991 matches
-
cu blazon, fără ca noii proprietari să marcheze undeva numele originar al familiei. În schimb, s-a afișat în sfârșit, la intrare, ghidul mormintelor de interes public, iar în locul haitelor de câini ai nimănui, care cutreierau ca strigoii flămânzi aleile și cotloanele de taină, avem acum un număr respectabil de paznici patrulând vigilent, de zici, când dai să intri, că pătrunzi într-un obiectiv militar strategic. Întrebat de TVR Cultural unde să vorbim, sâmbătă 8 ianuarie, câteva minute despre actualitatea lui Eminescu
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
pot bate step ca el). În anii '46, '47, au rulat pe ecranele cinematografelor din București numeroase pelicule siropoase, produse la Hollywood. Peste ele, a coborât apoi, ca o ghilotină, cenușiul "realismului socialist". Drept care America și-a păstrat, într-un cotlon al memoriei mele, imaginea fabricată la Hollywood, parfumată, optimistă; o imagine în care și suferințele sfârșesc cu un surâs. După căderea brutală a cortinei de fier, am înțeles că americanii nu vor mai veni. Pamfletele vremii vorbeau, batjocoritor, de "unchiul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
intimitate tandră, de aceea o găseau atît de frumoasă, de aceea Îi iertau totul și o iubeau atît de mult. Palatul Îi aștepta scăldat În lumină. Soarele de vară pătrundea prin ferestrele largi și ajungea pînă În cele mai ascunse cotloane, Înveselind totul. Celso și Daniel făcuseră să sclipească din nou de curățenie fiecare lucru și toate odăile Își recăpătaseră strălucirea dinainte. Orice amintire tristă trebuia să dispară, toiul era pregătit pentru o viață nouă și ei se grăbeau să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
plac. Își făcuse de râs soția și fiica în public. Devenise ținta batjocurii facile. Nu greșise cu nimic, nu comisese nici o înșelăciune conștientă și nici o greșeală gravă. Putea încă să se apere cu treizeci de ani de cercetare onorabilă, un cotlon mărunt al celui mai de seamă proiect al speciei. Doar că încercarea lui de a populariza această știință luase cumva o întorsătură greșită. Spre surprinderea lui, își dădu seama cum se simțea: murdar, prins cu o infidelitate. Veni septembrie, acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nici cercetătorul, nici profesorul, nici soțul, nici tatăl. El a fost azvârlit afară. N-a mai rămas decât senzația, presiunea ușoară, caldă, asupra coastelor lui. Camera e rece și ea arde toată. El lunecă în jos, pe alei limbice dosnice, cotloane care au supraviețuit când uriașul neocortex și-a croit loc printre ele ca o superautostradă. Își simte pielea lipită de mâinile ei, pielea prea albă, ca de hârtie, brațele goale ca niște gheme umflate de vene, șoldurile ca niște cocoașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
bucurăm să te cunoaștem, sperăm că ai avut o călătorie plăcută. Dar nu, în lumea în care trăim așa ceva sună a blasfemie. O armată de mămici se bucură de sarcină ca de momentul plenar al vieții lor, ne descriu, prin cotloanele internetului, fiecare amănunt cu o lipsă de pudoare voioasă, care pe mine personal mă face să vomit mai ceva ca progesteronul pe care trebuie să-l înghit zilnic. Aceste mămici vor să facă totul natural, până acolo unde bieții ginecologi
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
trebuie să vă atrag atenția că vindecarea dumneavoastră nu este deplină. Urmă o scurtă tăcere. Apoi Mașina reluă, cu o curioasă nuanță de tristețe în voce. ― Eu nu sunt decât un creier imobil și vag informat de ce se urzește prin cotloanele îndepărtate ale Terrei Eu nu pot decât să intuiesc planurile ce se pun la cale. Veți ce se urzește prin cotloanele îndepărtate ale Terrei. Eu fi surprins și dezamăgit când veți afla că nu pot să vă spun mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nuanță de tristețe în voce. ― Eu nu sunt decât un creier imobil și vag informat de ce se urzește prin cotloanele îndepărtate ale Terrei Eu nu pot decât să intuiesc planurile ce se pun la cale. Veți ce se urzește prin cotloanele îndepărtate ale Terrei. Eu fi surprins și dezamăgit când veți afla că nu pot să vă spun mai mult. ― Dar ce puteți totuși să-mi spuneți, întrebă Gosseyn. ― Că toate acestea vă privesc în modul cel mai direct, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se integreze atmosferei acestei nopți. A doua noapte fără poliție! Totul părea dificil de crezut. Auzea zgomotele orașului, abia perceptibile, fără relief, deloc sugestive. Unde erau bandele și hoții? Păreau cu totul ireali, când te gîn-deai la ei din acest cotlon liniștit și obscur. Poate că anii și sistemul de educație le erodaseră numărul, rămânând numai o legendă terifiantă și câțiva descreierați care bântuie în noapte în căutarea vreunei victime fără apărare. Nu, era imposibil să fie așa. Din contră, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
