de pe front, o cere în căsătorie. Deși nu era câtuși de puțin îndrăgostită de el, fata îi acceptă cererea. Din naivitate și din slăbiciune, avea să mărturisească mai târziu în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
cuvântului s-a modificat, semn că granița interdicției se deplasase. În vreme ce în anii Belle Époque flirtul însemna mai cu seamă ocheade, cuvinte cu subînțeles, atingeri ambigue, odată cu anii '20 noțiunea de flirt înglobează și atingerile mâinilor și ale buzelor. Menghina conveniențelor își mai slăbise strânsoarea, în timp ce trupurile și-o sporesc pe a lor. De acum înainte atingerile nu mai sunt "întâmplătoare", ci voite. Lipsite de ambiguitate, sau aproape. Dorința își mai caută încă disculpări, însă acestea devin din ce în ce mai transparente. Măștile bunei-cuviințe
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
parcă un freamăt. A fost anunțată sosirea lui Richelieu 3. Cardinalul salută cu o solemnitate care sugera întreaga emfază a unei binecuvântări, îi adresă un surâs lui Tommaso și-i întinse Regelui un document spre a-l semna. Schimbul de conveniențe a fost rapid. Puținele fraze se risipiră pe loc ca și cum ar fi fost grăbite să se pitească pe după divane sau să se facă nevăzute în desenele goblenurilor; așa i se păru lui Tommaso, care nu putea să scape de durerea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pune și mai mult În valoare meritele sau virtuțile celui denigrat.) „Un gând frumos e o bucurie eternă.” (J. Keats) Casă-n doi pereți. Se spune așa despre o căsnicie șubredă, care se bazează doar pe compromisuri sau pe diferite conveniențe.) Căsnicie, prietenie, iubire etc. nu se pot realiza când unul este constructiv, iar celălalt distructiv: „Cel netrebnic se pricepe să strice treaba altuia, nu s-o ducă la Îndeplinire. șoarecele are puterea de-a răsturna coșulețul cu mâncare, nu Însă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
dacă am fi făcut efortul de a anticipa consecințele negative pe care o patimă le presupune. Μ Când este vorba de laude, ele trebuie crezute, spun uzanțele, numai pe jumătate, deoarece cealaltă jumătate este opera acelei minimale ipocrizii pe care conveniențele sociale au impus-o, considerând-o absolut necesară pentru Întreținerea relațiilor sociale. Μ „Cuvintele ne pot minți, faptele nu.” Adevărul exprimat de acest aforism este totuși relativ. Sunt și fapte derutante, false, care, izvorând din intenții mincinoase sau ipocrite, lasă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Sunt atrași de risc mai ales aceia care consideră că numai un fapt de viață trăit la cotele cele mai Înalte de intensitate este cu adevărat autentic, deoarece faptul respectiv nu mai apucă să fie alterat de diferite calcule, de conveniențe, de compromisuri sau de frică. Altfel spus, pentru unii oameni, numai o atitudine tranșantă este cu adevărat etică, este cu adevărat nobilă, deoarece numai aceasta poate accepta, de exemplu, riscul Înfruntării cu o situație care ți-ar putea primejdui viața
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
sine, dar și obținerea la nevoie a unei justificări față de noi Înșine sau Împăcarea cu propria conștiință; efectuarea, dimpotrivă, a „extrospecției”, respectiv a observației psihologice asupra altora, care ne creează posibilitatea realizării unor portrete ale caracterului omenesc, adică desprinderea din conveniențele și ipocriziile de fiecare zi a ceea ce reprezintă adevăratul fond al structurii psihice a cuiva. Μ „Acela care Își iubește viața o va pierde, iar acela ce o urăște o va câștiga” (Iisus). și de data aceasta gândul Înțelept Îmbracă
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
texte normativă, În care poemul era tragedie, eglogă sau sonet, este pusă În scurt timp În chestiune În cele două categorii a priori ale sale: conținutul și forma. Cele patru principii ale poeticii reprezentative - principiul de ficțiune, de genericitate, de conveniență și „de actualitate” (primatul cuvîntului ca act, primatul performativității vorbei) - sunt brusc subvertite. Ficțiunea Înseamnă reprezentare, genericitatea Înseamnă nu numai o ordine, ci reprezenatarea ordinii lumii În creația literară (tot o mimesis, tot o ficțiune), convenția Înseamnă că nu poți
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
al lui Rancière - acestor patru principii ale poeticii reprezentativității le sunt opuse patru principii ale poeticii expresivității. Primatul limbajului Înlocuiește primatul ficțiunii; principiul egalității tuturor subiectelor reprezentate se opune principiului genericității; principiul indiferenței stilului În raport cu subiectul reprezentat vine În locul principiului convenienței. și, ceea ce era cel mai important, modelul vorbirii În act este Înlocuit de cel al scriiturii. De fapt, această ultimă rocadă devine esențială În definirea literaturii moderne. Tema scriiturii este una eminamente franceză, ceea ce nu e de mirare dacă ne
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o manieră de a vedea lucrurile așa cum sunt, În „absolutitatea” lor.” Există, desigur, și alte tematizări ale stilului. Însă aceasta este purtătoarea celor mai puternice consecințe, pentru că, astfel definit, stilul este marca textului care permite anihilarea principiilor genericității și al convenienței. Există În acest punct o interferență, pe care Jacques Rancière nu o discută poate pentru că nu intra În atribuțiile tratatului de față, cu fenomenologia. Se știe Îndemnul lui Husserl - mergeți drept la lucruri! - care caracterizează fenomenologia ca „știință riguroasă”, fundamentată
