3,021 matches
-
mai mult decât inteligent: conservator și coordonator, el, singura noastră rațiune de a scrie, omul admirabil prin care s-a provocat și convocat în mare parte literatura cea nouă. Ca altă dată în pădurea eminesciană vin înspre acest copac druidic, creștet păgân și liber, vegheat dinspre seară de Ceahlăul mănăstiresc. Neghiobi sau copilăroși am încercat fiecare custurele împotrivă-i. Am reușit doar să legăm numele nostru pieritor, în litere cu timpul cicatrizate, de eternitatea lui. Copac venerabil și drag, pe care
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din ce în ce mai mult azi caznelor sufocării de sine, atâta vreme cât puterea Celuilalt, a dominatului, de a mai glăsui ceva în fața programului ucigaș care i se întinde cu nerușinare în față, este, din toate unghiurile vizuale posibile, fără dubii nulă. Îngropată până dincolo de creștet în aburii urât mirositori ai diverselor tehnici de manipulare abjectă (tehnici care îi procopsesc cu sume enorme de bani necinstiți pe humanoizii prezentului complet insalubri sub toate raporturile viețuirii lor morale), întreaga omenire parcuge acum treptele unei algoritmii alcătuite dintr-
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
să-mi imaginez istoria rătăcirilor, oricum o smulg din mine în chip de mătănii și cu infinită răbdare. Undeva un cîine latră acoperit de uitare, corbii croncăne în somn, numai spicele rămîn în urmă pînă trece iarna neștiutoare, albe-n creștet și zburlite, ținînd loc de mîngîiere în stilul lui Guardi deși mi-ar fi plăcut să fii tu acela! Și nimic nu-mi potolește dorul de tine oricîte argumente pioase aș îngrămădi în esența din urmă a lucrurilor, m-am
USCATUL GOL AL OASELOR de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364473_a_365802]
-
mașină și ai pornit.. că de obicei cam nervos la început, dar fiind soseau derdeluș te-am făcut atentă.. Își așezăm părul mătăsos... M-a fascinat întotdeauna această culoare, ba chiar frezura nouă îți conferă un farmec aparte. Mângâindul până-n creștetul capului am vrut să mi-o retrag, insă tu parcă veneai după mâna.. hmm...nimic mai simplu că și mie îmi plăcea,doar că nu doream să perturb.. Așa că am sărit în spate și am inceput masajul scalpului, a tâmplelor
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
Așa să știi. Împărțim patul. Asta e: una caldă, una rece. Și mai departe nu mă interesează. N-o suspectez, n-o caut în poșetă, ce eu am nevoie de cucuie... De Cucu-ie cum are chelul de tichie... (Își pipăie creștetul capului)... de mărgăritare?... hm, mai știi? (Pendula bate ora exactă. Din colivie iese un cuc strigând: "Cucule, Cucule!") CUCU: Cine mă strigă? Cucul pendulei cu ton de șagă: Cu-cu-le... Cu-cu-lee. Cucu: Care ești mă' ? Se uită în jur
COANA MARE SE MĂRITĂ, 1 de ION UNTARU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361480_a_362809]
-
nimănui Mai plângi puțin în tine. Pietre albe, pietre negre, Flori în sute de culori, Cruci ce poartă a lor nume Cer ce plânge al lor dor. Și suflă cu putere vântul În ochii tăi înlăcrimați Și-o salcie sărută creștetul Celor mai demult plecați. Mai stai puțin și vrei să pleci, Îți pare cripta prea murdară; E-o poză ștearsă dar îi vorbești Și-ai vrea ca mama să apară. Spui deja că pleci deși te doare Și promiți că
LOC DE PACE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361551_a_362880]
-
