1,192 matches
-
global, de la zeflemea la marele comic. Le dă o stare de inconfort. Într-un număr din vara aceasta al unei reviste literare a apărut un articol intitulat „Pornind de la Caragiale”. În acest articol ni se spune că zeflemeaua e un „criticism de suprafață” și „de ocazie” manifestat ̀ mpotriva instituțiilor, obiceiurilor și culturii locale și izvorât din iluzia propriei superiorități, prin aculturație, prin influențe străine. Mai aflăm din acest articol că „marea idee este bruscată sub complicitatea râsului anecdotic” și că
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
filozofiei. Să vedem: sistemele filozofice sunt nenumărate. Ele sunt numite mai ales după principiile pe care se bazează filozoful care studiază ființa: monoteismul, dualismul, panteismul, fetișismul, gnosticismul, atomismul, stoicismul, sofismul, cinismul, epicureismul, scolasticismul, empirismul, pragmatismul, transcendentalismul, scepticismul, enciclopedismul, tradiționalismul, idealismul, criticismul, ontologismul, ocazionalismul, dinamismul, sensismul, evoluționismul, raționalismul, materialismul, pozitivismul, eclectismul, neoplatonismul, neo-scolasticismul, modernismul, imanentismul, istoricismul, existențialismul, actualismul, teozofia. Să observăm că toate sistemele în care militează grupuri, mai mult sau mai puțin alimentate de filozofi, prezintă la rândul lor diferite subtilități
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
acceptate 6. constructivism = orientare estetică, apărută după 1918 în artele plastice, literatură și muzică; coboară creația artistică la nivelul unui tehnicism pur, golind arta de conținutul ei emoțional; concepție care recunoaște rolul activ, creator al gândirii în procesul cunoașterii 7. criticism = doctrină care minimalizează capacitatea omului de a cunoaște lumea și care consideră drept izvor al cunoașterii numai experiența înțeleasă subiectiv; condiția introductivă oricărei cercetări filozofice este „critica cunoașterii“ (Imanuel Kant, 1724-1804) 8. dinamism = concepție filozofică idealistă pentru care factorul primordial
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în studiile postcoloniale (inclusiv colonialismul imaginației), iar conceptual de "periferie intermediară", "in-between peripherality", a fost propus sub influența unei mari varietăți de scrieri de frontieră, "border writing", (vezi, de exemplu Paul Jay, Contingency Blues; The Search for Foundations in American Criticism, The University of Wisconsin Press, Madison, 1997); Amin Malak, "Ambivalent Affiliations and the Postcolonial Condition: The Fiction of M. G. Vassanyi", in World Literature Today, 67, 2, 1993, pp. 277-82; Anna Klobucka, "Theorizing European Periphery", în Symploke: a journal for
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
eternitate, ca prototipuri ale existenței - dar prin aceasta el le limitează; ideile lui devin realități; iar realitatea implică materialitatea. Același lucru este de observat pentru Leibniz, Hegel etc. Schopenhauer universalizează voința. El o materializează însă în forță universală. În sfârșit, Criticismul - Hume, Kant, Renovier - face un mare pas, mărginind aspirațiile metafizice la fenomenele de conștiință. Câștigul metafizic a rămas însă fără valoare. Tiparele lui Kant, de necontestat, au dat avânt cercetărilor practice, prin materializarea fenomenelor sufletești, oprind însă în loc cercetările metafizice
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Tempo Cernăuți. * Cronica Cronica, Cernăuți (Din revista Făt-Frumos nr.3/1931, bibliografie). * Cronicar Cronicar, îndreptar pentru cultură și artă, având ca primredactor pe scriitorul Gh. Noveanu. Cuprinde și articole științifice semnate de: Sac D.Elemente de viziune integrale: Vasiliu A. - Criticism Lovinescian; M. Șesan - Metoda psihologică în istorie; Gh. Noveanu - Vasile Pârvan. * Cronicar este numele unei noi reviste cernăuțene, pe care o prezintă dl. Gh. Noveanu, într-o aleasă haină grafică. Din conținutul primului număr înțelegem intenția de a sluji scrisul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în anii de după 1871 se aflau în crâncenă opoziție față de regimul conservator și exprimau concepții înaintate privind direcțiile de dezvoltare a tânărului stat român, pe drumul transformării într-o societate capitalistă modernă, de tip occi dental. Sunt ani în care criticismul liberal la adresa regimului conser vator și a ideologiei sale câștigă adeziunea unor mase mai largi și de aceea nu e deloc întâmplător faptul că o bună parte a tineretului studios al vremii este atras de ideile radicale ale unor liberali