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sau chiar rousseauist - original, pur, natural - cît și să se integreze ca zoon politikon În societate: „Spirit prea rafinat și civilizat pentru această lume sălbatică, impregnat de bune maniere, de o reținere devenită inactuală și totuși singura condiție a respectării conveniențelor. S-a jucat o dramă al cărei cîmp de luptă am fost eu. Cine n-a căzut În ispita de a contempla bătrîna Europă al cărei cel mai mic farmec Îl amintește pe acela, nostalgic, al naftalinei?” E clar, scrisul
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe care se fondează spusul, putem deci găsi ceva care să reziste tautismului: totalizării prin adunări de învățături explicite care conduc repede la totalitarismul universalizant; tautologiei, care este călcarea în picioare a sensului, căci vorba schimbată inventează treptat propriile sale conveniențe; autismului, în sfîrșit, căci nici un discurs nu poate fi ținut singur, nici chiar în doi, numai într-un schimb biunivoc, unul fiind oglinda celuilalt: trebuie această adunare de jucători care înconjură partenerii cu prezența sa invizibilă și servește ca fundal
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
satisfacție morală și sufletească a Împlinirii individuale conform cu aspirațiile sale. bă Ca libertate a individului, puterea este calea, mijlocul prin care eul personal „poate fi conform aspirațiilor și tendințelor sale”, separându-se prin aceasta de orice fel de norme, obstacole, conveniențe etc. În sens psihomoral, libertatea este puterea de „a fi tu Însuți” conform voinței tale. Este desprindere și afirmare totodată. Ea este „a putea”, „a trebui” și „a te Împlini”. A fi tu Însuți, conform voinței sale. Dar aceasta se
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
elitelor spirituale are ca rezultat împărtășirea unei învățături sacre către discipoli extaziați ("învățătura inimii/ tale aurii pe care ai împărtășit-o/ în puterea nopții prietenilor tăi albaștri/ bucuria extazul beatitudinea" Iată), fie direct, fie prin mijlocirea unor trimiși înveșmântați după conveniențele riturilor orfice ("o vestală în costumul ei alb", "o preoteasă în templul faraonilor"). Sigur, cititorul care observă toate aceste embleme destinale se poate întreba care este legătura acestui hierofant cu divinitatea. Este, altfel spus, poezia lui Dan Laurențiu "o necontenită
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și radical/ cât încă disprețuiesc unghiul de nouăzeci de grade/ cât încă miros ca o sfidare les fleurs du mal" (drojdie); "societatea umanitaristă/ nu-și va face deci o mea culpa îndurerată/ știe ea prea bine că cu toată ploaia/ conveniențele șabloanele și cacofoniile/ un cadavru e un deget care arată" (altă drojdie) etc. etc. Deși din volum nu lipsesc accentele întunecat profetice și nici tendința asumării unei voci auctoriale ce se reprezintă prin vocabule inclusive ("noi", opus unui "voi" explicitat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
demonstrează istoria decît de o perfectă sterilitate științifică". Se vede aici întreaga inocență a lui Lupasco. El era incapabil să conceapă răul. Chiar dacă era de o perfectă curtoazie și de o mare generozitate în viața de toate zilele, nu respecta conveniențele sociale în opera sa: credea în puterea absolută a adevărului. O răcire progresivă a relațiilor lor este perceptibilă în corespondența dintre Bachelard și Lupasco, precum și în lucrările lor respective. Faptul că Lupasco este obligat să plece de la CNRS în 1956
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
o etapă de cercetare atât de importantă, Încât să necesite alocarea mai multor resurse decât colectarea datelor oricărui caz propriu-zis. De aceea, merită discutate câteva teme secundare: selectarea cazurilor-pilot, natura investigației și a rapoartelor acestor cazuri. Selectarea cazurilor-pilot De obicei, conveniența, accesul și proximitatea geografică sunt criteriile de bază pentru alegerea cazuluisau cazurilor-pilot. Aceasta va permite dezvoltarea unei relații ceva mai puțin formale și de durată mai lungă Între intervievați și cercetător decât cea care s-ar putea stabili În locațiile
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
mai îmbrățișa Georges, am să-i spun mamei"" Interlocutorul: "Și ce-i rău în asta ?" Tînărul: "Bine, dar pe prietenul meu nu îl cheamă Georges, ci Charles". De fapt, cel mai important principiu structurant al interacțiunii sociale (Goffman, 1971), principiul conveniențelor dorința oricărui individ de a-și păstra fața negativă (de a nu fi amenințat), precum și fața pozitivă (de a avea o imagine publică favorabilă) generează numeroase glume. Ori de cîte ori interacțiunea reprezintă amenințarea feței negative a interlocutorului (prin ordin
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
feței pozitive (confesiune, mărturisire de culpabilitate etc.), strategia discursivă va încerca să minimalizeze agresivitatea actului prin mecanisme de indirecție (cereri, ordine indirecte), impersonalizare, ambiguitate etc. Unele glume hipertrofiază această tendință de neagresare a feței generînd situații absurde prin supralicitarea principiului conveniențelor (infra v, vi): v) Medicul adresîndu-se soției bolnavului: "Doamnă, soțul dumneavoastră a murit". Pacientul, lîngă al cărui pat are loc conversația, protestează: "Dar nu sînt mort". Soția: "Taci, dragă, din gură, domul doctor știe mai bine". vi) Într-un autobuz
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]