1,176 matches
-
secolul XX - care a determinat o adevărată revoluție științifico-tehnică. Era omului-stăpân! Enciclopedia, Revoluția franceză, filosofia clasică germană și industrializarea muncii au impus diverse convingeri de infaibilitate: rațiunea dominantă, știința triumfătoare, adevărul transcendent, puterea nelimitată a educației asupra naturii umane etc. Criticismul kantian ajunsese însă la o distincție care a suscitat și mari îndoieli în legătură cu toate aceste convingeri. Ea privea limitele cunoașterii. Kant stabilise că există granițe impenetrabile între „lucrul pentru sine” și „lucrul în sine”. Putem cunoaște doar fenomenul, nu și
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
moartea Obiectivității” (Leich); poststructuralismul (Lacan, Foucault); deconstrucția (Derrida) ș.a. 6. Există totuși încercări „disperate” de a defini postmodernismul în termenii teoriei aristotelice a definiției. Găsim, de exemplu, în Wikipedia o caracterizare rezonabilă, dar incompletă: „Postmodernism se referă, în general, la criticismul adevărurilor absolute, identităților și al «marilor povestiri»” (http://en.wikipedia.org/wiki/Postmodernism). Aceeași sursă trimite la accepțiunea conferită de Jean-François Lyotard postmodernismului: proces culminant al modernității și al gândirii iluministe, orientat spre accelerarea ritmului schimbării culturale către un punct
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mai importante lucrări din această perioadă pot fi socotite: Life in Schools: An Introduction to Critical Pedagogy in the Foundations of Education, Longman, New York, 1989; Capitalist Schools: Explanation and Ethics in Radical Studies of Schooling, Miami University, Oxford, 1990. Ulterior, criticismul pedagogic practicat de McLaren a devenit, din neomarxist, postmodernist. 31. K. Kickbusch, R. Everard, „Curriculum, Practical Ideology, and Class Contradiction”, Curriculum Inquiry, 15 (3), 1985, pp. 281-317. 32. Lucrarea lui M. Apple Ideology and Curriculum (Routledge & Kegan Paul, Londra, 1979
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
the Repressive Myths of Critical Pedagogy”, prezentat ca referat la Conferința JCT (The Journal of Curriculum Theorizing), a fost publicat în Harvard Educational Review, 59 (3), 1989, pp. 297-324. 71. S. Aronowitz, H. Giroux, Postmodern Education: Politics, Culture and Social Criticism, University of Minnesota Press, Minneapolis, 1991, p. 132. 72. A. Wieder, „Possibilities, Lost Possibilities, No Possibilities: Images of Middle-class Children and Lower-class Adults”, Qualitative Studies in Education, 1 (3), 1988, pp. 225-238. 73. E. Ellsworth, M. Whatley (eds.), The Ideology
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Teachers College Press, New York, pp. 64-91. 157. D. Sumara, „Bringing Life to Writing”, Reflections on Canadian Literacy, 9 (3-4), 1992; The Importance of Unmasking, University of Alberta, 1994, disertație citată de Pinar et al., op. cit. 158. C. Cherryholmes, Power and Criticism: Poststructural Investigation in Education, Teachers College Press, New York, 1988. 159. J. Schwab, „The Practical Four: Something for Curriculum Professors to Do”, Curriculum Inquiry, 13/1983, pp. 239-326. 160. Cherryholmes, op. cit., pp. 27-28. 161. B. Bloom et al., 1956, p. 14
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Vezi nota de mai sus. 226. D. Hlynka, A.R.J. Yeaman, Postmodern Educational Technology, ERIC Digest No EDO-IR-92-5, ERIC Clearinghouse on Information Resources, Syracuse, 1992. 227. D. Hlynka, J.C. Belland (eds.), Paradigms Regained: The Uses of Illuminative, Semiotic and Postmodern Criticism as Modes of Inquiry in Educational Technology, Educational Technology Publications, Englewood Cliffs, 1991. 228. Barbara I. Martin, „Commentary on Deconstructing Modern Educational Technology”, Educational Technology, 64-65/1994. 229. Wilson, op. cit. 230. Hlynka, Yeaman, op. cit. Autorii satirizează hermeneutica și criticismul ca
