2,936 matches
-
pe șeful gărzii. Acesta primi porunca de a-l căuta pe Ali beg și de a-l aduce la palatul Ak Sarai. - Acest haos, continuă Ștefănel, avea să fie oprit prin autoritatea Celor Patru și prin pornirea unei așa-zise cruciade musulmane. Numai că nu era vorba de o luptă pentru Coran, ci de o invazie a Europei menită să reducă Întreaga civilizație la praful de dinainte de Gingis han. Era, În aceeași măsură, o năruire a civilizației islamice. Moscheile și palatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Însă, nici un ajutor militar concret. Cât despre sprijinul financiar promis de Sfântul Scaun, acesta fusese trimis, Într-adevăr, dar nu direct la Suceava, ci la Buda, de unde Matei Corvinul avea să finanțeze, după cum declarase după victoria de la Sabac, o adevărată cruciadă. Numai că, spusese voievodul, lui Matei puteau să-i treacă multe idei prin minte, la primirea banilor, cu excepția unei cruciade. Din câte aflaseră iscoadele moldovene și din câte scria chiar Vlad Dracula, nici un gând de vitejie nu mai tulbura fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
direct la Suceava, ci la Buda, de unde Matei Corvinul avea să finanțeze, după cum declarase după victoria de la Sabac, o adevărată cruciadă. Numai că, spusese voievodul, lui Matei puteau să-i treacă multe idei prin minte, la primirea banilor, cu excepția unei cruciade. Din câte aflaseră iscoadele moldovene și din câte scria chiar Vlad Dracula, nici un gând de vitejie nu mai tulbura fruntea senină a regelui ungar, mândru Încă după victoria din Serbia. El acceptase degrabă propunerea italienilor de a-l sprijini pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Vendramin, doge Între 1476 și 1478. Referirile la suveranii pontifi sunt și ele verificate istoric, iar epoca lui Eneas Silvio Piccolomini (devenit Pius al doilea, Între 1458 și 1464) este recunoscută drept una a Înfloririi renascentiste și a organizării unor cruciade niciodată devenite realitate. Datele referitoare la primirea de către Matei Corvinul a unor sume trimise de Sfântul Scaun pentru pregătirea acestor cruciade se găsesc În cronicile vremii, Începând cu mărturiile ambasadorului venețian la Buda, Pietro Thomasi. Dezvoltarea picturii venețiene În epoca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
devenit Pius al doilea, Între 1458 și 1464) este recunoscută drept una a Înfloririi renascentiste și a organizării unor cruciade niciodată devenite realitate. Datele referitoare la primirea de către Matei Corvinul a unor sume trimise de Sfântul Scaun pentru pregătirea acestor cruciade se găsesc În cronicile vremii, Începând cu mărturiile ambasadorului venețian la Buda, Pietro Thomasi. Dezvoltarea picturii venețiene În epoca fraților Giovanni și Gentile Bellini și a lui Andrea Mantegna este descrisă conform tratatelor de arte plastice din epocă, iar operele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
religia de mulțimea năroadă, dar, în același timp, a și vulgarizat-o. Mi-a spus că sîntem o adunătură de liber-cugetători fanatici! O hazna pestilențială! Dacă ar fi pipă, papă sau popă, ne-ar excomunica pe loc, ar porni o cruciadă (o implantare de cruci, cred!) și ar distruge această citadelă sau capelă a excomunicaților!... N-am înțeles exact, deoarece spumega, era bălos și mi se făcuse greață urmărindu-l. L-am făcut și eu rușine a Universului!... Niște canibali nespălați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
Nu se Începe niciodată cu, deci”, obiectă Diotallevi. Am dat să mă ridic. Am așteptat să mă implore. N-o făcură. Mă așezai și-ncepui să vorbesc. „Nu, vreau să spun că povestea asta o știe toată lumea. Are loc prima cruciadă, nu-i așa? Godefroy se Închină la sfântul mormânt și-și ține legământul. Balduin devine primul rege al Ierusalimului. Un regat creștin În Pământul Sfânt. Dar una e să stăpânești Ierusalimul, și alta Înseamnă restul Palestinei, sarazinii au fost Înfrânți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Ierusalim, le dau imediat ajutoare În bani, Îi găzduiesc, Îi instalează În incinta vechiului Templu al lui Solomon. Și iată-i că devin Cavaleri ai Templului.” „Cine sunt ei?” „Probabil Hugues și primii opt sunt niște idealiști, cuceriți de mistica cruciadei. Dar mai pe urmă vor fi și tineri Înrolați În căutare de aventuri. Noul regat al Ierusalimului este Într-un fel California acelor timpuri, acolo se mai poate face avere. Acasă n-au prea multe perspective, poate printre ei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ordinul benedictin, elimină podoabele din biserici, când un coleg Îl enervează, cazul lui Abélard, Îl atacă În stil McCarthy, iar dacă ar putea, l-ar trimite la rug. Neputând-o face, pune să i se ardă cărțile. Pe urmă predică cruciada, ne Înarmăm și hai...” „Nu ți-e simpatic”, observă Belbo. „Nu, nu pot să-l sufăr, dacă era după mine, sfârșea Într-unul din cercurile Infernului, nici vorbă să fi ajuns sfânt. Dar era un bun press agent pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
