2,716 matches
-
către căderea serii, în estuarul Tagelui. Familia regală, membrii Guvernului, doamnele de onoare, intimii Palatului, gazetari și fotografi așteaptă la stația fluvială. E o după amiază frumoasă, senină, înfiorată de apropierea primăverii. Mulțimea s-a adunat din belșug în jurul debarcaderului. Cordoane de polițiști stau gata să păzească ordinea. Dar aproape că nu e nevoie de ei. Oamenii privesc tăcuți, apăsați parcă de o presimțire funestă. L-au zărit pe Joîo Franco trecând preocupat printre grupurile oficiale. Dictatorul e palid și figura
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se trase înapoi. Stătu o vreme scurtă ca să-și recapete suflul și imediat, mugind ca un taur înfuriat, i se aruncă iarăși împotrivă cu toată greutatea, scut contra scut, împingându-l îndărăt, până ce romanul ajunse cu spatele aproape lipit de cordonul de gărzi. Un murmur de satisfacție se ridică din mulțime, în mijlocul căreia - dacă nu din alt motiv, atunci din orgoliul neamului - cei care îl susțineau pe roman nu puteau fi prea numeroși. Cei doi adversari se despărțiră pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
darul înapoi? Un cadou care nu numai că nu-ți este de folos, dar care îți produce și o accentuată stare de disconfort. De ce? Pentru că «nu se cade»! Pentru că în astfel de situații, după ce ai tăiat șnurul, ca pe un cordon ombilical și ai deschis cutia, se cuvine să simulezi surpriza fericită și să bâigui de complezență ceva de tipul: «Vai, ce cadou minunat! Îți sunt veșnic recunoscător!»? Chiar dacă în cutie sunt doar materii fecale!? Și atunci, un drept care ar trebui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
prezența ei corporală de formă a "perfecțiunii cosmice", și ideală, prin aparițiile el halucinante pentru privitor, acea "tortură a imaginilor" pe care i-o provoacă. Fiind și "vie" și "abstractă", întrunește amintitele condiții ale tipicului, detașîndu-se de creator, tăindu-și "cordonul ombilical". Personajul este șansa realizării autorului său, măsura realității operei sale, toi așa cum femeia este măsura realizării erotice a bărbatului. Existența Adelei este imaginară și această preponderență a imaginii asupra naturii fizice, organice a personajului feminin încearcă să o mențină
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
sine stătătoare din Univers. Chiar și gravitația are ceva feminin În ea. De aceea, pe orice planetă ajungi, simți că picioarele Îți Înțepenesc pe sol. Abia În vid omul e mai liber. Dar chiar și acolo există găuri negre și cordon ombilical. Însă chiar și În imponderabilitate, simți că ceva de undeva te atrage. Imponderabilitatea te ține și ea În loc. Sau te face să te Învârți mereu În cerc. Uneori În jurul propriei tale cozi, ce se răsfiră ca la o cometă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
după ce luase la bord ceva, câteva păhărele, căuta, se pare, nod În papură la toată lumea. Ce avea cu fusta Mașei? De ce o denigra? Îi era cumva o teamă ancestrală de elementul feminin, că peste tot vedea găuri negre Înconjurate de cordon ombilical!? Când Mașa reveni de la bucătărie, Extraterestrul Îi spuse: - De credință ne-am putut vindeca, dar de alcool, nu. Și să nu crezi că savanții n-au Încercat diverse soluții. Experiențele au mers destul de departe. Nu s-a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
căpătau forme și proporții neobișnuite În conștiința ei. Creșteau și descreșteau. Căpătau când o nuanță gălbui-sinilie, când gălbui-portocalie. Dacă organul era În formă de tirbușon, Înseamnă că era ca la vier. Sau ca la rățoi. Lung și subțire, aducând cu cordonul de la telefon. „Are ceva necurat În el, Își spuse Mașa. Te pomenești că iese prin pantaloni, ți se Încolăcește pe pulpe și Își face toate poftele. Și oare nu e prea lung?“ Despre oameni care posedau sex de ambele genuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Îi amplificase imaginația, mai persista Încă. Norii plumburii pe alocuri Împestrițați cu un roșu-cărămiziu, erau atât de aproape Încât Îi putea-i atinge cu mâna! La statuia lui Rosseti Încercă să fie mai aproape de locul dezastrului Însă, intervenise armata făcând cordoane, dirijând circulația pietenilor, departe de activitatea ce se desfășura În interiorul cercului construit de militari, pentru salvarea supraviețuitorilor!! Un comunicat difuzat de seismologi preciza: unda de șoc a cutremurului de pământ lovise centrul orașului,făcând distrugeri mari,Îngropând sub dărâmături omorând
