714 matches
-
și o lumânare (Bucovina) 313, sau, când sunt Alexiile, se aprinde o lumânare pe locul unde a murit omul pentru "curățire și sfințire" 314. 4. AERUL Mediator între pământ și cer, aerul, "simbol al vieții nevăzute" 315, și-a căutat "corporalitatea" în diverse elemente ale naturii, prin intermediul cărora s-a exprimat ca "ființă simbolică". Cele mai frecvente simboluri în care semnificațiile aerului s-au întrupat au fost "arborele" și "pasărea"; arborele, cu multiplele sale forme de manifestare, are o utilizare mai
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Persoanei obiective și (re-) construirea epistemologiei Trupului carnal, dincolo de imaginea organizării sale structurale (Anatomie) și dincolo de funcțiile acestuia (Fiziologie). Din perspectiva autorului, Corpul fizic este partea fizic-obiectivă a unei Persoane, respectiv corpul anatomic, iar Trupul carnal reprezintă modalitatea ontologică a corporalității personale sau corpul însuflețit, viu și activ. Dacă corpul anatomic reprezintă obiectul de studiu al științelor pozitive, trupul carnal constituie obiectul de cercetare al științelor umane 1. Ca formă primară, spontană și inconștientă de comunicare umană, limbajul gestual este prelucrat
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
persoanei influențează pozitiv sau negativ gestualitatea acesteia, imaginea de sine, favorizând sau blocând comunicarea cu ceilalți. Pentru a înțelege impactul factorilor biologici asupra expresiilor faciale și gestuale, oferim următoarele exemple: a) constituția morfo-fiziologică și temperamentul Prezența unei persoane, marcată prin corporalitate, înălțime, formă, mărime, culoare, miros, contact vizual și fizic stabilit cu ceilalți, transmite fără să vrea informații despre felul ei de a fi, despre modificările sale interioare sau exterioare, despre întreaga sa personalitate. În interacțiunile cu ceilalți, tipul de sistem
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
complementaritatea lor, o pot optimiza; se consideră, în acest sens (cf. Abirached, apud Munteanu, 2005, p. 40), că actorul se înscrie în "arta trăirii" sau în "arta reprezentării" (Stanislavski, 1951, p. 48), că el "întruchipează" un personaj (îi conferă acestuia corporalitate și individualitate), îl "joacă" (acționează în spiritul lui, al modului în care personajul a fost creat de dramaturg 93 și recreat de regizor) și îl "interpretează" (prin raportare la intențiile dramaturgului și ale regizorului, dar și prin prisma propriei trăiri
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
metodică a conținuturilor fenomenologice; d) Înțelegerea antropo-fenomenologică a stărilor existențiale modificate ale anormalului sufletesc sau ale persoanei bolnavului psihic. În antropologia medicală și psihologică se acordă o egală importanță atât sferei sufletești, cât și trupului. Trupul este înțeles ca o corporalitate a subiectului prin care persoana „trăiește” și „există” în lume, fapt de care suntem absolut obligați să ținem seama. Din acest motiv nu trebuie să facem o separație între „trup” și „suflet” ci ele să fie considerate împreună în cadrul „persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se constituie din continuitatea prezențelor corporale ale acesteia înscrise în câmpul conștiinței sale precum și în a celorlalți. Prezența individului percepută exterior, se raportează în primul rând la aspectul fizic-carnal al acestuia. Existența va fi reprezentată în planul conștiinței ca o „corporalitate” aflată într-o continuă schimbare. Prezența corporală a individului se modifică în timp, atrăgând după sine și schimbarea impresiei actuale pe care o produce persoana respectivă. Acesta este efectul temporalității asupra individului, în primul rând ca trup, iar în al
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este în raport cu prezentificarea persoanei ca acțiune, a lui „a-fi-în-lume” în cadrul comunicării. Corpul intern este sediul instinctelor și al afectivității pe care le trăiește ca pe o experiență sufletească-corporală, nu ca pe una de natură fiziologică. Trupul, în calitatea sa de „corporalitate trăită” va depăși cadrele „obiectului însuflețit” și va deveni sediul tuturor experiențelor mele sufletești interioare, dar și locul de referință al Eului în raporturile acestuia cu lumea. Eul se afirmă prin trup, dar tot prin trup, Eul „intră” și „există
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este interioară, prin urmare raportată proiectiv la „corpul intern” așa cum apare el în sfera conștiinței de sine a propriului Eu. Fenomenele psihice morbide, deși sunt tulburări psihice, sunt „trăite” prin intermediul trupului, iar suferința și drama acestuia sunt cantonate în sfera corporalității bolnavului. Chiar și în cazul derealizării sau al influențelor xenopatice, a stărilor delirant-halucinatorii, deși acestea au, aparent, o „origine exterioară” ele sunt tot în raport cu corporalitatea trăită a bolnavului. Din acest motiv, asistăm, în sfera psihopatologiei la o „dilatare corporală” care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburări psihice, sunt „trăite” prin intermediul trupului, iar suferința și drama acestuia sunt cantonate în sfera corporalității bolnavului. Chiar și în cazul derealizării sau al influențelor xenopatice, a stărilor delirant-halucinatorii, deși acestea au, aparent, o „origine exterioară” ele sunt tot în raport cu corporalitatea trăită a bolnavului. Din acest motiv, asistăm, în sfera psihopatologiei la o „dilatare corporală” care este necunoscută stării de normalitate psihologică. Problema existenței trupului este pusă în discuție numai în condiții psihopatologice, atunci când se produce „clivajul trup/suflet”, fapt care
