7,769 matches
-
durere și apunere. Georg Trakl semnează una din cele mai tragice poezii oglindind suferința metafizică La Eminescu, suferința apare sub cele mai felurite hipostaze. Ea începe încă din prima tinerețe cu evocarea morții copilei de la Ipotești, în Mortua est! injustiție cosmică ducând la negarea de către poet a oricărui sens și a însuși creatorului. Această suferință metafizică va marca întreaga viață pe poet, așa cum a remarcat cu multă subtilitate Svetlana Paleologu Matta în cartea sa, Eminescu și abisul ontologic. Din abisul ontologic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care nu mai stârnește compasiune, ci disconfort repulsiv față de atitudinea de a degrada, a schimonosi durerea. Ce distanță axiologică uriașă între Guernica și tabloul lui Mathias Grünewald, Răstignirea de pe Catapeteasma de la Issenheim, muzeul Unterlinden din Colmar! Suferința este o stare cosmică, și nu temă pentru un experiment pictural voit ultramodern. Răstignirea de la Issenheim pe de o parte, zguduie, bulversează ca viziune, iar pe de altă parte, uluiește ca întruchipare artistică a durerii atroce. Și câtă nobilă suferință în tablourile unui iluminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un bastard antipoezie. Cititorul o respinge pentru că îi "jignește", cum scria Eminescu, arheul aprioric simțul armoniei. "Un bâiguit" în expresie eminesciană, care nici măcar nu mai sună din coadă.... Morala poeziei Poetul are conștiința transcendentală a unei chemări, a unei misiuni cosmice, și anume, transsubstanțierea poetică a lumii. Au spus-o în primul rând Platon, Pindar, apoi Hölderlin, Eminescu. Poezia este o compensație din partea justiției universale, care încearcă să repare destinul uman al perisabilității și al nesemnificativului. Împacă timpul eroziv cu veșnicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu era nici neființă , Nimic cuprinzător, nimic cuprins. Nu era moarte, nemurire nu Și fără de suflet răsufla în sine Un ce unic ce poate nici n-a fost. "O, de-am fi fost ca la 'nceputuri, Chaos/ Plutind etern în cosmicul abis!" (ms.2290). Iar în Archaeus: "O lume ca nelumea este posibilă, neîntreruptă fiind de-o altă ordine de lucruri". Prin urmare, eliberare ultimă însemnează întoarcerea în Preludiu, în Neînceputul absolut, dincolo de orice model de ființare, de orice model de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în neînceput în neexprimat. În increat. Dincolo de posibil și imposibil, prin urmare, în transposibil. Acesta era absolutul deschiderii intelectului "eroic" eminescian. Așa cum am mai relevat, aceasta este experiența originară a lui Eminescu, experiența unei cugetări petrecută constant în tensiunea semnificărilor cosmice a înțelesurilor primordiale, în piscul minții (apex mentis) și acolo se întâlnește cu marile intuiții ale umanității. Căci, scrie Giordano Bruno, "cei aleși au inteligență cerească, posedă lumina divină", întrând astfel în extazul minții in extasis mentis, afirmă Eckhart. Or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Creatorul primește fulgerul 28 Mecanismul dicteului 31 Ochiul transcendental 34 Poezie și filozofie 45 Fenomenologia receptării poeziei 51 Armonia‚ condiția ontologică a lumii umane 51 Logica internă 53 Armonia prozodică 55 Interacțiuni cu logica internă 55 Eliberarea metafizică 61 Lectura cosmică a poemului 65 Homo cosmicus. Uomo universale 67 Cosmicul în creațiile de artă 67 Stare poetică și deschidere vizionară 77 Poezia și absolutul 86 Bucuria poeziei 94 Celebrarea bucuriei de a trăi 94 Bucuria creației 101 Viața filozofică, viața poetică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
