8,430 matches
-
mi le-a adus, am presupus că se referea la Rigoberto, care tocmai se pregătea pentru al doilea act al spectacolului său, umplându-și repetat plămânii cu aer și expirând apoi cu un pufăit scurt, schițând niște gesturi ciudate cu coatele, de parcă ar fi bătut din aripi. Anton se ridică să ia paharele Încununate cu spumă pe care Helmut le așezase pe tejghea. Întorcându-se, Îi dădu artistului un ghiont in coaste (acesta Își pierdu stăpânirea de sine și Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
galbene ca grâul și ochi atât de albaștri și albi, ca porțelanul de Prusia. În clasa a treia deja se Îngrijea să Își netezească rochița pe abdomen - dar nu ca să arate tot timpul Îngrijită. Noi, băieții obișnuiam să ne dăm coate și să urmărim din cap ritmul În care sărea coarda, cu un aer suprem ca și când ar fi fost singură În lume. Numai dinții nu Îi erau frumoși. Mici, galbeni și dispuși parcă la nimereală, cu gingii atât de coborâte de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
jocul, nu aveam voie să ating mingea nici măcar o dată - până la sfârșit, când Fischl mi-o pasa cu o neașteptată bunăvoință. Din păcate era o pasă atât de jalnică, Încât Winkler, care juca În cealaltă echipă, reușea să-mi bage un cot În stomac și să-mi sufle mingea. De parcă aș fura dulciuri de la o fată, reflectă uitându-se la Greta Harassowitz care continua să sară coarda cu o expresie nemiloasă și codițe fluturânde. Fischl o zbughi În față imediat. Oi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sigur că n-ar fi fost o problemă dacă bărbații doreau să-și mărească potența. În definitiv, nu doar organul lor sexual ar beneficia dacă ei și-ar recăpăta puterea. Întinzându-și brațele pe lângă corp, Dora Începu să dea din coate ca o pasăre. Treptat mișcările au devenit mai violente până când coatele i s-au transformat În foale puternice, menite să pompeze aer În tot corpul. În final, scoțând un oftat plăcut, răsunător, și ridicându-și brațele cu un gest triumfător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să-și mărească potența. În definitiv, nu doar organul lor sexual ar beneficia dacă ei și-ar recăpăta puterea. Întinzându-și brațele pe lângă corp, Dora Începu să dea din coate ca o pasăre. Treptat mișcările au devenit mai violente până când coatele i s-au transformat În foale puternice, menite să pompeze aer În tot corpul. În final, scoțând un oftat plăcut, răsunător, și ridicându-și brațele cu un gest triumfător, Începu să râdă: — Dar să fi văzut exercițiile! Săracul băiat trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
vreo problemă cu felul În care m-am Îmbrăcat? Mi-am lăsat repede În jos cracul drept al pantalonului. Când În sfârșit am ajuns la etajul doi, l-am zărit pe bărbatul care Între timp ajunsese la recepție, sprijinindu-și coatele pe tejghea. Întorcându-se spre mine, răsfoi cartea cea mare, căutându-mi probabil numele. În clipa În care am deschis ușa spre muzeu, l-am auzit mustrându-l pe recepționer. Alungâdându-mi sentimentul de neliniște, am tăiat-o printre fetișuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bucătărie. Măcar În această duminică, În prima zi oficială de vară a anului 1928, n-a trebuit să-mi Încălzesc apa de baie pe sobă. Ghemuit În cada de zinc, mi-am cercetat corpul, vânătaie după vânătaie. Nici un os rupt; coatele și genunchii, juliți. O gâlmă măricică de sânge coagulat pe ceafă; una mai mică pe coapsa stângă. Buze umflate. Ochi Înnegriți. După ce m-am șters, am dat peste o sticlă de șliboviță și o cutie de tinichea cu plasturi uzați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mă băgă de seamă. Țintind restaurantul din centrul pieței, am forjat drept Înainte. La singura masă ocupată am descoperit doi bărbați care se aruncaseră asupra unei porții gigantice, aburinde de varză murată călită, Într-o manieră caracteristică funcționarilor prusaci: cu cotul stâng sprijinit de masă, cu furculița În mâna dreaptă, săpau În movila comună cu mișcări sincronizate de pistoane. O femeie cu niște pungi lăsate În loc de tricepși tocmai le servea bere spumoasă În pahare Înalte. Dar tipii metodici continuară să mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