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de Șantier Înfricoșat la gândul cotei aferente ce i se cuvenea de la plata salariilor. Are foarte mult e lucru...!” „Depinde de el...” - mârâi maiorul Huzum privind semnificativ la muncitorii ce asistase la jefuirea lui Tony Pavone și care făceau un cordon ca aceștia să treacă În timp ce păgubașul explica, stânjenit, de fapt este la mijloc o confuzie iar cei de la miliție vor fi nevoiți să-și ceară scuze. Apsolut tot programul zilei fusese dat peste cap. Tony Pavone era evident supărat pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
deținuți ce datorită virajelor În viteză a dubei, incomodau pe ce-i de pe scaune iar acesștia În compesație, loveau cu pumnii și picioarele Încât ajungeai la tribunal, gata maltratat...! Ajunși În curtea din spate al Tribunalului Mare, gardienii formară un cordon cu armele În poziție de luptă, prin care arestații În pas alergător fiind dirijați Într-o mică cameră de așteptare fără ferestre or alt mijloc de aerisire. Câteva momente un gardian Îi atenționă, să fie cuviincioși În fața judecătorului, să nu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
în locul nostru urcau vite care-și strigau ultimele clipe de viață. Le priveam ochii și le citeam resemnarea născută din neputință. Cumva ne semănau, doar că drumul nostru ducea spre o altfel de execuție. Nouă urma să ni se taie cordonul ombilical, fiind condamnați să trăim pe picioarele noastre, departe de părinți și fără cei dragi lângă noi. Am început să cânt tare, clar și cu tot sufletul ca să acoper mugetul animalelor care urcau în mașină. Ceilalți cântau și ei alături de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
terminau brusc Într-o pantă abruptă. Drumul era perpendicular pe mal. Am văzut imediat un mănuchi de lanterne roșii, dar mi se păreau cu totul altfel decît Îmi imaginasem. Mașinile nu erau aliniate și nici legate una de alta prin cordoane de lumini, nu se cînta muzică, nu era agitația de la festivaluri. Lanternele roșii se legănau În vînt și pe albia rîului larg și secat se aflau Împrăștiate mai multe microbuze cu gurile lor sumbre și palide deschise. Erau dispuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
e aia o eclipsă totală de soare. Inserție. Mi-ai scris o scrisoare pe care am rătăcit-o pe servere. Era despre Svetlana, care și-a riscat revenirea în Olanda și escaladarea crizelor de diabet din cauza unor reguli absurde de cordon sanitar între „ei” și „noi”, cu accent pe faptul că polonezii, cehii și ungurii sunt tot mai „ei” și restul, tot mai noi. Te întrebai de ce și la ce bun. Mircea, șezi blând. Nu face să compari România cu Vișegrazii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
au stins de tot în mine imaginile din trecut, voi revedea ochii plini de speranță ai bunicii mele în seara de Ajun. Mihaela: Despre șanse egale și vorbe goale Deja în nordul Bucureștiului există cartiere de vile cu bodyguarzi, cu cordoane „sanitare” față de restul lumii („resturile lumii”). Acest „rest” are nostalgii după ancienne regime. După vremea când suferința ne unea contra. Urmează teribilul cerc vicios din care nu știu cum se iese: ca să ne unim pentru, avem nevoie de bucurie. Ca să ne bucurăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
știam de la mătușă-sa, care făcuse cândva haz) primirea unui musafir de către o femeie (era vorba de ea), îmbrăcată numai într-un capot tras la repezeală peste trupul gol abia ieșit din baie, încins însă - în acoperire completă - cu un cordon strâns bine pe mijloc, neavând nici o importanță că musafirul, fie el și bărbat, era înștiințat, drept scuză, asupra vestimentației grăbite, purtarea fiindu-i decentă, apoi făcând tratațiile de rigoare ce revin calității de gazdă, în timp ce frazele îi erau independente, ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
semn de înviorare în primăvara aceea. Era îmbrăcată cu o rochie, bleumarin închis, ușor sobră - între sobrietate elegantă și uniformă școlară, - cu două dungi oblice, roșii, cu subțiri tivituri albe, dinspre umărul stâng până spre mijlocul încins cu un imaginar cordon alb, făcând parte din croiala rochiei. De bună seamă părea mai tânără, observai, - împrumuta fără să vrea ceva din adierea adolescentă a elevelor sale. După ce-i sărutai mâna, uitându-și de protocolul vag dintre noi mă îmbrățișa și sărută; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
