4,553 matches
-
iar ideea unei catastrofe cosmice ne e la fel de familiară pe cât le era budiștilor, presocraticilor sau stoicilor. Vivacita tea spaimelor noastre ne menține într-un echilibru instabil, propice înfloririi darului profetic. Lucrul acesta e valabil cu precădere pentru perioadele de după marile convulsii“ (trad. Emanoil Marcu). În fața României dezarticulate de azi (nevertebrate, cu termenul lui Ortega), copleșite de abulie, tâlhărie și ni micnicie, cum să nu stai cu ochii minții ațintiți către deceniile de construcție națională ale domniei lui Carol I, către lumea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
revarsă în două "dune" albe de la proră, pe măsură ce vaporul despică apa, întunecată acum, încerc să-mi închipui cum va fi arătat călătoria lui Ovidiu spre Tomis. Corabia care-l ducea pe poetul exilat de Augustus era infinit mai sensibilă la convulsiile mării. Apoi, Ovidiu avansa pe un drum fără întoarcere. Fiecare oră îl depărta de Roma și-l apropia de o cetate despre care nu știa decât că era locuită de barbari și că nu va avea voie s-o părăsească
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu tuși, așa acum se complăcea în tuse până la înec, nu se ajuta cu nimic, i se părea că face bine să zdruncine bieții mușchi, să tragă din bietele fibre, să-și zdrobească plămânii putrezi ca să ducă la maximum acea convulsie. Credea că va curăța astfel locul unde stau zgârieturile și sputele, dar avea nădejdea că tușea va reîncepe pentru ca prin dovada ei să i se manifeste iarăși o viață, care, în pauze, părea că-1 lasă vid, prea uscat, burete iescos
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
cele mai multe ori, ale prostimii străzii,în vreme ce, el, se umfla în pene, mai abitir decât un curcan de rasă. Acum, pentru prima dată, dar, și pentru ultima,în fața distracției străzii, rămasă, pentru moment, impietrită, cu gura strâmbă,într-un început de convulsie, uimită,în același timp, de prăvălirea pe spate, a colosului de sub care, strivit ca o broască, Cercel Dumistrăcel dădea din deget, ca dintr-o labă de țânțar, a adio, spre mulțimea de care se despărțea, ca un fulg de nea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-l auzise. în cele din urmă, Lanark îl întrebă: — Ce te-a adus aici? Bărbatul își drese glasul. — Hipertrofie cristalină a țesutului conjunctiv. Acesta e numele medical. Neprofesioniștii, ca mine și ca tine, o numesc înțepenire. — înțepenire convulsivă? — N-am convulsii. Dar am resimțit-o ca pe-un șoc. După toate aparențele, căzuse pe gînduri, iar Lanark adormi. Se trezi cînd bărbatul strigă: — Ești acolo? Te plictisesc? — Sînt aici. Te rog, continuă. — Știi, iubeam imaginea omenească și detestam modul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că pacientul doisprezece se transforma în salamandră. — Repede! zise Ozenfant. Camera doisprezece. Camera doisprezece era încețoșată din cauza vaporilor care se încolăceau ieșind din ciocul dragonului, care se închise brusc. Din calotele ochilor izvorau raze strălucitoare, iar silueta părea cuprinsă de convulsii. Ozenfant strigă: — Fără lumină, vă rog! Vom examina doar căldura. Imediat se lăsă un întuneric pătrunzător, iar ochii amețiți ai lui Lanark proiectară stele și cercuri înainte de a se obișnui cu bezna. Dintr-o parte, auzea respirația precipitată și uscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fi prea îngrozitor... Atinse ușor brațul sculptorului: De ce? Nu înțeleg nimic. Tânărul îngenunche din nou, mirosind buzele cadavrului. Simți o aromă iute, de migdale. ― Cianură? întrebă Grigore Popa. ― Da... Cred că da. Valerica Scurtu plângea cu sughițuri. Trupul sfâșiat de convulsii tresărea electrocutat. În fond, moartea lui Panaitescu o lăsa rece. Deși conviețuiau în aceeași locuință de ani de zile, se cunoșteau foarte puțin. Profesorul fusese un vecin comod și discret, calitate ținând mai mult de o superbă indiferență vizavi de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
OM ÎNCĂ TÂNĂR, CU STATURA GREOAIE, CU CHIPUL MASIV ȘI BRĂZDAT, TĂIAT DE SPRÂNCENE GROASE. ÎI MAI ÎNTÂLNISE DE CÂTEVA ORI LA DANSATORII SPANIOLI CARE LOCUIAU LA ULTIMUL ETAJ AL IMOBILULUI. JEAN TARROU FUMA CU POFTĂ O ȚIGARĂ, CONTEMPLÂND ULTIMELE CONVULSII ALE UNUI ȘOBOLAN CARE MUREA PE O TREAPTĂ LA PICIOARELE SALE. EL RIDICĂ ASUPRA DOCTORULUI PRIVIREA LINIȘTITĂ ȘI PUȚIN STĂRUITOARE A OCHILOR SĂI CENUȘII, ÎI DĂ BUNĂ ZIUA ȘI ADAUGĂ APOI CĂ APARIȚIA ACEASTA A ȘOBOLANILOR ERA UN LUCRU CIUDAT. ― Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