34 Poezie și filozofie 45 Fenomenologia receptării poeziei 51 Armonia‚ condiția ontologică a lumii umane 51 Logica internă 53 Armonia prozodică 55 Interacțiuni cu logica internă 55 Eliberarea metafizică 61 Lectura cosmică a poemului 65 Homo cosmicus. Uomo universale 67 Cosmicul în creațiile de artă 67 Stare poetică și deschidere vizionară 77 Poezia și absolutul 86 Bucuria poeziei 94 Celebrarea bucuriei de a trăi 94 Bucuria creației 101 Viața filozofică, viața poetică 108 Friedrich Nietzsche filozoful poet 115 Justiția poetică 127
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în care transcriu totdeauna, imediat ce ajung acasă, toate convorbirile noastre (am acordul lui Titus: „ - Cu condiția să nu mă bagi în bucluc!” „ - Fii pe pace!”). El: - Auzi, sinucidere din dragoste acum, la sfârșit de mileniu! Dar suntem în epoca zborurilor cosmice, dragă! Luna și-a pierdut aureola romantică. Ce să-i mai arate el - ei, ori ea - lui, în lună? Urmele tălpoaielor de plumb ale ghetelor lui Niel Armstrong? Ori brazdele trase de roțile „lunahodului”? ... Povestea asta, cu tot dramatismul ei
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
unui om ca toți oamenii ajuns la senectute când mărturisitorul trebuie crezut pe cuvânt... Au sare și piper, umor pentru toate gusturile, aforismele și sentințele venerabilului îndrăgostit de tainele acestei fărâme de eternitate, partea fiecăruia dintre noi, din marele mister cosmic. Veritabilă surpriză, cartea aceasta legitimează un scriitor la vârsta când alții și-au încheiat „lucrarea”, condeier ce are încă multe de spus semenilor săi tineri și mai puțin tineri! Calistrat Costin ... GÂNDURI (din vălurile vieții lumii) Înainte de a te aburca
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
și ale tuturor celorlalte animale!... Nemărginirea este limita până la care, în gândurile sale, poetul speră s-o atingă. Cu ajutorul său, cititorul se apropie și el, puțin de infinit... Răul nu are trup propriu; el își face loc oriunde-i energia cosmică (precum și „energiile” noastre omenești!) se încarcă negativ! Să gândim, așadar, fără încetare pozitiv! Suprafața cu toate „sclipirile” ei poate ascunde în lăuntru ei deopotrivă minciuna și adevărul! Să ai tot timpul ceva de lucru, de înfăptuit, de realizat care să
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
destr???rii; solitudinea poetului configureaz? un peisaj selenar cu accente expresioniste (În poezia ,Melancolie" de exemplu); În alte crea?îi Ins?, peisajul selenar uime?te prin frumuse?ea izvorât? din aeel tainic sentiment al armoniz?rii sufletului omenesc cu ritmurile cosmice. Atributele peisajului eminescian sunt ecouri ale unor st?ri de suflet, poemele fiind structurate pe baza unei coresponden?e metaforice ale elementelor circumscrise celor trei planuri: celest / p?mântesc / uman. O alt? coordonat? a spa?iului poetic eminescian este dat
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
materiei În form?" . (R. Assunto) O alt? ipostaz? a naturii se prefigureaz? astfel În opera eminescian?: orice peisaj poate fi interpretat ca o sugestie subiectiv? a absolutului. Multiplele valen?e simbolice pe care le cumuleaz? elementele ce Îl compun, viziunea cosmic? generatoare de spa?îi fantastice a c?ror determinare temporal? evoc? lumea basmului a paradisului pierdut -, complexă re?ea de arhetipuri din care gândirea poetic? eminescian?? ?ese un univers al propriilor mituri sunt cateva modalit??i prin care Eminescu atribuie
