3,642 matches
-
Acasa > Literatura > Copii > BERZELE Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 2282 din 31 martie 2017 Toate Articolele Autorului Iată, vine primăvara să ne-aducă veselie! Florile-și înalță fața, gâzele fac gălăgie și deasupra tuturor, în convoaie zburătoare, se întorc din drumul lor păsările călătoare, Cuiburi care mai de care prind să-și împletească-n grabă, totul este în mișcare, totul este pus pe treabă, numai berzele, semețe, pe picioarele înalte, ascunzând sub aripi ciocul, liniștite, stau
BERZELE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2282 din 31 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375703_a_377032]
-
Copacii încercau să-și plece Vârfuri de ram pe părul tău vâlvoi... Îți amintești izvorul rece, Ce-ți săruta picioarele-n șuvoi? De drag, lăsam priviri să-nece În marea de verdeață din zăvoi, Ce-n ochii tăi, grupate în convoi, Păduri nu reușeau a-ntrece. Îți amintești izvorul rece? Referință Bibliografică: Rondel pictural / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2044, Anul VI, 05 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
RONDEL PICTURAL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379180_a_380509]
-
Publicat în: Ediția nr. 2054 din 15 august 2016 Toate Articolele Autorului să ne așezăm iubito la cafea în noaptea cea cu vrăjitoare noi să ne ghicească în zaț, din pulbere de stea apoi să ne iubim pe pături de convoi, și despuiați, și goi să ne pitim de moarte, eu și cu tine până în mizul nopții să ascultăm tic-tacul în turn cum ora bate, din zațul de cafea să ne ghicim noi sorții, apoi la o alarmă ce sună în
VIAŢA, UN REGRET de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379216_a_380545]
-
serilor - balsam, Iar floarea nopții e mireasă, Regina ce-mi surâde-n geam. Și eu adorm când luna plină Dansează-n rochia de voal Cu pași mărunți de balerină, În cânt de greieri... ce regal! Acum, ce-aud? Marșuri funebre, Convoi de frunze tremurânde Hălăduind printre tenebre Cu dor de viață sunt flămânde. De ce te-or fi iubind poeții Și te vor muză-n poezie? Tu n-ai nimic din duhul vieții, Ești anotimp în agonie. Eu nu-s poet, dar
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
frumoasă,Răcoarea serilor - balsam, Iar floarea nopții e mireasă,Regina ce-mi surâde-n geam.Și eu adorm când luna plinăDansează-n rochia de voalCu pași mărunți de balerină,În cânt de greieri... ce regal!Acum, ce-aud? Marșuri funebre,Convoi de frunze tremurândeHălăduind printre tenebreCu dor de viață sunt flămânde. De ce te-or fi iubind poețiiși te vor muză-n poezie? Tu n-ai nimic din duhul vieții,Ești anotimp în agonie.Eu nu-s poet, dar daca-aș fi
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
apoi un numerus nullus. Adunarea evreilor în ghetouri și transferarea lor spre lagărele de la Auschwitz și Birkenau va fi decretată în martie 1944. Deportările din Transilvania de Nord vor începe la data de 15 mai a aceluiași an. În trei convoaie de trenuri escortate pînă la frontieră de jandarmi horthiști care îi încredințează trupelor SS. Cifrele avansate de Federația comunităților evreiești din Republica Socialistă România într-un document publicat la București în 1985 exprimă măsura genocidului: înainte de deportările din mai 1944
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Vittorio Emanuelle II, dar cum italienii fiind din pîntecele mamei lor republicani...) stradă care, kilometri, străbate o distanță ce leagă întortocheat și incredibil de îngust gara, ferrovia, de Piața San Marco. Pe ea se perindă, din zori pînă-n noapte, sublim-bezemeticul convoi du-te-vino al pedestrașilor lumii. Și încă, mărșăluind pe unica uliță, frecîndu-te de zidurile peste care mistria n-a mai trecut de multe vieți de om și escaladînd desele "podețe" tot nu dai de măreția promisă. Iată însă, în sfîrșit, momentul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca de pildă, pe râul Putna, între Tecuci și Focșani și pe Trotuș, între Focșani și Adjud. Comunicațiile în Moldova au continuat să fie agravate de starea de totală nesiguranță a drumurilor. Negustorii nu puteau circula decât aciuați pe lângă vreun convoi militar. Generalul Pavel Kiselev spunea, în cunoscuta dare de seamă asupra administrației ruse în Moldova și Valahia, că ,,panica produsă prin necontenite prădăciuni stagna orice întreprindere de industrie; boierii și, în genere, persoanele cu avere erau nevoiți a se strămuta