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Postmodern Criticism as Modes of Inquiry in Educational Technology, Educational Technology Publications, Englewood Cliffs, 1991. 228. Barbara I. Martin, „Commentary on Deconstructing Modern Educational Technology”, Educational Technology, 64-65/1994. 229. Wilson, op. cit. 230. Hlynka, Yeaman, op. cit. Autorii satirizează hermeneutica și criticismul ca metode preferate ale postmoderniștilor. Wilson se folosește de această satiră antipostmodernistă a lui Hlynka și Yeaman pentru a minimaliza demersurile gândirii postmoderne. „Demersul tetrafazic al bunului postmodernist” nu este o metodă reală, ci o parodie menită să discrediteze pluralismul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Developing and Documenting the Curriculum, Allyn and Bacon, Boston. Aronowitz, S. (1990), The Crisis in Historical Materialism: Class, Politics, and Culture in Marxist Theory, University of Minnesota Press, Minneapolis. Aronowitz, S., Giroux, H. (1991), Postmodern Education: Politics, Culture and Social Criticism, University of Minnesota Press, Minneapolis. Asanuma, S. (1986), Phenomenological Curriculum Theories in North America, University of Wisconsin, School of Education, Department of Curriculum and Instruction, Madison, teză de doctorat, lucrare nepublicată. Atkins, E. (1988), „Reframing Curriculum Theory in Terms of
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Public Schools, National Endowment for the Humanities, Washington, D.C. Cheney, L. (1990), Tyrannical Machines: A Report on Educational Practices Gone Wrong and Our Best Hopes for Setting Them Right, National Endowment for Humanities, Washington, D.C. Cherryholmes, C. (1988), Power and Criticism: Poststructural Investigation in Education, Teachers College Press, New York. Childs, J. (1931), Education and the Philosophy of Experimentalism, The Centuy Co., New York. Ciocan, I., Negreț, I. (1981), Formarea personalității umane, Editura Militară, București. Clement, J. (1923), Curriculum Making in the Secondary
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Paul, Londra. Hlebowitsh, P. (1992), „Critical Theory versus Curriculum Theory: Reconsidering the Dialogue on Dewey”, Educational Theory Reconsidered: A Historical Approach, Teachers College Press, New York. Hlynka, D., Belland, J.C. (eds.) (1991), Paradigms Regained: The Uses of Illuminative, Semiotic and Postmodern Criticism as Modes of Inquiry in Educational Technology, Educational Technology Publications, Englewood Cliffs. Hofstadter, R. (1963), Anti-Intellectualism in American Life, Alfred A. Knopf, New York. Holt, M. (1978), The Common Curriculum: Its Structure and Style in the Comprehensive School, Routledge & Kegan Paul
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
with/in the Postmodern, Routledge, Londra. Lee, J., Lee D. (1960/1972), The Child and His Curriculum, Appleton-Century-Crofts, Inc., New York (ediții anterioare: 1950, 1940). Leeper, R. (ed.) (1965), Strategy for the Curriculum Change, ASCD, Washington, D.C. Leitch, V. (1992), Cultural Criticism, Literary Theory, Poststructuralism, Columbia University Press, New York. Leonard, J. (1953), Developing the Secondary School Curriculum, Holt, Rinehart & Winston, New York. Lerner, G. (1986), The Creation of Patriarchy, Oxford University Press, New York. Livingston, D. (ed.) (1987), Critical Pedagogy and Cultural Power, Bergin
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Consciousness, Cultural Revolution, and Curriculum Theory: The Proceedings of the Rochester Confrence, McCutchan Publishing, Berkeley, pp. 151-155. Willis, G., Allan, A. (1978), „Patterns of Phenomenological Response to Curricula: Implications”, în G. Willis (ed.), Qualitative Evaluation: Concepts and Cases in Curriculum Criticism, McCutchan Publishing, Berkeley, pp. 34-71. Willis, G., Schubert, W. (eds.) (1991), Reflections from the Heart of Educational Inquiry: Understanding Curriculum and Teaching through the Arts, State University of New York Press, Albany. Willis, G., Schubert, W., Bullough, R., Kridel, C., Holton