față, care era probabil mai mică decât mine, dar arăta ca și cum abandonase orice speranță, un domn mai în vârstă, scund și elegant, cu părul pomădat și o serie de femei mai în vârstă, cu ticuri nervoase și cu rochii cu cordon în talie. Ce-i drept, una avea sandale interesante; arătau de parcă erau făcute din anvelope. Cu cât mă uitam mai mult la ele, cu atât îmi plăceau mai mult. Nu într-atât încât să le port, înțelegeți, aveam parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
primești un mesaj mai bun săptămâna asta. Următoarea a venit Steffi, tânăra îmbrăcată bătrânicios, care a zâmbit sfios și a zis că se bucură să mă vadă, ca și Carmela, una din doamnele mai în vârstă, cu fusta prinsă în cordon, apoi strălucitoarea Mackenzie. Până și Fred Strigoiul și-a exprimat bucuria să mă vadă. Am simțit un profund elan de afecțiune și recunoștință față de ei... dar unde era Mitch? Au venit unul câte unul pe hol; Juan Pomădatul; bătrâna Barb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și-a exprimat bucuria să mă vadă. Am simțit un profund elan de afecțiune și recunoștință față de ei... dar unde era Mitch? Au venit unul câte unul pe hol; Juan Pomădatul; bătrâna Barb cea petrecăreață; încă vreo câteva fuste cu cordon - ajunseseră toți în afară de Mitch. Camera era pregătită, lumânările pâlpâiau și ne așezam cu toții pe scaune în cerc și tot n-apăruse. Mă întrebam dacă ar trebui să-l întreb pe Nicholas de numărul lui Mitch când s-a deschis ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Este ceva satisfăcător și în plan psihologic, și în plan simbolic. Răstimpul de stabilitate ce conține semințele propriei prăbușiri. Cataclismul urmat de o nouă ordine, una foarte asemănătoare. E estetic. E corect. Grimus traversă camera în grabă și trase de cordonul unui clopoțel. Deși era noaptea târziu, Prepelicarul ajunse la ei în mai puțin de un minut, gâfâind și cu răsuflarea tăiată. Vultur-în-Zbor simți din nou o furie neputincioasă la vederea acelei ființe atât de umilită, carne din carnea lui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nu am absolvit decât primul nivel - dacă e destul pentru Lady Di... Nu, gătesc. Prânzul directorilor, pentru moment. La două uși de aici. E chiar amuzant - sunt toți niște animăluțe bătrâne de casă. Am gătit o grămadă de feluri cu cordon bleu, știi tu, cum face lumea, și într-o zi m-am gândit, de ce nu? Am și eu ceva de făcut. —Și Belinda? — Bells? Ei, ea face un curs de secretare în Kensington. Apoi va fi secretara unui editor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
însă eu mi-am făcut mai departe cursurile. Suki a spus acest cuvânt cu atâta seriozitate, de parcă vorbea despre seminare avansate de filosofie sau despre școala intensivă de vară de latină și greacă. Lista era ușor de ținut minte: făcuse cordon bleu, critică de artă (maeștrii italieni), finisări în zugrăvit, amenajări interioare („acesta era extrem de serios, am avut chiar și un arhitect care a venit la un curs“), restaurare de picturi și croitorie. Se poate să fi uitat ceva. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în care, pentru a ne salva, am fost împreună aproape instinctiv. Așa cum gemenii stau în pântecele mamei lor și comunică între ei fără să se vadă, fără să se atingă, dar se știu, se protejează, sunt împreună. Suntem legați prin cordonul ombilical al unei istorii nedrepte, pe care doar acest statornic sentiment de a fi, a crea, a spera împreună ne-a ajutat să o traversăm, ne-a dat curajul de a îndrăzni, de a crede în scrisul nostru, în cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am oprit chiar la intrarea în parc. Moartea mea, o adulmecam, venea din Cișmigiu. Îngrozit, m-am răsucit spre Conți. Adormise. Dormea din picioare. Un fir de salivă i se prelingea pe barbă, pe fularul galben, în jos, până spre cordonul pardesiului gri, boțit. Am început să urlu... 34tc "34" ...Am urlat o săptămână? O lună? Habar nu am. Mai mult ca sigur că urletul a fost totuși ieri-noapte. Ningea, parcă. Ninge și acum. De aici, de la fereastra rezervei mele, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În necunoscut. Un pântece ne germinează, altul ne digeră și asta-i cam tot. Însăși lumea aceasta - dar poate și cealaltă - e ca un uter sau ca un stomac. Aici e viața, dincolo moartea. Și Între ele e Întins un cordon ombilical. Un păienjeniș de fire nevăzute leagă cimitirul de maternitate. Și pe aceasta de casa de nebuni. Vă sfătuiesc Încă o dată: vizitați stabilimentul doctorului Perjovski. Faceți acest efort și veți Înțelege mai bine tot ce se Întâmplă cu dumneavoastră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]