1,289 matches
-
la Comisia Dunării; pentru că sensul corect al conceptului de riveran de stat dunărean nu-i permite în mod fizic să fie riveran, de la sute de kilometri depărtare, în afară de cazul că urmezi o logică de negare a realității (ca în basmele copilărești cu Făt-Frumos și cu zmei pentru copii). Această cauză de incompatibilitate o lipsește de aptitudinea de a mai fi parte și va subzista ca barieră ca o cauză dirimantă cu efect de nulitate absolută; atâta vreme cât subzistă, lipsa de capacitate nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Dar noaptea se prelungea - satul în urmă, Iezerul nemărginit înainte-mi zăceau într-o tăcere de moarte; tremurul ușurel al ploii în stufuri abia-abia răzbătea până la urechile mele, și eu nu știam ce să fac, cu aceleași întrebări și prepusuri copilărești. Deodată întorcându-mă, zării o lumină lucind pe mal. Tremura ca o stea roșie. Acolo-i casa lui Marin, trebuia să mă gândesc mai de mult. Acu ce puteam să fac, dacă ploua? Să mă duc până la el și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mâna dreaptă și cu tașca înflorită cu alămuri la șoldul stâng. —Cum te chiamă? îl întrebă Cristina. —Costandin... răspunse el, și femeia băgă de samă că flăcăul are o mustăcioară subțire ca matasa ș-o gură curată și tânără, aproape copilărească. Și vocea-i era lină și pătrunzătoare. Și deodată ochii ei rotunzi se tulburară, gura ei nu mai știu ce să întrebe, și c-un fel de spaimă simți în ea izbucnind ca o fiară necunoscută dorința adormită. Deodată văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
După orele amiezii, plecam împreună cu Iasmina și alți câțiva copii de vârsta noastră spre seculara pădure, întrecându-ne cu bicicletele pe o distanță ceva mai scurtă de 2 km. Vântul care mă răcorea în arșița verii, veselia și glumele noastre copilărești le simțeam ca o terapie pentru suflet și minte. Cu bateriile încărcate, veneam acasă și citeam până târziu în noapte. Culmea, nu simțeam nevoia de televizor și nici internetul nu mă mai chema cu atâta ardoare. O carte bună, în
“Ah, aceşti adolescenţi”. In: ANTOLOGIE:poezie by Denis David Damşa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_673]
-
dolari a fost menționată de ea și aprobată de mine. Ea a început să se dezbrace și eu am făcut la fel. Apoi eu m-am oprit... Dar ești gravidă, îmi amintesc că i-am spus eu cu o uimire copilărească. — E-n regulă, mi-a răspuns ea. Eu m-am holbat la pântecele umflat și strălucitor. Te așteptai să fie moale, dar părea atât de tare. — Ba nu-i deloc în regulă, am răspuns. I-am spus să se îmbrace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a râs cu poftă și de chestia asta. Ca mai toți oamenii, Martina are două feluri de a râde, cel politicos reflexiv, și cel real. Râsul real al Martinei e cel mai puțin feminin din câte am auzit vreodată - sălbatic, copilăresc, dar simfonic, cu niveluri concurente și tensiuni. — De fapt, porcii sunt mai deștepți decât câinii. Au creierul mai mare în comparație cu dimensiunea corpului lor. Asta contează. Porcii sunt aproape la fel de inteligenți ca maimuțele. Nu mai spune, făcui eu. Nu știu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
poate răpi, nici un vultur care să-l ia înapoi în trecut, trecutul e sigur, nu poți păși în el a doua oară, e stabil și galben și sfărâmicios trecutul. Degetul nevăzut a terminat de scris. închide cufărul, pune deoparte lucurile copilărești, gata, s-a terminat, el rămâne și nimic nu se va schimba nimic nimic nimic nimic n-o să schimbe asta iar noi vom rămâne virgil și dolores stabili și neschimbați în cleiul dragostei. Scumpule, sărmane gropar jones, atâtea lucruri rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Cedează. Bărbatul se tărî până în grotă. Perdeaua căzu la loc în urma lui, blocând orice sursă de lumină. înăuntru... o strălucire de un roșu închis. Iat-o din nou: Prepelicar fugar, gonind către propriile-i adâncimi și țipând cu o încântare copilărească. — Frățiorul cel prostuț nu mă poate prinde! țipă ea și dispăru după un colț. El nu era încă suficient de întremat ca s-o poată urmări. Se ridică în picioare. Și auzi vocea lui Virgil Jones. — Problema lui Grimus, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