M-am uitat În jur: o bibliotecă șubredă, un birou dărăpănat, o saltea uzată. Poate că Dora avea dreptate. Nu m-am referit la felul În care trăiești, prostănacule. Ci la cum stau lucrurile aici sus, drăguțule. Sprijinită Într-un cot, Îmi ciocăni În frunte. Folosește-ți imaginația. Evident, n-avea de gând să mă lase să scap așa de ușor. — Profesorul meu de desen, am Început, lăsând cuvintele suspendate În aer, un anume domn Maier... Dora se Întinse și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cortinei, și lumea a privit-o ca un martorul orb. Mulțumit că am atins centrul labirintului, m-am culcat. — Atât? Se pare că Dora se aștepta să continui. Când a văzut că n-o fac, s-a sprijinit iar pe coate. Cam puțin, nu crezi? I-am explicat că băiatului de pe capră nu i s-a părut așa deloc. La sfârșit, bătând din palme, Polster mi-a cerut să descalec și să mă dezbrac. Ridicând desenele unul câte unul, a explicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca niște aripi Întinse, cu paginile fâlfâind. Părea de parcă n-ar fi apreciat ceea ce fusese ordonat să facă. După ce contemplă precauția cu care acționa colegul său, Diels Își fixă țigara Între dinți, Își suflecă mânecile de la cămașă și haină până la coate, se duse la patul meu și sfâșie așternuturile cu o determinare care nu necesita perfecționare. După ce-mi aerisi lenjeria de pat, Își Îndreptă atenția către salteaua mea. Mulțumit că aceasta nu conținea altceva decât păr de cal, prinse piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
destul de tare. Urma o nouă zi spectaculoasă de vară. Am Încercat să mă adun, respirând Încet. Dacă vroiam ca planul meu să aibă succes, trebuia să adun toate resursele posibile. Lipindu-mi brațele de corp, am făcut câteva mișcări cu coatele, de parcă aș fi bătut din aripi. Încet, am simțit că scrotul mi se desface ca un sul și penisul mi se umflă cu tresăriri mici, dar perceptibile, care până la urmă au reușit să-l elibereze din vizuina de piele umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dar perceptibile, care până la urmă au reușit să-l elibereze din vizuina de piele umedă și păroasă În care se odihnea - Înainte să cadă Într-o parte stângaci. După un răstimp descurajant Însă, În timp ce gândurile Îmi zburdau și mișcarea din coate am mai Încetinit-o, s-a ridicat din nou, recăpătându-și curajul, aplecându-se de data aceasta peste vintre, palpitând cu bătăi regulate, ajungând apoi Într-o stare de liniște fremătândă, plutind diagonal deasupra burții, cât pe-aci să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Prin urmare, la fiecare bătaie care pulsa și se elibera din această parte a organismului meu, mă Încordam - până când, convulsiv, sexul meu se ridică de pe burtă și deveni o prezență furioasă, ca să spun așa. M-am oprit din bătutul din coate. Acum că toată atenția mea se Îndrepta asupra organului acesta roșu și dureros, am observat și alte lucruri. Cum ar fi, de pildă, faptul că venele umflate se Îngroșau cu atâta dârjenie, de la rădăcina țepoasă până la marginea inferioară a glandelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
creată poate fi contracarată doar printr-o ușoară deplasare a punctului de gravitație dinspre călcâi spre membrul arcuit, ceea ce subțiază gambele, scoate fundul În evidență și Întărește umerii. Noua curbură a șirei spinării va sublinia mișcarea rotativă a șoldurilor, iar coatele, Împinse În spate, vor sublinia sânii. Astfel, cu cât călcâiele sunt mai sus, cu atât persoana care poartă tocul va deveni mai „femeie“. Pe scurt: sexul slab nu există, e creat. Pantofii pe care i-am luat de la magazinul de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aleatoriu, la fel se putea proceda și cu elementele poveștii acesteia. Mi-am amintit de profesorul suplinitor de la școala mea din Viena. După ce a strâns desenele colegilor mei, Polster le-a Întors și le-a potrivit În așa fel Încât cotul de pe o schiță a devenit nasul alteia, iar urechea de pe a treia s-a transformat În ochiul celui de-al patrulea desen. Până la urmă, avea să apare o imagine În care fiecare detaliu a făcut cândva parte din contextul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aleatoriu, la fel se putea proceda și cu elementele poveștii acesteia. Mi-am amintit de profesorul suplinitor de la școala mea din Viena. După ce a strâns desenele colegilor mei, Polster le-a Întors și le-a potrivit În așa fel Încât cotul de pe o schiță a devenit nasul