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Petrescu, abatele Louis Barral. În paginile revistei sunt consemnate și opiniile prin care Emil Cioran și Petru Comarnescu răspund la ancheta Între occidentalism și autohtonism. Studii și eseuri cu caracter general semnează Dan Botta (Despre arta poetului), Dan Smântânescu (Între criticism și determinism), Dinu Roco (Gând și exprimare). Dan Smântânescu se ocupă de unele capitole ale literaturii române (G. Ibrăileanu, „Sămănătorul”, M. Eminescu), iar Octav Șuluțiu abordează problema traducerilor. Cronici literare și recenzii privind cartea românească semnează Octavian Șireagu (despre Emil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286635_a_287964]
-
ale unor influențe sociale și organice strâns implicate. Se pare că În cadrul acestor influențe factorul organic are un rol predispozant (favorizant), iar factorul psihopedagogic un rol determinant. Gândirea lor fantezistă predomină asupra celei logic realiste. Se observă la ei un criticism redus al gândirii. Nu-i interesează urmarea actelor săvârșite. Ei dovedesc elan redus față de muncă și pentru activitatea susținută. Manifestă În schimb dorință arzătoare față de noutate și permanentă varietate. Interesele lor sunt instabile și legate Îndeosebi de nevoile biologice sau
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Felicia BUGALETE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2189]
-
să accentuăm printr-un termen de contrast cui dau replica relativismul filozofic și romantismul cultural, ne vom referi la corespondențele dintre raționalismul universalist și clasicism. A) Raționalism universalist clasicism Dominat de certitudini transcendente (în speculația prekantiană) sau măcar transcendentale (în criticism), precum și de idealul unei metafizici științifice, raționalismul universalist este static și deductiv; el pornește de la principii, idealuri și virtuți sau de la forme apriorice invariabile.28 Nu întâmplător vorbim despre modelul clasic al metafizicii ("clasic" nu numai cu sensul de "tradițional
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
filozofic -, răsunau totuși într-o epocă în care se simțeau încă din plin efectele atacurilor unui Kierkegaard la adresa "Sistemului" lui Hegel, sau implicațiile romantice ale filozofiei lui Schopenhauer, care în mod paradoxal "ținea să fie socotit un credincios adept al criticismului"137, ceea ce până la un punct chiar și este, dacă ne gândim, bunăoară, la modul de reprezentare a lumii, ori la situarea față de "lucrul în sine". Cu Dilthey ne aflăm deci într-o perioadă când "categoriile mobilității" reușiseră să se impună
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
mereu filozoful protestantismului" (Eduard Spranger, Der Sinn der Voraussetzungslosigkeit in den Geisteswissenschaften, Berlin, 1929, pp. 28-29), cu toate că și aici s-ar putea aduce obiecția că normele, principiile rațiunii teoretice și practice rămân totuși pentru Kant universale și atemporale. Dincolo de rigiditatea criticismului în raport cu mobilitatea romantică, trebuie să subliniem însă că, o dată cu accentuarea rolului creator al subiectului, Kant deschide într-un fel calea eliberării romantice de dogmatismul unei metafizici clasicizante. În ciuda faptului că este rezultatul "conștiinței personale" nemaifiind dat din afară, ca dintr-
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
