722 matches
-
orice text scris de mână. Termenul provine din limba latină, din "manus" (mână) și "scriptus" (scris). O semnificație mai specifică a termenului este aceea de carte scrisă înainte de inventarea tiparului ori în lipsa acestuia, sau o copie de mână (executată de copiști) a unei asemenea cărți. Suportul folosit pentru cele mai vechi manuscrise cunoscute este papirusul. În Grecia și Roma antică exista obiceiul legării printr-un cotor și curele a mai multor tăblițe de lemn cerate; mai târziu, se folosește ca suport
Manuscris () [Corola-website/Science/311670_a_312999]
-
Bibliotecă). Printre obiectele cu valoare istorică și artistică de care dispune mănăstirea, menționăm o cruce cu postament în filigran, provenită de la ierodiaconul Nectarie Mironescu (1910), aproximativ 1.500 cărți de cult datând din anul 1856, precum și câteva manuscrise ale marelui copist ieromonah Onufrie Bratu. Atelierul de pictură a fost înființat în anul 2003 de către protosinghelul Ioachim Ceaușu, starețul mănăstirii, care a încercat inițial să ajute un grup de tineri, să pătrundă în tainele iconografiei, obținând rezultate foarte bune. Tinerii reușesc să
Mănăstirea Bucium din Iași () [Corola-website/Science/311314_a_312643]
-
decât relatarea unui tânăr conform căruia Iisus ar fi înviat, dar nu-I descrie nici învierea, nici pe Hristos înviat. Numai versiunea neconformă cu originalul (inautentică) a Evangheliei după Marcu Îl descrie pe Hristos înviat, această descriere fiind rodul fanteziei copiștilor. Prin urmare, versetele sunt versete apocrife. Flavius Josephus ("cca". 37-"cca". 100), un evreu și în același timp cetățean roman care a lucrat sub dinastia Flavienilor a scris "Antichitatea Evreilor", cca. 93, care conține un pasaj intitulat Isus și Pilat
Învierea Domnului () [Corola-website/Science/312329_a_313658]
-
în 1653, următoarea descriere a mănăstirii: „Este înconjurată de o apă fără sfârșit și fără fund, are hramul Sf. Dumitru și se numește Căldărușani...” Numele mănăstirii provine de la configurația locului, care are aspectul unei căldări. Prin vestita sa școală de copiști, Căldărușaniul a contribuit din plin în veacurile trecute la crearea limbii române literare. Cea mai fecundă perioadă din istoria mănăstirii rămâne totuși sfârșitul secolului al XVIII-lea, când, sub păstorirea Sf. stareț Gheorghe de la Cernica (canonizat în 2005), aceasta devine
Mănăstirea Căldărușani () [Corola-website/Science/312348_a_313677]
-
ea. Era bine educat pentru un om din timpul său, cunoscător al latinei și al francezei, mutându-se la Paris, când a venit vremea să trăiască pe cont propriu și deschizându-și o afacere în care lucra deopotrivă ca notar, copist și vânzător profesionist de cărți.Mulți dintre contemporanii lui Flamel nu puteau să scrie sau să citească și când aveau nevoie de înregistrarea unei tranzacții importante, se duceau la un scrib profesionist. Flamel a copiat cărți și manuscrise (tiparul avea
Nicolas Flamel () [Corola-website/Science/312412_a_313741]
-
Biserica veche este declarată monument istoric tot în 1990. Se construiesc chilii, trapeză, bucătărie și un un paraclis cu hramul "Sfânta Cuvioasă Parascheva". Pe lângă mănăstire se dezvoltă activitatea școlară, astfel că anul 1793 aceasta avea pe Ieromonahul Vissarion ca și copist. În timpul Revoluției de la 1821 a lui Tudor Vladimirescu boierii buzoieni și, în special cei de origine grecească credincioși Eteriei, și-au căutat aici loc de refugiu. Între anii 1916-1918 când Muntenia era ocupată de trupele germane, pe aici se făcea
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