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de îmbunătățire a căilor de comunicație, dar mai și cereau despăgubiri de brudină. Rosetti Roznovanu, proprietarul podului de la Sculeni, într-o jalbă către Vistierie din 15 decembrie 1828, a cerut statului să-i plătească brudina pe care n-o plătiseră convoaiele militare care s-au folosit de podul său. În cazul când i s-ar fi refuzat plata, el amenința că își va declina răspunderea privind buna întreținere a podului. Cereri asemănătoare, venite din partea boierilor, se numără cu zecile. Obligați în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mare”, plutele au fost aruncate pe mal. Pe Trotuș, Bistrița și Moldova, râuri de munte, repezi, înțesate cu bancuri de nisip și stânci, plutăritul se făcea individual, adică se mergea plută cu plută și de abia pe Siret se organizau convoaie. Plutele, dubasele, șeicele și chiar galioanele erau construite în Moldova. Centre de construcție de șeici și dubase la sfârșitul secolului al XVIII-lea au fost Romanul și Bacăul. Ele însă nu erau atât de dezvoltate. Dovada o constituie răspunsul Divanului
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
chiar și pe Putna. Așa, bunăoară, la 4 martie 1848, pe apa Putnei a fost găsită o „rămășiță” de plută. Pe râurile de munte se mergea cu câte o singură plută condusă de către doi oameni. Pe Siret însă, se formau convoaie de câte „patru și mai multe plute la un loc și care se cîrmuiesc numai de câte un om”. Plutașii se recrutau dintre locuitorii regiunii de munte: „iar acei mai săraci ce nu au vite se năimesc plutași și tăietori
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a rămas în expectativă. Primește bani de la ruși pentru aprovizionare, împrumută, la 3 iunie 1711, lui Dimitrie Cantemir 2.500 de taleri, organizează magazii și adună mijloace de transport. Nu le va îndrepta spre ruși, dar le va înapoia banii, convoaiele luând drumul armatei turcești. Întreține relații și cu otomanii. Când aceștia îi atrag atenția că se află prea departe cu tabăra sa, la granița transilvană și-i cer să revină la București, el le răspunde că e gata să asculte
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Lețcani; dincolo de Podu Iloaiei se impun privirii noastre tarlalele pline cu echipele colectivelor de producție, ce fac prima prașilă la porumb sub privirile atente ale comuniștilor brigadieri; trecem, nu fără durere, printr-o mahala a Târgului Frumos și pe lângă un convoi mortuar al unui soldat doborât cu câteva zile În urmă pe frontul din Basarabia; răzbatem și Cotnariul, pe ale căror dealuri atelajele cu boi extind plantațiile unor moșieri Încrezători În viitor; ne minunăm de frumoasele conace și proaspetele iazuri săpate
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
traco-ilir). Gh. Brătianu se întreabă: care este acest "substrat comun"? Trac sau altul? Singura concluzie care se poate trage din textele istorice (puține) este că a existat o deplasare (migrație) continuă, de pe un mal pe celălalt al Dunării, a unor convoaie de prizonieri sau de emigranți, de la sfârșitul secolului al III-lea până la începutul secolului al IX-lea, schimbări frecvente, poate fără serioase consecințe politice, dar a căror influență în limbă este evidentă. În ceea ce privește substratul comun, este sigur că o serie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trăi, ce-și găsește expresia într-o suită de tablouri agreste. Aici mai apăreau texte (precum Tu ce-ai făcut? sau Pentru pace luptăm) ce prefigurează șabloanele epocii de după 1945, precum și obosite încercări de a traduce imagistic „sensul” existenței (Muritor, Convoiul vieții). Ultimele poezii reiau teme cultivate anterior, într-un ton când jubilant, când elegiac. Poet este C. și în bucățile ce compun volumul Povestiri pentru tine, fie că ele se prezintă ca schițe fantezist-satirice (Pălării și capete, Muzeul virtuților), ca
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]
-
ușilor mobile și haine ca să le usuce - cum fac rușii după o iarnă pe care încep să o creadă veșnică. Și pe urmă, când Parisul a strălucit din nou în prospețimea aerului său primăvăratic căruia îi ghiceam intuitiv mireasma - un convoi feeric, tras de o locomotivă împodobită cu ghirlande, a încetinit și s-a oprit la porțile orașului, în fața pavilionului gării Ranelagh. Un bărbat tânăr purtând o simplă tunică militară a coborât din vagon mergând pe purpura întinsă la picioarele lui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
traversele lor semănau cu o scară năstrușnică ducându-se drept în nori. „Acolo este un tren de marfă care urmează să plece”, a auzit ea brusc murmurând vocea calmă și parcă plictisită a fiului ei. În depărtare, a văzut un convoi de vagoane mari, cafenii, în jurul cărora se agitau niște figurine omenești. Charlotte a înșfăcat mânerul cufărului, copiii au apucat sacii. Când au ajuns în fața ultimului vagon, trenul s-a urnit din loc și s-a auzit un suspin de bucurie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