și marchează ruptura dintre cei doi filozofi: "Important este însă faptul că Dilthey critică rațiunea nu numai în măsura în care ea se ocupă cu faptele istorice, ci o critică și ca fapt istoric; programul său nu se consideră o simplă completare a criticismului kantian, ci un reînceput radical pe fundalul unor clarificări istoriste"88. Drept argument, Schnädelbach citează din Einleitung... un pasaj elocvent: "Nu ipoteza unui a priori rigid al capacității noastre de cunoaștere, ci doar istoria evoluției, care pleacă de la totalitatea ființei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dezvoltat studiul omului și al societății și sub influența căreia acesta se află și-n ziua de azi, deși într-o măsură diminuată"118. În Lebensformen, Spranger vedea soluția într-o conciliere kantiană a celor două poziții, delimitând apriorismul de criticism: "Orice cununoaștere se bazează pe două componente, una empirică și una apriorică, indiferent unde le-am delimita strict pe cele două. Empiricul este dependent de materialul lui [...], în timp ce aprioricul pornește de la legitatea imanentă a actelor de gândire" și "elaborează concepte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lămurit, înainte de toate, sub aspect definițional, dar teoriile naratologice care oferă sugestii în acest sens construiesc deocamdată definiții divergente. Pe acest fundal în care nici o tentativă de abordare nu are pretenția epuizării subiectului, Jan Christoph Meister, în Narratology beyond Literary Criticism. Mediality-Disciplinarity, formulează câteva exigențe pentru definirea adecvată a narativității în transmedialitate. El consideră că definiția narativității ar trebui să fie intuitiv adecvată, semnificativă și validă pentru media care conțin reprezentări și care pot fi calificate intuitiv ca narative, că trebuie
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
amenințe. Patru sunt caracterele nedeterminrii existențiale: transcendența, atemporalitatea, identitatea, inefabilitatea. Iar dac absolutul este înțeles ca scop, credința devine mijloc. Formele de relativism care trebuie depșite sunt scepticismul, pesimismul și individualismul, adevrate stigmate ale determinrii relativiste, cum le numește Ralea. Criticismul, socotit o varietate de scepticism, se afl la antipodul spiritului religios, cci baza acestei atitudini e funcția de discriminare, adic gsirea de deosebiri. Or, starea de nedeterminare pe care am gsit-o la baza religiei, tocmai aceasta evit. Nu e de
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
octombrie 1934 și ianuarie 1935. Director a fost la început Tiberiu Borneas-Maier, ultimul număr stând „sub îngrijirea grupului «Duh»”, compus din Marcel Olinescu, Miron Constantinescu și Tiberiu Borneas-Maier. Revista se vrea o expresie a modernității altoite pe tradiția perena: „Vrem criticism nou obținut prin sudarea modernismului adevărat și logic la tradiția selectata și dezbărată de prejudecăți”. D. publică poezii de Radu Gyr, Virgil Gheorghiu, Teodor Scarlat, Yvonne Rossignon, Petre Păscu, Virgil Carianopol, Sergiu Ludescu, Const. Sălcia, Gh. Moțiu, P. Severin, Ovidiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286894_a_288223]
-
inegalități»”, în Pasti V., Ultima inegalitate. Relațiile de gen în România, Editura Polirom, Iași. Mitchell, Juliet, 1971: Woman’s Estate, Pantheon Books, New York. Mitchell, Juliet, 1974: Psychoanalysis and Feminism, Allen Lane, London. Modleski, Tania, 1999: „Feminism Without Women. Culture and Criticism in a «Postfeminist»”Age, în Gamble, Sarah (ed.), The Icon Critical Dictionary of Feminism and Postfeminism, Icon Books, Cambridge. Moller, Carol, 2002: „Marginalized Voices: Challenging Dominant Priviledge in Higher Education”, în Superson, Anita și Cudd, Ann, Theorizing Backlash. Philosophical Reflection
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
