711 matches
-
și cineva care nu știe nimic despre învățăturile sale va ajunge la concluzia că aceasta este, într-adevăr, întruchiparea perfectă a unui om spiritualizat; a unui om care, nepierzând contactul cu pământul ferm al realității, acceptându-și și înnobilându-și corporalitatea, dar fără să se agațe și fără să fie dependent de ea, se află în armonie cu sine și cu lumea. Câtă seninătate și fericire i se citesc pe chip; cât calm și stăpânire de sine în fiecare membru al
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
de tabele și scheme birocratice, sugera un produs artizanal neobișnuit. Nu era vorba de un simplu Înlocuitor al paharului care se sinucisese, rănit, cu o seară Înainte. Arta fusese Înlocuită tot prin artă și frumusețea printr-o altă, complementară frumusețe. Corporalitatea obiectului, hârtia, era și ea fragilă, dar scrisul viza, fie și ca terapie Între „două trenuri” sau ca „Întâie variantă a primei Încercări epice”, cum menționa autorul, Permanența, Posteritatea! Nu aș fi putut și nu aș fi intenționat, probabil, să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ai științei. Una dintre cele mai celebre teorii din acest domeniu este cea a lui Popper (1960, 1997Ă distinge trei lumi interconectate: 1. Lumea corpurilor fizice. Cu aceasta omul vine mereu în contact. Ea e proprie și omului individual prin corporalitatea sa fizico-biologică și, indirect, prin uneltele pe care le produce și le utilizează. 2. Lumea stărilor și proceselor mintale ale indivizilor, a trăirilor subiective care sunt mai mult sau mai puțin exteriorizate. 3. Lumea produselor minții omenești, în primul rând
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
a acestora, cu concepte și instrumente împrumutate din psihologia generală a persoanei. Pentru caracterizarea oamenilor s-au folosit, încă din perioada greco-romană, termenii de temperament și caracter. Treptat, termenul de temperament a căpătat înțelesul de ceva înnăscut, ce ține de corporalitate și aspectul biologic. Termenul de caracter a avut înțelesul general de semn distinctiv ce servește pentru a recunoaște un obiect, a distinge o ființă. În cazul ființei umane, termenul s-a referit la modul obișnuit de a resimți și reacționa
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
chipului său. Căci, dacă din copilărie reușim să înțelegem intențiile situaționale ale altcuiva - așa cum demonstrează „teoria minții” -, înțelegerea morală a celuilalt necesită timp, contemplare și sinteză. Identitatea unei persoane în perspectivă tipologică sau în sens de ființă unică, ancorată în corporalitatea sa, rămâne și în prezent o problemă de investigat, o temă de studiu metodic. Bio-psiho-tipologia în secolul XX Faptul că există o legătură între corporalitate și psihism - în sensul unei tipologii - a fost sugerat de doctrina hipocratică, care nu aduce
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sinteză. Identitatea unei persoane în perspectivă tipologică sau în sens de ființă unică, ancorată în corporalitatea sa, rămâne și în prezent o problemă de investigat, o temă de studiu metodic. Bio-psiho-tipologia în secolul XX Faptul că există o legătură între corporalitate și psihism - în sensul unei tipologii - a fost sugerat de doctrina hipocratică, care nu aduce însă în discuție forma corpului. Tradiția fisiognomică a Europei s-a concentrat pe expresivitatea feței și moralitate. La sfârșitul secolul al XIX-lea teoria degenerescenței
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
care nu aduce însă în discuție forma corpului. Tradiția fisiognomică a Europei s-a concentrat pe expresivitatea feței și moralitate. La sfârșitul secolul al XIX-lea teoria degenerescenței și doctrina lui Lombroso au stimulat din nou ideea legăturii dintre ansamblul corporalității înnăscute și psihismul individului. Era o reacție împotriva localizaționismului anatomo-patologic ce se impusese prin Wirchow în medicina secolul al XIX-lea. Descoperirea funcțiilor glandelor endocrine și a integrării ce o realizează sistemul nervos central a stimulat preocupările față de teren în
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
trebuie să uite lecția personalismului. Într-o sinteză recentă, Janssens (1999Ă, în numele personalismului, descrie și afirmă opt dimensiuni esențiale ale persoanei: 1. persoana umană e un subiect, și nu un obiect; 2. e un subiect „încorporat” nu abstract; 3. datorită corporalității, e o ființă ce există într-o lume; 4. persoanele umane se orientează direct unele spre altele; 5. suntem ființe sociale ce trăim în grupuri; 6. persoana umană e o ființă istorică; 7. persoanele umane sunt fundamental egale; 8. persoanele
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sociologice, însă ea apare acum din perspectiva funcțiilor și acțiunilor sociale, ceea ce conduce către subiectivitatea conștientă și intimitatea persoanei. Aceasta poate fi tratată acum ca „agent social”, ca „agenție” - agency -, putând fi ignorată până la un punct chiar inserția sa în corporalitatea bio-psihică. Totuși, din perspectiva generală a sistemelor, Parsons acceptă patru componente ale personalității: organic-comportamentală, a personalității, culturală și socială. Acțiunea ar fi motivată de o nevoie de satisfacție și atingere a unei stări de echilibru, fapt ce apropie sistemul său