înainte pe birou, făcându-l pe funcționar să izbească marele registru de intrări. Abia atunci sărea dreaptă din nou, fără urmă de rea-voință sau complezență. O făcea din necesitate și nimic mai mult. Din când în când, începea să tremure, convulsiile devenind din ce în ce mai puternice. Porfiri o examină dintr-o privire, în timp ce își termina țigara. ă Are legitimația galbenă? îl întebă el pe Salitov. ă Da. ă și este în ordine? ă Nu despre asta e vorba. ă Dar este în ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
afla cu mult deasupra acestui negoț care îi făcea pe ceilalți să își sorbească din ochi icoanele ca pe niște prăjiturele de jumate de copeică. Negustorul o întâmpină cu o ușoară înălțare a capului, iar Zoia îi răspunse cu o convulsie a gurii. Apoi, examină cu atenție rafturile cu icoane, așezate în funcție de sfinții reprezentați și de tehnica de reprezentare. Aici se aflau Hristoșii: Hrisots Emanuel al lui Isaia, Hrisots Mântuitorul, Coborârea lui Hrisots în Iad, Hrisots cu Ochii de Foc, Mântuitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Dragă Doamne, Ilia Petrovici! Glumești? Îți arde de glume? ă Ai măcar bunăcuviința și nu... Salitov se opri, nervos. Un fel de tremur agitat puse stăpânire pe el. Își întoarse privirea de la Porfiri și continuă să își flexeze gâtul de pe urma convulsiei. ă Fără glume după ce intrăm. Lasă-le pe seama mea. ă Dacă intrăm vreodată. Salitov lovi în ușă cu o mână încordată. Tăcerea care urmă fu mărită de violența loviturilor. ă Poate că s-au mutat, se întrebă Porfiri cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mor. A mai făcut un pas, târându-se pe genunchii lui zbârciți, cu tunica ridicată pe șolduri, cu mâna Încă Întinsă spre această fericire de neatins. Deodată a căzut Înapoi pe spate, cu ochii părând a-i ieși din orbite. Convulsii groaznice făcură trăsăturile feței lui să se zguduie neomenești, aidoma acelor pe care bateria lui Volta le produce pe chipul cadavrelor. O spumă albăstruie Îi Împurpurează buzele, din care iese o voce șuierătoare și gâtuită, ca aceea a unui hidrofob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Am dormit. Profund. Dacă vrei să știi, chiar am dormit profund. De azi-noapte, până acu’ dimineața. Dădu să râdă. Icni gâfâit de câteva ori, apoi o năpădi tusea. Tuse grea, cu horcăituri. Întinse mâinile și-l îmbrățișă, zvâcnind chinuită de convulsii. Vânzătoarea de la chioșcul de ziare scoase capul pe ferestruica chioșcului. - Am puțină socată, dacă vreți. Dați-i o gură și-i trece. Bărbatul îi făcu semn că nu-i nevoie. Femeia se liniștise. O trase mai deoparte, spre vitrina cinematografului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zis un cerc vicios - și plângeam ca un apucat neștiind unde să mă ascund ca să nu râdă lumea de mine. După ce treceau aceste crize - în mod organic, țin să subliniez acest lucru, adică atunci când organismul nu mai putea rezista la convulsii și lacrimi -, mă simțeam pur și simplu penibil, descumpănit, mă întrebam ce se întâmplă cu mine și cum de sunt atât de slab. Cum se făcea că bunică-mea plângea și se ușura de toate? Poate fiindcă e atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
chiar se văzu nevoit să recunoască faptul că era chinuit de o stare excitantă, ar fi dezbrăcat-o acolo de rochia aceea verde (nu, greșit, ar fi rupt rochia aceea verde de pe ea, poate chiar cu dinții, prizonier al unor convulsii febrile) și, după ce ar fi întins-o pe masă, ar fi iubit-o fără oprire, ore în șir (își imagină că proiectorul era mutat de o mână din umbră și plasat în așa fel încât conul de lumină să cadă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
amîndoi, de multe ori, nu doreau sex, dar se acuplau fără a-și da vreunul bine seama de ce. GÎfîiau, asudau, se gîndeau la alte femei sau la alți bărbați, atunci; juisau ca scurtcircuitați sau nu simțeau nimic, momîi zgîlțîite de convulsii trecătoare. În așternut Începea și sfîrșea lumea ; cei mai mulți dintre oameni, cînd simțeau că li se apropie sfîrșitul, vroiau să moară În patul lor. În așternut, În somn, dacă s-ar fi putut. Ingrid venea În cearșafuri cu parfumul picurat din
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
orgasm produs undeva în adîncuri. era ca și cum, urcînd pe un munte, ne-am fi jucat cu niște bulgări călduți rostogoliți pe pantele unui fost torent vulcanic. Dar căldura acelor bulgări nu era decît simptomul unor gigantice declanșări de energie și convulsii chimice petrecute în interiorul scoarței terestre la mii de kilometri... Domnișoara ri avea această natură vulcanică, toată combustia interioară rămînea misterioasă, invizibilă, dar gesturile ei, fața ei, buzele ei, pleoapele ei și uneori unele dintre cuvintele ei trădau existența combustiei. — astăzi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Nimic extraordinar din punct de vedere poetic. Dar de la primele sunete, articulațiile sălii se înmoaie ca apa și sala alunecă în genunchi înaintea invocatorului ei. Începând cu versul doi, încăperea îmblînzită trece printr-o stare de vâscozitate afectivă. Come, cefalee, convulsii ale celor aflați în interiorul ei însoțesc pronunțarea versurilor patru și cinci. Pleznită de rostirea cuvintelor finale, construcția dansează înaintea invocatorului său ca o muiere și îi ciugulește dintre liniile palmei ca o porumbiță. Cu ochi mijiți, invocatorul o urmărește câteva
