5,038 matches
-
tot mai ferfenițită, Okurina. O fixează cu privirea ca și cum ar dori să penetreze suprafața neagră de pergament și să citească, pe furiș, prin transparența ei. O împinge și pe ea într-o parte, deopotrivă cu cutia de șervețele, stativul de creioane, carnetul de telefoane și fotografiile copiilor. Rămâne față în față doar cu suprafața lucie a cristalului ce se întinde pe toate dimensiunile biroului. Ea îi întoarce chipul. Reflecția vagă și incoloră îi dă o căutătură stranie: găvanele ochilor deosebit de mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se pare un preț rezonabil. Deci, să intre doamnele stenografe... (Apar trei pupeze decoltate, intens fardate și rujate, cu unghiile ascuțite și întoarse ca niște gheare. Țin în mână fiecare câte un carnețel minuscul în care fac semne indescifrabile cu creioane dermatografe. Se aliniază una lângă alta, cocoțate pe tocuri foarte înalte, în fața triplului soț, ce privește la unison cu cei șase ochi și trei coarne direct în decolteul lor generos. Tot timpul interogatoriului, vor sta cu ochii pironiți în decolteuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
el, fără s-o știu, în memoria mea selectivă și neîncăpătoare, la fel cum în copilărie reținem de-a valma, mecanic, doar acele lucruri a căror revelație o trăim mult mai târziu. Ciclul Anima Darurile mării Inorogul, Țestoasa, Floarea-Soarelui și Creionul. Privirea leneșă a țestoasei În vârfurile unui careu desenat subtil pe imensitatea plajei stau: un inorog albastru, o țestoasă cu carapacea aurie, o floarea-soarelui tare palidă, din cauza stratului gros de nori, și un creion ascuțit la ambele capete. Toate cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Darurile mării Inorogul, Țestoasa, Floarea-Soarelui și Creionul. Privirea leneșă a țestoasei În vârfurile unui careu desenat subtil pe imensitatea plajei stau: un inorog albastru, o țestoasă cu carapacea aurie, o floarea-soarelui tare palidă, din cauza stratului gros de nori, și un creion ascuțit la ambele capete. Toate cele patru elemente de dimensiunea unor jucării par însuflețite și măsoară cam aceeași statură, în ciuda tiparelor naturale cărora le aparțin. Azi e o zi tristă la mare. Soarele nu și-a semnalat de ieri prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pasul cu ea, nu vezi? comentează el. Și el, și ea par să aibă dreptate. Țestoasa e cea care dă ritmul, nu pentru că e lentă, ci pentru că e cea mai înțeleaptă. Ea integrează ritmul vieții și-l impune cu naturalețe. Creionul descrie cercuri subtile, deplasându-și câte puțin centrul. Cu fiecare rotație se dă peste cap, aterizând, pe cele două vârfuri, pe rând. Floarea-Soarelui își apleacă grațios capul, iar inorogul își înclină cornul și-l înfige în nisip ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
era translucidă până la transparență. Formele păreau să se auto-lumineze dinăuntru, mai cu seamă în această zi cenușie și umedă la malul mării. Cele patru elemente străluceau în culori translucide, aerate de acea lumină interioară a lor: floarea înveșmântată în galben, creionul arlechin în dungi verzi și roșii, țestoasa în zale aurii și inorogul albastru. Culorile se scurgeau ușor în afara contururilor ca în naturile moarte, mânjind aerul, cerul, marea și nisipul ce se dislocau în jurul lor. Țestoasa e cea care dă tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru că pretindem că știm atâtea despre ea. Unda se mișcă într-un timp cuantic, subtil, de o discretitudine infinit mai mare decât ne putem noi imagina, drept care o percepem în domeniul continuului și al permanenței. Câtă corectitudine și disciplină pe Creion! Cercurile lui sunt aproape perfecte. Face un salt acrobatic în aer și se întoarce pe celălalt vârf, puțin mai în față sau mai în spate, după modelul și legănarea Țestoasei. Iar Floarea-Soarelui execută o reverență din gâtul ei unduit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pară inoportună intervenția mea. Păi nu știu. Am zis și eu așa din cauza "arcelor". A arcelor? râse ea către mine, ca și cum ar înțelege despre ce e vorba. Cum eu rămân puțin în urmă, ca de obicei, paznicul îmi întinde un creion ascuțit la ambele capete. De ce mi-l dai mie? îl întreb cu gândul la careul cu care m-am întâlnit de dimineață, pe care mi-l imaginez sub șenilele treierătoarei de nisip. Să scrii! Să scriu!? întreb din ce în ce mai contrariată. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Ce să scriu? Nu am nimic de scris. Sunt în vacanță. Păi, să scrii tot ce-ți trece prin cap. Așa cum face toată lumea. Unde l-ai găsit? întreb, mereu cu gândul la mașina de treierat nisipul. Și îi smulg aproape creionul din mână. Nu ai mai găsit și altceva? Ba da. Dar restul le țin pentru mine. N-ai vrut să-mi desenezi nimic. A desenat, însă, mama ta pentru tine. Poate ai fi primit mai mult. Deocamdată ai creionul. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aproape creionul din mână. Nu ai mai găsit și altceva? Ba da. Dar restul le țin pentru mine. N-ai vrut să-mi desenezi nimic. A desenat, însă, mama ta pentru tine. Poate ai fi primit mai mult. Deocamdată ai creionul. Cu asta trebuie să începi oricum. Și restul vor fi ale tale, dar vor veni cu timpul. Mă privea cu ochii languroși și albaștri de marinar reformat. Avea fața umflată și buhăită, dar dintr-o dată nu mi se mai părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prejos. Să mergem! strigă mama și-o pornește înainte în hohote de râs. S-a făcut târziu și mâine trebuie să mă prezint la răsărit, că mă așteaptă omul cu banderolă roșie. Altă cascadă de râsete urmează... Visul. Din nou creionul. Dezîntristarea mamei Adorm instantaneu. Mă visez spre dimineață hăituită de măgar, ce nu mă slăbește din ochi cu privirea elevului din clasa a șasea, care, la rându-i, e urmărit de omul cu banderolă, ce încearcă să-l prindă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
îngenunchind pe picioarele din spate, își deschide gura larg cu gingiile albe și enorme și apucă capul urmăritorului, ce tocmai încearcă să-i pună lasoul în jurul gâtului. Din gura măgarului mă strigă omul cu banderolă. Mă întreabă dacă am folosit creionul. Ce mai aștepți? Scrie, scrie tot... Mai întâi cu un capăt, apoi, când se tocește, scrii cu capătul celălalt... Între timp, vârful tocit crește la loc la celălalt capăt... și tot așa... Scrie încet, nu te grăbi, altfel creionul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
folosit creionul. Ce mai aștepți? Scrie, scrie tot... Mai întâi cu un capăt, apoi, când se tocește, scrii cu capătul celălalt... Între timp, vârful tocit crește la loc la celălalt capăt... și tot așa... Scrie încet, nu te grăbi, altfel creionul se tocește mai repede decât poate să crească. Lasă un timp! Gândește-te la mersul țestoasei, ce lasă să se scurgă o eternitate între doi pași. Mă trezesc brusc și mă reped la pantalonii scurți de pe marginea scaunului și dibui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se tocește mai repede decât poate să crească. Lasă un timp! Gândește-te la mersul țestoasei, ce lasă să se scurgă o eternitate între doi pași. Mă trezesc brusc și mă reped la pantalonii scurți de pe marginea scaunului și dibui creionul în buzunar. Mă așez pe terasă la masă și scriu pe caietul de matematică, singurul pe care l-am luat cu mine la insistențele mamei. Ce scrii acolo, așa de dimineață? Ești în vacanță! Spală-te pe dinți și vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
departe, către locul unde ne-am plimbat ieri, când a fost urât și înnorat. Recunosc la o oarecare depărtare careul reliefat pe nisip. E delimitat de cearșafuri întinse parcimonios, exact până în marginile careului. Nu-mi vine să cred ochilor. Scot creionul din buzunarul pantalonilor scurți. E deja ascuțit la ambele capete. Îl înfig la loc, în colțul gol al careului. Floarea-soarelui, ce stă acum dreaptă și strălucitoare, face o reverență abia perceptibilă. Țestoasa își umflă pieptul și-și ridică gâtul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
avea o perspectivă panoramico-lingvistică asupra mesei și pentru a se adresa fiecărui oaspete în limba lui maternă. În sfârșit, în cel de-al treilea colț al mesei, stă fetița care scrie o carte de povești, intitulată "Darurile Mării", cu un creion arlechin, viu colorat, ascuțit la ambele capete. Pe măsură ce un vârf se tocește, celălalt crește la loc și creionul execută un salt mortal, din care se întoarce cu vârful ascuțit pe hârtie. Am grupat femeile pe o latură a mesei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
sfârșit, în cel de-al treilea colț al mesei, stă fetița care scrie o carte de povești, intitulată "Darurile Mării", cu un creion arlechin, viu colorat, ascuțit la ambele capete. Pe măsură ce un vârf se tocește, celălalt crește la loc și creionul execută un salt mortal, din care se întoarce cu vârful ascuțit pe hârtie. Am grupat femeile pe o latură a mesei și bărbații pe cealaltă. Micuța olandeză cu privirea melancolică, mereu gândind la Santiago și albatroșii ei, e încadrată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