cultură în limba română prin teascurile diaconului Coresi, scriindu-se prima cronică cu subiect românesc, prima gramatică românească de către brașoveanul Dimitrie Eustatievici (1757), primul calendar almanah în literatura română prin dascălul Petcu Șoanu, formându-se și o adevărată școală de copiști prin activitatea de traducere, copiere și transcriere a cărților de cultură și cult de către slujitorii bisericii și ai școlii. Dac-am cetit, bine am ispitit și socotit și am aflat că toate tâlcuiesc, acleverează și întăresc cu Scriptura sfântă și
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
ș.a.). Complementar, cele peste 80 hrisoave domnești, înscrise pe pergament și aurite, confirmă permanentele legături intre ținuturile românești. Slujind în egală măsură școala și biserica, dascălii brașoveni au creat valori care au menținut nestinsă flacăra de cultură din Șcheii Brașovului. Copiști, traducători, creatori de limbă literară, muzică și artă, ei sunt reprezentați în această sală prin câteva dintre valorile adăpostite în arhiva istorică a muzeului. Menționăm între acestea: "Omiliarul" din secolele XI-XII, "Molitvelnicul popei Bratu", "Cronica protopopului Radu Tempea II", "Parimiarul
Prima școală românească () [Corola-website/Science/310078_a_311407]
-
rusească din Șamahî în 1872. Mediul social din această școală, unde învățau copii armeni, ruși și azeri, i-a influențat educația în spiritul sentimentelor internaționaliste. În 1875, tânărul Alexandr Movsisian s-a mutat la Baku, unde a fost mai întâi copist la birourile administrației districtuale, apoi ajutor de contabil și contabil la birourile petroliere. Biblioteca înființată în 1878 la inițiativa Societății Umanistice din Baku avea să joace un rol important în formarea literară a viitorului scriitor. Alexandr Movsisian a devenit primul
Alexander Shirvanzade () [Corola-website/Science/310166_a_311495]
-
de propagator de limbă românească al popii Luca și cărții copiate de el merită deci toată considerația. Copierea s-a făcut cu mare exactitate, utilizându-se chiar cerneala roșie pentru indicațiile tipicorale. Popa Luca n-a fost însă doar un copist mecanic. La titlul cărții: Trei cântări ce cuprinde în sine slujba ce să cuvine a săptămânii sfintelor patimi din sâmbăta dreptului Lazăr până în seara sfintei și luminatei zi a învierii domnului nostru I.Hs ” ...popa a mai adăugat ”...acum început
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
toate acele fabuloase vârste ar trebui împărțite la 12. Astfel, Adam ar fi trăit circa 77 de ani, adică 930 : 12; Noe, 79 de ani; Matusalem însuși ar fi avut o existență terestră de numai 81 de ani. Scribii și copiștii Genezei ar fi operat această conversie pentru a venera patriarhii respectivi - spun bibliștii. A doua ipoteză o susține pe prima, fiindu-i complementară. Vârstele supranaturale de la Adam până la Avraam ar compensa lipsa anumitor date, din unele perioade, pentru a nu
Noe () [Corola-website/Science/305045_a_306374]
-
că au existat locuințe, după fundațiile care se văd în partea nordică, pe a căror temelii Episcopul Efrem de Rădăuți, între anii 1610-1612, a construit clișarnița (casă egumenească) pentru locuința sa, pentru păstrarea odoarelor Bisericii și organizarea unei școli de copiști și miniaturiști, continuând în acest fel opera culturală a lui Rareș. Biserica "Sfânta Cruce" din Pătrăuți este prima ctitorie certă a domnitorului Ștefan cel Mare, din 1487. Renumele i se trage de la pictura murală din pronaos cu un subiect rar
Bisericile pictate din nordul Moldovei () [Corola-website/Science/306248_a_307577]
-