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tot mai descurajant cu o grotă...) Depășisem rămășițele cabinetelor de limbi străine, foto, materialism-dialectic, istoria mișcării muncitorești, mărșăluind printre ruinele sediului, parcă dinamitat, al revistei studențești "Convingeri Comuniste", conduse, pe atunci, de către un ins controversabil, Paul Nancă. Domolisem aproape complet convulsiile luminoase ale cubului de cleștar, ambalîndu-l într-un șal de mătase, pe care și-l vârâse apoi necunoscuta în buzunar. În două secunde, în dreptul deschizăturii fostului pervaz, se ivi și spinarea viorie a rozătorului împăiat. Întâiul bețivan sărise deja în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gospodării, forțat și cu noaptea în cap. 102 DANIEL BĂNULESCU intrase, pe șantier, între țesuturile țoalelor și să-și scuture de pudra de ciment, genele. Din portbagaj, răzbăteau până la ei reprizele inegale de zvârcoliri ale unor trupuri cărnoase, aducând cu convulsiile unor crapi deșertați pe uscat. De pe capotă se descojeau, de eșarfele de humă, ciment alb, var nestins, siluetele zvelte ale lui Dulcele Doru și Relu Înmiresmatul, transformați, la un moment dat, în două sarcofage de forme indefinite. Genel deconectă scârbit
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
făcut, de fiecare dată își surprindea concubina, pe Smărăndica a lui, înșelîndu-l cu un angajat al Ocolului silvic, șchiop și oligofren. Nu exista nici o Smărăndica. La o ședință de testare asupra sa a combinațiilor dintre barbiturice și amfetamine, urmărind îmblînzirea convulsiilor și-a spasmelor localizate, un infirmier nou, subțirel, fără rânjet pervers, dar cu ambele palme bandajate, îi pasă palmat Regelui o rețetă împăturită, laolaltă cu sfatul de-a o lectura diseară, în pat. Regele avea pat. Însemnărica a citit-o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de pucioasă și de trăsnete discurs pe care îl fulgerase vreodată împotriva religiei. Optsprezece activiști în etate se prăbușiră pe podeaua mochetată, ușor înclinată, a Sălii Palatului, prelingîndu-se fiecare sub stinghiile banchetelor rândului din față, jucîndu-și pixurile, medaliile, notițele, în convulsiile precipitate și erotice ale apoplexiei. În momentul culminant al plenarei, Secretarul General al Partidului ridică brațele și blestemă o dată, de două ori, de trei ori, de-a dreptul, pe Dumnezeu!! Nu se încurcă și îi drăcui puțin și pe cei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
era greu de elaborat o strategie coerentă în acest sens. Pe de altă parte, populația sărăcită aștepta rezultate rapide, lucru greu de înfăptuit într-o economie ineficientă și în dezmembrare, destructurare și care au întârziat să apară, fapt concretizat în convulsii sociale și în cereri greu de satisfăcut, făcând și mai dificilă tranziția. În acest context, ne-am propus să abordăm o serie de probleme de ordin conceptual și principial ale tranziției, probleme teoretice majore cu care se confruntă această mare
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
anumite coordonate pentru a decide că economia este performantă și funcțională. Prin elaborarea prezentei lucrări încercăm să aducem o modestă contribuție la deslușirea unor probleme pe care le implică desfășurarea reformei în România postsocialistă, proces marcat de multe inadvertențe și convulsii. Ne-am străduit, pe de o parte, să acoperim o arie conceptual-metodologică suficient de semnificativă pentru macroeconomia concurențială, iar pe de altă parte, să demarăm o analiză corelativă a agregatelor naționale specifice economiei concurențiale. Am folosit din plin, în acest
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
agrară, revoluția industrială și revoluția electronică. Lumea contemporană se prezintă ca un ansamblu eterogen în care se întrepătrund și interacționează elemente reprezentative ale celor trei mari civilizații. Coexistența presupune raporturi de comunicare și cooperare, dar și competiție, contradicții, conflicte și convulsii. Tendința principală este extinderea ca sferă și dezvoltarea în conținut a civilizației electronice; aceasta își va intensifica ofensiva, chiar dacă mai are mult până la desăvârșire. Celelalte două civilizații (a plugului și a liniei de asamblare) îi vor opune rezistență, motiv pentru
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]