nu e terminat gâtul lui doi saltă umbrelor cozile între cifra bucuriei și cea a punctului de sfârșit într-un început nesfârșită zbatere cu folos acum reîncepe dansul uite am primit startul într-un inel de gânduri infinitul își ițește creștetul deasupra gardului de întrebări stă vertical plin de răspunsuri fuge fuge nu-l atinge sau atinge-l asumă-ți riscul mai departe valea e adâncă mai departe cântă cântă tu prin stâncă flautu-i departe se aude-n dor pi e
3.14159265358979323846264338327950288 ... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363802_a_365131]
-
plus, el avea pentru bătrânul înțelept o adevărată venerație. Intră cu inima strânsă în camera audiențelor și, apropiindu-se cu respect, sărută mâna rabinului care trona pe un jilț cu spătarul înalt. La rândul lui, bătrânul îi acoperi cu palma creștetul capului și rosti câteva cuvinte de binecuvântare. Apoi, fixându-l cu ochi ageri, își trecu degetele prin barba albă și pătrată care-i ajungea până la piept și-i făcu semn să se așeze în fața lui pe un scaun octogonal din
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
masă, un fier, o pâine împletită, trei bănuți. Cel care oficiază slujba se spală pe mâini, ia copilul de subțiori și îl așază cu piciorușele pe bucata de fier, după care îl ridică până sus, la grindă, apropiindu-l cu creștetul capului, spunând; fie ca acest prunc să fie sănătos și să crească mare și puternic ca fierul. Aceasta se face de trei ori, după care îl dă pe copil părinților. Acest ritual să se facă în prima zi din an
OBICEIURI STRĂVECHI ALE ROMÂNILOR, DE ANUL NOU de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363846_a_365175]
-
dar s-au făcut că nu mă cunosc./ Am încercat să mă apropii de tine,/ dar ai fugit,/ lăsându-mă și mai însingurat.// Când m-am întâlnit cu poezia/ Aceasta mi-a deschis larg brațele/ și m-a mângâiat pe creștet!”. Nu-mi propun aici, desigur, să mă refer la întreaga plurivalență a poeziei lui George Roca, dar sunt bucuros să subliniez că se distnge, în poemele sale - așa cum am mai sugerat - ca dominantă, dorința esențială de a trăi în rezonanță
UN CLOCOT DE CARTE: „CAUTÂND INSULA FERICIRII” de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363824_a_365153]
-
starea de fapt. Tânăra se așeză pe un scaun, căutând să-l liniștească. Dar mai mult ca bebelușul, ea avea nevoie de repere. Se ridică și făcu câțiva pași prin încăpere, strângându-l la piept și mângâindu-l ocrotitor pe creștet. - Să-l anunț și pe soțul meu, vă rog. - Chiar vă rog. Vom avea nevoie de declarațiile amândurora. Puteți veni mâine la poliție? La camera 16, preciză, privind spre colegul lui care dădu afirmativ din cap. Referință Bibliografică: PROMISIUNEA DE
PROMISIUNEA DE JOI (XVII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363864_a_365193]
-
ca în transă, incapabilă de vreo reacție. Nu l-a mai văzut până acum. Știe însă cine este. L-ar fi recunoscut dintr-un milion. Iar gândul acesta i-a paralizat orice reacție. Totuși, întinde mâna și-l mângâie pe creștet: - Nu plânge! ... Lasă, trece imediat ... L-ar cuprinde în brațe și, de i-ar sta în putință, ar lua asupra sa toată suferința pe care o citește pe fața lui. Băiețelul se uită la ea cu simpatie. Privită printre genele
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
harfe - cântând fericirii se-ascund umilințe - când trec pe cer Mirii! STRÂNSA PRIETENIE după ce l-am bărbierit cu ușa de la intrare (...cu capătul căreia-i re-modelasem - anterior degetele ambelor mâini...) - i-am stabilit și înălțimea - cu un ciocan împlântat în creștet... măsura și numărul bătăturilor degetelor de la picioare - i le-am rezolvat - trecând cu șenilelele unui tanc dezafectat peste ele...peste toate cele zece...nimănui nu-i dădu prin minte s-aducă vreun tun sau berbece... ...acum - în sfârșit - am ajuns
