1,003 matches
-
Mihail și Gavril” (8 noiembrie). Biserica a fost construită la începutul secolului al XVI-lea. Conform datărilor dendocronolgice, biserica a fost ridicată la începutul secolului al XVI-lea și datele istorice o localizează în Cuhea (pe locul unei vechi biserici ctitorită de către familia voievodului Bogdan și ridicată între anii 1330-1340). În Văleni biserica a fost adusă la sfârșitul secolului al XVII-lea după cercetările arhitectului Baboș Alexandru, iar după Șematismul din 1900 biserica s-a ridicat în anul 1787 și a
Biserica de lemn din Văleni, Maramureș () [Corola-website/Science/321510_a_322839]
-
făcut parte încă de la înființare din Ținutul Cernăuți al Principatului Moldovei. Aici a avut o moșie boierul moldovean Dumitru Barnovschi, mare paharnic (1597) și apoi mare postelnic (1598 - 20 decembrie 1606). El a fost înmormântat în biserica din satul Toporăuți, ctitorită de el, după cum arată pisania . În această localitate, s-a născut și a crescut viitorul domn al Moldovei, Miron Barnovschi-Movilă, fiul boierului Dumitru Barnovschi. Conform unui act de danie din 9 decembrie 1627, domnitorul Miron Barnovschi-Movilă a dăruit satele Toporăuți
Toporăuți, Noua Suliță () [Corola-website/Science/316060_a_317389]
-
tăiat în iarna dintre anii 1638-1639. Lăcașul a fost cu cea mai mare probabilitate ridicat în vara următoare. Din însemnările păstrate în biserică și din conscripția de la 1774 și 1786-89 reiese că biserica de lemn din Sârbi Susani a fost ctitorită și îngrijită de familiile de mici nobili din partea de sus a satului, din vetrele fostelor așezări medievale Balotești și Cămârzana. Lemnele bisericii au fost tăiate din pădurea de stejar ""lăsată de la potop"" de deasupra bisericii, care acoperea odată întreaga față
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
Biserica "Sf. Gheorghe" din Costâna este o biserică ortodoxă ctitorită în anul 1811 de baronii Ion (Ianoș) și Gheorghe Cârstea în satul Costâna din comuna Todirești (județul Suceava). Biserica "Sf. Gheorghe" din Costâna a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015 la numărul 242, având
Biserica Sfântul Gheorghe din Costâna () [Corola-website/Science/321459_a_322788]
-
preotul Dumitru Ungureanu a construit aici o biserică de bârne cu hramul „Sf. Voievozi“, care a fost strămutată în 1851 în satul învecinat Poiana (astăzi în comuna Zvoriștea). În anii 1803-1810 căpitanul Grigore Costrăș (călugărit sub numele de Ghenadie) a ctitorit o biserică de zid în centrul satului în locul bisericii de lemn mai vechi. Noul lăcaș de cult a primit hramul "Sf. Ioan Botezătorul". Acesta a devenit biserică parohială a satului Zamostea. După secularizarea averilor mănăstirești (decembrie 1863), s-au format
Biserica de lemn din Zamostea () [Corola-website/Science/317008_a_318337]
-
anii 1990-1991 și viitor episcop). Printre odoarele bisericii sunt de menționat o părticică din moaștele Sfântului Nicolae, o părticică din moaștele Sfântului Serafim de Sarov și o părticică din lemnul Sfintei Cruci, donată de Biserica Ortodoxă Greacă. Biserica a fost ctitorită în anul 1542 de către Petru Rareș și extinsă în perioada 1611-1617 de către vornicul Costea Băcioc. Este de remarcat decorația picturală a bisericii, datorită fidelității cu care pictorul din 1827 a reușit să reînnoiască pe alocuri modelele originare. S-au păstrat
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
de cărturarul Dimitrie Cantemir. Centrul ținutului era Vasluiul, un orășel care a fost pentru scurte perioade scaun voievodal și în care se aflau curți domnești și un palat din piatră, cârmuit de un pârcălab. Domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504) a ctitorit în anul 1490 în cadrul Curții domnești din Vaslui o biserică cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, pentru a servi ca paraclis al curții. Lăcașul de cult este cunoscut și sub denumirea de „Biserica Domnească”. O lungă perioadă de timp
Ținutul Vasluiului () [Corola-website/Science/334499_a_335828]
-
Luca și predecesorul familiei Wassilko, defrișează pădurea pe malul stâng al Șiretului Mare și întemeiază vatra de sat pentru sine pentru ultimul său copil, așa cum era datina vremii, apoi urca prin lunca Șiretului și, dincolo de confluenta acestuia cu pârâul Mihodra, ctitorește vatra de sat și pentru acest fecior Luca. Localitatea a făcut parte din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Prima mențiune documentara a avut loc în uricul lui Alexandru cel Bun de la 16 februarie 1428 pentru Stan și Șerbco, fiii
Lucavăț, Vijnița () [Corola-website/Science/315594_a_316923]
-