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
conștient cărui gen îi aparține. A treia copilărie și perioada pubertății sau preadolescența coincide cu debutul școlarizării și apariția unor solicitări complexe. Se reorganizează schema corporală și crește preocuparea pentru propriul corp, ca preambul al unei noi „crize de identitate”. Corporalitatea are pentru individ o dublă semnificație - de componentă a lumii biologice și sediu al propriei vieți psihice, dar și de condiție fundamentală de delimitare a eului conștient în raport cu lumea. În acest sens, se conturează - în plan personologic - două profile care
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și amprenta digitală fiind mărci de identificare. Corpul este însă evident marcat de creștere, maturizare, îmbătrânire, poate fi modificat de boli sau accidente. Mutilarea feței, îngrășarea sau slăbirea exagerată, modificarea pilozității, operațiile estetice, lentilele de contact, toate pot modela aspectul corporalității. Experiențele adânci de viață modifică expresivitatea fizionomiei. Vestimentația, frizura, podoabele pot contribui la schimbarea aspectului, la „mascarea” identității. Creierul e supus și el ciclurilor biologice, poate suferi leziuni care să afecteze memoria sau stilul comportamental. S-au imaginat și experimente
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
ci reprezintă o stare de grație și fervoare față de care atitudinea umană corespunzătoare e cea de adorație contemplativă” (Radu Enescu). Principiu cosmic, instituitor de armonie, erosul tinde, platonian, la refacerea unului originar (androgin), deci la transgresarea contrariilor, dar și a corporalității, spre spiritual: „Iubirea-i axul cerurilor toate / În mari nuntiri cu muzici peste poate / Un semn al ei și lumi cu lumi se-adună: / idei dansează hăurile tună / stele-n ghirlande leagănă-se roate / iubirea-i axul cerurilor toate”; iubirea
CARNECI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
de libido, se retrage din trupelnicie, mizând pe o construcție regală ce o exclude pe Medeea. Medeea pricepe jocul politic al lui Iason, dar nu îi iartă trădarea corporală. Fiindcă Medeea este o senzuală, o adictă care a făcut din corporalitate pasiunea vieții ei: nu pentru orice fel de corp bărbătesc, ci doar pentru acela al lui Iason. Femeia M nu mai poate renunța la drogul ei, la bărbatul ei pentru care a renunțat la tot, inclusiv la structura ei de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
a fost Cuvîntul, atunci Paul Neagu a scris: Prag despic Forfeca văzduh Huma apelor Impărțeala Grația formală Buzele mierii Păstaie de salcîm Delfic dans Cuțit Trans-val Peștele Pragul trecea Etosul apei Descînta Londra, 4 septembrie 1987 IV Paul Neagu dă corporalitate abstracțiilor și abstrage din determinările lor imediate formele preexistente în realitatea frustă sau în convenția culturală. Pentru că sfera sa de acțiune și de referință nu se limitează la o singură dimensiune a lumii, ci încearcă să cuprindă întreaga ei manifestare
Paul Neagu, între imagine și cuvânt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12611_a_13936]
-
frumoasele poezii de dragoste, ce punctează lirica basarabeană de la simbolismul lui Alexandru Robot (Madrigal, p. 43) și dramatismul coșbucian din poemul epic Cleopatra de Nicolai Costenco (p. 56-65), trecând prin inflexiunile argheziene din Mărțișor de George Meniuc (p. 67), elogiul corporalității din Nud de Valentin Roșca (p. 85) sau Metamorfoză de Emil Loteanu (p. 94-95), pentru a ajunge la suava ironie din Probabil Lorelei de Leo Butnaru (p. 166-168) și la scenariul abstract din Adam și Eva sau dialectica singurătății de
Privighetori printre vrăbii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11367_a_12692]
-
sinteze de teorie a postmodernismului (inclusiv în relație cu modernismul, a cărui ultimă formă de manifestare o vede în textualismul francez). Multe din ideile dezvoltate în Strategiile subversiunii (despre canon și anticanon în romanul românesc postbelic, despre statutul autorului, obsesia corporalității, identitate-alteritate, chiar și cele despre narativ și descriptiv în proza postmodernistă) fuseseră deja schițate într-o altă carte, Perspective asupra romanului românesc postmodern și alte ficțiuni teoretice, publicate de Carmen Mușat, tot la Paralela 45, în 1998 - aceste teme autoarea
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
vocație teoretică, iar capitolele de sinteză din Strategiile acestea ale subversiunii sînt foarte interesante, în măsura în care ele se ocupă de concepte ale celor mai recente teorii legate de postmodernism, de metaficționalizarea realității, scindarea eului (eul rizomatic al autorului, eul palimpsest), fascinația corporalității și poziția veșnic schimbătoare a autorului. Carmen Mușat subscrie sau se distanțează de teoriile pe care le analizează (cum ar fi cea privind "obiectele imigrante", elemente - personaje, situații, conflicte - "importate" în opera literară postmodernă, dar aparținînd unei moșteniri culturale de