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a infinitului. Dar nu numai pictură sau arhitectură pot oferi asemenea sugestii ale deschiderii unei perspective nelimitate. Spa?iul poetic eminescian devenit proiec?ie a fanteziei creatoare, a unei proprii viziuni filozofice, uime?te prin for?a revelatoare a orizonturilor cosmice nem? rginite (cum le nume?te Edgar Papu). Aceast? deschidere c?tre „metaspa?ialitate" se contureaz? pe de o parte la nivelul con?inutului imagistic, dar ?i la nivelul expresiei poetice', În poezie, cuvantul, imaginea, efectul fonetic creeaz? astfel de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
culturale ?i deci În p?strarea unei identit??i". În opera eminescian? termenul devine de fapt un concept, ale c?rui semnifică?îi artistice pot fi definite printr-o tripl? raportare: la no? iunea de spa?iu poetic, la perspectiva cosmic???i la dimensiunea mitic?. Astfel, prin raportarea la conceptul de spa?iu poetic, privit că sistem complex, la a c?rui configurare contribuie pe de o parte parametrii temporali ?i spa?iali cu multiplele lor semnifică?îi filozofice, iar pe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
aceast? perspectiv?, avem sentimentul c? descoperim o „terra incognita" În care astrele, codrii, apele toate toposurile poetice care o alc? tuiesc au o semnifică?ie aparte pe care numai Eminescu ar fi putut-o da acestui univers. Privite din „unghi cosmic" (E. Simion) , toposurile poetice eminesciene reprezint? imaginile concrete ale Ideii primordiale din care s-au urzit formele succesive ale materiei supuse devenirii; ele amintesc de unitatea cosmic?, pierdut? Într-un timp imemorial „pe când fiin?? nu era, nici nefiin??, / Pe când totul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
care numai Eminescu ar fi putut-o da acestui univers. Privite din „unghi cosmic" (E. Simion) , toposurile poetice eminesciene reprezint? imaginile concrete ale Ideii primordiale din care s-au urzit formele succesive ale materiei supuse devenirii; ele amintesc de unitatea cosmic?, pierdut? Într-un timp imemorial „pe când fiin?? nu era, nici nefiin??, / Pe când totul era lips? de via????i de voin??, / Când nu se-ascundea nimic, de?i tot era ascuns.../ Când p?truns de sine Însu?i odihnea cel nep
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sau, pur ?i simplu „mituri". În partea a treia a lucr?rii au fost relevate semnifică?îi artistice ale unor toposuri poetice eminesciene, acestea fiind raportate la cele trei dimensiuni ce definesc coordonatele artistice ale operei eminesciene: perspectiva liric?, cea cosmic?? ?i dimensiunea mitic?. De exemplu luna, privit? din perspectiv? cosmic?, este, prin Ins??i imaginea ei de ou primordial Întruchipând „Începutul lumii", simbol al genezei. Luna este de asemenea metafor? a timpului cosmic. În aceast? ipostaz? de ochi ceresc „ce
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lucr?rii au fost relevate semnifică?îi artistice ale unor toposuri poetice eminesciene, acestea fiind raportate la cele trei dimensiuni ce definesc coordonatele artistice ale operei eminesciene: perspectiva liric?, cea cosmic?? ?i dimensiunea mitic?. De exemplu luna, privit? din perspectiv? cosmic?, este, prin Ins??i imaginea ei de ou primordial Întruchipând „Începutul lumii", simbol al genezei. Luna este de asemenea metafor? a timpului cosmic. În aceast? ipostaz? de ochi ceresc „ce prive? te lumea În obiectivitatea impasibil? a gândului pur, deci
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