veniră În minte paginile Închinate lor de către autorul Istoriei Sfântului Ludovic, care Împreună cu Ludovic cel Sfânt se dusese În Pământul Sfânt, ca scrib și luptător În același timp. Templierii existau deja de o sută cincizeci de ani, avuseseră loc destule cruciade pentru ca orice ideal să se fi frânt. Dispăruseră ca niște fantasme figurile eroice ale reginei Melisenda și regelui Balduin al IV-lea cel Lepros, se stinseseră luptele interne din Libanul Însângerat Încă de pe atunci, căzuse deja o dată Ierusalimul, Barbarossa Înecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
despre o putere fără margini care de atunci Încolo nu mai știe asupra cui să se exercite... Și totuși, chiar pe la apusul mitului, sosește Ludovic, regele sfânt, regele care stă la masă cu marele Aquinat, el Încă mai crede În cruciadă, În ciuda celor două secole de visuri și Încercări eșuate din cauza stupidității Învingătorilor, merită oare să mai Încerce o dată? Merită, zice Ludovic cel Sfânt, templierii sunt de acord, Îl urmează În Înfrângere, pentru că asta e meseria lor, ce justificare ar avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
două secole de visuri și Încercări eșuate din cauza stupidității Învingătorilor, merită oare să mai Încerce o dată? Merită, zice Ludovic cel Sfânt, templierii sunt de acord, Îl urmează În Înfrângere, pentru că asta e meseria lor, ce justificare ar avea Templul fără cruciadă? Ludovic atacă de pe mare Damietta, țărmul dușman e tot numai o scânteiere de lănci și halebarde și palanchinuri, scuturi și iatagane, oameni de mare vază, zice Joinville din cavalerism, ce poartă arme aurite țintuite de soare. Ludovic ar putea aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de dizenterie, Încât trebuie să-și taie, pentru a câștiga timp În bătălie, turul nădragilor. Damietta e pierdută, regina trebuie să trateze cu sarazinii și plătește cinci sute de mii de livre de aur pentru a-și salva viața. Însă cruciadele aveau loc cu o teologală rea-credință. La Sfântul Ioan din Acra, Ludovic este primit În triumf și iese să-l Întâmpine tot orașul În procesiune, cu clerul și doamnele și copiii. Templierii știu mai multe și Încearcă să intre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
leagă prietenie cu ei. Iau contact cu inițiații acestora. În fine, sfântul Bernard, cu sprijinul economic al conților de Champagne, constituie un ordin care În Pământul Sfânt intră În contact cu sectele secrete arabe și ebraice. O conducere necunoscută planifică cruciadele pentru a da viață ordinului, și nu invers, și constituie o rețea de putere ce se sustrage jurisdicției regale... Eu nu sunt un om de știință, sunt un om de acțiune. În loc să fac prea multe supoziții, am făcut ceea ce atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
era tânăr, stătea În genunchi În biserica Saint-Voirles, În fața unei fecioare negre, și aceasta și-a stors din sân trei picături de lapte ce au căzut pe buzele viitorului fondator al Templierilor. De aici romanele Graalului, ca să creeze o fațadă cruciadelor, și cruciadele pentru a regăsi Graalul. Benedictinii sunt moștenitorii druizilor, o știe toată lumea”. „Dar unde sunt aceste fecioare negre?” „Au fost făcute să dispară de cei ce voiau să defăimeze tradiția nordică și să transforme religiozitatea celtică În religiozitate mediteraneeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
stătea În genunchi În biserica Saint-Voirles, În fața unei fecioare negre, și aceasta și-a stors din sân trei picături de lapte ce au căzut pe buzele viitorului fondator al Templierilor. De aici romanele Graalului, ca să creeze o fațadă cruciadelor, și cruciadele pentru a regăsi Graalul. Benedictinii sunt moștenitorii druizilor, o știe toată lumea”. „Dar unde sunt aceste fecioare negre?” „Au fost făcute să dispară de cei ce voiau să defăimeze tradiția nordică și să transforme religiozitatea celtică În religiozitate mediteraneeană, inventând mitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
secolului cincisprezece! Voievodul Ardealului, Regentul și Guvernatorul Regatului Ungar, de până la Mohacs. Învingătorul turcilor, conduși de însuși Luminăția-Sa, Splendoarea Semilunii, Sultanul Mahomed al II-lea, El-Fatih, Cuceritorul Constantinopolului în bătălia de la Belgrad, considerată într-adevăr, istoricește vorbind, drept Ultima Cruciadă din Europa! lămurește problema Fratele. Războinicul omagiat, pentru biruința sa măreață, de către însuși Papa Calixt al III-lea! Oșteanul pentru care se trag și astăzi clopotele, în bisericile apusene, la vremea prânzului, de Angelus! E-he-hei, ați văzut că se poate