seara asta era vizibilă întina puritatea pereților albi ai casei plăcerilor. „Un binevenit năvalnic din partea la generali ruși“, spunea inscripția. Virgil văzu fraza și murmură: — Așadar, Alex a ieșit în seara asta în oraș. — Ce înseamnă? întrebă Vultur-în-Zbor. — O glumă copilărească, îi răspunse Virgil. Produsul unei minți de copil. Vultur-în-Zbor se văzu obligat să repete întrebarea, deoarece Virgil nu mai adăugă nimic altceva. — Generalii ruși, răspunse Virgil, se numesc Pișov, Sodov, Pederastrov și Futov. Copilării. Dar Vultur-în-Zbor, deja tulburat de ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pași mici. Bea în cantități mici. Mâinile-i schițară mici gesturi nervoase când descoperi că ușa șopronului nu era încuiată. Alex devenea mult prea bun la mânuirea scobitorii aurii. împinse ușa și Alex îi zâmbi larg, numai inocență și farmec copilăresc. — Alex! spuse Norbert Page, amenințându-l cu un deget pe cât de sever putea. Nu cumva ai fost pe-afară? Era o întrebare disperată. Alex încuviință fericit: — Da. Te-a văzut cineva? Alex clătină din cap, zâmbind în continuare fericit. — Alexy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Leagănul, Elfrida în el, Vultur-în-Zbor în spatele lui, Irina sprijinită de marele frasin de care era legat leagănul. Umbreluța de soare a Elfridei așezată lângă cea a Irinei, închisă și inutilă în umbra liniștitoare a copacului. Elfrida zâmbind cu o plăcere copilărească nevinovată, Vultur-în-Zbor zâmbind cu jumătate de gură, ca să-i țină companie, Irina fără nici un zâmbet, cu ochii ei gri în dosul pleoapelor închise, la jumătatea drumului dintre vis și realitate. Leagănul balansându-se regește, cu mișcări domoale, asemenea copacului. Nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vei mai dori așa ceva. — Arată-mi-le, zise Vultur-în-Zbor. Vultur-în-Zbor se afla în camera prin care trecuse mai devreme, încăperea cu obiectele acoperite de pe piedestale, și se întreba ce anume putea considera mai alarmant la Grimus. Hotărî că naivitatea lui copilărească, ascunsă sub așa-numitul său Plan Măreț, îndeplinirea oricărui capriciu, chiar și abia gândit, împreună cu ciudatele ritualuri infantile pe care le pusese la cale ca să se distreze, cum era acel așa-zis Dans. Grimus: un bebeluș cu bombă. Sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
cizelat nimic. De aici și ezitarea mea. Lunga mea așteptare până a publica ceva. M-am îndoit permanent dacă eu am caracter. Dacă sunt un ins moral. Dacă pot urma, cât de cât, o minimă conduită morală. Desigur, erau gânduri copilărești. Un fel de joacă de-a însăilatul unor convingeri sau judecăți etice. Târziu de tot am înțeles că nu poți fi moral pe bucățele, pe felii. Pe zile sau pe ore. Nu poți fi moral pe etape de viață, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu pagini mototolite sau chiar rupte. O găsise F., acel prieten, în podul casei lor și sperase că-mi face o surpriză. Titlul cărții era scris pe prima pagină de text, cu creion chimic, umezit, cu litere de mână, stângaci, copilărești: BorNA 32. Era o carte despre spionii titoiști trimiși în țara noastră să ne strice viața, să ne abată din lupta împotriva chiaburilor exploatatori. Întâmplările aveau loc la granița cu Iugoslavia. N-am înțeles nimic din ea, știu doar starea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai devreme când fugea pe câmp și Popescu Îi privi imediat Încălțările; Într-adevăr, purta pantofi albi, curați, deci În pungă Își pusese cizmele cu care venise până aici. Părea să aibă puțin peste douăzeci de ani, dar figura ei copilărească, puțin speriată și obosită, nu se armoniza de loc cu fardul pe care și-l adăugase În grabă, la toaletă probabil, pe pleoape și pe sprâncene, pe pomeții obrajilor. Avea o frumusețe aparte, sportivă, sinceră și băiețoasă, cu un procent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
acasă de la școală. Dacă avea noroc, Celeste era acum în vizită la o vecină, unde sporovăia în cehește despre patria-mamă de dinainte de război. Mal luă cu el teancul de porcării psihiatrice și se duse acasă cu mașina, rezistând unui impuls copilăresc: să intre într-un magazin militar, de unde să-și cumpere tresele argintii de căpitan. Locuia în districtul Wilshire. O casă mare, cu etaj, îi devora economiile și o mare parte din salariu. Era o casă mult prea bună pentru Laura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
exact la momentul potrivit”. Danny se uita mereu în partea opusă, ca să vadă dacă nu-l repera vreunul din vecini. Auzi o lungă digresiune despre alegerile prezidențiale din 1952 - cine va candida, cine nu -, care degeneră apoi într-o ceartă copilărească în care până la urmă Claire se impuse cu opinia ei despre Stevenson și Taft, doi pigmei fasciști de culori diferite. Urmă ceva despre un regizor de film pe nume Paul Doinelle, cu operele lui clasice, „à la Cocteau”, și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
