1,924 matches
-
secretă n-o mai puteam asculta, acoperită de huruitul de fier al roților ce scrâșneau sacadat de-a lungul nesfârșitului terasament ce desena acum o curbă imensă spre răsărit. Văzui locomotiva cu vagoanele ce-i urmau, o înaintare grațioasă în cotitura largă a liniei ferate și totodată siguranța unei ființe supranaturale, căreia nu i se putea împotrivi nici un obstacol, o forță absolută, irezistibilă și brutală. Curentul de aer îmi răscoli părul, o stare de bine, de răcoare în zăpușeala zilei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
erau descrise condițiile insalubre de locuit ale minerilor și petroliștilor, salariile de mizerie ale feroviarilor, lipsa de școli și așezăminte culturale, inaccesibilitatea asigurărilor sociale și a asistenței medicale etc. Accentele abordării critice erau puse pe ,,jaful imperialiștilor". Apoi era descrisă cotitura: naționalizarea principalelor mijloace de producție, ca o consecință directă a instaurării democrației populare. Angajarea României pe drumul construcției socialiste era prezentată în termeni pozitivi , evocându-se marile construcții ce s-au ridicat în anii anteriori: combinatul de la Hunedoara, hidrocentrala de la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a unor țări europene, care prevedeau direcția spre care se îndreptau evenimentele. Plecarea ultimelor unități militare sovietice la 1 iunie 1958 din România, precum și Declarația din aprilie 1964, care, referindu-se la independența României, a promovat ideea că fără o cotitură în relațiile cu Moscova România ar fi fost pierdută, au făcut necesară găsirea unui curs propriu, specific, al României de desprindere de U.R.S.S. și de apropiere de Occident, îndeosebi în relațiile în domeniul politicii externe. În U.R.S.S., Estonia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Aceasta datorită faptului că ele asigurau condiții egale de participare la examinarea tuturor problemelor și la adoptarea deciziilor aferente pentru delegațiile tuturor statelor reprezentate la reuniune. Prin natura lor autentic democratică, normele procedurale convenite la Dipoli marcau un punct de cotitură în istoria diplomatică a Europei. Se încheia astfel o îndelungată perioadă (324 de ani), ce a urmat Păcii de la Westfalia (1648) consemnând sfârșitul Războiului de Treizeci de Ani, în care țările mici și mijlocii de pe continent au fost tratate ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
în ceața nemișcată. Lumina se strecura parcă prin geamuri fumurii în pâcla tăcută și în singurătățile adânci. Potcoavele cailor vuiau înăbușit pe șosea. La dreapta și la stânga, pe muchii, copaci cu frunzele arse stăteau nemișcați în lumina tainică. La o cotitură, deodată izvorî ca din pământ, lângă un pâlc de mesteceni pletoși, o movilă plină de bălării și ierburi uscate. Aici a fost hanul Boului, odată... zisei eu. Boierul Dumitrașcu își opri calul, se uită la pâlcul de copaci, la șesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în stânga; dară înainte de a o repezi, țiganii se traseră sprinteni îndărăt. Însă iar se năpustiră, cu umărul stâng înainte, cu un braț în apărare, cu dreapta încovoiată pe dedesubt, ținând fierurile lucii. Dar strigătele de groază deșteptaseră undeva, într-o cotitură a văii, în fânețe, în locuri nevăzute, pe câțiva oameni. Aproape, deasupra vălcelei și deasupra fântânii, țărani cu coasele, fără pălării, fără brâie, cu cămășile fâlfâind, așa cum îi apucase vremea, se arătară. Veneau opt; unul după altul se arătară cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aici trebuie să fie casele cucoanei Roza, dar nu se văd... Și începu a râde înveselit. Satul era gol. Nici cânii nu lătrau. Oamenii erau undeva, la lucru, pe câmpiile întinse. Totuși, un om sta rezemat în băț la o cotitură, sub geana întunecoasă a pădurii și parcă ne aștepta. Un om! strigă doctorul, ca și cum ar fi făcut o mare descoperire. Stați! Bădișorule, ai putea să ne spui cât mai avem până la Hârlău? —Cum? — Cât mai avem până la Hârlău? strigă doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