începutul secolului XX 37 D. Braharu, Alexandru I. Lapedatu. Note bio bibliografice..., p. LXIII. 38 Alexandru Lapedatu, op.cit., p.149. 39 Ion Bulei, Lumea românească la 1900, Editura “ Eminescu”, București, 1984, p. 227. 40 Alexandru Zub, De la istorie critică la criticism (Istoriografia română la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX), Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985, p.195. 41 Alexandru Lapedatu, op.cit., p. 155. 17 trebuie socotită ca o reacție la lipsa de metodă și de rigoare
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
-lea, vol III, Editura Enciclopedică, București, 2001. Teodor, Pompiliu, Incursiune în istoriografia română a secolului XX, Fundația Culturală ,,Cele Trei Crișuri”, Oradea, 1995.) Zub, Alexandru, Istorie și istorici în România interbelică, Editura Junimea, Iași, 1989. Idem, De la istorie critică la criticism (Istoriografia română la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului XX), Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1985, p.195. 5. Lucrări speciale Braharu, D, (Omagiu) Fraților Alexandru și Ion Lapedatu la împlinirea vârstei de 60 de ani, Imprimeria
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
sevele din istorie, din realitatea autohtonă, din creația populară, ea cată să fie „expresia vieții unei nații”. Prețuitor al tradiției, ideea moștenirii culturale („clironomia părintească”) apare, la el, ca o consecință firească. Pe de altă parte, precursor al junimismului prin criticismul său, scriitorul anticipează, prin șarjele împotriva „imitației necugetate” și a stricătorilor de limbă, campania pe care o va desfășura Titu Maiorescu. Cerând unui critic să aibă o „giudecată nepărtinitoare”, el refuză să admită ceea ce numește „socotințile judecătorești”. Unele chestiuni de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
Sfântul Irineu, Fericitul Augustin, Eusebiu de Cezareea / 67 2.4. De la Imago Dei la Imago Hominis: Bossuet, Vico, Voltaire / 80 2.5. Timpul Marilor Narațiuni (Grand Narratives): Hegel și Marx / 88 2.6. "Răzbunarea zeilor" la fin du siècle: Nietzsche, criticismul istoric, căutarea pesonajului istoric Iisus / 94 2.7. "Profeți" contemporani profeți fără duh: Spengler, Toynbee. Renașterea teologiei istoriei la începutul secolului al XX-lea / 99 Capitolul 3. Rolul individului în istorie / 105 3.1. "Oamenii Mari" ca făcători de istorie
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
urcă personal pe cruce ca s-o salveze. Dovada că Iisus a existat au făcut-o deja istoricii și teologii la sfârșitul secolului trecut, o face fiecare zi de după Hristos, prezentul în care trăim. Tot căutându-l pe Iisus, partizanii criticismului istoric l-au uitat însă aproape complet pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Era și firesc, într-o lume reificată, în care orice miracol, chiar și Învierea, dacă nu are o explicație științifică, înseamnă că nu s-a întâmplat. Apostolul Toma
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
însăși viața lui Iisus Hristos undeva în illud tempus, pe tărâmul mitului sau al speculației metafizice. De fapt, această teorie, apărută în lumea protestantă la începutul secolului trecut, este specifică teologiei dialectice a lui Karl Barth, recul firesc față de ofensiva criticismului istoric și de lamentabilele reconstituiri istoriografice ale personajului istoric Iisus. Dialectica celor două istorii este descrisă concis de Casserley: "Istoria terestră (secular history) este mijlocul cu care și prin care Istoria sfântă (sacred history) înaintează mereu mai mult în direcția
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fost formulate de istoricul german Ernst Troeltsch la începutul secolului trecut, în eseurile Uber historische und dogmatische Methode în der Theologie și Semnificația istoricității lui Iisus pentru credință, unde conchide că imaginea tradițională a lui Hristos a fost zdruncinată de criticismul istoric. Textele biblice, scrie autorul, trebuie supuse aceleiași critici ca orice document istoric. Primul principiu, al criticismului, impune istoricului să analizeze toate evenimentele trecutului pe baza unei critici amănunțite a izvoarelor și să le selecteze pe cele verosimile cu ajutorul metodei
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]