plopi uriași se ivește liceul, vechi de trei sferturi de veac, maiestuos și frumos pentru mine ca nici un alt liceu din țară. Oare nu el mi-a adăpostit opt ani de zile micile griji și necazuri, îndoielile de dargoste, intrigile copilărești, naivele aventuri, primele versuri furate orelor de curs și dăruite iubitei cu generozitatea unui prinț indian? Zugrăvit alb, iar la ferestrele de sus cu un brâu de cărămidă aparentă, vopsită în albastru ca cerul ― culoarea noastră, a lăzăriștilor, culoarea dragă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
clasa a II-a A, Liceul Lazăr din București, de sub direcția domnului Constantin Ionescu". N-a mai luat nici unui premiu de la noi. Tu ești singurul lăzărist! Mi-am simțit tot trupul inundat de o fericire necunoscută până atunci și, răutate copilărească, primul meu gând nu a fost la bucuria pe care credeam că am s-o fac părinților, cât mai cu seamă că am să-i pot lua la vale pe tema subiectului. Să vedem ce-o să mai aibă tata ele
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
semnului crucii, ridicat de voievod. Alexandru voi să spună ceva, dar nu reuși. Avea un gol În stomac, care Îi provoca o amețeală de neînțeles. Fusese martorul unei minuni. Nu Înțelegea Încă acea minune, dar ea se petrecuse. Simți nevoia copilărească de a plânge. Lângă el, Erina chiar plângea. Lacrimi mari curgeau Încet pe obrajii ei albiți de spaimă și de bucurie. Tânărul Îi Întinse mâna, iar Erina i-o strânse spasmodic, privind fascinată câmpul de luptă. În dreapta voievodului, căpitanul Oană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
femeie. Nu mai avea capricii, nu mai avea cochetării, nu se mai Îmbrăca altfel decât ostașii, dar nu mai avea nici zâmbetul acela șăgalnic din colțul ochilor, zâmbetul abia schițat care părea când ironic, când drăgăstos, când pur și simplu copilăresc. Ceea ce, gândi căpitanul, era o imensă pierdere pentru Întreaga lume, așa cum o concepuse Dumnezeu. Căpitanul credea cu tărie că Dumnezeu crease lumea nu doar ca imagine, ca geografie, ca arătare a ei În linii și culori, ci și ca stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu turbura calmul, orânduiala, exactitatea perfectă a traiului, care erau așa de plăcute tatălui ei. In acea ordonanțare perfectă a vieții lui Hallipa amorul-pasiu-sare unei fete crescute lângă o mamă, acea frumoasă Lenora, al Elenei, de la prima vârstă a judecății copilărești, trecând prin matura și melancolica ei adolescență, plină de prevedere, și până acum, la abnegația fetei de 22 de ani, Hallipa căpătase un fel de respect și o mare încredere; făcuse din Elena un camarad sobru și prețios. O consulta
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o londoneză autentică, avea plenipotență asupra acelei educații precoce, fizice și morale. Disciplina riguroasă era, după părerea Elenei, cel mai salutar principiu. Neândoios că era, dar lui Mini i se păru că vorbește de un elevage oarecare, pierdu noțiunea gingășiei copilărești și își închipui pe băiețel cu o față simetrică și o cărare la mijlocul capului. Arătă dorința să-1 vadă. Elena propuse să le conducă sus să viziteze și apartamentul de locuit. Jos era numai pentru recepție. își expuse programul: credea că
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de praf, pielea avea culoarea cărbunelui, marcată de o boală a copilăriei. Stă pe jos în fața unui bol scobit într-o coajă de portocală, în care se află câteva monede. Pran nu-l poate privi în ochi. O dată, din impuls copilăresc, i-a furat monedele și a fugit. I s-a părut amuzant pe atunci. Acum, însă, încearcă să se eschiveze și nu-și ridică privirile din pământ și de la perechea de cioturi grotești, lăsate acuzator la vederea lumii. Îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Lumea nouă pe care o descoperise, era plină de secrete. Instinctele o împinseseră întotdeauna spre fantastic, iar acum descoperea că realitatea era diametral opusă față de tot ce gândea și reprezenta Andrew. Siguranța lui, cândva atât de atragătoare, părea acum îndrăzneală copilărească. Cum cuteza? Cum putuse să-și pună tichia de bufon și puritatea lui frumos mirositoare înaintea misterelor infinite ale universului? Pe măsură ce mica lor constelație se destrăma, Andrew, împins de forțe opuse, începu să vorbească de știință și religie rațională și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]