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de argumentul Sfîntului Toma și de cel al lui Anselm: .) Incomprehensiunea noastră față de infinitul fizic și succesiunea nesfârșită a cauzelor nu ne permit, contrar celor gîndite de Sfîntul Toma, să raportăm lumea sensibilă la Dumnezeu. De data aceasta cartesianismul întâlnește criticismul kantian în respingerea dovezii cauzalității cu diferența că Descartes, dacă se îndepărtează de căile trasate printr-o suită de cauze fizice nenumărate, concepe ca această cauzalitate poate fi luată în calcul pentru a dovedi existența lui Dumnezeu plecînd de la eul
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
Selznick teoria comunității este atât normativă, cât și descriptivă, pentru că distincția între ce este mai bine și ce este mai rău trebuie făcută sprijinindu-ne pe descrierea sistematică a vieții în comunități. Dacă este să fie potrivit ca ghid pentru criticism și reconstrucție, un model normativ trebuie construit pe această experiență" (Selznick, 1992: 360), adică pe experiența vieții în comunitate. Prin urmare, teoria normativă a comunității trebuie să fie atât afirmativă explorând și identificând contribuțiile comunității la înflorirea umană -, cât și
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
a formelor și valorilor, o operă critico-estetică și filologică. Se vede aici reacția programatică și polemică față de scindarea istorică a criticii românești în două filiere polare. Aparent mai viguroasă, una dintre ele, cea antifilologică și speculativă, își are sursele în criticismul maiorescian, ajungând prin C. Dobrogeanu-Gherea, G. Ibrăileanu, E. Lovinescu, G. Călinescu până la Tudor Vianu. Cea de-a doua, reunind pe B. P. Hasdeu, Ovid Densusianu, Paul Zarifopol, N. Cartojan, D. Caracostea, Perpessicius, a demarat din filologie, dar a avut ambiții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288671_a_290000]
-
În Koestler și J. R. Smythies (editori), Beyond Reducționism. Boston: Beacon. Kucyznski, Robert R. (1969). The Measurement of Population Growth: Methods and Results. New York: Gordon Breach. Kuhn, Thomas (1970). ,,Reflections on my critics”. În Imre Lakatos și Alan Musgrave (editori), Criticism and the Growth of Knowledge. Cambridge: Cambridge University Press. Kuznets, Simon (ediția din iarn), 1951). ,,The state aș a unit în study of economic growth”. Journal of Economic History, vol. 11. (1966). Modern Economic Growth. New Haven: Yale University Press
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
Yale University Press. (ianuarie 1967). ,,Quantitative aspects of the economic growth of nations: paper X”. Economic Development and Cultural Change, vol. 15. Lakatos, Imre (1970). ,,Falsification and the methodology of scientific research programs”. În Imre Lakatos și Alan Musgrave (editori), Criticism and the Growth of Knowledge. Cambridge: Cambridge University Press. Landau, Martin (1972). Political Theory and Political Science. New York: Macmillan. Langer, William L. (1950). European Alliances and Alignments, 1871-1890, a doua ediție. New York: Random House. Laski, Harold J. (1933). ,,The economic
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
tensiune și implicare emoțională,caracterizează familiile în care se noteazăcele mai multe recăderi ale pacienților (Brown, 1985). În studiul original al lui Brown et all (1962) s-a găsit că 76% din pacienții întorși în astfel de cămine caracterizate prin criticism crescut și/sau o supraimplicare emoțională, au prezentat recăderi, comparativ cu doar 28% din cei la care nivelul de implicare emoțională era scăzut. De atunci și pînă în prezent au existat studii numeroase ce au confirmat aceste date , după cum au
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
2000), CD-ROM. Index Afiliere religioasă Alegători tipuri de determinanți ai apartenenței la tipurile de „partizani” „pragmatici” non-votanți „ignoranți” Capital relațional social uman Corupție Comunism Credincios orientat mai mult spre rugăciune obișnuit de duminică minimalist Credință religioasă Criminalitate reală percepută consecințe Criticism social Cultură rurală politică Deprivare relativă Dezirabilitate socială Dezordine socială Dezvoltare a localității socială Educație Electorate ale partidelor tipuri de Emigrare temporară Frustrare Ideologia procapitalistă religioasă Inconsistență de status negativă pozitivă Încredere în instituții în partide în lideri în primar
