785 matches
-
generații pe an. În unii ani, în primăveri și veri timpurii, calde și secetoase, precum și în toamnele lungi, acest dăunător poate avea pănă la 4 - 5 generații pe an. În primăvară (lunile aprilie -mai) apar adulții, care au un zbor crepuscular, rapid și de scurtă durată. Împerecherea are loc la câteva zile de la apariția adulților. Depunerea ouălelor are loc izolat sau în grupe mici (2 - 4), pe partea inferioară a frunzelor diferitelor plante crucifere (varză, conopidă, ridichi,gulii etc). O femelă
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
de adult în sol, în crăpăturile solului, sub plantele uscate și are o generație pe an. În luna aprilie, adulții părăsesc locurile de hibernare și se deplasează prin mers și zbor spre culturile de leguminoase abia răsărite. Este o insectă crepusculară sau nocturnă, iar în timpul zilei stă ascunsă la baza plantelor, sub bulgării de pământ. Adulții au o longevitate de 2 - 3 luni, astfel că ei se întâlnesc din aprilie până în luna iulie. După o perioadă de hrănire cu frunzele plantelor
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
pentru fiecare act ritual, el recompune simbolic cosmosul, pe care îl umple de energie superioară, după care aria ce l-a adăpostit e declarată un rest, o urmă reziduală, obiectivarea sacrului fiind astfel refuzată. Ne aflăm, poate, într-o vîrstă crepusculară, în sensul că lumina divină nu se mai proiectează limpede și ca de la sine înțeles prin cadre mentale, lege, obiceiuri asupra întregii societăți și culturi. Radiația ei nu mai cuprinde într-adevăr viața publică, nu mai e resimțită și difuzată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
alteritatea radicală, destulă apariție în cel dintîi ca să facă semn. Nu se lasă girată de puterea temporală, dar nu se lasă nici uitată, stăruind la orizontul conștiințelor. înclinația noastră spre obiectivare poate socoti acest mod de manifestare ambiguu, slab, declinant, crepuscular. Dar nu e el, dimpotrivă, destul de adecvat transcendenței, întrucît e un mod paradoxal și mobilizator, sugerînd o stilistică a coprezenței contrariilor pe care creștinismul o numește apofatică? Mai mult ca oricînd, poate, transcendența se manifestă în spectacolul public ca transcendență
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
să-și extindă arealul, să înființeze cât mai multe biserici și școli, să aibă cât mai mulți discipoli. Propulsia pe care i-o dă credința fără urmă de îndoială, îi asigură și o bătrânețe excepțională. Refuză confortul și la anii crepusculari, un pat de fier, o masă veche și un scaun, e tot ce acceptă. Trupul său se transfigurează, devine translucid, dar nu gârbov, nu urâțit, ochii îi rămân la fel de albaștri, sprâncenele tot roșcate, deși părul îi albește. Singura slăbiciune este
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
un răspuns, când îmi dau seama câte simetrii ascunse cumulează secvența aceasta de viață spre sfârșite cu ravagiile produse de boală, nu peste mult timp, asupra celei ce relata episodul bucureștean al despărțirii finale. Plutește în pagină o tainică înfiorare crepusculară furișată în adâncurile făpturii, înainte de a se declanșa la vedere procesul destrămării. Și totuși, unele indicii ar fi putut fi descifrate, dacă cineva privea cu atenție fotografia Georgetei Horodincă de pe coperta a IV-a a volumului. Ochii umbriți de regrete
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
puterea de a visa, apoi să iubească, chiar să cânte și să danseze. Grădinile lui se aseamănă cu "Grădina lui Eros", impecabil descrisă de Oscar Wilde, aici se pot regăsi idealul vrăjit, sufletul înaripat, dar și inefabile nostalgii născute din crepusculare gânduri. Poezia sa diafană ("În grădină", 1903 și "Fantezii", 1909) este a unui mare romantic și a unui simbolist, influențat desigur de izvoare franceze. Poate de aceea el vedea în natura orașului orizonturi exotice, priveliști și inimi pline de viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
poetului, în ultimii ani de viață, o alinare, o potolire a sentimentului pasional înainte de a lua drumul odihnei veșnice. Lirica senectuții lui e un fel de elegie imprevizibilă și strălucitoare care a făcut ca melancolia să capete o vibrantă stare crepusculară. Poate de aceea sonetele lui sunt atât de frumoase și poate de aceea poezia e totuna cu iubirea sau invers. Vasile Voiculescu a prelungit miraculos spiritul shakespearean prin sensibilizarea formelor de exprimare care au străbătut timpul, mai mult, după Șt.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