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
ar putea să-ți tai podoaba fără de voie și să mori ca un nechibzuit. Nu știi să te comporți civilizat?, mă ironiză ea, în vreme ce grupul hohoti îndelung. Lama bisturiului sticlea sălbatic în penumbra încăperii. Fiori de groază mă străbătură din creștet și până-n tălpi. Părea că o nebunie generală îi cuprinsese pe toți. Iar victima urma să fiu eu. - Opriți!, am strigat mai mult decât mi-aș fi putut închipui c-aș putea s-o fac vreodată. Strigătul meu îi descumpăni
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
am gândit pentru o clipă la tatuaj. „Dacă o să mă doară...”. Dar gândul a trecut ca un fulger. Simțurile îmi erau răscolite și-o beție, pe care n-o mai cunoscusem, mă cuprindea din ce în ce mai tare. I-am simțit privirile dogorându-mi creștetul. Era mai scundă decât mine. Gura îi era învăluită într-un zâmbet senzual, provocator. Nările îi fremătau imperceptibil, le simțeam vibrația. Mi-a luat mâna de pe umăr în mâna ei. Cealaltă mi s-a încolăcit în jurul taliei. Când trupurile ni
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
s-a întors și a zâmbit. - Exact ca și celălalt. Cum primiți botezul patului meu, cum vă apucați de băutură. De parcă n-ați mai fi masculii provocatori ce vă credeați la început. Mai mare rușinea!, zise ea, mângâindu-mă pe creștet. Eram de-a dreptul umilit și epuizat. - Ce mi-ai dat să beau înainte? - Când înainte? - Înainte de a se întâmpla povestea din pat! - Un tonic. Meritai să te ajut după proba crucificării! - Ești nebună? Ce-a fost mascarada asta, tatuajul
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
cameră de hotel. Pe cele două paturi 5 - 6 chibiți. Gol pe jumătate, cu abdomenul revărsat peste pantalonii de trening, prozatorul Traian stă tolănit pe o mochetă roasă, lângă măsuța scurtă ce-i ajunge până la nas. Ochii bulbucați, chelia de pe creștet și pletele de la ceafă, îl dau un aer comic. Pe un scaun, la stânga, Laurențiu Directorul, președintele Uniunii Scriitorilor din România. Tânăr și cu șarm masculin. În picioare ,poetul Florin în sacou alb, fără cravată. Mai gras, dar îmbrăcat, stă în dreapta
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
cameră de hotel. Pe cele două paturi 5 - 6 chibiți. Gol pe jumătate, cu abdomenul revărsat peste pantalonii de trening, prozatorul Traian stă tolănit pe o mochetă roasă, lângă măsuța scurtă ce-i ajunge până la nas. Ochii bulbucați, chelia de pe creștet și pletele de la ceafă, îl dau un aer comic. Pe un scaun, la stânga, Laurențiu Directorul, președintele Uniunii Scriitorilor din România. Tânăr și cu șarm masculin. În picioare ,poetul Florin în sacou alb, fără cravată. Mai gras, dar îmbrăcat, stă în dreapta
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
cameră de hotel. Pe cele două paturi 5 - 6 chibiți. Gol pe jumătate, cu abdomenul revărsat peste pantalonii de trening, prozatorul Traian stă tolănit pe o mochetă roasă, lângă măsuța scurtă ce-i ajunge până la nas. Ochii bulbucați, chelia de pe creștet și pletele de la ceafă, îl dau un aer comic. Pe un scaun, la stânga, Laurențiu Directorul, președintele Uniunii Scriitorilor din România. Tânăr și cu șarm masculin. În picioare ,poetul Florin în sacou alb, fără cravată. Mai gras, dar îmbrăcat, stă în dreapta
