996 matches
-
provoacă delicii culturale și spirituale. Călătoria lor este și a ta, cititorule. Am savurat toate nuanțele detaliilor surprinse de vocile celor patru călători într-o Moscovă ce " așa văzută și descrisă, atrage teribil. M-am lăsat purtată prin cafenele și cotloane, am citit cu sufletul la gură serialul scrierilor grafitti de pe scara blocului unde de află apartamentul lui Bulgakov, am vrut să pricep raportul lui Mihail Afanasievici cu contemporanii mei, am vrut să înțeleg rostul venirii lor acolo, ceea ce locul le
Sadovaia 302 bis by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10279_a_11604]
-
se ia unii după alții, jinduind întâi la ce n-au încă, pentru ca mai apoi să invidieze ce-au pierdut deja, sunt atrași fără scăpare de teatru: „Pe Calea Victoriei e o revărsare fără istov, din toate ungherele capitalei, din toate cotloanele țării. Amestec de glasuri și de limbi, de pofte și de nerăbdări. Deputatul din Bălți și fabricantul din Timișoara; cîntăreața din Cernăuți și inginerul din Cluj; exportatorul din Brăila și arendașul din Craiova; falitul din Iași și moștenitorul din Vlașca
Fantoșe bucureștene by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3325_a_4650]
-
tot ceea ce face încearcă să ocolească drumurile bătătorite. Interviurile sale din "Academia Cațavencu" sfidează întotdeauna regulile genului, astfel încît niciodată nu poți ști cu certitudine dacă ele sînt reale sau imaginare. La fel tentația sa continuă de a scormoni în cotloanele cele mai ascunse ale societății, în căutarea secretului unor personaje insolite - unele la vedere, cum ar fi cerșetorii sau nebunii - despre existența cotidiană a cărora nu prea avem timpul și nici fantezia să ne punem prea multe întrebări. Ideea unei
Breviarul ororilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11808_a_13133]
-
citit, dar ai făcut și multe alte lucruri, de care ar trebui să-ți fie rușine. În timp ce stăteai lungit în pat sau pe fotoliu, silindu-te să nu aluneci pe covor, gândul tău s-a oprit în tot felul de cotloane, a căzut în mărăcinișuri. Lectura, ce chiul colosal, ce pretext grozav pentru visare!". Cum să nu subscrii? În lumea adevărată, chiar dacă scuturată de halucinații, de temeri întinse pe-un fir de ață, revine jurnalul de operație al lui Luca Niculescu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7075_a_8400]
-
Dan Bogdan Hanu O casă, aproape nimic o casă privirea ei întoarsă-i moștenire stoarsă ciur prin care zorile se cern scormonind cotloane ca niște hăuri de pîslă forfecînd hățișuri de coridoare înguste unde lumina e o cusătură în trecere pe acolo și pîrîie șfichiuie sleită în vîlvătăi lingușitoare și doar un murmur răzbate „mă voi îngropa în poezie ca o secure a
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
lor e ca o tăcere misterioasă. Dar cât de multe-mi spun ele! Ascultă-le și tu! Zadarnic te ascunzi și te risipești pe toate cărările. Zadarnic îți asmuți vântul șiret, ca un paj trecut de prima tinerețe, prin toate cotloanele sufletului, amăgitoare minute, căci ciorile cerului îți înnegresc orizontul. Și știu! Și știi și tu! Simt că și-n sufletul tău, acum, cocorii s-au grăbit spre alte lumi și au lăsat răni deschise pe ogoare, pământul văduvit de roade
ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
Frumoasă Doamn\ f\r\ mîl\ O, triste cavaler, cu chip pierit, Ce dor te poartă solitar? Pe lac rogozul s-a uscat, Si n-auzi strigat de sitar. O, triste cavaler, ce dor te poartă, Cu chipul slab și-ndurerat? Cotlonul veveriței-i plin, Si cîmpul este secerat. Îți văd un nufăr pe sprinceana, De febră mare umezita; Iar pe obraz o roza pala, Prea grabnic vestejita. Domnită asta 'ntr-o poiana, Am întîlnit-o-n prag de zori, Calcă ușor, cu lunge plete
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
adulmec murmurul și-apoi articulez. O să las pământul să înnebunească. un vârtej de vânt se încurcă în crengi, uite - se oprește sub o streașină și acum își face veacul pe-acolo. Norii se apropie - vor lăsa apă pe geamuri, prin cotloane. Cazemata mea nu va rezista; e posibil ca pădurea să se prăbușească: învelișul ei de crengi se va desprinde și stoluri negre se vor ridica. Să arhivez și iarna asta - undeva, în minte, natura mea e înzăpezită. Restul sunt numai
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