Vîrstele teoriei literare românești by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14352_a_15677]
-
trasă în provocări ingenue ce se aventurează pînă la marginea declamației impudice, subîntinde și febrele din Libresse oblige, punînd scenariul scriiturii să se răsfețe în acte și bravuri erotice, în seducții și violuri. Scriitura nu numai că se avîntă în corporalitate și în limbajul menstrual, dar ea joacă decisiv în orgiastica sexuală, trăind ritmul compozițional ca pe o peripeție extatică. Scrisul are tensiunea și vertijul unui act erotic, el e o întreagă biografie amoroasă ce se întinde de la cochetărie și alint
Legenda ironiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14354_a_15679]
-
sînt fapte reale, dar iraționale, incoerente, lipsite de orice explicație". Pictura suprarealistă e doldora de un real subiectivat (o lucrare a lui Victor Brauner poartă titlul de Objet subjectivé), după cum metafizica, în perspectiva, bunăoară, a lui Antonin Artaud, descinde în corporalitate, se înveșmîntă în concret. Pavel Șușară urmează un asemenea traiect recuperator al existențialului prin care poezia se fortifică aidoma unui individ ce a pierdut mult sînge și căruia i se face o transfuzie: "de mult, într-un text, am promis
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
cu toate astea, "un teatru construit pe elemente fizice se poate baza cel puțin pe claritatea să."[3] Înțelegerea tehnologică a teatrului l-a determinat pe Meyerhold să pună accentul pe pregătirea fizică a actorilor și să se concentreze pe corporalitate, conceptualizata pavlovian: actorul trebuia să devină un câine de laborator "atât de bine antrenat încât să răspundă imediat, prin reflex, nevoilor rolului,"[4]</a> și tehnologic: Pe viitor, actorul va trebui să meargă și mai departe în crearea unei legături
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
animalul și intervenind în relația corp-minte, actorul este stimulat de obiecte și situații și dezvolta dorințe și mișcări care pot depăși limitele comportamentului învățat în teatru. În construcția spectacolului, regizori precum Meyerhold sunt parteneri corporali ai actorilor, fiecare depinzând de corporalitatea celuilalt. Colaborarea lor reprezintă procesul pe care Donna Harraway îl numește "a deveni împreună." Regizorul și actorul postrevoluționari lucrează împreună prin corpul celuilalt: Ne formăm unul pe celălalt, în carne și oase. Suntem semnificativ 'celălalt' unul pentru altul prin diferența
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
necesar că actorii să se identifice cu personajele, să arate empatie față de rolul lor sau chiar să aibe vreun sentiment în desfășurării activității lor, ci doar că ei să "comenteze conștient despre personaj rămânând clar în afara lui."[10] Pentru Meyerhold, corporalitatea și mișcarea nu sunt produse de sentimente, ci sunt sursa acestora: prin biomecanica, actorul poate obține acele "poziții și mișcări corecte" care "induc în mod natural actorului o emoție și, prin extensie, afectează întreg publicul."[ 11] Provocarea de sentimente prin
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
Printre discursuri de asumare a tot ce este mai profund subiectiv în explorarea transsexualității, heteronormativității, tematizării „abaterilor” de la prescripții sociale și nevoii de a iubi și de a fi iubit necondiționat. Parallel este construit pe trei paliere de performare a corporalității în continuă devenire și multiplicare. Un prim nivel ține de performarea extremă a „performanței” fizice. Corpurile își testează limitele ajustării la un ideal de perfecțiune care le stoarce de vlagă. Asistăm la o ritualizare a epuizării depuse în fiecare mușchi
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
supralicitant și încrâncenat domesticirea, subordonarea față de „forța menținerii în formă”. Menținere abrutizantă care devine un fel de „atestat de confirmare” a perfecțiunii dezirabile, a formei-șablon în care cine nu intră nu există. Trupurile execută mișcări de înstrăinare de propria lor corporalitate mecanizată, care le reduc la un cumul de gesturi repetitive, obsedante, dureroase. Lucia Mărneanu și Kata Bodoki-Halmen sar coarda, fac flotări, ridică haltere, sar coarda, fac flotări, ridică haltere, iar și iar, într-un ritm care se accelerează treptat. Fețele
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]
-
în cultură limitată la intimitatea proprie, proiectează asupra practicilor care o alcătuiesc senzația foarte distinctă de normalitate și justețe”[3]. [caption id="attachment 1643" align="aligncenter" width="600"] Scenă din Parallel[/caption] Există în Parallel două straturi suprapuse de reprezentare a corporalității - o reprezentare profund subiectivizată și o alta semi-subiectivizată prin ficționalizare. Există, pe de-o parte, o autoreflexivitate corporală - narațiunea propriilor corpuri încătușate în clișee de conformism corporal, dorindu-și mai mult decât orice să se elibereze de carcasa dură a
De ce tații merg în rai și mamele în bucătărie? () [Corola-website/Science/295795_a_297124]