PARTIDA DE POKER (PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362832_a_364161]
-
jihadistă a poeziei". Spectatorul este pus într-o poziție ambivalentă. Vedem lumea prin ochii femeii țintiți asupra unor segmente înguste din lumea ei, camera face zoom asupra cefei groase a bărbatului ei, asupra feței transpirate a unui tânăr soldat, asupra creștetului fiicei ei, asupra feței fragede a lui Yoav. Îi ghicim sentimentele și simțim cu ea. Apoi apare tabloul întreg și vedem ceea ce ea ignoră: bărbatul, sensibil, înțelegător și muncitor, își iubește copiii, iar nevasta mai mult ca niciodată; tinerii în
HA GANENET ��' UN FILM DESPRE O JIHADISTĂ A POEZIEI de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362856_a_364185]
-
îi întinde mâna) Vino, iubitule! Urmașul Contelui va prinde viață chiar din această noapte! Eu sunt Prințesa vampirilor! Bărbatul tresare, dar o forță nevăzută îl face s-o cuprindă în brațe. O rază ciudată, ca un fulger, îl săgeată din creștet până în tălpile picioarelor. O sărută pătimaș și prințesa i se dăruiește... Calul nechează speriat și dispare în adâncurile pădurii. Femeia din brațele sale scoate un țipăt de satisfacție și-și înfige unghiile în mușchii săi, apoi gura îi căută gâtul
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
vedea cu cine se luptă. Când văzu că a amețit de furie și turbare și nu mai vede nimic în jur, Mărțișor se apropie de el în salturi uriașe. Începu să-l lovească cu picioarele și pumnii în ochi, în creștet, în ceafă, în foalele obrajilor, alteori în burtă sau în fund, rostogolindu-l și dându-l de-a dura, ca pe un gogoloi de foc aruncat în lungul coridoarelor. Gogoloiul se lovea de ziduri și ricoșa dintr-un perete în
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
ca bogăție este la nivelul limbilor de circulație internațională, ba poate fi mai originală. De scris, oricine poate să scrie, dar să nu se laude că este scriitor. Dumnezeu nu a rupt sacul pentru toți. El doar pune mâna pe creștetul unuia. Poate că omul nici nu știe ce noroc a da peste el. Dacă știe, e și mai bine. Dar păsări sunt multe, una este Cea Măiastră. Subsemnatul nu se laudă și nu se crede Alesul. Asta știe Dumnezeu. Iar
CE ESTE POEZIA ŞI CU CE SE MĂNÂNCĂ? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363086_a_364415]
-
când voi avea ocazia să citesc o ,,pagină’’ în care se află o părticică din sufletului autorului, mă voi simți binecuvântată. Voi simți că lumina îngerilor i-a luminat degetele, atunci când a scris, iar mâna lui Dumnezeu i-a atins creștetul.In felul acesta voi primi si eu și lumină îngerească și mângâiere divină. Nu știu câți din cei care scriu versuri sau proză urmăresc partea financiară, poate sunt și nu trebuie judecati, însă cred că atunci când vrei ca lumea să privească în
DARUL DE A SCRIE ESTE ,,TALANTUL’’ MAREŢ PRIMIT DE LA DIVINITATE de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363342_a_364671]
-
lunii cu vise revărsate. În sânul iernii cu mantie de gheață Tremură de dor a inimii speranță, Iar gândurile cu vise poleite În raze de cuvinte sunt împletite. Cu dorul iubirii ce-n așteptări s-a stins, Îngheață speranța pe creștetul meu nins De ani ce-n tâmple argintii nu mai au loc. Să-mi ducă povestea în soartă cu noroc. Pe aripi mă duce idee măiastră, În stele să scriu basm din privire albastră, Când magică este povestea de viață
ANTOLOGIE DE POEZIE „COLINDELE ZĂPEZILOR TÂRZII -COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363373_a_364702]