4,763 matches
-
fată. Apoi nimic. I-am spus că trebuia să mergem. Când am ajuns în biroul primarului, am crezut că suntem în Sahara, din cauza căldurii. Era ca-ntr-un cuptor. În șemineu erau de trei ori mai mulți bușteni, roșii precum creasta unui cocoș. Colonelul și judecătorul erau așezați la masă, cu gura plină și cu paharul ridicat. I-am salutat militărește. Și-au ridicat paharele ceva mai sus pentru a-mi răspunde la salut. M-am întrebat unde ajunsesem. Revăzându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de îndată. Respirația mi se opri. Totul deveni ireal. Era un carnețel dreptunghiular și subțire, îmbrăcat în piele roșie. Ultima oară când îl văzusem se afla în mâinile Lysiei Verhareine, cu ani în urmă. Era în ziua când urcasem pe creasta costișei și o surprinsesem contemplând marele câmp al morții. Mi se păru deodată că intră în cameră râzând, apoi se oprește, uimită de prezența mea. Am luat repede carnetul, îmi era frică să nu mă ardă, și am fugit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
până obținea efectul pătrunderii avântate În marea de aer, Într-un ținut de basm populat de satiri și nimfe cu fețele blonde, pe lângă care trecea pe străzile din Eastchester. Când leagănul ajungea În punctul culminant, Arcadia Îi apărea aievea dincolo de creasta unui anumit deal, unde drumul cafeniu se pierdea din vedere, devenind un punctișor auriu. La Începutul celui de al optsprezecelea an de viață a citit enorm toată vara,: Domnul din Indiana, Noile o mie și una de nopți, Moralitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
alternase Între a fi purtat cu repeziciune de torentul iubirii și al fascinației și a se roti Într-o bulboană, iar În bulboane nu simțise Îndemnul de a gândi, ci numai dorința de a fi luat de val, dus pe creastă și apoi aruncat din nou. - Toamna muribundă, disperată și iubirea noastră - ce bine se armonizează! a spus tristă Eleanor Într-o zi, când stăteau Întinși, uzi, la marginea râului. - Vara indiană din sufletele noastre... S-a Întrerupt brusc. - Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
clădirilor În care se face economie de Încălzire iarna, iar În verile lungi, coșmarul transpirației Între pereți, lipicioși și Înăbușitori... restaurante murdare, În care oameni neglijenți, obosiți, Își iau zahăr cu lingurițele proprii, deja băgate În cafea, lăsând În bol creste Întărite, maronii. Acolo unde se găseau numai bărbați sau numai femei. Totul părea așa de groaznic abia când bărbații și femeile erau Îngrămădiți În chip abject. Femeile emanau o anumită rușine fiindcă bărbații le vedeau trudite și sărace; bărbații aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
sau despre Armani că aparțin Întregului mapamond. Iată unde-i hiba! Trebuie să ne punem Întrebarea dacă această atitudine este justificată sau nu. Monkey avea dreptate. Totuși, ascultându-l, simțeam cum mă apucă toți dracii. Monkey era frezat cu o creastă pe mijloc, vopsită În roz și albastru, purta o cămașă cu imprimeuri cum se purtau prin anii ‘60, asortată la o pereche de blugi-trapez, era Încălțat cu niște mocasini cum purtase John Harrisson acum treizeci de ani În Liverpool. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
economic care desemnează prețul la care se preconizează vânzarea unui bun la finalul duratei sale de întrebunițare, luându-se în calcul diferite tipuri de depreciere. . Armă albă, alcătuită dintr-o placă de metal cu găuri pentru degete și cu o creastă cu sinuozități, cu care se atacă ținând pumnul strâns. . Cel mai mic grad acordat unui membru al diferitelor organizații paramilitate din Germania nazistă. . Grupare paramilitară alcătuită din voluntari. . Ulei de păr ale cărui ingrediente erau aduse, inițial, din Macassar, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pot considera un exemplu: partenerii asistă la spectacolul imensității Mării Mediterane, care se întinde cât vezi cu ochii. Irizări solare, liliachii, albastre, verzi și negre ale apei magice și magnifice, suprafața ca o oglindă lucind în lumina apusurilor soare sau creste de valuri înspumate în zilele cu vânt puternic, dâre lăsate de ambarcațiunile grele ce brăzdează apele adânci sau, dimpotrivă, viziunile de apocalipsă - Lucrețiu își va aminti de ele în De rerum natura - ale navelor prost călăfătuite sparte de valuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