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
normativ și îl trăiește în contextul unei experiențe religioase, sau îi aduce un simplu omagiu moral. Radicalitatea unei decizii este esențială profesiunii vieții filosofice. Asta nu înseamnă că trebuie să se facă filosofie cu spiritul aceluia care pornește într-o cruciadă, ci doar că exercițiul vieții teoretice se împlinește întotdeauna într-un climat moral riguros și intransigent, ce trebuie să permită totuși deschiderea la dezbatere și dialog. Radicală este, însă, conștientizarea lucidă a situației de fapt și a finalității la care
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
deznădăjduit pe un nimb de poem nescris, îl fac să-și mărturisească aplecarea spre visare și fascinația viețuirii în preajma pericolului: stau singur într-un extaz continuu la lizier / dintre gâtul porumbelului și gheara uliului / închipuindu-mă cavalerul abia întors din cruciade. Volumul aduce, prin urmare, în primul rând, o amplă imagine a pregătirii omului pentru instalarea irevocabilă a finalului, care-l determină să declare: Urăsc moartea. Versurile amintesc, de pildă, afirmații ale lui Emil Cioran din Amurgul gândurilor, potrivit căruia, obsedat
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
drumuri - carrefour, în limba franceză - orașul a folosit cu inteligență acest avantaj. S-a dezvoltat economic și comercial, intrând destul de repede în circuitul internațional. Suveranul pontif Urban al II- lea, născut nu departe de Reims și aflat la originea primei cruciade, menționa într-o Bulă papală însemnătatea orașului, care nu era unul oarecare. Două dintre multiplele posibilități de dezvoltare au avut un rol deosebit: viticultura și țesăturile. Din cele mai vechi timpuri, țăranii din zona Reims s-au ocupat, între altele
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
Foarte simplu! Așa cum credința i-a îndemnat pe francezi să realizeze o replică a Drumului Crucii, la Rocamadour, tot așa de bine ei au mai preluat și alte elemente creștine, pe care le-au integrat propriei spiritualități. Era pe vremea Cruciadelor. Mai precis, pe la sfârșitul celui de-al unsprezecelea secol al erei noastre. Și mai precis: anul 1099. în acea cruciadă s-a întâmplat să lupte și vicontele de Turenne, un om foarte devotat apărării religiei creștine în fața ofensivei musulmane. Ajungând
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
de bine ei au mai preluat și alte elemente creștine, pe care le-au integrat propriei spiritualități. Era pe vremea Cruciadelor. Mai precis, pe la sfârșitul celui de-al unsprezecelea secol al erei noastre. Și mai precis: anul 1099. în acea cruciadă s-a întâmplat să lupte și vicontele de Turenne, un om foarte devotat apărării religiei creștine în fața ofensivei musulmane. Ajungând el pe pământul sfânt, înaltul nobil și oștean a fost impresionat de tot ce a văzut. S-a închinat cu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
Un an cu mare semnificație pentru istoria românilor. Atunci, la 1 decembrie, s-au unit toate provinciile românești, alcătuind un singur stat: România Mare. Din filele cărții se poate vedea că relațiile franco-române datează de multă vreme, încă din timpul Cruciadelor. La una din aceste confruntări armate întru apărarea credinței creștine a participat, la Nicopole, și oastea muntenească, sub conducerea vestitului Mircea cel Bătrân. Pe parcursul timpului, aceste relații s-au amplificat, ele cunoscând, în zilele noastre, o adevărată înflorire. - Mă gândesc
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92332]
-
minciună. Căci, aici, observi cerul doar când se strică vremea. În rest, în loc să ridici privirea, te uiți în larg. Ți se pare că, sus, nu e decât un cer gol, banalizat, fără nici o taină. Nici vorbă să fi existat vreo cruciadă a grecilor pentru a aduce acasă, de la Troia, o frumoasă adulterină. Homer minte, zic specialiștii, cu un zâmbet îngăduitor pentru noi diletanții, care ne luăm după povești. Și ce-aș putea obiecta? Mai ales după ce am fost la Micene, nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
prudenți, poate, când ne grăbim să simplificăm. Dar recunosc că nu-mi plac nici cei care se dau în vânt după tot ce e american sau vine din America. În aceeași măsură în care nu vreau să particip la o cruciadă a americanofobilor, nu m-aș putea alătura nici celor care admiră fără rezerve America și consideră că primejdia "americanizării" Europei e o problemă falsă. Spunând asta, nu mă gândesc la faptul că America a luat, se pare, locul Romei antice
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]