alteia, iar urechea de pe a treia s-a transformat În ochiul celui de-al patrulea desen. Până la urmă, avea să apare o imagine În care fiecare detaliu a făcut cândva parte din contextul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la Newark. Soții Solomon, Edna și Felix (cuplul mai vârstnic de lângă mine), care timp de-o oră, în aer, mi-au povestit totul despre copiii și nepoții lor din Cincinatti (cu ajutorul unui portmoneu plin de materiale vizuale), își trag ușurel coate și dau din cap aprobator, cuprinși de o mulțumire mută; ba chiar îi împung cu degetul în coaste pe prietenii lor așezați de cealaltă parte a culoarului, o pereche din Mount Vernon cu care tocmai au făcut cunoștință (soții Perl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
e teamă. 2. — Nu cumva sunteți Însuși Quin Savory? Întrebă Janet Pardoe. — Mă rog, spuse domnul Savory, eu nu cunosc altul. — Nora mare și veselă. — Hora, o corectă domnul Savory scurt. Hora mare și veselă. O prinse cu mâna de cot și Începu s-o conducă de-a lungul culoarului. — E momentul pentru un sherry. Dar ce chestie - să fii rudă tocmai cu femeia care mi-a luat mie interviul! Fiică? Nepoată? — De fapt, nu sunt chiar rudă, spuse Janet Pardoe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
este ea. Dar Myatt nu se afla În compartiment - Încă fuma În vagonul-restaurant. Tânăra ezită o secundă. Mă duc la vagonul-restaurant și bat cu degetul În geam. Dar a doua ei ezitare dură prea mult. O mână o atinse pe cot și o voce Îi spuse ceva cu blândețe Într-o limbă străină. Ea se Întoarse Împrejur, gata să protesteze, să implore, s-o ia la goană dacă trebuia, și să alerge la vagonul-restaurant, dar teama Îi fu potolită puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
picioarele Îi erau reci ca gheața. Dar după o vreme Începu să citească În tăcerea doctorului Czinner o acuzație, așa că spuse cu convingere: — Se va Întoarce după mine. Așteptați și-o să vedeți. Ninici lăsă arma să-i cadă În Îndoitura cotului și Își bătu palmele Înmănușate una de cealaltă. — Locomotiva cea nouă e zgomotoasă, spuse el, urmărind trenul, care se Întinse la o buclă a liniei de parcă ar fi fost elastic și apoi dispăru din vedere. Macazurile reveniră cu un geamăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
spusese acesta: — Trebuie să ieșim. Zăpada se năpusti asupra ușii deschise, desenând pe prag o urmă cenușie ca un val. Îi văzură pe țărani Îngrămădiți pe linie. Josef Grünlich se ridică În picioare, Își netezi vesta și-l Împunse cu cotul pe doctorul Czinner: — Dar dac-o luăm la fugă, eh, prin zăpadă, toți deodată? — Vor trage, spuse Czinner. Soldatul strigă din nou și făcu un gest cu mâna. Dar vor trage oricum, eh? De ce ne scot afară? Dr. Czinner se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
grăbi Myatt să spună. — Dar eu n-am un sfanț. Femeia se Întoarse și făcu un gest cu mâna: — Domnule Savory, veniți să Împărțim o mașină. Veți plăti și partea mea, nu-i așa? Domnul Savory Își făcu loc cu coatele, ieșind din grupul de oameni ce se adunaseră În jurul mecanicului. — Nu Înțeleg ce spune tipul. Ceva despre un boiler, zise el. Să Împărțim o mașină? continuă el ceva mai pe Îndelete. Asta ar fi destul de scump, nu-i așa? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
loc o discuție În contradictoriu, dar nu putu recunoaște nici una dintre voci. Mașina se oprise, dar motorul fusese lăsat să meargă molcom. Apoi ușa șopronului se deschise și lumina săltă În sus, spre saci. Se ridică ea Însăși Într-un cot și-i văzu, printr-o fantă a baricadei ei, pe ofițerul palid, cu pince-nez, și pe soldatul care fusese de pază În fața sălii de așteptare. Aceștia traversară Încăperea În direcția ei și pe Coral o lăsară nervii. Nu reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nostru. Tinsley Bellangere, fosta soție a lui Jamie cel rătăcit din greșeală, Își făcu apariția sub arcada salonului. Era incredibil de frumoasă, ca o fată hrănită cu lapte de la fermă, dar cu clasă. Avea douăzeci și opt de ani, păr blond până la coate, niște pistrui uitați strategic de laser exact unde trebuia și ochi albaștri precum cerul. Avea pielea bronzată uniform și era Îmbrăcată cu o rochie de cocktail care-i venea ca turnată, făcută din satin galben și a cărei fustă despicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]