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
scriitura în spirală și metamorfoza permanentă, ce va afecta și corpurile personajelor sale, textele fiindu-i nesfîrșite pretexte pentru alte povestiri posibile. Din punctul de vedere adoptat de autoare, Chevillard se pretează cel mai bine la un studiu complex al corporalității, nu doar la nivel de personaje, ci, ca într-o mise en abyme vertiginoasă, la nivelul scriiturii înseși, aceasta fiind pentru el, după cum afirmă, "ca un alt corp vizibil, expus, cu adevărat angajat în realitate, un corp tot mai antrenat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
calificativ al strălucirii obiectului ș.a.m.d. Ienăchiță caută mereu categorii negative pentru a sugera preaplinul pasiunii. Figura lui poetică (preterițiunea) se constituie dintr-un șir de abstracțiuni á rebours. Nu-i suficient că obiectul erotic este lipsit de orice corporalitate, dar el este sugerat, totdeauna, pe dos. La Ienăchiță, ca și la Alecu Văcărescu, se constituie o adevărată strategie a refuzului pe care nu putem să n-o legăm de celălalt sens, ascuns, al aventurii: acela al scrisului. Aceste lamentații
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
după Alecu Văcărescu, următoarele Însușiri: frumușele, Înțelepciune, vorbă, duh și isteciune. Concentrate, virtuțile modelului sînt două: frumusețea și istețimea (Înțelepciunea). Însă versificatorul nu prea vorbește de ele. Îi place să vorbească mai ales despre sine. Nici o Încercare de a da corporalitate acestui arhetip al iubirii, de a-l „coborî” În poezie. Femeia rămîne În zona de sus a firii, ca În poezia trubadurilor („au dessous de toute pensée”) Într-o indeterminare consternantă: „Singură ești numai una, care ai luat cununa darurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o „gingașă lumină”, un „Îngerel”, un „dulce Înger luminos”, mărind nota de suavitate prin dublarea atributelor sau diminutivarea lor. Nu simplu Înger, ci Îngerel, dulce Înger luminos, dulce Înger de blîndețe. Un cumul de suavități care Îndepărtează orice sugestie de corporalitate. Femeia din poezia agasant galantă a lui Alecsandri este o ființă coborîtă din cer („fiică a luminii sosită de la cer”). Rostul ei este să fie adorată și să producă mulțumire: „Orice te zărește e mulțumit de viață”. Barthes spune că
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui are o sursă precisă și aceasta nu-i de origine divină. Nota de senzualitate, care este puternică În poezia acestor boieri petrecăreți, trage serios amorul spre formele lui terestre. Slăvita ibovnică nu-i cu totul străină de o anumită corporalitate. Am citat deja elanul sexual al jeluitorului Îndrăgostit, năvala pe care o proiectează În drum spre casă. Mai sînt și alte semne ale ispitei trupului. O poezie (Asară, de-un vac trecut) pare a fi scrisă după o altă năvală
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nemediată. Fără să înțeleagă cu adevărat arta scriitorului francez și nici subtilul mecanism al memoriei involuntare, Lovinescu identifică mereu la baza procesului de rememorare un stimul vizual sau auditiv (sunetul, cuvântul, motivul muzical), excluzând complet aportul simțurilor minore și al corporalității. Așa se explică, de fapt, conformația pur "intelectuală" a personajului său predilect, "erou" înzestrat cu un excesiv spirit autoanalitic, dar complet lipsit de sensibilitate și de intuiție, câtă vreme se raportează la sine și la lumea din jur doar via
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nu-i trebuie decât izvoare de durere" (Nicolae Iorga, "Istoria literaturii românești contemporane. Crearea formei", în op. cit., p. 255). 138 La fel explica Lovinescu "legea" cauzalității inverse vezi E. Lovinescu, Memorii. Aqua forte, ed. cit., p. 272. Pentru înțelegerea implicațiilor corporalității în procesul creator, vezi Richard Shusterman, Conscience du corps. Pour une soma-esthétique, tr. Nicolas Viellescazes, Éditions de l'éclat, 2007. 