caii, după ce ne mai răcorirăm, mai privirăm o dată în urmă spre pădurea neagră, ce părea fără sfârșit, și într-un tropot grăbit ne lăsarăm la vale, cu țâncul și cu boii după noi, porniți tot în goană. Și la o cotitură, deodată, mă izbi mormăitul unei batoze. Și-n câmp, într-o curte fără arbori, plină parcă de un soare mai luminos și mai fierbinte, o casă se arăta, o casă mare, urâtă, cu acoperișuri vechi, cu ferestre întunecoase. După garduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu domnul Ieronim; Onu Bezarbarză cu doctorul. Nana Floarea ieșea în urma lor în pridvor, cu mânile suflecate, de la frământatul pânii. Și-i plăcea s-audă într-un târziu, prin ușa deschisă, o pușcătură care duruia în creșteri și scăderi prin cotiturile văilor. La înserat, sosea Culi dintr-o parte, cu țapu-n spinare, în urma vânătorului său. Au sosit într-o sară și Bezarbarză cu doctorul, nevoindu-se amândoi cu o povară asemenea; și copilul a povestit un ceas, lângă vatră, stăpânei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
noemvrie, se întâmplase a fi o zi călduță, cu soare de aur. Munții cei mai depărtați visau în pâcle, iar pădurile de la malul Frumoasei aveau în ele ca o dulceață a unor păreri de rău. Când a ajuns la o cotitură și la un pod, a văzut aproape, numai la o zvârlitură de băț, două căprioare care stăteau neclintite pe costișă, părând a asculta ceva. Huruitul moale al căruței se amesteca în zvonul apei. Nu s-au tulburat nici când au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de vânt, din susul apei, înștiințare de mirosuri aspre: cobora de la stânile Șurianului o turmă, cu toții asinii, tărhatul și cânii. A trecut domol, într-un nour de pulbere. A rămas un sunet de clopot, după ce priveliștea s-a prelins în cotitură. Alte tălănci tari nu se mai auzeau, măcinate de murmurul Frumoasei. Dar acel clopot mic de aramă rămânea distinct și singur și-l auzeau desigur și căprioarele, în țancul nevăzut unde se opriseră. Nu multe zile după întoarcerea lui Nicula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochii. Glasul abia se mai auzea, ca un descântec neostenit. A! Raruca? se făcu a înțelege omul meu. A fost ea fată, când va fi fost. Informațiile lui Gâdea se opriră aici. Scuipă în palme, într-o ultimă silință. La cotitură se zărea coliba. Acolo era Fundul Lintiții. Am stăruit: —E măritată? Ț! — Atunci cine-i acel Gogu? —Ăsta-i al șaptelea, de n-o fi al unsprezecelea. Întăi, a fost unul de la noi din Turtucaia, un nebun care a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dar s-a înfuriat și a zis că, atunci când lucrezi pentru un cap mafiot, nu poți să faci asta. A zis că va trebui să-i „țin locul“. Oh, când e la ananghie, tot la mine vine. O „prinsesem la cotitură“ și i-am zis că o urmăresc pe Detta Big dacă îmi promite că va face poze cu bătrâna cu câinele când o să se simtă mai bine. Ascultă la mine, nu m-ar mira să-și calce cuvântul fata asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a fost zdruncinat echilibrul politic al imensului Imperiu care, în acea epocă, se întindea din Britannia, în nord, până în Judaea, în Africa, și de pe coasta lusitană a Atlanticului până la gurile Dunării. Evenimentele din anii 68-69 d.Hr. au marcat o cotitură în istoria Imperiului Roman, după cum scrie istoricul latin Tacitus, îngăduind ca împărații să fie aleși și în afara Romei. Până atunci, ei trebuiau să provină din familii ilustre, dacă nu chiar de origine divină. În anul 68 d.Hr., dorința înlocuirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dealului. Epuizat și murdar, spionul renunță să mai încerce să se țină după ea și se cățără într-un copac de unde spera să își poată continua urmărirea. Numai că, desigur, imediat o pierdu cu totul din ochi, fiindcă dispăru dincolo de cotitura unor stânci. 18 Departe de a fi afectate de dezaprobarea publică exprimată după orgia lor bahică, maimuțele erau ocupate să demonstreze că incidentul respectiv nu fusese unul izolat, care trebuia lăsat lesne la o parte, ci, din contră, că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de dimineață, pregătite așa cum îi plăceau lui. Nu. La ce se gândea? Își aminti cum îl așteptau toate surorile și mătușile. De fapt, nu i se-ntâmpla niciodată nici măcar să-și mănânce liniștit micul dejun. Pinky zări dubița apărând la cotitura drumului, care șerpuia în jos pe panta dealului și ridică de jos pachețelul cu lucrurile pe care le luase cu ea. — În sfârșit! Dar apoi, o văzu cotind din nou, în mod misterios, pe un drum de fermă neasfaltat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de pe scenă. Eu zic să rămânem la Caduta, moșule. E perfectă pentru noi. Ia gândește-te. Gândește-te. Ai vorbit cu Lorne? — Mda. — Lorne traversează o perioadă dificilă. — Văd că nu glumești. Cariera lui