o epifanie are feciorul din colinde, pornit în căutarea leului distructiv: „Vâna ziua, toată ziua,/ Zi de vară până-n seară./ Când fuse seara-n diseară,/ Găsi Leul de-adormitu,/ Deadormitu cu fața-n susu” (Topolog - Tulcea) Imaginea poetică a momentului crepuscular fixează cu precizie clipa descoperirii, aparenta tautologie împărțind de fapt momentul înserării aflate la început, seară și înnoptare. Scăpătarea soarelui aduce revelarea fiarei neantului, ceea ce a condus la decodarea scenariului inițiatic în cauză drept „confruntare dintre forțele luminii și cele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-i tămăiță/ Și la brâu e foionfiu” (Leșnic - Hunedoara). Marea este aici o mască pentru ipostaza masculină, prin simbo¬listica aratului și prin alegerea fetelor de măritat. Prezența lor este provocată de florile de culoare violetă, „mohorâtă”, adică aparținând cromaticii crepusculare, specific inițiatică, prin sugestia trecerii de la o etapă existențială la alta. Prima cultură după potop, îngrijită de însăși marea primordială, nu este deci de plante alimentare ori textile, ci una pur estetică, ce invocă apariția fecioarelor. Doar ele pot deschide
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
teoriile dizolvante, de la icoana omenescului, așa cum s-a conturat din zorii istoriei (cu anticipări încă în preistorie), am fi înclinați spre încredere. O încredere în renașterea poeziei, precum a mitologicei păsări din propria-i cenușă, încă păstrând căldura trăirilor noastre crepusculare. Sunteți un artizan al reflecției, care are în miezul ei duhul metaforei. Fiecare clipă pare să aibă, în viziunea lui Gheorghe Grigurcu, o concluzie bine definită. Din această perspectivă, a reflecției, puteți avansa un (să zicem arbitrar!) decalog al poeziei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
avut și nu am antimodele. Cât datorezi înaintașilor din literatura română, clasicilor și modernilor? Unde te situezi în devenirea (ce prețios sună!) literaturii române? Datorez enorm fiecărei cărți de poezie citite. Cred că fac parte din rarisima gintă a naturilor crepusculare. Am atâtea definiții despre poezie, că mă simt în postura miriapodului care are o mie de picioare și care dacă se întreabă cum de le mișcă pe toate, uită să mai meargă. Ce este poezia în viziunea lui Aurel Pantea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
celeilalte", fiind greu de stabilit care dintre ele "funcționează ca punct de origine, ca obiect de reflectat", trebuind a fi considerate ca "două imagini într-un sistem specular". Călin Teutișan vorbește apoi despre "cronicile umbrei", când Eminescu utilizează o "scenografie crepusculară", imaginarul tinzând a comunica "un prezent etern al morții". În acest cadru sunt discutate poezii ca Melancolie, în care se face o dublă refracție "a "vârstei de aur" în "vârsta ruinei" și a acesteia din urmă în conștiință". Într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o clipă și, în timp ce-și trăgea coiful-bonetă până deasupra nasului coroiat, prag natural al ochelarilor cu rame groase, adulmeca. Simțea frica de la o poștă. N-avea nevoie să vadă un geam deschis, urme străine pe gresia udă, lumina crepusculară a ultravioletelor sterilizând aerul în ultima clipă. Totul era delict în sala aceea, totul trebuia pedepsit pe loc. Operațiile erau doar pretexte pentru nevoia lui compulsivă de perfecțiune. Aspirație imposibilă, de vreme ce - Pasquale o știa prea bine - totul conspira pentru ca el
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
oțel, am coborât cu batiscaful prin săli de lectură inundate. Am citit, am „lucrat“, am picotit sau mi-am pierdut mințile în tot felul de locuri înțesate de cărți. N-am mai dat însă niciodată (poate din fericire) de gustul crepuscular al bibliotecilor de spital, insule cuantice înconjurate de vid în care poveștile - sinistre, delirante, fără sens, dintr-o altă lume - mai pot ține și azi pentru unii locul vieții. Mihaela Ursa Născută în 25 septembrie 1971. Teoretician și critic literar
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
aceasta se bucură de condițiuni excepționale: locul, situația, mediul, lumina, cerul. Nu știu dacă mulți ieșeni au dat atenția necesară lucrurilor și condițiilor acestea neprețuite, dacă de pildă au admirat, cu înțelegere și emoție, imaginea statuiei proectată pe un cer crepuscular. Pe unul îl știu. Pe poetul Codreanu. Sonetul lui, "Statuia lui Ștefan cel Mare, într-un apus de soare", dovedește aceasta: ...Din soare, sângerând pe după dealuri, Ale Moldovei sfinte idealuri Coboară pe figura-i ca o slavă... ...Și razele coroanei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
înalte cu râpe adânci, pe partea opusă cu cascade, cu susurul unui firicel de apă alături, cu serpentine largi unde pătrunde lumina printre brazii uriași sau în defileul îngust dintre stânci unde aveai impresia că te afli într-o zonă crepusculară, trecând astfel de la lumina strălucitoare la conurile de umbră, înfiorându-te. Și azi este la fel, doar că drumurile sunt asfaltate. Aceste drumuri erau accesibile doar drumeților sau căruțașilor. Și pentru că aceștia nu puteau face față transportului cărbunelui, era