porneau în turmă bleagă Să culeagă Ierburi noi, crăițe, melci... Era umed în bordei Și tuleam și eu cu ei. I Tot așa o dată, iar, La un sfânt prin Făurar Ori la sfinții Mucenici, Târla noastră de pitici Odihnea pe creastă, sus, - Eu voinic prea tare nu-s: Rupt din fugă, Subt o glugă De aluni, pe buturugă, Odihnii Și eu curând... Vezi, atunci mi-a dat prin gând Că tot stând și alegând Jos, în vraful de foi ude Prin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sân la moșul Iene Din poiene; Cornul drept, Cornul stâng... Iarna coarnele se frâng Melc nătâng, Melc nătîng!" JOC SECUND (1930) ... ne fût-ce que pour vous en donner l'idée.1 Stéphane Mallarmé (Villiers) * * * Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste, Intrată prin oglindă în mântuit azur, Tăind pe înecarea cirezilor agreste, În grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! Poetul ridică însumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sufletul impur, în calorii, Și ochiul, unghi și lumea-aceasta - nouă. - Înaltă-n vânt te frângi, să mă aștern O, iarba mea din toate mai frumoasă. Noroasă pata-aceasta de infern! Dar ceasul - sus; trec valea răcoroasă. SECOL Răsărit al crestelor de păsări, Steme nicăiri în fâlfâit, Bântuie, când soarelui voit Arcuite pajurile cățări. Seceri dintre secete-au sclipit! Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri, Anulare unor albe timpuri, Sub arginții muntelui orbit. MARGINI DE SEARĂ Pendulul apei calme, generale, Sub
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
torși în barbă de stăpân, Clatină-i la Ciprul Negru, în albeață De sonoră vale într-o dimineață! Vis al Dreptei Simple! Poate, geometria Săbiilor trase la Alexandria, Libere, sub ochiul de senin oțel, În neclătinatul idol El Gahel. Inegală creastă, sulițată cegă, Lame limpezi duse-n țara lui norvegă! Răcoriți ca scuții zonele de aer, Răsfirați cetatea norilor în caier, Eu, sub piatra turcă, luat de Isarlîk, La o albă apă intru - bâldâbâc. Fie să-mi clipească vecinice, abstracte, Din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
unde să te pierzi. UMBRA Ai biruit! O dungă-n miezul zilei, O mare de cenușe-n asfințit, În surda războire-ai biruit: Stăpână ești pe vânătul argilei! . . . . . . . . . . . . . . . . Demult, de când înflăcăratul cer Purta spre culmi diurna lui povară, La poala crestelor scăldate-n pară Tu încrustai un sumbru colier. Un promontor dințat sau în ogivă De pe atunci rupea cutezător Din pajiște. Dar sub al zilei zbor, Te spulberai, putere corosivă! Când însă către cuibul său aprins Pribeagul oaspe prinse să coboare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lectura devenea o instruire de lucrurile fundamentale, o inițiere prin imagini esențiale și practici muzicale. Cu toate acestea, în aplicare, ermetismul lui Barbu este adesea numai o formă de dificultate filologică. Astfel aceste strofe: Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste,/ Intrară prin oglindă în mântuit azur,/ Tăind pe înecarea cirezilor agreste,/ În grupurile apei, un joc secund, mai pur.// Nadir latent! Poetul ridică însumarea/ De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi./ Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
se dovedește a fi o dificilă libertate: lumea purificată până a nu mai ogindi decât figura spiritului nostru. Act clar de narcisism". Poezia, citim în versurile liminare ale volumului Joc secund din 1930, realitate neptunică și uranică ("adîncul acestei calme creste") scoasă din durată (ceas) nu mai este imagine a lumii, ci un "mîntuit azur", o pură direcție, un "semn al minții", un univers aparte, ieșit din transfigurarea celui material printr-un "joc secund", capabil să pună în limină nu zenitul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cărări, te caut iar, iubire, peste zare și văd cum te afunzi în depărtări. Dar eu te rog, la mine te întoarnă ca altă Cosânzană din poveste că , uite, vine-un vânt de aspră iarnă și-nghețul se coboară de pe creste... Leonid IACOB Referință Bibliografică: poveste fără de sfârșit / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 980, Anul III, 06 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
POVESTE FĂRĂ DE SFÂRŞIT de LEONID IACOB în ediţia nr. 980 din 06 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364339_a_365668]
-
în fața mea?” Lumina devenise atât de intensă, pur și simplu îl orbea, că abia a zărit corlata de deasupra capului cum se învârtea cu viteza unui vârtej de vânt, care ridică frunzele într-un fuior înfricoșător ce se pierdea peste crestele copacilor cuprinși de tristeța unei toamne potrivnice. * * * Când a deschis ochii, l-a văzut pe țârcovnicul Predoiu Traian lângă patul de la sobă, cel îngust, de lângă fereastră. Corpul îi era învelit cu o pătură de lână, ponosită. Tremura ca varga, cuprins
