1,492 matches
-
și națională, căci locașul dumnezeiesc monăstirea Putnei e fondată de erou și acolo zac oasele sale sânte, apoi pentru că o serbare a creștinului e prin escelință o serbare românească, căci trecutul nostru nu e decât înfricoșatul coif de aramă al creștinătății, al civilizațiunii. Crist a învins cu litera de aur a adevărului și a iubirei, Ștefan cu spada cea de flăcări a dreptului. Unul a fost libertatea, cellalt apărătorul evaugelului ei. Vom depune deci o urnă de argint pe mormântul lui
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
aici este îngropată sămânța celor bătrâni sau a celor plecați dintre cei vii la vârste mai fragede... Din vârful dealului, micul locaș al lui Dumnezeu se zărește învăluit de singurătatea mormintelor, țintind cu turla necuprinsul cerului ca o corabie a creștinătății... (Consemnare realizată de Mădălina Brăescu - Iftimie) Biserica are o locație nouă, o adevărată bijuterie, cu pereți din bolțari și cărămidă, acoperită cu tablă. Locul acestei biserici a fost sfințit de către P.S. Vasluianul, iar construcția ei a durat între anii
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
oferind în același timp temeiuri de mai bună înțelegere a fenomenului r omânesc.” * Ștefan cel Mare la Bârlad Trei atestări în documentele de cancelarie 1460 - 1467 - 1495 Când Putna, cu racla sfântă a ctitorului, ca noi, toți românii și întreaga creștinătate, ținătoare de minte, ne pregătim să comemorăm în 2004 cei 500 de ani de la ridicarea la cer a sufletului celui care „în cei 47 de ani de glorioasă domnie, Ștefan cel Mare a cutrierat neobosit Țara Moldovei de la Suceava la
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
unei părți a românilor cu biserica catolică etc. Prin diversitate și stil, revista, mai ales ca urmare a reînființării Eparhiei Ortodoxe de Huși, vine s ă pledeze pentru echilibru și cumpătare, pentru o viață duhovnic ească și laică de adevărată creștinătate. * În “Cuvânt de început la recepția revistei “Păstorul Tutovei” p.c.protopop Androne Angheluță spune : « Informăm publicul cititor (pe cei care s-au născut după 1943) că revista « Păstorul Tutovei » a apărut între 1938-1943 și a funcționat neîntrerupt în toată
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
textului, fiind prea puțin compensată de obișnuitele repetiții școlărești. Domnia lui a continuat să fie tot una cu lupta antiotomană, iar victoria de la Vaslui referința sa definitorie, aproape un alt nume pentru Ștefan cel Mare. Doar Moldova ca "Poartă a creștinătății" era, poate, o formulă mai puțin obișnuită pentru clasa a IV-a. În rest, manualele reflectau, pentru prima oară după mai bine de 50 de ani, o povestire pe mai multe voci. Un manual amintea alianța, dar nu și lupta
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
mai explicit legat de tematica bisericii și a ortodoxiei medievale, nu doar pentru că fusese un "mare ctitor"59 calitate exemplificată mai ales prin construcțiile de la Putna și de la Voroneț 60 ci și din cauza valențelor hagiografice ale domniei sale: "luptător pentru apărarea creștinătății, ctitor de numeroase biserici și mănăstiri, marele domn a fost declarat sfânt de Biserica Ortodoxă Română"61. Acestea au fost, de altfel, și rațiunile canonizării domnitorului, în 1992. Aparent, se revenea la o străveche obișnuință, căci unii contemporani l-au
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
această nouă generație de cărți școlare, cea mai detaliată relatare despre voievodul-simbol al Moldovei a fost găzduită de a doua ediție a manualului publicat de editura Petrion. Aici se află o lecție special dedicată lui "Ștefan cel Mare apărător al creștinătății". Ilustrat cu imagini mai puțin frecventate de manualele contemporane statuile domnitorului din Piatra Neamț și din Chișinău, de exemplu textul abunda în referințe cronologice amănunțite, începând cu tratatul de la Overchelăuți și continuând cu un întreg șir de date ce aminteau de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sale spirituale, se invocă uneori, ca semn al sfințeniei, legământul legendar al domnitorului de a construi câte o biserică după fiecare victorie militară. Elementele religiozității personale nu sunt, de obicei, foarte detaliate, iar meritele sale de cruciat și "apărător al creștinătății" par să fie mai puțin relevante decât "românismul" său combativ. Dar explicațiile sunt oricum incomplete. Cărțile școlare nu țin să precizeze exact cine, când și de ce a iscat acest supranume poporul, cronicarii sau Biserica. Omisiunile pot fi și ele educative