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
înghețată împodobită de frunze în tabloul realității. Iarna, privită prin această prismă, poate fi pătrunsă, deschizând posibilitatea unui vis ingenuu. Totodată, aspectele vii, chipurile bătrânilor din celelalte tablouri, sânt conturate de jocul luminilor. În tablourile cu bătrânii putem observa lumina crepusculară care înflorește. Bucuria de a privi un om indiferent de vârstă. Costel Iftinchi are vocația amănuntului, ansamblului și compoziției. Fiecare poate folosi propria cheie pentru descifrarea semnificației tabloului“, afirmă Valentin Talpalaru. Expoziția, în ansamblul ei, face manifest către o lume
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
înmormântare, iar prin a doua jumătate mai avem parte de una. O actriță (a cărei importanță în economia filmului trebuie intuită) moare arsă pe scenă, un alt incendiu distruge pelicula ; totul e teribil de trist, ba chiar funebru. Tonul e crepuscular. Dar e mai mult decât trist, funebru și crepuscular : e inconsistent. Povestea lui Grigore Ursache (Marius Florea Vizante), un tânăr cu ceva bani și cu multe vise care se lansează în aventura primului film românesc, nimerind pe mâinile hrăpărețe ale
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de una. O actriță (a cărei importanță în economia filmului trebuie intuită) moare arsă pe scenă, un alt incendiu distruge pelicula ; totul e teribil de trist, ba chiar funebru. Tonul e crepuscular. Dar e mai mult decât trist, funebru și crepuscular : e inconsistent. Povestea lui Grigore Ursache (Marius Florea Vizante), un tânăr cu ceva bani și cu multe vise care se lansează în aventura primului film românesc, nimerind pe mâinile hrăpărețe ale bogătașului Leon Negrescu (Ovidiu Niculescu) este presărată cu obișnuitele
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
seamă și tot astfel și unii drepți ai Vechiului Testament au devenit sfinți creștini. Astfel există un efort general al popoarelor în istorie care potrivit revelației naturale au putut să dea naștere, într-o formă mai mult sau mai putin crepusculara, la unele elemente demene de luat în considerație, în care se arătă de la caz la caz, iar în ceea ce privește studiul nostru, dragostea dintre doi oameni, respectarea jurămintelor făcute, chemarea ajutărului divinității pentru a-i ajuta în căsnicie, elemente rituale care au
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
fond, nu sînt ca umbrele pe care le urmăreau sălbaticii pe pereții grotelor. Dilema Veche, ianuarie 2007 Reverie regală Marie Antoinette (SUA, 2006), de Sofia Coppola Primul film al Sofiei Coppola, Sinuciderea fecioarelor, era povestea unor fete rătăcite în zona crepusculară a adolescenței. I-a urmat Rătăciți printre cuvinte, a cărui eroină era o fată rătăcită în Orientul îndepărtat dar și în zona crepusculară a adolescenței. și acum vine Marie Antoinette, un film despre o fată rătăcită în Versailles-ul secolului
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de Sofia Coppola Primul film al Sofiei Coppola, Sinuciderea fecioarelor, era povestea unor fete rătăcite în zona crepusculară a adolescenței. I-a urmat Rătăciți printre cuvinte, a cărui eroină era o fată rătăcită în Orientul îndepărtat dar și în zona crepusculară a adolescenței. și acum vine Marie Antoinette, un film despre o fată rătăcită în Versailles-ul secolului al XVIII-lea și, bineînțeles, în zona crepusculară a adolescenței. O vedem sosind din Austria în 1770 (cînd avea 14 ani) și lăsîndu-se
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cuvinte, a cărui eroină era o fată rătăcită în Orientul îndepărtat dar și în zona crepusculară a adolescenței. și acum vine Marie Antoinette, un film despre o fată rătăcită în Versailles-ul secolului al XVIII-lea și, bineînțeles, în zona crepusculară a adolescenței. O vedem sosind din Austria în 1770 (cînd avea 14 ani) și lăsîndu-se deposedată, la granița franceză, de hainele ei austriece, de domnișoarele ei de companie, pînă și de cățelul ei ( Poți să ții oricîți căței francezi dorești
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
prezența ; după cum îi explică un psiholog, e ceva normal. Citîndu-i-l pe Jung, un alt psiholog (care se dovedește a fi și parapsiholog) îi vorbește despre o zonă din inconștientul uman, unde viii și morții trec unii pe lîngă alții. Zona crepusculară pe care o cartografiază acest film în linii fantastice se regăsește în atlasul universal al emoțiilor umane și, cu o actriță ca BelØn Rueda, care la vîrsta de 42 de ani face ca frumusețea fizică să pară unul și același
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]