a ajuns la un punct de cotitură și a avut de plătit optzeci de miare pentru o lucrare dentară. E la pământ. — La pământ? Și atunci cum e când e în formă? Două ore am vorbit cu el la telefon. Uite ce e, Fielding, o să facă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Atunci cîștig-o Înainte s-o ia altcineva, mai ales un soldățel de plumb. — Dumneata vorbești de parcă Bea ar fi un trofeu. Nu, de parcă ar fi o binecuvîntare, mă corectă Fermín. Uite cum stau lucrurile, Daniel. Destinul obișnuiește să stea la cotitură. Parcă-i un borfaș, o știoarfă sau un vînzător de lozuri: cele trei incarnări ale sale cele mai bătătoare la ochi. Dar ceea ce nu face sînt vizitele la domiciliu. Trebuie să te duci tu după el. Am dedicat restul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mai fost prin zonă se iscă aproape imediat temerea că traseul e Într-adevăr plin de serpentine periculoase. Că nu e tocmai așa va descoperi și singur pe parcurs. Așa cum va descoperi și că numita „cursă rapidă“ oprește la toate cotiturile (precum mașina cu Terente și Didina dintr-un cântec de copii) cu condiția ca solicitantul să fie pasager plătitor, adică unul care a dat banii și n-a primit bilet. Bineînțeles că oprește și la Câmpinaș unde coboară doi cetățeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
legat de al ei. Paladinul crezu că visează. El a rămas locului uluit, ca o pasăre care dând să zboare se pomenește cu picioarele prinse într-o plasă. Roand a mers de-a lungul apei și a ajuns la o cotitură unde stâncile muntelui se plecau astfel încât formau un fel de grotă. Lăstare de iederă și viță sălbatecă se împleteau la intrarea acestui adăpost ca o dantelă lucrată de mâna naturii. Intrând în grotă, nefericitul paladin a văzut litere ce păreau
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cuvine. Nu duceți grijă. Întâi să-mi achit datoriile și pe urmă... Până atunci nu vă arătați. S-a înțeles? ― Da! - au răspuns lotrii, ca la armată... Seful a pornit alături de cel care ducea desaga plină. Când au ajuns la cotitură, a poruncit: ― Lasă desaga jos și până sâmbătă seară stai ascuns, la fel ca ceilalți. ― Așa voi face. Zâna toamnă pusese stăpânire deplină pe întreaga fire. Codrul gemea de atâta văpaie. Frunzele colorate în fel și chip, obosite parcă, părăseau
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
întâlnesc vreodată, poți să-ți iei adio de la viață, nenorocitule!!! A privit apoi în lungul drumului, pe unde trebuia să se întoarcă muierea cu copiii. Țipenie. A ieșit grăbit pe poartă și a pornit în neștire în susul uliței. La prima cotitură, s-a întâlnit cu ea. Ducea de mână pe cel mare și pe cea mică în brațe. Venea aproape alergând, smiorcăindu-se. Todiriță i-a smuls copila din brațe, l-a apucat pe celălalt de mână și, pornind spre casă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
bine de seamă. Are anume momente când zelul ei pare silnic și iobag. . . De ce iobăgie?. . . La Mehadia, când am cunoscut-o, era veselă și odihnită. Era singură!. Ciudat!. . . Tramvaiul, strigă Mini, cu o voce mică, das desperată; 15 fugea după cotitură. Consultă ceasul și se liniști; gerul parcă mai slăbise, un \est-mînt de ceață subțire ținea puțin de cald serei. Porniră pe străzi cotite, Mini nu le deslușea bine. Nu știa drumul la Lina decât pe un singur parcurs, dar Nory
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Mika-Le plânge când o înșeală cu dama "de coeur". Mini nu-și putu închipui pe Mika-Le plângând. Ochii ei erau bălți care nu picurau. Hotărât, azi nu avea proiecție bună a imaginației. . . Amănuntele astea o nemulțumeau. Părea că de la o cotitură a orașului s-a deschis loc unui curent de aer rău, dar mai ales nu putea să coordoneze aspectele de afazie, de apatie, subt care cunoscuse la Prundeni pe Mika-Le, cu acele zbănțuieli. Formula egipteană suferea. Trebui să-și închipuie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
senzații noi, o altă încăpere, un alt loc. Este îmbrăcat în haine curate, i se dă ceva consistent de mâncare, i se vorbește ca unei ființe umane. Totul s-a terminat de acum. Lucrurile vor merge spre bine. Doar o cotitură în viața lui. Hainele. Foșnetul mătăsii. Un văl greu i se așază pe față. Vede lumea, nouă și extraordinară, printr-o despărțitură a vălului. Sunt haine purdah. Haine femeiești. Vino, dragul meu, zice una din noile sale stăpâne. Plecăm într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]