artistice ale operei eminesciene: perspectiva liric?, cea cosmic?? ?i dimensiunea mitic?. De exemplu luna, privit? din perspectiv? cosmic?, este, prin Ins??i imaginea ei de ou primordial Întruchipând „Începutul lumii", simbol al genezei. Luna este de asemenea metafor? a timpului cosmic. În aceast? ipostaz? de ochi ceresc „ce prive? te lumea În obiectivitatea impasibil? a gândului pur, deci În transparen?a rece a inteligen?ei absolute", ea devine simbol al cunoa? terii pure, „imagine perfect? a contemplă?iei" privilegiu de care
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
cu seară ei ?? doare că o ran? Spre mun?i trec nori cu ugerele pline. ?i plou? " Sufletul poetului devine astfel un imens receptacul al durerii universale, al existenței macrocosmosului, condi?ia uman?, „În?eleas? că mitic?, arhetipal? condi?ie cosmic?" , fiind Întruchipat? de fiin?a poetului. Poezia, „dimensiunea spiritual? care suport? cel mai greu defini?iile" (N. St?nescu) , „art? a limbajului" (P. Valery), „Începe de acolo de unde frază scris? e apt? ?? re?în? În ea sentimente" (N. St?nescu
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fetei pare o prelungire a razelor argintii ale astrului nocturn ce domin? de data aceasta un peisaj solemn, Insufle?it de armonia lunii. (În poezia „Melancolie", epitetul cromatic „albastru" din cadrul structurii metaforice „mormânt albastru" era o sugestie a sfâr?ițului cosmic, a destr???rii universului interior resim?it de eul liric, iar epitetul „luciu" „luciu v?l"sugera ideea de neclintire, de imobilitate sumbr?, opus? atmosferei feerice din versurile poeziei „ Cr?iasă din pove?ți"). Întregul peisaj descris În aceast? crea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lumi edenice, pe care fiin?a poetului, o poart? În suflet din anii când „pove?ți ?i doine, ghicitori, eresuri", „abia-n?elese, pline deîn?elesuri" Îi Însemnau fruntea-i de copil. Acela?i sentiment de magic? armonizare cu ritmurile cosmice ale vârstei de aur (ale unei naturi sacralizate) face că tot peisajul descris s? par? „vr?jit"unda apei este „fermecat?": „Dându-?i trestia-ntr-o parte St? copilă lin plecat?, Trandafiri arunc? ro?îi Peste unde fermecat?"'. Lumina lunii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i-a zidit icoana sufletului s?u În cele ? apte cercuri ale Mesei Ț?ceriiConstantin Brâncu?i), deseneaz? pe undele sale, chipul celui drag. Iubirea, asociat? În aceste versuri cu imaginea cercului, este, prin urmare, v?zut? că un principiu cosmic ce st? la originea armoniei lumii, sau ca punte de leg?tur? ce poate reconcilia sufletul r???cît al poetului cu ordinea lumii exterioare, purtându-i pa?îi spre acel univers unic al fericirii adev?rât izvor al vie?îi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
vr?jit de mult e lacul", „vr? ji?i sunt trandafirii"): tot peisajul descris st? sub semnul „vrajei". De altfel, câmpul semantic al acestui termen este foarte complex În crea?ia eminescian?, „ac?ionând că o voce nedefinit? la nivel cosmic" (N. Bomher), cum se Întâmpl?, de exemplu, În „Mortua est!"'. Cand torsul s-aude l-al vr?jilor caier Argint e pe ape ?i aur În aer ". St?pânit? de „vraj?", aceast? lume de-nceput este sacralizat? de prezen?a
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pe ape ?i aur În aer ". St?pânit? de „vraj?", aceast? lume de-nceput este sacralizat? de prezen?a „cuvântului" (ce aminte?te de cuvântul primordial Cuvântul „cel dintâi"), este, prin urmare, singura În care devine posibil? „arhetipala condi?ie cosmic?" a unit??îi originare (Z.D.-Bu?ulenga). Cele dou? crea?îi artistice eminesciene „Melancolie" ?i „Cr?iasă din pove?ți" reprezint? astfel ipostaze poetice diferite ale unui peisaj dominat de astrul nocturn. Ceea ce confer? configura? iilor spa?iale circumscrise
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]