6,252 matches
-
Emei la facultate, a petrecut-o în aceeași formulă, în tot felul de locuri pitorești. Deși Luana nu avea voie să facă nici un fel de efort fizic, nu s-au putut abține de la plăcerea urcușului prin munți. Și-au instalat corturile în cele mai frumoase colțuri ale naturii, nopțile, la lumina stelelor și a focului, au povestit întâmplări de peste an. La întoarcere, legănată de mersul monoton al autobuzului, vegheată de privirea grijulie a lui Renar, Luana a simțit satisfacția acestei preocupări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
De altfel observă la geamurile ei o lumină pală. Ovidiu nu-i predase cheia apartamentului. Deși divorțul se terminase de patru luni, între ei nu se discutase încă problema partajului. Ovidiu nu-și luase decât hainele, magnetofonul, aparatul de fotografiat, cortul și alte câteva obiecte mărunte. Mobila din dormitor fusese cumpărată de Sidonia, era normal s-o revendice. De altfel era pregătită pentru o discuție de acest gen. Banii dăruiți de părinții ei la nuntă rămăseseră neatinși, Avea de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-mi frânez reținerea și am privit ca o femelă în jur... Soția lui Alexe i-a telefonat într-o seară. A întrebat-o dacă nu poate merge pentru trei zile cu ei pe munte aveau un loc liber în cort. E mai bine când sunt mai mulți, a adăugat. Carmina a acceptat repede, prea repede, sângele aproape că a furnicat-o prin vene. A început să-și caute blugii, i-a probat, îi veneau perfect, corpul ei nu suferise nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dat scurt din cap și din umăr a nimic important. Mi-a fost milă de Mihai în final, când a plecat în Canada să scape de el, îl înțelegeam, el eram eu la mare pe faleză noaptea, atunci, singură în dreptul cortului unde anul trecut aveam alt câine și Aveam un bărbat cu care nu Eram și pe care îl Aveam, Greșit! Mă seacă lumina asta albă și schela pe peretele de beton din aerul ferestrei, cerul e prea bleu alb-galbenul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de ce nu se poate? De ce poate fi mai bine decât cu mine? tu nu ești bărbat, tu nu ești bărbat, mă enervează că nu e nimic posibil și că am și stricat, merg mult pe faleză, până la graniță, până în dreptul cortului unde anul trecut aici eram cu Dragoș și cu alt câine, lupul, mă uitasem și ieri, nu a mai venit la mare, mă uit și acum și nu e, merg ca și cum aș fi într-un film și mă enervează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
atmosfere amețitoare, sărutând valul mov al mării. În noaptea neagră și rea, pe acest tărâm al veșniciei, predomină dragostea și bucuria vieții. Adina Ciomaga, clasa a VII-a C Răsărit în Deltă Sculată de ciripitul păsărilor victorioase, am ieșit din cort. Mi-am limpezit gândurile într-un mic golf. Ridicată în picioare, am rămas vrăjită de soarele care se înălța deasupra liniei orizontului. Săgeți de flăcări prinseseră viață în jurul meu. În apa de argint a canalului dunărean, peștii săreau zglobiu, vestind
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de ani Împliniți. Mană cerească pentru un ins comod ca el, asistent universitar pe viață, la mica universitate Petru Maior din oraș. Un oraș suficient de mare ca să aibă o universitate. Când a cunoscut-o, se chinuia să instaleze un cort la Casa Vacanței. Operațiune delicată și pe un vârf de munte, darmite Într-o vitrină cât un lighean. Se Întorcea de la facultate cu o franzelă sub braț, și cam fără chef. Avea griji, și nu puține: plata chiriei la fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
guturală a gestionarei. Ea Îi mulțumi făcându-i cu ochiul și trecu la un cântec care Începea cu nemuritorul vers „Iubito, de departe-ți scriu...” Femeia din vitrină Își vedea nestingherită de lucru. Monta o spirtieră la jumătatea distanței dintre cortul portocaliu și crengile firave ale unui brad din plastic. Totul pe un fundal montan de mucava. Șefa se sătură de cântat chiar după prima strofă. Privea În gol. Nu intra nimeni, nu ieșea nimeni. Piața Carolina era pustie. Cinematograful, Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