la încercarea unui conflict, dar sunt convins că aceștia s-ar comporta corespunzător. După câteva minute lungi de tăcere, Gosseyn redeschise discuția: ― Unde mergem, doctore? Psihiatrul păru că se trezește cu adevărat pentru prima dată. ― Știu o cabană într-un cotlon uitat de lume, undeva pe malul Lacului Superior, unde am petrecut câteva luni acum doi ani. Mi s-a părut un loc atât de potrivit pentru odihnă, meditație și cercetare, încât l-am cumpărat. Dar, de atunci, n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
decorul din fața porții elevatorului se schimbase. Se afla, fără putință de îndoială, în interiorul unui arbore, într-o scorbură "naturală", nu cioplită. Lumina se strecura înăuntru printr-o deschizătură aflată ceva mai departe. Pereții scorburii erau zgrunțuroși și inegali, cu numeroase cotloane întunecate. Gosseyn ascunse distorsorul într-unul din ungherele mai ferite. Apoi, cu multe precauții, se târî către deschizătură. Tunelul urca abrupt și se îngusta treptat. Pe la jumătatea drumului își dădu seama că nu va putea trece cu distorsorul. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
trebuie să vă atrag atenția că vindecarea dumneavoastră nu este deplină. Urmă o scurtă tăcere. Apoi Mașina reluă, cu o curioasă nuanță de tristețe în voce. ― Eu nu sunt decât un creier imobil și vag informat de ce se urzește prin cotloanele îndepărtate ale Terrei Eu nu pot decât să intuiesc planurile ce se pun la cale. Veți ce se urzește prin cotloanele îndepărtate ale Terrei. Eu fi surprins și dezamăgit când veți afla că nu pot să vă spun mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nuanță de tristețe în voce. ― Eu nu sunt decât un creier imobil și vag informat de ce se urzește prin cotloanele îndepărtate ale Terrei Eu nu pot decât să intuiesc planurile ce se pun la cale. Veți ce se urzește prin cotloanele îndepărtate ale Terrei. Eu fi surprins și dezamăgit când veți afla că nu pot să vă spun mai mult. ― Dar ce puteți totuși să-mi spuneți, întrebă Gosseyn. ― Că toate acestea vă privesc în modul cel mai direct, dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se integreze atmosferei acestei nopți. A doua noapte fără poliție! Totul părea dificil de crezut. Auzea zgomotele orașului, abia perceptibile, fără relief, deloc sugestive. Unde erau bandele și hoții? Păreau cu totul ireali, când te gîn-deai la ei din acest cotlon liniștit și obscur. Poate că anii și sistemul de educație le erodaseră numărul, rămânând numai o legendă terifiantă și câțiva descreierați care bântuie în noapte în căutarea vreunei victime fără apărare. Nu, era imposibil să fie așa. Din contră, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
la încercarea unui conflict, dar sunt convins că aceștia s-ar comporta corespunzător. După câteva minute lungi de tăcere, Gosseyn redeschise discuția: ― Unde mergem, doctore? Psihiatrul păru că se trezește cu adevărat pentru prima dată. ― Știu o cabană într-un cotlon uitat de lume, undeva pe malul Lacului Superior, unde am petrecut câteva luni acum doi ani. Mi s-a părut un loc atât de potrivit pentru odihnă, meditație și cercetare, încât l-am cumpărat. Dar, de atunci, n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
decorul din fața porții elevatorului se schimbase. Se afla, fără putință de îndoială, în interiorul unui arbore, într-o scorbură "naturală", nu cioplită. Lumina se strecura înăuntru printr-o deschizătură aflată ceva mai departe. Pereții scorburii erau zgrunțuroși și inegali, cu numeroase cotloane întunecate. Gosseyn ascunse distorsorul într-unul din ungherele mai ferite. Apoi, cu multe precauții, se târî către deschizătură. Tunelul urca abrupt și se îngusta treptat. Pe la jumătatea drumului își dădu seama că nu va putea trece cu distorsorul. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu privirea fixată printre crăpăturile lespezilor. — Dacă-ți spun, ai să știi? întrebase Omar. Praful se înălța în cordoane de pâclă fină, care înnodau cerul peste nisipuri. Exact la amiază, începea mirosul de pâine, care se pitula ca șopârlele prin cotloane. Erau lipiile de dinainte de ultima rugăciune și umpluturile cofetarului Rumieh. Era dulcele de melasă al alunelor gratinate și tăvălite apoi în sirop și în cioburile de migdale și de fistic, care străluceau ca bucățile de oglindă. Orașul arăta ca o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bistroul ei elegant ori spălătoria, garajul și câmpul întreg, cu Veterinara sosind pe cal. Prins între tunele și bolți și întortocheli vegetale, spațiul se lărgise de zeci de ori. Văzut dinspre casă, îți părea un golf înverzit, un joc de cotloane și ascunzișuri. Mulți veneau, mai nou, ca să intre în vicleșugul acestor rotiri și îndepărtări față de o scară în spirală, care apărea ca un ax al întinderii de vile și curți, de lanuri de rapiță și de grâu. Scara pentru ce
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sură două turte în cenușă, Un papuc e într-o grindă, celălalt e după ușă, Pin gunoi se primblă iute legănată o rățușcă Și pe-un țol orăcăește un cucoș închis în cușcă; Hîrîe-n colț colbăită noduros râșnița veche, 670În cotlon toarce motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n candelă-o lumină cât un sâmbure de mac, Pe-a icoanei policioară busuioc uscat și mintă Împlu casa de-o mireasmă pipărată și prea sfântă. 675O
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
zilele care urmară situația s-a agravat. Numărul de rozătoare strânse creștea tot mai mult și în fiecare dimineață recolta era tot mai abundentă. Din a patra zi, șobolanii au început să iasă și să moară în grupuri. De prin cotloane, de prin subsoluri, de prin pivnițe, de prin gurile de canal, urcau în lungi șiruri care se împleticeau, se clătinau la lumină, se răsuceau pe loc și mureau aproape de oameni. Noaptea, pe culoare sau pe ulițe se auzea distinct micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
auzi din nou urlând, pe când două degete își făceau loc înăuntru, lărgind deschizătura, împingând și împungând. —Spune-ne ce știi. Știți deja ce știu. Apoi auzi un geamăt, ca și cum ar fi fost al altcuiva. Și deodată, o voce dintr-un cotlon al minții îi vorbi. Acum e momentul, îi spuse. Asta e șansa ta; forțează-te să o faci. Detașează-te de durere. Închide-te în tine. Încercă să-și aducă aminte la ce se gândea înainte să intre bărbații aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
față, iar gura cu buze groase îi atârna deschisă, semn evident că nu voia să îi scape nimic. Încăperea, care cu greu putea fi numită cameră, era un spațiu ciudat rămas după construirea restului hotelului, o celulă înghesuită într-un cotlon sub scări. Ușa avea un colț tăiat pentru a se potrivi tavanului înclinat. Lumânarea lui Dmitri dezvălui murdăria de peste tot. Tapetul gălbui își datora culoare mai degrabă vechimii decât unui design inițial și părea că odată avusese un anumit model
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și acolo poți afla un sergent tînăr sau o funcționară găsind un loc secret pentru a-și răsplăti imaginația și nu există clădire pe pămînt care să nu fi fost reconstruită de imaginație pentru a ascunde adăposturi În fața luminii crude cotloane de Întunecime capele ale sinelui camere și arce boltite pentru cîntecul axis mundi! La un an după ce dictatorul Ceaușescu a ordonat demolarea centrului vechi al Bucureștiului a bisericilor bizantine și a unor case de toată frumusețea cea mai rece iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
femeia care tocmai trăsese ceva pe nas În toaleta bărbaților. Cowgirl și partenera ei spun doar „bleah“. Wakefield Își face loc prin mulțime către bar și Îi spune barmanului, noul său prieten: — Înțeleg că un bar trebuie să aibă niște cotloane discrete pentru niscai acțiune pe furiș, dar ai habar ce se-ntîmplă acolo? Barmanul, bunul său prieten, se face rău: — Amice, nu știu de unde vii! Dar te afli În singurul bar din țară care nu are niște afurisite de camere video
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu propriul lui corp a fost o nebunie. Nu-și imaginase că prin mișcarea asta circulară poate să atingă un stadiu atât de înalt de fericire. Era acum ca un cerc mototolit, ca un continuum care se mișca amețitor, prin cotloanele ființei lui Pampu, în timp ce acesta stătea rezemat de trunchiul dudului, cu ochii pierduți în zare, cu gâtul roșu, contractat și pătat de un strop verde, abia vizibil. Era stăpânul acestui om și plutea cu mintea amorțită și fără dorințe. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]