disimulării. Fața palidă, alungită, pleoapele căzute peste ochii fără viață, capotul aruncat peste formele dezgolite puțin mai mult decât trebuie, mâna prefăcut neputincioasă pentru a încheia nasturii neglijeului, buza inferioară ușor tremurândă, comisurile conturate în curba dezolării ajustate de un creion fin, lividitatea evidențiată de un fond de ten din clasa atracției fatale, tocmai pentru a-i divulga victimizarea implacabilă de Vetă în pragul colapsului amoros, răsturnând astfel, prin acest final tautologic prin excelență, sistemul de valori în care suspansul adăugat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Bach, pe care demult Arhimede o cuprinsese în numărul de aur 1,61803, unu fiind indivizibilul, iar celelalte cifre, codul numeric de la poarta Raiului. Mioara Alimentară înghiți și această pagină delicioasă de viață în clipa în care Povestitorul trasă cu creionul electronic liniile portative pentru viitoarea Introducere și rondo capriciosso, în La Major pentru vioară și orchestră de Camille Saint-Saëns, iar la acordul final al focului mistuitoarei simfonii, trenul de Arad cu plecare la ora 23:57 se opri obosit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
microbiști ai fotbalului, pentru că rumoarea lor presupunea populația unui oraș în tribunele stadionului. Cine însă își mai aduce aminte de ghiozdanele din carton presat în care zăngănea penarul de lemn, cu lăcașuri săpate frumos pentru tocul cu peniță, altele pentru creioane și gumă de șters, de fapt pentru muștele moarte, fluturi, cărăbuși, coropișnițe și greieri. Se mai știe ceva de clasica pereche? El, soldat în permisie, îmbrăcat în soldat, ea, fată bucălată, cu picioarele roșii de epilat cu penseta, cu rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ce întârzie cu un secol creația sa în domeniul Operei pucciniene. Timp destul pentru Suor Angelica să oscileze între viață și moarte și Povestitorul să conceapă ultima partitură a tripticului cu opera bufă Geanni Schicchi numai că, în mod ciudat, creionul electronic scria, dar pe ecranul computerului nu apărea nimic. Fie Luna, fie tăcerea lăsată brusc îl făcu să-și ridice fruntea, străpungând cu privirea straturile geologice de deasupra. Unde știa că se afla Brăila, nu mai era nimic. Cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
experiență absurditatea memoriei care furnizează informațiile atunci când nu-ți servesc la nimic și tace atunci când informația este indispensabilă. Nu cunosc scriitura muzicală. Dac-aș fi putut să notez melodia! Am aprins lumina, am luat o bucată de hârtie și un creion. Am notat zece puncte în funcție de înălțimea sunetului și le-am legat ca pe o constelație. E drept că sistemul de notare era rudimentar, însă memoria se mulțumește adesea de un suport infim. Fără îndoială că mâzgăleala asta nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
obicei din a urmări gesturi, fizionomii și limbaje. Se posta la o anumită distanță de cel pe care îl avea în vizor, își scotea registrul și începea să noteze ce i se părea mai interesant. Uneori încerca să schițeze cu creionul și una două din trăsăturile mai definitorii ale celui vizat, pentru a-și putea alcătui un portret cît mai complet al respectivului. Cîte un ochi, gura, o sprînceană, urechile, sau conturul nasului îl ajutau de minune cînd ajuns acasă seara
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
reușit să fac datorii de 42 000 de dolari. Nu aveam nici cea mai mică intenție să am același destin ca tatăl meu. Ori de cîte ori se cumpăra ceva la noi în casă, el lua un carnețel și un creion și nota: "Bodo, un cornet de înghețată, 0,25$, 8 martie 1968". Ceea ce mi se părea cel mai umilitor era că făcea asta în văzul tuturor. Din acest motiv, nu am reușit niciodată să fiu zgîrcit. Plăteam la restaurant și
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
mai cunoscute și dragi cuvinte cu care a dorit să surprindă plăcut pe bunica sa: VA MAMICAAA, BUNIȚA, ZÂNIȚA, DORIȚA, DIDIȚA, MARȚOLICA, MAMAIA... Nu s-a supărat, decât În interiorul ei, a adus de la magazin două caiete de maculator și două creioane și i-a spus: Muța-mamii, să nu mai scrii pe pereți! Ai de acu’ două caiete! Să nu le rupi! Va se ridica Într-un cot, mormăia un salut general fără cuvinte, aștepta ca Victor sau Maria să spună ce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]