se impunea, chiar dacă, din punct de vedere financiar, nu se afla nici acum Într-un moment fast. Pipăi banii În buzunar: prețul unei excursii de șapte zile la Cracovia, cu trenul. Erau tot acolo. Putea deci să Întrebe: Cât face cortul? Doamna Corlan făcu ochii mari. El repetă Întrebarea, deși regreta deja gestul. Prea târziu ca să mai dea Înapoi, mai ales că femeia din vitrină Își terminase Între timp lucrul și asista curioasă la discuția lor. Păi... bâigui șefa, vinovată parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
parcă. Îl iau, zise el fără șovăire și fără să fi Înțeles prețul. S-a zis cu Polonia, continuă el În gând cu amărăciune și cu părere de rău. Avea Însă, socotea el, datoria morală față de sine Însuși să cumpere cortul. Căută să-și compună o mină cât mai destinsă, eliberată de tirania aritmeticii de fiecare zi. Șefa se Îndreptă spre magazie cu fața spre el, gata să se oprească la cel mai mic semn. Dispăru după o perdea de pluș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de tirania aritmeticii de fiecare zi. Șefa se Îndreptă spre magazie cu fața spre el, gata să se oprească la cel mai mic semn. Dispăru după o perdea de pluș care masca ușa depozitului de unde se Întoarse cu un minunat cort cenușiu. O culoare pe care Petru o detesta. Singura bucată de două persoane. Toate celelante sunt de patru. Dar cel din vitrină? Întrebă el fals dezamăgit de Întorsătura pe care o luau lucrurile. Se vedea din nou În tren, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
din nou În tren, printre tineri mai mult sau mai puțin cunoscuți, scoțând câte o vorbă când și când, din amabilitate, atent mereu la schimbarea grăbită a decorului. Speranțele sale erau cu totul Îndreptățite, Întrucât nimeni n-ar cumpăra un cort cenușiu fără riscul de a contrazice bunul-gust, În cazul său remarcat chiar și de doamna Corlan. Și Încă ceva: obiectele din vitrină se puneau În vânzare abia la rearanjarea ei, când devenea anacronică, vetustă, adică peste două, trei luni. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Era salvat! Cel din vitrină? Șefa se lumină la față, bucuroasă că i se oferă totuși ocazia să-și dovedească simpatia față de profesorul preferat al fiului ei, eminent student, la Litere. Vi-l dau pe ăsta! Iolanda, adună, te rog, cortul. Îl cumpără dom' profesor. 4. Toată după-amiaza acelei zile a zăcut În pat. Îl durea capul și Îl Încerca o cumplită senzație de vomă ori de câte ori Îi venea În minte cortul portocaliu. Și-a spulberat economiile și s-a ales cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Litere. Vi-l dau pe ăsta! Iolanda, adună, te rog, cortul. Îl cumpără dom' profesor. 4. Toată după-amiaza acelei zile a zăcut În pat. Îl durea capul și Îl Încerca o cumplită senzație de vomă ori de câte ori Îi venea În minte cortul portocaliu. Și-a spulberat economiile și s-a ales cu un obiect inutil. Se mai liniștea la gândul că, Într-o bună zi, Îl va face cadou cuiva care va ști să-l prețuiască și să se bucure de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tiptil din magazin după ce a plătit, Încurajat de privirea complice a șefei și de asigurările ei ferme că totul o să se aranjeze. Cum, nu se știa, dar dorea și el din suflet acest lucru. Imaginea femeii plângând de necaz lângă cort i se părea insuportabilă. După ceasul deșteptător Slava care ticăia pe masă, se apropia de cinci. Din stomac sau de undeva din preajmă, greața urcase acum În gâtlej. Nu mai avea de ales. Se ridică și se Îndreptă spre baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tablourilor și, nu În ultimul rând, a timidității adolescenței. O timiditate pe cale de dispariție totuși. Avea motive suficiente să se teamă de acest lucru. Ușa se deschise În sfârșit cu destul elan, și În fața sa apăru femeia din vitrină, cu cortul portocaliu În brațe. Nici măcar nu era Împachetat cum s-ar fi cuvenit, ci făcut ghem ca o parașută pe care trebuie s-o Îngropi după ce ai fost „desantat” În teritoriul inamic. Înaltă, osoasă, gura mare, ochii verzi ușor oblici, părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