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Caracterizările laudative abundau și lecția se încheia cu un ultim efort de a fixa în memoria copiilor un tablou greoi, plin de atribute superlative și redus, în final, la o sentință encomiastică: "calitățile sale de mare conducător și serviciile aduse creștinătății au făcut să se bucure de un mare prestigiu" (Ibidem, pp. 46-47). 72 Zoe Petre (coord.), Marilena Bercea, Ecaterina Stănescu, Mihaela Selevet, Silvia Tache, Istorie. Manual pentru clasa a IV-a, Editura Corint, București, 2006, pp. 38-39. Inedită pentru manualele
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
o considerau ca un somn, ca o punte, o trecere între două lumi, și nu un capăt, un final, un terminus sau o ultimă realitate. Aceasta pentru că Hristos Care e Viața prin fire S-a făcut omorâtorul morții, așa cum întreaga creștinătate cântă în toată perioada pascală: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte viață dăruindu-le”. Prin moartea și învierea lui Hristos, Care cu moartea Sa a biruit moartea, a devenit de-a dreptul
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
personală: o combinație eclectică de credințe păgâne, mistice, antice grecești și budiste Zen. Ca și Hadrian și Zenon, personajele în care a pus atât de mult din ea însăși, nu a fost niciodată o creștină tradițională. Nici nu aproba viziunile creștinătății privind sexualitatea normală, dar nici nu va susține condamnarea homosexualității de către aceasta. Câteodată se neglijează aspectele autobiografice ale sexualității ei. În conformitate cu datele clinice sau chiar mai rău patologice, Marguerite Yourcenar a fost bisexuală. În timpul vieții a sedus atât femei cât
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
câștigat progresiv, împreună cu religia lui Cristos, o anumită credibilitate și autoritate asupra lumii antice. Prin urmare, implicarea sacerdoților cultelor misterelor a dus la destrămarea sistematică a credințelor exprimate prin religia tradițională, fapt ce a contribuit inconștient la afirmarea decisă a creștinătății, care a rămas destul de consolidată în ciuda persecuțiilor și influențelor religiilor orientale ori tradiționale, sau a tendințelor imperiale de înglobare sincretistă. Posibilitatea de a pătrunde în sfera haotică a sincretismul roman a fost pentru prima dată oferită creștinilor de către împărații Severi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de viață creștină pentru toți adepții contemporani Evangheliei și nu doar. Nu a uitat nici una, pentru că a trecut treptat, de la un subiect la altul, profitând de toate ocaziile ivite, pentru a dicta aceste reguli cu scopul precis de a dărui creștinătății un codice moral și disciplinar. În codicele său foarte strict, ridicat la rangul de sistem, Apostolul nu a spus nicicând că prestarea serviciului militar ar fi interzisă creștinului ori că războiul drept ar fi imoral, sau că a ucide din
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
față de superiorii lor ierarhici. Era convins că numai o organizare de fier, asemenea celei militare, putea menține disciplina puternică și fermă în Biserica timpurie, unde se infiltrau primele rebeliuni și sciziuni, care aveau să devină, mai apoi, note caracteristice ale creștinătății. Asemenea sfântului Petru (cf. 1Pt 2, 13-20), sfântul Paul este clar și explicit în respectarea legilor și supunerea față de autoritățile civile. Nu înaintează nici o restricție față de legile de respectat, fiindcă toate acestea, care investesc activitatea umană, sunt vrednice de observat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
neputând opri înaintarea vandalilor, goților și sarazinilor doar cu mitra și pastorala papilor. Serviciul militar și războiul drept contestate cândva, în fața necesității de conservare umană au devenit, după moartea lui Dioclețian (311), instrumentul dreptății divine și binele suprem pentru apărarea creștinătății, căpătând, în învățăturile lui Ambroziu, Augustin, Maxim din Torino, Leon I etc. o subordonare evenimențială. 3.2.1. Ambroziu, episcop de Milano Sfântul Ambroziu (339-397), episcop de Milano, susținea accepțiunea războiului drept și a serviciului militar pe baza conceptului creștin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o deplină conștiinciozitate față de obligațiile asumate prin botez, detașându-se de ceilalți romani corupți în totalitate (cf. Rom 6, 13-23). Sfântul Paul se angajează să modeleze credința și virtuțile romanilor și insistă asupra unor probleme morale, care interesau îndeosebi această creștinătate. Apostolul i-a îndemnat să aibă compasiune față de cei săraci și să nu se complacă în propria tărie (Rom 15, 1), să-l iubească pe aproapele evitând asuprirea acestuia (cf. Rom 13, 9-10), să se îmbrace cu armele luminii și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