[Corola-publishinghouse/Science/2285_a_3610]
-
dar și cu diavolească ironie, în reprezentări care conjugă insolit realismul cu fantasticul. Iar dacă este să numesc și o carență a prozei lui Paul Georgescu, aceasta ar sta în viziune, niciodată în elementele compunătoare, ci în viziune, adică în criticismul său total, imuabil, îndreptat împotriva lumii vechi, a României antebelice, astfel cum s-a alcătuit și a ființat ea până în anii instalării comunismului la putere. Iar despre acest act nefast el a vorbit întotdeauna ca despre o revoluție. Era un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în carte, el exprimă explicit această dorință, dar totul în paginile ei, de la ton la subiecte și la factura argumentării, învederează implicarea, permanenta percepere dinăuntru a stării de lucruri din țară, a realităților noastre „fierbinți“ - culturale, sociale sau politice. Chiar criticismul său, atât de caracteristic, este, ca perspectivă, pornit din interior, marcat de accente participative, un criticism aplicat nu o dată și asupra celui care-l promovează. Se examinează critic Țepeneag, lucid-necruțător, un caz rarisim între scriitorii noștri, s-o recunoaștem. El
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
și la factura argumentării, învederează implicarea, permanenta percepere dinăuntru a stării de lucruri din țară, a realităților noastre „fierbinți“ - culturale, sociale sau politice. Chiar criticismul său, atât de caracteristic, este, ca perspectivă, pornit din interior, marcat de accente participative, un criticism aplicat nu o dată și asupra celui care-l promovează. Se examinează critic Țepeneag, lucid-necruțător, un caz rarisim între scriitorii noștri, s-o recunoaștem. El admite, ca puțini alții, că a putut proceda greșit în cutare împrejurare, că s-a înșelat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
filozofiei. Să vedem: sistemele filozofice sunt nenumărate. Ele sunt numite mai ales după principiile pe care se bazează filozoful care studiază ființa: monoteismul, dualismul, panteismul, fetișismul, gnosticismul, atomismul, stoicismul, sofismul, cinismul, epicureismul, scolasticismul, empirismul, pragmatismul, transcendentalismul, scepticismul, enciclopedismul, tradiționalismul, idealismul, criticismul, ontologismul, ocazionalismul, dinamismul, sensismul, evoluționismul, raționalismul, materialismul, pozitivismul, eclectismul, neoplatonismul, neo-scolasticismul, modernismul, imanentismul, istoricismul, existențialismul, actualismul, teozofia. Să observăm că toate sistemele în care militează grupuri, mai mult sau mai puțin alimentate de filozofi, prezintă la rândul lor diferite subtilități
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
acceptate 6. constructivism = orientare estetică, apărută după 1918 în artele plastice, literatură și muzică; coboară creația artistică la nivelul unui tehnicism pur, golind arta de conținutul ei emoțional; concepție care recunoaște rolul activ, creator al gândirii în procesul cunoașterii 7. criticism = doctrină care minimalizează capacitatea omului de a cunoaște lumea și care consideră drept izvor al cunoașterii numai experiența înțeleasă subiectiv; condiția introductivă oricărei cercetări filozofice este „critica cunoașterii“ (Imanuel Kant, 1724-1804) 8. dinamism = concepție filozofică idealistă pentru care factorul primordial
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
puțin de „specialitate”, sunt sociologul Emile Durkheim și medicul psiholog Pierre Janet (fiul filozofului Paul Janet, a cărui ultimă carte, apărută în 1896, poartă titlul Principes de métaphysique et de psychologie). În Germania, școala neokantiană de la Marburg revenise strict la criticismul transcendental, făcând abstracție de sistemele idealiste post-kantiene și restrângând metafizica la problema posibilității și condițiilor cunoașterii a priori. Dar alte moduri de gândire, oarecum minoritare până atunci, au început să se impună în anii interbelici. Søren Kierkegaard, Lev Șestov, Nikolai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]