s-a simțit împinsă în vagon. Și, într-o străfulgerare luminoasă, a întrezărit șapca unui lucrător la căile ferate, silueta unui bărbat care, o fracțiune de secundă, s-a profilat contra luminii printre pereții dați la o parte... Înspre amiază, convoiul a traversat Minsk-ul. Prin fumul gros, soarele se învăpăia ca de pe o altă planetă. Și fluturi negri stranii - smocuri mari de cenușă - zburătăceau în văzduh. Nimeni nu putea pricepe cum putuse orașul, doar în câteva ore de război, să se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tren spintecat de bombe. Mai multe vagoane se răsturnaseră pe terasament, altele, culcate sau vârâte adânc unele în altele de o izbire monstruoasă, invadau șinele. Câteva infirmiere, amorțite de neputință în fața numărului mare de trupuri întinse, mergeau de-a lungul convoiului. În măruntaiele lui negre se vedeau forme omenești, uneori, la o fereastră spartă, atârna câte un braț. Pământul era acoperit cu bagaje risipite. Lucrul cel mai frapant era mulțimea de păpuși care zăceau pe traverse și în iarbă... Unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
acesta. În timpul primelor luni de război, somnul i-a fost străbătut de o neîntreruptă perindare de trupuri mutilate pe care le îngrijea lucrând paisprezece ore pe zi. În orașul acela, la vreo sută de kilometri de linia frontului, erau aduse convoaie întregi de răniți. Adesea, Charlotte îl însoțea pe medicul care mergea la gară ca să primească trenurile pline de trupuri omenești ciopârțite. I se întâmpla atunci să observe, pe linia paralelă, un alt tren, plin de soldați proaspăt mobilizați, care plecau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un petec de hârtie și a recitit a suta oară vestea morții, înscrisă cu litere cețoase, și numele soțului ei, scris de mână cu cerneală violetă. Cineva o striga deja la celălalt capăt al coridorului. Urma să sosească un nou convoi de răniți. „Samovare!” Așa îi numea uneori, în conversațiile lor nocturne, tatăl meu și cu prietenii lui, pe soldații fără mâini și fără picioare, trunchiurile acelea vii, ai căror ochi adunau în ei toată deznădejdea din lume. Da, erau niște
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
traversa unul dintre drumurile care se pierdeau la orizont, locomotiva scotea un strigăt pe jumătate tandru, pe jumătate plângăreț. Dublat de ecoul lui, semnalul acela semăna cu chemarea răsunătoare a unui cuc. „Cucușka”, spuneam noi, trăgând cu ochiul când zăream convoiul pe șinele înguste împresurate de păpădii și de mușețel... Glasul ei m-a călăuzit în seara aceea. Am ocolit hățișurile de la marginea Stalinkăi, am văzut ultimul vagonet care luneca pierind în penumbra călduță a amurgului. Până și micul convoi răspândea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zăream convoiul pe șinele înguste împresurate de păpădii și de mușețel... Glasul ei m-a călăuzit în seara aceea. Am ocolit hățișurile de la marginea Stalinkăi, am văzut ultimul vagonet care luneca pierind în penumbra călduță a amurgului. Până și micul convoi răspândea un miros inimitabil de cale ferată, puțin înțepător, și care îndemna pe nesimțite la lungi călătorii hotărâte în momente de fericită nesăbuință. Din depărtare, prin ceața albăstruie a serii, am auzit plutind un melancolic „cu-cu”. Mi-am pus
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Spre amiază, fără nici un plan, am ieșit în stepă. Mergeam în tăcere, unul lângă altul, ocolind hățișurile Stalinkăi. Apoi, am traversat calea ferată îngustă năpădită de buruieni. De departe, Cucușka și-a făcut auzită chemarea șuierătoare. Am văzut apărând micul convoi care parcă alerga printre tufe de flori. S-a apropiat, ne-a întretăiat cărarea și s-a topit în vălul de căldură. Charlotte l-a însoțit cu privirea, apoi a murmurat încetișor, reluându-și mersul: - Mi s-a întâmplat, în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
reconstitui stările sufletești ale unui Președinte îndrăgostit! Și să uit de soldatul salvat de iarnă, care își strânsese țeasta zdrobită într-o carapace de gheață, oprind sângele. Să uit că, dacă trăiam, era datorită trenului care se furișa orbecăind printre convoaiele pline de carne omenească sfârtecată, un tren care îi ducea pe Charlotte și pe copiii ei ca să-i ascundă în străfundurile protectoare ale Rusiei... Fraza aceea de propagandă, care mă lăsa altădată indiferent: „Douăzeci de milioane de oameni au murit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]