139 Într-o cronică la roman, Călinescu ținea să se delimiteze tranșant de interpretarea criticului de la Sburătorul: "altul e sensul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pe niște hipnotizați. Asemeni unor astre, ele nu au umbră, diferența dintre ele fiind de luminiscență; strălucesc întunecos ori resemnat, jucăuș sau epuizant, pâlpâind agonic ori consolator, zadarnic fremătând ori gratuit patetic. Se autodevoră iradiind. Prezența lor fiind lipsită de corporalitate; pur și simplu ele fiind pe scenă se naște un ideal cosmos bântuit de tensiuni astral siderale. Sunt pustiitoare cu cât se arată a fi mai dezarmate; înfășate într-o neputință universală; ele se consumă într-o calcinare. [...] Excelenta scenografă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fie susceptibil de apropriațiune sub formă de invenție brevetată sau de drept de autor, că el ar prezenta întotdeauna un caracter imaterial, ceea ce face ca eventualul suport material pe care se află creația să rămână neglijabil 25. Desigur, nu atât corporalitatea face discutabilă incidența Convenției, cât natura contractului. După o altă abordare, obiectul contractului ar purta nu asupra operei de creație însăși, ci a unui exemplar din reproducerea acesteia, a cărei copie, cu suportul material care o încorporează (dischetă, CD-ROM, disc
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
asimilare în privința electricității, a cărei vânzare este exclusă de la aplicarea CVIM 1980 (art.2 lit.f), dar nu pentru că i s-ar refuza calificarea ca marfă. Considerarea ca marfă a electricității este uneori apreciată ca discutabilă pentru că i-ar lipsi corporalitatea 27, dar aceasta nu este definitorie pentru marfă și cu atât mai puțin pentru bunuri în genere. Indiscutabil, vânzările de gaze naturale, deși nemenționate de Convenție, sunt sub incidența dreptului conflictual uniform. În orice caz, excluderea de către Convenția din 1955
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
umanului de a regăsi în sine întregul univers, de a i da o variantă personală, de a se realiza ca microcosmos. Or, primul pas și poate cel mai dificil în exercițiul integrării se referă la materia lumii și la propria corporalitate, care sînt de transmutat într-o variantă dominată, impregnată de spirit, la rîndul lui condus de Duhul divin. Eliberarea nu are loc prin separarea de condiționări, ci prin absorbirea lor. Ființa feciorelnică asemenea androginului conține toate lucrurile lumii, inclusiv o
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
care sînt de transmutat într-o variantă dominată, impregnată de spirit, la rîndul lui condus de Duhul divin. Eliberarea nu are loc prin separarea de condiționări, ci prin absorbirea lor. Ființa feciorelnică asemenea androginului conține toate lucrurile lumii, inclusiv o corporalitate transmutată, iar ele nu o mai limitează, fiindcă nu mai lucrează din afară asupra ei. Are loc o răsturnare de perspectivă, o cuprindere a întregului exterior în interiorul ființei. De aceea, trupul nu mai e conceput ca închisoare ori împrejmuire stingheritoare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
aceea, trupul nu mai e conceput ca închisoare ori împrejmuire stingheritoare a sufletului, ci ca expresie a spiritului. E instrumentul bine acordat pentru a interpreta mișcările duhului ; e radiația lui. în concepția lui Methodios, trupul feciorelnic ține deja de o corporalitate spirituală, lasă deja să transpară principiul spiritual al trupului. în secolul al XIII-lea, Grigore Sinaitul va vorbi despre trupul pămîntesc, prefăcut din trup sufletesc (animat în mod natural de suflet) în trup duhovnicesc (radiație a duhului), așa încît este
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
treze, percep lucrurile așa cum sînt ele cu adevărat. Desigur, cei ce au trăit în filozofie persistă pînă la capăt în separarea spiritului de trup, pe care o realizează deplin și definitiv după moarte. Ei ating starea eternității, dincolo de materie, de corporalitate, de cuvînt. Dar imediat sub această treaptă metafizică, ce explozie de corporalitate pură, luminoasă, cristalină ține să ne înfățișeze Platon! Trupul și cele sensibile în genere pot urca, și pentru el, foarte sus în ierarhia universului, pot participa la stări
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
trăit în filozofie persistă pînă la capăt în separarea spiritului de trup, pe care o realizează deplin și definitiv după moarte. Ei ating starea eternității, dincolo de materie, de corporalitate, de cuvînt. Dar imediat sub această treaptă metafizică, ce explozie de corporalitate pură, luminoasă, cristalină ține să ne înfățișeze Platon! Trupul și cele sensibile în genere pot urca, și pentru el, foarte sus în ierarhia universului, pot participa la stări cognitive înalte. Totuși, potrivit tuturor doctrinelor spirituale, între întregul mărginit al lumii
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
presupune salt. El poate fi gîndit ca salt prin separare de gravitația corpului și a lumii sau prin integrarea și depășirea lor. Soluția susținută a lui Socrate este separarea. Dar discursul lui, în Phaidon (108e-114c), parcurge treptele terestrului și ale corporalității, dă seamă despre ele, le reamintește. Nu le integrează el astfel, implicit, în gîndirea și în ființa lui, fără a se lăsa oprit în loc de ele ? Omul universal ca model al libertății Paradoxul libertății omului constă în faptul că ea îi
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]