bucurăm să te cunoaștem, sperăm că ai avut o călătorie plăcută. Dar nu, în lumea în care trăim așa ceva sună a blasfemie. O armată de mămici se bucură de sarcină ca de momentul plenar al vieții lor, ne descriu, prin cotloanele internetului, fiecare amănunt cu o lipsă de pudoare voioasă, care pe mine personal mă face să vomit mai ceva ca progesteronul pe care trebuie să-l înghit zilnic. Aceste mămici vor să facă totul natural, până acolo unde bieții ginecologi
Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
de la păsările migratoare ale căror stoluri pe cerul toamnei ne umplu privirea de nostalgie. Pe mine drumurile gândului mă purtau spre mătușa de poveste. În jocul de-a v-ați as cun selea cu timpul, ea se pitea prin feluritele cotloane ale tre cu tului, dându-mi un mic răgaz s-o ajung. După o clipă însă, dispărea fără veste. Îi dădeam de urmă numai când izbuteam să dibui, ca la lumina unui fulger, sensul trăirilor ei. Calea se desfăcea încontinuu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
i se mai agață de dește și o poveste colbăită, uitată prin fundul chimirului de cine știe când - l-a zădărât moș Dumitru. Măi Dumitre. Îi fi îmbătrânit tu, dar mirosul ți-o rămas încă bun. Află că aici în cotlonul ista de chimir am o poveste veche-veche... Nu știu cât îi de adevărată, dar îi tare frumoasă!... Dacă tot ai deschis vorba, atunci scoate-o la lumină, că altfel moare acolo între sculele lui ducă-se pe pustii!... Pâcu s-a prefăcut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
cale lungă de bătut... Într-o clipită noi ne-am și văzut acasă! Doar avem cai buni de șa, Pâcule! Nu mârțoage... * Pe când noaptea își aduna în poală pulberea de stele grăbindu-se să se afunde în cele mai ascunse cotloane, doi călăreți străbăteau șleaul în trap săltat. Priveau mândri înainte, furându-se din când în când cu coada ochiului pe sub borul pălăriei... Struneau caii din dârlogi ca niște adevărați cavaleriști! Dacă îi priveai mai de aproape însă, băgai ușor de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
obeze ce fugeau tropăind greoi pe țigle, chirăind în ploaie, și care mâncau mizerii din streașină înainte de-a se mânca între ele. Casa aia cu pescăruși unde am trăit câteva luni cu Saskia Cunninklings era atât de mare, cu cotloane obscure și hămesite, ce nu figurau în cadastru, încât, când voiam să ne luăm de mână sau să ne batem, trebuia să ne căutăm bâjbâind ore-n șir, pentru că, ne știind cum să ne strigăm unul pe altul, evitam să
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
buze-nsângerate, dinți gălbejiți. Era ceva violent și impudic în această devorare, ca de sfârșit de lume, pe care oamenii locului obișnuiau s-o practice public și festiv. Se ascundeau în schimb, rușinați, atunci când se împreunau cu femeile lor prin cotloane umede și întunecoase. Târgoveții prizau, mestecau sau duhăneau tabac ținut la brâu în chisele brodate, dând pe gât ca aldămaș ulcele de vin d-ăl prost și ieftin, stricat cu apă și miere, cărat cu chervanul în butoaie mari în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
frică, reușind mai mult să incite populația la violență decât să instaureze ordinea. Cei ce se știau vinovați de ceva se ascundeau prin beciuri sau în pădure. Ceilalți, mascați de data asta spre a nu fi recunoscuți, cotrobăiau prin toate cotloanele târgului și răscoleau coclaurii împăduriți să-și astâmpere setea mocnită de dreptate, pedepsind cum le venea mai bine nedreptățile de peste an. După câțiva ani de tăiat la sare, un ocnaș bătrân, și el vietaș, îl puse pe Zlota în legătură cu gardianul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
apoi întuneric și să treacă și ziua a șasea.“ La finalul drumului parcurs ne dăm seama că nu am ajuns în iad, unde ar trebui, conform legendei să ajungem, ci trecerea râului ne-a condus către sinele nostru profund, către cotloanele sufletului pe care s-a așezat praful. Călătoria noastră s-a făcut înapoi către rădăcini, înapoi către punctul de plecare, înapoi către geneză. Grație volumului, am pășit într-un spațiu și un timp primordial, arhaic, atât de cunoscut și apropiat
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
se sinchisiră să l Întrebe de ce cămașa lui cea verde e verde ăi pălărioara lui cea albă e albă. Mama Zmeioaica Îl Îndrăgi și ea, Însă i-a spus că deși are voie să se joace prin toate odăile și cotloanele castelului, numai o anumită ușă nu are voie să o deschidă. Și era ușa aceea mare, din lemn frumos mirositor, și avea mâner greu din fier. Cine știe ce o fi fost dincolo de ea. Nici eu nu știu că dacă știam vă