întâietate absolută în istoria Țării Românești. Este cea mai veche carte datată din Țara Românească cu cea mai veche ferecătură și se află la Muzeul Național de Istorie din București. În secolul al XV-lea și în următoarele, școala de copiști înființată de ucenicii lui Nicodim la Mânăstirea Tismana a continuat seria scrierilor religioase chiar daca la început, copiștii neștiutori de carte doar desenau slovele slavone. Transilvania a intrat sub sfera de dominație maghiară pe la sfârșitul secolului al 11-lea și astfel
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
mai veche ferecătură și se află la Muzeul Național de Istorie din București. În secolul al XV-lea și în următoarele, școala de copiști înființată de ucenicii lui Nicodim la Mânăstirea Tismana a continuat seria scrierilor religioase chiar daca la început, copiștii neștiutori de carte doar desenau slovele slavone. Transilvania a intrat sub sfera de dominație maghiară pe la sfârșitul secolului al 11-lea și astfel evoluția culturii române a fost acolo prin urmare, oarecum diferită de cea din Valahia și Moldova. Maghiarii
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
Felix Klein și Hermann Minkowski. Foarte curând după sosirea lui, Born a format legături strânse cu cei doi din urmă. De la primul curs cu Hilbert, Hilbert l-a identificat pe Born ca având abilități excepționale și l-a selectat drept copist, rol din care trebuia să scrie notele de curs pentru studenții de matematică la sala de lectură a Universității din Göttingen. Această poziție l-a pus pe Born în contact regulat cu Hilbert, timp în care larghețea intelectuală a lui
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
Minkowski prin mama lui vitregă, Bertha, care îl cunoștea pe Minkowski de cursurile de dans din Königsberg. După ce a fost prezentat, Born a fost invitat în casa familiei Minkowski la mesele de duminică. În plus, în exercitarea atribuțiilor sale în calitate de copist și asistent, Born îl vedea de multe ori pe Minkowski în casa lui Hilbert. Relația lui Born cu Klein a fost mai problematică. Born a participat la un seminar organizat de către Klein și de profesorii de matematică aplicată și Ludwig
Max Born () [Corola-website/Science/304893_a_306222]
-
acesteia. Construcția din zid a fost realizată cu sprijinul material al domnitorilor Basarabi: Radu I (1377-1383) și fiii acestuia Dan I (1383-1386) și Mircea cel Bătrân (1386-1418). Cuviosul Nicodim a înființat la Tismana prima școală din țară de caligrafi și copiști de cărți bisericești în diverse limbi. Tot aici a funcționat prima școală de călugări învățați dintre care se recrutau viitorii episcopi, mitropoliți, dieci pentru cancelariile domnești și boierești. Aici s-au păstrat cele mai vechi documente începând cu sec. al
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
Sfântul Nicodim, i-a dăruit cârja sa, trei părticele de sfinte moaște și l-a făcut arhimandrit, "Mănăstirea Tismana" devenind „Marea Lavră” și prima arhimandrie din țară. La Mănăstirea Tismana, Cuviosul Nicodim a întemeiat o vestită "școală de caligrafie cu copiști de cărți bisericești în diverse limbi". El însuși în anul 1405 a caligrafiat și miniat un Tetravanghel pe pergament pe care l-a ferecat cu coperte de argint aurit, măiestrit lucrate, o capodoperă a epocii. Este cea mai veche carte
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
german Renania de Nord-Westfalia, în dieceza de Köln. Tatăl său, "Ioan Haemerken", era meșteșugar, prelucrător de metale, iar mama sa era "Gertrude Haemerken". Thomas avea un frate mai mare, "Ioan". În 1395, a fost trimis la Deventer. A devenit un copist plin de talent. Mai târziu, a fost admis la "mănăstirea Augustinienilor Sfânta Agnes de pe Munte" de lângă Zwolle, aflată în nordul Țărilor de Jos, unde fratele său "Ioan îl precedase". Thomas a fost hirotonit preot în 1413 și a devenit subabate
