3,251 matches
-
refăcut și pardosit cu cărămizi urâte, industriale, s-a și umplut de bărbați și femei,- tot persoane importante, care nu ar lipsi nici arse de la un eveniment de gen. Domnii și-au deschis telefonele mobile, se plimbă că leii în cușcă pe sub perbolele de trandafiri galbeni. Nevestele de directori cu secretarele, laolată, trag fumul țigărilor fine, așezate fiind picior peste picior pe banchetele cioplite în rocă brută. Se bârfește cu voluptate. Se schimbă și politețuri, de forma și fără importanță. Este
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
teribil și proferând vorbe urâte, de nedescris. În același moment, aud pocnete și un țipăt teribil, al Ilincăi. Am sărit din pat imediat, am ieșit pe ușă în grabă, ocolind casa prin spate și ajung la acea intrare, trecând pe lângă cușca câinelui ce lătra cu înverșunare încercând să scape. Bătrânele nu se vedeau.După ce dau colțul casei, văd un om foarte voinic, înalt și gros cu părul cărunt, cu un bici în mână ridicat amenințător și o privire urâtă, fioroasă cu
INGRID (4)FRAGMENT DE ROMAN de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370844_a_372173]
-
ăstei zile și-aș vrea să-l șterg cumva, însă nu pot. S-au răsturnat cerneluri peste file, negre cerneluri... Umbre peste tot în haite se adună și îmi mușcă mâinile pale, trupul istovit de statul ăsta-așa chircit în cușcă... