1,399 matches
-
un mister cum de-l primise signora Ruffolo, deși nici un mister nu Învăluia realitatea nevoilor ei. Brunetti traversă podul Rialto și coborî pe lângă San Cassiano, apoi o tăie la stânga, dând imediat peste turnul scund al bisericii San Boldo pe dreapta. Coti pe-o calle Îngustă și se opri În fața unei clădiri joase. Numele „Ruffolo“ era gravat Într-o grafie delicată pe plăcuța de metal din dreapta soneriei; și de pe una, și de pe cealaltă curgea În dâre rugina și decolora tencuiala care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Încât era imposibil de crezut că orașul era construit deasupra apei, deși o privire fugară aruncată la dreapta În vreme ce trecea pe lângă oricare dintre străzile secundare În drum spre Rialto era o dovadă suficientă a acestui fapt. Ajungând la intersecția principală, coti la stânga și se Îndreptă jos spre piața de pește, Închisă acum, duminica, dar Încă emanând un vag iz de la peștele ce se vindea acolo de sute de ani. Traversă un pod, se Întoarse la stânga și intră Într-o pasticceria. Comandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Comandă o duzină de foietaje. Chiar dacă nu le mâncau pe toate la micul-dejun, era sigur că Chiara avea să le dea gata În cursul zilei. Probabil În cursul dimineții. Balansând pachetul dreptunghiular În palma Întinsă, se Întoarse spre Rialto, apoi coti la dreapta și o luă Înapoi spre San Polo. La Sant’ Aponal, se opri la un punct de difuzare a presei și cumpără două ziare, Corriere și Il Manifesto, care credea că sunt cele pe care voia să le citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Întoarse atenția de la drum și se uită la el. — N-am crezut nici o clipă că Foster a fost omorât În timpul unui jaf și nu cred Într-o supradoză. Indiferent cât de bine au fost făcute să pară ambele incidente. Ambrogiani coti pe-un drum și mai strâmt și trase pe dreapta cu câteva sute de metri Înainte de-o casă albă din ciment amplasată mai În spate față de drum, Împrejmuită de-un gard de metal. Ușile duble de la intrarea casei semi-izolate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
să găsească locul pe care-l căuta. — Despre ce vorbiți? Întrebă Brunetti, făcând În așa fel ca Întrebarea să sune comună. — Cât am fost acolo-n ziua aia, am văzut două dintre camioanele care vin aici, le-am văzut cum coteau pe-un drum de pământ mai din josul dealului de unde ne aflam noi. Pur și simplu nu m-am gândit la asta când m-a Întrebat Foster. Îmi doresc s-o fi făcut. L-aș fi scutit de multe chinuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
petrecute, camionul ieși de pe drum Într-o parcare lungă, fără-ndoială concepută tocmai În acest scop, și mașinile țâșniră pe lângă el, unele făcând semne de mulțumire, majoritatea nesinchisindu-se. Zece minute mai târziu, intrară În micul oraș Barcis și Ambrogiani coti la stânga și-n josul unui drum abrupt de acces ce ducea către lac. Ambrogiani se opinti afară din mașină, evident zdruncinat de drum. — Hai să bem ceva, zise el, pornind spre o cafenea ce umplea enorma verandă din spatele uneia dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
trece pe lângă ei, coborând dealul. Îl Înghionti pe Ambrogiani În braț. Carabinierul se trezi pe dată, rotind cheia cu mâna. Intră pe șosea și urmări camionul. Cam la doi kilometri de locul unde se aflaseră parcați, camionul semnaliză și apoi coti la dreapta, dispărând În josul unui drum Îngust de pământ. Ei merseră mai departe, continuând să coboare dealul, dar Brunetti Îl văzu pe Ambrogiani Întinzându-se către tabloul de bord și apăsând butonul care readucea kilometrajul la zero. După ce parcurse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
desăvârșit gest de nepăsare jucată. Brunetti termină să se scuture de praf, inspiră de câteva ori adânc și-l urmă pe Ambrogiani de-a lungul drumeagului către locul unde acesta Începea să urce. Nu se sfârșea acolo, ci, În schimb, cotea brusc la dreapta și se oprea abrupt la marginea unei faleze mici. Împreună, cei doi bărbați urcară spre margine și se uitară În jos dincolo de ea. Sub ei se Întindea o zonă cam cât jumătate a unui teren de fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Întorcându-se și conducându-l pe Brunetti Înapoi spre partea din față a casei. Trecură prin câteva Încăperi până când ajunseră Într-un sfârșit la camera de lucru cu perete exterior din sticlă ce dădea spre Marele Canal acolo unde acesta cotea În sus către podul Accademia. — Vrei ceva de băut? Întrebă contele, ducându-se la dulăpiorul unde se afla, deja desfăcută, o sticlă de Dom Perignon, Într-o frapieră argintie plină cu gheață. Brunetti Îl cunoștea pe conte destul de bine ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
-l căuta, vă rog? — Signor Rossi, de la compania de asigurări Generali. Am să sun din nou după-amiază. Absența lui Ambrogiani nu putea să Înseme nimic. Sau putea să Însemne orice. Așa cum făcea ori de câte ori era copleșit de nervozitate, Brunetti se plimbă. Coti la stânga și merse de-a lungul apei până când ajunse la podul care-l duse la Sant’ Elena, o străbătu și traversă acea parte Îndepărtată a orașului, găsind-o la fel de puțin interesantă ca și În trecut. Scurtă drumul Înapoi prin Castello
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
În față cu Viscardi până ce ajunseră la ușa principală a Questurei. Acolo, cei doi dădură mâna și Patta spuse că se va vedea cu Brunetti după prânz. Afară, Patta Își ridică gulerul impermeabilului și merse cu pas grăbit la stânga. Viscardi coti la dreapta, așteptă o clipă ca Brunetti să se poziționeze lângă el și porni spre Ponte dei Greci și, dincolo de el, spre San Marco. — Sper din tot sufletul ca acest caz să se sfârșească repede, zise Viscardi În chip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la palazzo-ul ăla nou, lângă Palazzo Duodo. Nu era nevoie ca Bonsuan să mai pună vreo Întrebare: teama lui Brunetti era contagioasă. Apăsă butonul sirenei cu două tonalități, Împinse maneta În față și roti barca spre canal. La capătul lui, coti În Rio San Giovanni Crisostomo, cu sirena țiuind, și porni spre Marele Canal. Câteva minute mai târziu, barba țâșni În apele largi ale Marelui Canal, ratând la mustață un taxi și trimițând pe ambele părți câte-un val violent care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
băltoacelor. Hugo, care, la rândul lui, nu dădea nici o atenție claxoanelor care răsunau în spate, a continuat să se târască în paralel cu ea, strigând și implorând-o, însă fără nici un rezultat. După câteva minute de marș furios, Alice a cotit-o, dintr-odată, pe o străduță laterală, astfel că Hugo a pierdut-o din vedere. Hugo a continuat să bântuie pe străzi, dar fără nici un succes. Într-un final, acceptând înfrângerea, a parcat mașina fixând posomorât volanul. Era atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
imaginea care i se desfășura sub ochii împăienjeniți din cauza celor câteva pahare băute. Renunță să-și mai tragă pantalonii și se aplecă peste trupul fraged al femeii, descriind o dungă cu limba de la buric și până între sâni. Apoi o coti la nouăzeci de grade și prinse unul din sfârcuri între dinți. Trase ușor de el, așteptând acel geamăt care să îi dea de înțeles că jocul ar putea continua. Mușcă mai tare și râse satisfăcut: - Tu nici n-ar trebui
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
sub ploaie, ca un animal metalic uriaș care se lăfăia la marginea șoselei, primind cu indiferență apa din cer. Fu tentat să intre pentru a cere o cutie cu suc (ai bea o bere, iar ești ipocrit!), însă nu o coti la dreapta, pentru a parcurge cei câțiva metri despărțitori. Trecu pe lângă ea și văzu la mică distanță indicatorul strâmb care arăta că urmează să iasă din localitate, DRUM BUN, VĂ MAI AȘTEPTĂM PE LA NOI, îi arătă pumnul, exact, mai veniți
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
bezmetic, ba intrând în orășel, ba dând senzația că ar dori să-l părăsească, odată pentru totdeauna... Dacă un oarecare observator urmărea cursul apei, realiza că, la un moment dat - parcă decis să-și pună planul în aplicare -, râul o cotea brusc la stânga și se îndepărta îmbufnat către orizont, ca un șarpe indiferent, în timp ce coada sa apoasă se prelingea pe lângă ultimele căsuțe de la periferie. Văzut, plăcut, plecat pe pustii, către un inevitabil fluviu în care să se contopească într-o îmbrățișare
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cam de multișor mi-am zis că avem a pune la cale, Însă, nu ne-am mai văzut de-atâta timp ... Bine. Să mergem. Stinseră lumina. Încuiară troița. Plecară, el, ducând-o, tandru, pe după umeri. După câteva zeci de pași cotiră, merseră puțin și ajunseră. Intrară. Când ieșiră, soarele-ncepuse a săruta lumea, cu o geană de lumină, ca din ceruri. Totul În preajmă se transformă, brusc, Într-o minune de basm. Și Împrejurimile, și ei doi, și inimile și sufletele
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
pe o parte și pe alta a lățimii, și cu gârlici pe mijloc. Asta era, ocupația lui, În familie. Să aibă grijă de curățenia, hrănirea și adăparea cailor. Frumoșilor cai, admirați de către fiecare om care-i vedea! Înainte de intersecția Secuiei, coti la dreapta. De câte zeci de ori nu poposise aici, În iarba crescută până la brâu, alături de Mierla, mutând taurul, adăpându-l, iar, În timp ce animalul se odihnea, de-amiaza,ei, retrași sub sălciile de pe malul râului, se sărutau, se hârjoneau, și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nu mergem În același oraș, cu toții! Cum, nu mergem, În același oraș, cu toții?! Lasă, numai puțin, că o să vezi, o să Înțelegi și o să te dumirești. Bătrânii au rămas, pentru moment, uluiți. Autoturismul, odată ieșit, În artera principală, București - Iași, a cotit, nu la stânga, spre capitala Moldovei, ci, către direcția opusă, București. Ești nebun?, a Întrebat, bătrânul chirurg, unde ne duci? Taci, și-o să-ți satisfac și curiozitatea asta, imediat ce ieșim din localitate. Dar, bine, mamă, chiar, ce-i cu gluma asta
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
decît să le poarte mai departe pe cele Înfipte În vulve; Thomas reinventa imaginea femeii. Se Întreba dacă nu Începea, ca o pedeapsă, să se smintească ori dacă nu cumva Îl aștepta o apropiată impotență sau chiar o deviere sexuală, cotind, În timp, spre bărbați; nu știa ce să mai creadă despre sine. Vroia, tot mai mult, femeia-taină. Căreia doar să Îi intuiască formele, sîni, coapse, glezne, bine acoperite. Iar femeia degeaba ar fi fost astfel Înveșmîntată dacă și-ar fi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
într-o veselie: - Țațo, ale tele oase dau prin pat doar șase-șase. Și te-aș îmbrînci ușor și te-aș îmbrînci ușor Să dai, țațo, pe covor să dai, țațo, pe covor... Neam de mai deslușeai restul obligațiilor enumerate. Ispititorul cotea deja pe Lizeanu, prelungindu-se prin canionul adânc al liniei de tramvai, reflectîndu-și imaginea în pârâul călâi din căușul rețelelor de canalizare, scăpărând din copite, electrocutând la trecătoare și înfiorînd la bețivani. Prin dreptul cinemato- 15 CEI ȘAPTE REGI AI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ulicioara Sfinților, scăpa în Pescăria Veche (mai târziu strada General Florescu), lingând, ca pe acadele, fundațiile hanului Berevoiești (niște căsoaie țestoase, amarnice, fără multă carte, prăvălite ca din ceruri ori smulse cu echipajele de catâri de prin pietrăriile altor tărîmuri). Cotea pe dinapoia altarului bisericuței Răzvan, mânând, de la coadă, flotilele de gâște, peste zona străzilor Stelea Spătaru, Decebal, Armenească, Paleologu și bulevardul Hristo Botev. Secționând Podul Târgului de Afară (Calea Moșilor). Tăind de-a curmezișul Cișmeaua Seacă, până la numărul 18 (niște
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
o localiză mai precis, acceleră către ea din toate puterile cutiei sale de viteze și-a curelelor sale de distribuție. Depăși, în gonetă, Cimitirul Bellu. Croșetă, pe dreapta, Cimitirul Evreesc. Se înscrise pe Olteniței, menținând pe-o latură Parcul Tineretului. Coti, gâtuind viteza, pe strada de case Stoian Militaru, unde, deși aprilie, gospodinele tot mai dereticau de tăciuni scrumiți, pântecele supt al sobelor de teracotă, și unde-și lepădau, tot din zece în zece metri, cu gesturi ancestrale, peste gardurile cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
obscure planșe cafenii sau a unor gravuri japoneze. 113 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - ...Va fi tare la umeri, frumos la stat, minunat la obraz. La ora 10, dintr-o curticică de pe Dionisie Lupu va porni, la stânga va coti, pe Magheru o va apuca... Păr neted în lațe va avea, genele lungi, gura potrivită, ochii negri... Nebăgător de seamă la nimica, va păși pe Calea Victoriei, dar numai pe firul dinspre strada Academiei. Casa fraților lui e Vărsătorul de Apă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
strada Dionisie Lupu, ieși un puștan înalt la stat, minunat la obraz, călcând cu pașii lui de cocostârc, nebăgători în seamă la nimica, stropind de-a valma trecători, trecătoare, sacoșe, precum și porțiunea specială, bătută de val, a clădirilor de sub ferestre, cotind la stânga spre Teatrul "Nottara", înscriindu-se pe trotuarul ce ducea spre Cinema "Patria", urmat de un taxi bîzdîgos, filîndu-l pe puști ca-n filmele cu gangsteri, 141 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Sub moliciunile de mătase, stăpâna purta bikini
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]