era Împachetat cum s-ar fi cuvenit, ci făcut ghem ca o parașută pe care trebuie s-o Îngropi după ce ai fost „desantat” În teritoriul inamic. Înaltă, osoasă, gura mare, ochii verzi ușor oblici, părul roșu venețian. V-am adus cortul, zise ea și dădu drumul cearceafului portocaliu care se lăți spre Încântarea sa În mijlocul camerei. Uite un mod original de a-ți cere scuze, zise el și se ridică În picioare, În sfârșit, ca să-și primească musafirul, nemulțumit totuși de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În buzunarele jachetei de velur, privea În jur degajată, cum fac doar cei a căror vizită nu e niciodată inoportună. Propuse chiar o nouă aranjare a camerei, În interesul chiriașului, dar și al mobilei. Zâmbea mulțumită. În privința lui - arătă spre cort ridicând tonul pentru a o obliga să Îl asculte - lucrurile H mai complicate... Nu zău! Nu credeți? Intonația de zeflemea joasă și poziția provocatoare În contre-pied pe care o adoptase Îl derutară complet. Să vă explic... Tăcu. Nu știa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nu credeți? Intonația de zeflemea joasă și poziția provocatoare În contre-pied pe care o adoptase Îl derutară complet. Să vă explic... Tăcu. Nu știa cum să continue și Își dădu seama că nu avea cui să vorbească. În genunchi, strângea cortul cu repeziciunea și știința celor deprinși cu drumețiile cu rucsacul În spate. El privea fascinat jocul mâinilor ei, tandre și energice În același timp, cărora bucata aceea de pânză li se supunea fără rezistență. Când se ridică sprintenă, cu graba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
meargă fără mine. Am ieșit În stradă. Mașina lui Klaus era parcată În Piața Fânului. Un VW 1300. Cadou de la rudele lui din Germania. Pe bancheta din spate erau două sacoșe. Câte una pentru fiecare. Mai voluminoasă parcă a Violetei. Cortul și sacii de dormit erau În portbagaj. Imaginea lor Îmi dădea frisoane. Violeta a urcat prima. Klaus mă ținea În brațe. I-am dat desenul lui Szántó. La nevoie Îl putea vinde În Galeria din Szolnok a Marusiei Klein. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
avantajoase nu era o soluție. Calea aleasă era mai dificilă dar și mai promițătoare. Și ca să nu mai lâncezească În balta supozițiilor, formă numărul de la atelierul Iolandei. Avea nevoie de pânză de decor ca să protejeze mobila și de foaie de cort ca să acopere parchetul. Intră direct În subiect, precis, sec ca Într-o afacere, o chestiune pur tehnică. Iolanda Îl ascultă și răspunse fără ezitare: Se rezolvă, după care Îl Întrebă cum a dormit, când s-a trezit, și multe alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
roșii ca mecanicii de la Ferrari, scoaseră fără greutate din mașină două baloturi impresionante pe care le depuseră În pragul ușii de stejar a casei. Un balot era alb, pânză de decor, iar celălalt verde Închis, un fel de foaie de cort dar mult mai suplă. Șoferul apăsă prelung pe butonul soneriei, grăbit să predea marfa și să-și vadă de drum pentru că mai avea de livrat În aceeași după-amiază un sicriu cu patru coroane și o cruce. Când Petru deschise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu Grațian care știa și toaca-n cer plus As’ noapte, Iisus... de Radu Gyr. De la amintiri și cărți, care nici măcar nu erau Întotdeauna bunuri personale, au ajuns Într-o bună zi să Împartă aceeași femeie, cum ar Împărți un cort sau o cameră de hotel. Renata Covalschi de la barul Voltaire trecea de la unul la altul Într-un comerț clandestin de care lui Îi era rușine. Ea una, Însă, nu Își putea reproșa gestul și gândul curat de a-i face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
exercițiu minimalist. Să umplem pânze întregi cu tușe groase, evidente, pentru acei străini părea o risipă de sunete, timp și efort. Să vorbești cu note de subsol, așa avea să-i spună Clio mai târziu, pe când ne întorceam alene spre cort. Totuși erau destul de simpatici și chiar ne-am distrat în compania lor. Se pare că aveau un apartament în apropierea Aeroportului Heathrow. — Te obișnuiești cu zgomotul, zise fata, Jane. Vreme de-o lună am crezut că nu mai suportăm, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apropierea Aeroportului Heathrow. — Te obișnuiești cu zgomotul, zise fata, Jane. Vreme de-o lună am crezut că nu mai suportăm, dar apoi ne-a trecut pur și simplu. Acum parcă nici n-ar fi. — În primele două nopți petrecute în cort, spuse tipul, Paul, ne-am străduit din răsputeri să adormim. Chiar dacă acasă nu mai auzim avioanele, n-am putut dormi fără ele. Nu-i așa că-i ciudat? Căzu pe gânduri preț de o secundă. — Parcă era o gaură în perdeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]