în Peștera Ialomiței, din Munții Bucegi, în localitatea Moroieni, județul Dâmbovița, pe Muntele Bătrâna, la circa 10 km de izvoarele râului Ialomița, la o altitudine de 1.530 m. Prima mănăstire a fost ridicată în secolul al XVI-lea (1508-1509), ctitorită de voievodul Țării Românești, Mihnea cel Rău. Construcția din lemn de la intrarea în Peștera Ialomiței a ars în 1818. Mănăstirea a fost reconstruită în 1819 de preotul Gheorghe Ion Baltag și ieromonahul Gherontie din Petroșița, cu mai multe chilii pentru
Mănăstirea Ialomiței () [Corola-website/Science/331545_a_332874]
-
om politic și filantrop român, primul primar ales (având 4 mandate) al orașului Tecuci. S-a născut la 8 noiembrie 1831 în Tecuci, în familia lui Tudoran și Smaranda Cincu, boieri moldoveni ai locului. Serdarul Tudoran și soția sa au ctitorit în anul 1850 biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”, având moșii pe care s-a dezvoltat mai târziu o parte din oraș. Provenit dintr-o familie cu 5 copii, este singurul care ajunge la maturitate (ceilalți decedând la vârste fragede, iar sora
Anton Cincu () [Corola-website/Science/335242_a_336571]
-
Doicești este o comună în județul Dâmbovița, Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. În Parcul Mateiaș se află ruinele curții brâncovenești. În imediata apropiere se află și Biserica Nașterea Maicii Domnului din Doicești ctitorită în 1706 de voievodul Țării Românești Constantin Brâncoveanu. Comuna se află în zona de deal din cursul mijlociu al râului Ialomița, aflată la 8 km nord de orașul Târgoviște, pe șoseaua DN71 care leagă acest oraș de Sinaia. Comuna are
Doicești, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301167_a_302496]
-
ci și de restaurarea unor monumente de artă bisericească din cele patru eparhii pe care le-a condus (îndeosebi Putna, Bistrița, Slatina, Râșca, Gorovei, Vorona, Mitropolia Veche, Bărboi, toate în Arhiepiscopia Iașilor) și de organizarea unor muzee bisericești și a ctitorit o biserică în localitatea Victoria (jud. Botoșani). A îndrumat revistele "Mitropolia Olteniei", "Mitropolia Moldovei și Sucevei" și "Glasul Bisericii" și a încurajat apariția mai multor lucrări teologice. Reprezentant de seamă al ecumenismului românesc, a făcut parte din mai multe delegații
Teoctist Arăpașu () [Corola-website/Science/298933_a_300262]
-
care din pacate pare să se fi pierdut. Tatăl lui Radu Lecca, Dimitrie I. Lecca (1865 - 1907), fiul lui Ioan (Enache) Gh. Lecca, a fost primar în com. Gioseni (Geoseni, județul Bacău), Prefect de Bacău, deputat și senator liberal. A ctitorit, alături de soția sa, Alice Strat (Alisa D. Lecca), biserica din Gioseni. A construit în comună, din fonduri proprii, o școală primară și o baie comunală pentru săteni. Biserica a fost lăsată în paragină în timpul regimului comunist, fiind jefuită și abandonată
Radu Lecca () [Corola-website/Science/315902_a_317231]
-
din Iași este o mănăstire de maici, ctitorită la sfârșitul secolului al XVI-lea de către domnitorul Petru Șchiopul în partea de vest a orașului. Ea se află pe un platou de pe dealul Miroslava, putând fi observată cu ușurință din diferite locații ale Iașului. Biserica, înconjurată de ziduri prevăzute
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
Galata a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare IS-II-m-A-03940 și fiind alcătuit din următoarele 4 obiective: Înainte de construirea actualei mănăstiri, voievodul Petru Șchiopul al Moldovei (1574-1577, 1578-1579 și 1583-1591) a ctitorit o primă mănăstire, denumită "Galata din vale" sau "Galata de jos". Numele mănăstirii provine de la cartierul Galata din Constantinopol (azi Istanbul), unde locuiau domnii moldoveni care mergeau la Înalta Poartă pentru a primi firmanul de domnie. Galata este un cuvânt
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
unele îndoieli cu privire la această proveniență, el presupunând că această dveră ar fi putut fi donată direct Episcopiei Buzăului de către domnitorul care era de origine munteană. Ca urmare a dărâmării primei biserici la puțin timp după ridicare, domnitorul Petru Șchiopul a ctitorit o a două biserică pe un deal din apropierea orașului, ce domină valea râului Nicolina. Acest eveniment este relatat astfel de cronicarul Grigore Ureche: ""Într-acestaș an (1583, n.ns.) , daca s-au așezat Pătru vodă la domnie, nu vru să lase
Mănăstirea Galata () [Corola-website/Science/302395_a_303724]
-
este un lăcaș de cult ortodox din România care aparține de Arhiepiscopia Râmnicului. Este situată în satul Bistrița (comuna Costești) din județul Vâlcea. Mănăstirea a fost ctitorită de Matei Basarab și soția sa Elina, iar biserica poartă hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Ansamblul monahal a fost declarat monument istoric și inclus pe lista monumentelor arhitectonice de importanța națională având . Din anul 1999 Arhiepiscopia Râmnicului a transformat