îl vor ajuta să studieze conjuncturile cu acestea. Subiectul, prezent în numeroase publicații trecute și recente, oferă posibilitatea unei studieri vaste și a unui efort pe măsură, datorită dificultății la care sunt supuși istoricii actuali, interesați de studiul persecuțiilor din creștinătatea antică, grație abundenței literaturii asupra acestui subiect, a cărei bibliografie s-a îmbogățit an de an. 1.1. Persecuția lui Nero Tacitus ne spune că Nero (54-68) i-a persecutat pe creștini în ultimii patru ani ai domniei sale, pentru a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
străine. Iar de suferă ca creștin, să nu se rușineze, ci să preamărească pe Dumnezeu, pentru numele acesta (1Pt 4, 12-16). În Prima scrisoare către Timotei, Apostolul Paul ne prezintă cu mai multă acuratețe dificultatea în care se găsea întreaga creștinătate în raporturile sale cu statul roman: Vă îndemn deci, înainte de toate, să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri, pentru toți oamenii, pentru împărați și pentru toți care sunt în înalte dregătorii, ca să petrecem viață pașnică și liniștită întru toată cuvioșia și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
descoperea mai ales pe principalii agitatori ai ordinii civile, iar în creștini, pe cei ai armatei sale. 4. Epurările soldaților creștini din armata romană Învățăturile lui Tertulian (160-230) și Origene (185-254) despre prestarea serviciului militar nu au acceptate de întreaga creștinătate, fiind considerate expresia caracterului certăreț al unuia și isteric al celuilalt, impulsivi în consecințele lor și ignoranți față de realitățile vieții. Creștinii nu aveau motive să se revolte împotriva autorităților civile pentru că atât religia cât și episcopii lor nu ar fi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care necesită erudiție. Cine spune Europa, sugerează o arie culturală, un teritoriu limitat, frontiere. Iar aceste frontiere sunt mișcătoare. Totul începe în bazinul mediteranean, Mare nostrum. Europa viitoare se identifică mai întâi cu Imperiul Roman, care înglobează și Grecia, leagănul creștinătății. Africa de Nord, Orientul Apropiat, Anatolia se detașează de acest ansamblu pe măsură ce islamul se răspândește, invadând Spania. La nord, invaziile germanice și slave, raziile hunilor amenință Roma, care sfârșește prin a se prăbuși. Dar ea a devenit creștină, iar moștentorii apostolilor se
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
Motru, 1996:68). Ea e slabă în timp de pace și se întărește în momentele de cumpănă. Ea poate fi mai largă decât cea de limbă și origine, putând coincide cu a altor popoare (de exemplu, misiunea de apărători ai creștinătății a popoarelor de la marginea Europei), și e amprentată de raționalitate. Cele trei tipuri de conștiință de care vorbește Motru ne amintesc de cele trei tipuri de orientări valorice de care se vorbește astăzi (vezi Inglehart, 1997). Dacă am încerca un
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
făcut pe Ion Iachim să-și zică „Ion fără de țară.ʺ Ivan al III lea, cuscru cu Ștefan cel Mare, se an gajează să-i dea ajutor contra turcilor dar își uită cuvân tul. Ce îl interesa pe el crucea creștinătății, când preocuparea lui de bază era cucerirea de teritorii străine? Nici Ivan cel Gro aznic nu l-a ajutat pe Petru Rareș în luptele lui cu Sigismund al Poloniei, deși i-a promis că „nu-l va lăsa singur nici
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
vieții din Principatele Române în contextul vieții europene, dovedindu-și viziunea largă pe care o avea asupra momentului vremii la care făcea trimitere. Sau cum să nu rostești despre Ștefan cel Mare, care visa la eliberarea de sub jugul păgân, chema creștinătatea la unire și la lupta comună? Înscriindu le faptele o ri gândurile, ne reamintim alte nume celebre care citite aproa pe d in aproape, tot europenism înseamnă: Alexandru Ioan Cuza, Mihail Kogălniceanu, Carol I, Carmen Sylva, Mihai Em ines cu
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ci respecți credința unor oameni. Și corul gibonilor cântă fals, dar cântă înainte: „Bine-a făcut pastorul că i-a dat foc! N-ați văzut ce s-a întâmplat pe 11 septembrie? Cinste lui, onoare lui! E un erou al creștinătății!" Să-i vezi ce doct motivează gestul, că pastorul a procedat cât se poate de democratic: mai întâi a judecat Coranul, l-a găsit vinovat de viol, crimă, terorism, și abia apoi pe drept (?!?) i-a aplicat sentința la moarte
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
care este până în vârful unghiilor grec, de felul lui, cel puțin după mamă în mod sigur, un fel de părinte spiritual al întregii biserici ortodoxe, începe să fie tot mai acut contestată de Biserica Română. Întâietatea grecilor, care de când este creștinătatea, taie și spânzură în Patriarhia Constantinopolului (numită încă a întregii lumi ortodoxe), a Alexandriei (a întregii Africi), a Antiohiei (a Siriei, Libanului, Iranului, Irakului, Kuweitului și a unei bune părți a Turciei) și a Ierusalimului, este grozav zdruncinată de românii
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]