Thomas a Kempis () [Corola-website/Science/319967_a_321296]
-
domnii anteriori. În paralel, înzestrează armata cu arme și întărește sau înființează cetăți în punctele strategice ale țării. Mircea ctitorește o serie de mănăstiri și biserici pe întreg cuprinsul țării, care vor deveni în timp centre de cultură prin activitatea copiștilor și caligrafilor, precum și prin crearea școlii de pictură religioasă și activitatea zugravilor acestora. În 1401, mitropolitul Țării Românești primește titlul de "„exarh al plaiurilor”", având astfel jurisdicție și asupra credincioșilor din Ardeal. În timp ce organiza țara, Mircea a fondat și alianțe
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
originală a circulat într-un mediu foarte restrâns și s-a pierdut foarte de timpuriu, la baza tuturor copiilor ulterioare din a doua jumătate a sec. al XVII-lea și până astăzi stând versiunile interpolate ale lui Simion Dascălul. Alți copiști, ca Misail Călugărul și Axinte Uricariul au adăugat la rîndul lor unele pasaje. Majoritatea interpolărilor au fost identificate, unele chiar de Miron Costin. Astăzi se păstrează 22 de copii manuscrise, conținînd integral sau parțial cronica lui Ureche. Prima publicare a
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
liceale la Sibiu și București, luându-și bacalaureatul în anul 1895. A început de două ori Facultatea de Litere și Filosofie la București (1895 și 1903), dar nu a reușit să-și ia licența. A îndeplinit funcții administrative minore, precum copist la Ministerul de Domenii, corector de ziar, custode al Bibliotecii Fundației Universitare, custode al Muzeului Theodor Aman, încercând să-și suplimenteze veniturile din lecții particulare, din colaborarea la diverse periodice și din vânzarea propriilor volume. A fost redactor, încă de la
Ștefan Octavian Iosif () [Corola-website/Science/297598_a_298927]
-
lunii decembrie a aceluiași an, în acest ziar va fi publicat "Șoimii", primul său roman, o variantă dezvoltată a povestirii "Frații Potcoavă", cu o introducere de istoricul Vasile Pârvan. În 1904 se întoarce la București, pentru a ocupa postul de copist la „Casa Școalelor”, care se afla în subordinea Ministerului Educației, întorcându-se doi ani mai târziu la Fălticeni. După anul 1906, s-a alăturat grupului de scriitori format în jurul revistei "Viața Românească", din care făcea parte și cumnata sa Izabela
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
-i trezește interesul pentru literatură și cu un emigrant francez de la care ia lecții de limba și literatura franceză. Din această perioadă datează primele sale încercări literare: "Zăbavele mele din Basarabia în anii 1821, 1822". După moartea tatălui său, intră copist la visterie, începând astfel viața politică, cum făceau mulți fii de boieri pe atunci. În acest timp publică câteva traduceri de poezii ("Mnemon" de Voltaire, "Prostia Elenei" de Marmontel), și câteva nuvele, care făcură mult efect. Îndemnat de scrierile patrioților
Constantin Negruzzi () [Corola-website/Science/297630_a_298959]
-
onoare," semnat Caton, nr. 226, II, 27 iulie 1900. "Cine-i gazetar?," fără semnătură, II, nr. 228, 29 iulie 1900. "Un partizan al bulgarilor," semnat Caton, nr. 229, 30 iulie 1900. "Melancolie," semnat Sentino, II, nr. 229, 30 iulie 1900. "„Copiștii”," II, nr. 230, 31 iulie 1900. "Sfătuitorii gratuiți," semnat Caton, nr. 231, II, 1 august 1900. "Parizianul român," semnat Caton, nr. 232, II, 2 august 1900. "Rușine de neam," semnat Caton, nr. 233, II, 3 august 1900. "În ore de
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]