A ULTIMA SPOVEDANIE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364425_a_365754]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > MIROASE-A TOAMNĂ Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Miroase-a toamnă din vale până-n creste, Pădurea-ncepe să aprindă ruguri, Cât vezi cu ochii priveliști de poveste, Și aurii ca lună sunt boabele de struguri. Miroase-a must și viespile-și iau vama, Încep să-și schimbe câmpiile veșmântul, Șirag de nunți și-începe sarabanda
MIROASE-A TOAMNĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364499_a_365828]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > SIAJUL PĂSĂRII SUPREME Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ce cântec se aude peste crestele sublime Atât de limpede acoperind zăpezile albastre Imense umbre plăsmuind aripi senine Spre echinoxuri pure și arcade caste Ce zbor rănit acoperind oceane de tăcere Siaj rănit al păsării supreme Pierdut în spuma valurilor efemere Zenit planând pe sub cupole fără
SIAJUL PĂSĂRII SUPREME de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364517_a_365846]
-
un fluviu de nisip Și orele acestea, fragile frunze de hârtie Ori păsări albe fără formă, fără chip. Efodul timpului stă orbitor și nemișcat Pulverizând sitemele vidate și alpestre În nemișcarea mută e cerul înstelat Rotindu-se încet peste înzăpezite creste După incandescentul eon zburam în cercuri exilate Sub focul orb, străin, al aurorei boreale Se mistuiau milenii în clipe resemnate Uranian eterul se desfăcea în largi spirale. Referință Bibliografică: Efodul Timpului / Mihai Condur : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 340
EFODUL TIMPULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364549_a_365878]
-
silabă. Cu întreg numele tău, EMINESCU, Am crezut în tine. De epigonul ce sunt Nu mi-e rușine. Alții, spună ce vor- E treaba lor. Tu poți să te naști liniștit În pridvorul Aceluiași Dor, nemărginit. Luceafărul tău lumineze pe creste. Patria română, Din câtă mai este, Își aduce aminte De această durută poveste... Emine! Știu. Tu nu vei fi supărat Pe mine, Nici în viață, Nici când n-o să mai fiu. De cuvintele tale, Niciodată roase de cariu, Voi avea
RUGĂ, LA NAŞTEREA LUI EMINESCU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361301_a_362630]
-
ale sferei Yin spre a plonja în cele de tip Yang, survolarea registrelor thanatic-bacoviene spre priveliștea ființei, ori spre „poarta“ «Republicii» lui Platon, cultivarea mitemelor păgâne (mai rar), sau creștin-biblice - de la „Geneză“ / „Facere“ până la cele mesianice (frecvent), pe „adâncul calmei creste“ barbiene, ori conjugarea acestor miteme, fie în spațiile lirice dintre elementele (cele cinci) dominate de foc, fie în spațiile (tot ale poeticității) dintre simbolurile / figurile oculte ale muntelui / piramidei, peșterii / nestematei (smarald) etc. - se amplifică, se iluminează, ba chiar „cad
LES NOCES DES PAROLES, ÎN CURS DE APARIŢIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361350_a_362679]
-
mângâind poza copilului plecat - mâinile mamei 29. o ciocârlie - sărbătoarea grâului poate începe 30 vară fără ploi - de vrejii uscați atârnă stele 31. bradul de Crăciun- pe scaunul bunicii doar un măr roșu 32. aburi de ceață - aproape sau departe creasta muntelui? 33 34. liniște-n cuiburi - printre frunze licărind primele stele 35 oglinda veche - zadarnic aștept luna ploaie de toamnă 36. anii lumii în frunzele nucului - și anii mei 37 urc muntele și astăzi umbra mea mult mai sprintenă 38
HAIKU,2010 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361440_a_362769]
-
în: Ediția nr. 233 din 21 august 2011 Toate Articolele Autorului Plâng de necaz și urât, Doamne, mult am coborât! Ce-am râvnit am căpătat Tot mai jos am lunecat. Când credeam că-s vârful lumii Am văzut că-s creasta spumii, Tot ce-am clădit pe ispită Mi s-o dovedit risipă. Doamne, de când te-am găsit Grijile m-or părăsit, Azi om bun făr de păcat Cât de sus m-am ridicat! Când de l-altul am luat Pe
ADEVĂRATA BOGĂŢIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361550_a_362879]
-
rătăcit, dar la ea azi mă-ntorc, Spre fericire găsit-am cărare, Lumi am umblat visând la noroc Când norocul-mi ieșise în cale. Ascultă cum sună tulnicul, lung, Iubirea ei o simt cum mă cheamă, Doamne, mă lasă în creste s-ajung, Viața mea ți-o las apoi vamă. Nu-ți cer să-mi îndrepți greșelile toate, Nu-ți cer nici arvună vreo zi să-mi mai dai, Mă lasă s-ajung , tulnicul sună, Doar o clipă Doamne răbdare mai
ASCULTĂ IUBITO... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361541_a_362870]