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
se afla un lac montan cu mult stufăriș, datorat și faptului că locul se afla pe versantul de sud beneficiind de mult soare. În preajma lacului existau ruine ale unor biserici, iar Matei Basarab a hotărât că dacă va scăpa, va ctitori o mănăstire. Pentru a determina perioadele în care biserica a fost întemeiată, refăcută, pictată și mărită, a trebuit în primul rând să ne fie dată pictura, recurgându-se pentru aceasta la notele lui Alexandru Odobescu și Grigore Tocilescu. Aceștia au
Mănăstirea Arnota () [Corola-website/Science/308463_a_309792]
-
domnești. Potrivit tradiției, singurele biserici atribuite cu siguranță lui Basarab sunt cea domnească din Curtea de Argeș și cea de pe locul bătăliei „de la Posada”. Pe lângă acestea, istoricii consideră că și biserica mănăstirii Negru Vodă și cea veche din Râmnicu Vâlcea au fost ctitorite tot de el, deoarece este pomenit, împreună cu doamna Margareta, în fruntea vechilor lor pomelnice. Biserica Domnească a fost începută sub Basarab, însă a fost terminată abia sub Radu I. Dovada acestui lucru este faptul că în 1352, la moartea lui
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
special în satele dintre râurile Mulde și Wiera. Potrivit istoricului James Westfall Thompson, "adevărata germanizarea a Meissenului începe cu ." În 1091, el a întemeiat mănăstirea de la Pegau, ale cărei anala, "Annales Pegavienses", constituie sursa primară pentru viața sa. El a ctitorit încă o mănăstire, Lausigk, în 1104. În 1106, el apare pentru prima dată cu titlul de conte, cu ocazia unei campanii alături de noul rege, Henric al V-lea. În 1108, Judith a încetat din viață. În 1110, Wiprecht s-a
Wiprecht de Groitzsch () [Corola-website/Science/327774_a_329103]
-
voie, în al patrulea an al stăpânirii (mele) împărătești, a zidit acest hram întru numele arhiereului și făcătorului de minuni Nicolae, fiind egumen kir Grigorie, în anul 7038 oct(ombrie) 16."" (1530). Se pare că domnitorul a fost îndemnat să ctitorească această biserică de către vărul său, Grigorie Roșca, care a fost și primul egumen al Mănăstirii Probota (1527-1546) și a devenit apoi mitropolit al Moldovei (1546-1551). În acest sens stă mărturie o scrisoare trimisă de mitropolitul Grigorie către călugării mănăstirii (în
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
mai vechi pe care le primise Biserica "Sf. Nicolae" din Poiana Siretului, adăugându-i sate noi și înzestrând-o cu odoare de preț. Ctitoria rareșiană a devenit necropolă voievodală. În septembrie 1546, domnitorul Petru Rareș a fost înmormântat în biserica ctitorită de el. Acest moment este relatat astfel de către cronicarul Grigore Ureche: ""Pătru vodă fiindu bătrân de zile și căzându în boală grea, au plătitu datoriia sa, ce au fostu dator lumii și s-au săvârșit septemvrie 2, vineri, la miiazănoapte
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
stingerea familiei ctitorului, Mănăstirea Probota a devenit necropolă boierească. În pridvorul și în pronaosul bisericii se află o serie de morminte ale unor dregători și ale familiilor lor (10 morminte ale familiei Stroici și 5 morminte a altor boieri considerați ctitori). Printre cei îngropați în biserică se află episcopul Mitrofan de Rădăuți (+ 1552), pârcălabul Frățian (+ 1544), pârcălabul Nicoară Hâra (+ 1545), o fetiță, Vasilica (+ 1569), marele vistiernic Stroici și alți membri ai familiei sale. Grigore Ureche menționează înmormântarea în biserică la 7
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Schitului „Valea Neagră" figurează pe Lista Monumentelor Istorice din anul 2010 cu codul . Mănăstirea Valea Neagră se află în satul omonim, comuna Nistorești, judetul Vrancea, fiind o mănăstire cu obște de maici. Schitul Valea Neagră, monument istoric național, a fost ctitorit de către părintele Maftei din satul Spinești, în anul 1755. Mănăstirea are în componența sa biserica de lemn „Adormirea Maicii Domnului", monument istoric, și turnul clopotniță, ambele fiind incluse pe lista monumentelor de arhitectură. Elementul simbol al vieții monahale vrâncene, Schitul
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
este o mănăstire ortodoxă de călugări, ctitorită în secolul al XVII-lea de voievodul Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672 și 1678-1683). Așezată pe un deal înalt și râpos din partea de sud a Iașului, de unde se poate vedea o frumoasa panoramă a orașului, Mănăstirea Cetățuia domină peisajul prin silueta
Mănăstirea Cetățuia din Iași () [Corola-website/Science/302394_a_303723]