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Îl putuse păstra În schimbul câtorva maravediși strecurați temnicierului. Asta a făcut minuni. După acea categorică declarație de principiu, nimeni n-a mai cutezat să-l supere pe căpitan, care de atunci a putut dormi liniștit, Învăluit În capă, Într-un cotlon mai mult sau mai puțin curat al stabilimentului, apărat de faima lui de om cu cojones. Apoi, generoasa Împărțire a bunătăților primite de la Lebrijana și a butelcilor cu vin cumpărate de la comandantul Închisorii cu bănuții oferiți de prieteni i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
până va da de un zid de cărămidă și o luminiță. Până acum, totul fusese În regulă. Căpitanul rămase un moment nemișcat ca să studieze locul, neuitându-se drept la felinar pentru ca acesta să nu-l orbească, Împiedicându-l să scruteze cotloanele cele mai Întunecate, apoi, după ce-și pipăi o clipă pieptarul din piele de bivol pe care și-l pusese pe sub haine ca pavăză Împotriva unor lovituri de cuțit oricând posibile, Își Înfundă mai bine pălăria pe cap și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nu făcu nici o mișcare la intrarea căpitanului, iar când servitorul - care la lumina candelabrului se vădi a fi un om de vârstă mijlocie, fără vreo livrea după care să poată fi identificat - se retrase lăsându-i singuri, rămase neclintit În cotlonul lui, ca o statuie Întunecată, observându-l pe nou-venit. Singurul lucru viu care se zărea Între capă și pălărie erau ochii lui, foarte negri și strălucitori, pe care candelabrul de pe jos Îi lumina scoțându-i din umbră și Împrumutându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
mișcări, lăsând-o Împăturită În portic. Rămase cu ochii pe colțul străduței luminat de fanar, În timp ce zgomotul făcut de doi cai potcoviți se apropia tot mai mult. Lumina gălbuie se reflectă o clipă pe o lamă goală de oțel În cotlonul italianului. Căpitanul Își potrivi pieptarul de piele și trase spada din teacă. Zgomotul potcoavelor răsuna chiar la cotitură și o primă umbră enormă, disproporționată, Începu să se proiecteze mișcându-se de-a lungul zidului. Alatriste respiră adânc de cinci-șase ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
falansterul uriaș care se poticnise în regulile unei societăți prea plictisite ca să mai guste idei inovatoare. Aici, de fapt, intrăm în sfârșit în zona curioasă a șușanelelor-de-viță-nobilă. Căci, dincolo de cele ce au fost scrise, transmise pe cale orală sau anesteziate în cotloanele memoriei, s-a păstrat în mod cu totul neașteptat tocmai acel zvâcnet al spiralei temporale care face obiectul șușanelelor-de-viță-nobilă. Anna, mai frumoasă chiar decât fusese imaginată și mai pasională decât sperase însuși autorul, își făcu apariția pe aleea conacului. Aceeași
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pe harță. Până au ieșit vecinii și i-au amenințat că, dacă nu se potolesc cu țipetele, cheamă poliția. S-au potolit. Spaima de hârțogăraie și de umblat pe la secții dădu încă o dată roade și blocul se cufundă amorțit în cotloanele îmbălsămate în ceapă călită. Din loc în loc, în mai puțin de două ore, domnul Avram se trezi că-i cresc niște pete mari și roșii pe piele. Atât de mari și atât de roșii, încât începură să-l mănânce. Așa că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pentru sine, cât și pentru ceilalți, deși știe bine că asta nu este posibil și că, atunci când e, nu duce decât la alienare atât față de propria persoană, cât și față de cei din lumea exterioară? Scormoni întregul oraș. Scotoci prin toate cotloanele societății, își abandonă pantofii lângă un tomberon și atinse cu piciorul gol și cu un soi de satisfacție crudă stradă după stradă, suportând cu bucurie durerea frigului de primăvară și pietricelele ascuțite care îi tăiau talpa. Curând, își scoase și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pici cu ceară, Plescăială, zis uneori și Plictiseală, nu și aducea aminte nimic despre această chestiune. Din două una: ori sertarul în care fusese stocată informația se blocase ireversibil, ori informația în sine nu se mai afla în nici unul din cotloanele chițibușarei memorii. Cert este că lui Plescăială, căruia i se mai spunea și Plictiseală, ceea ce începuse să-l cam enerveze, nici prin minte nu-i trecea să cugete ori, și mai rău, să se îndoiască în privința unui lucru de a
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]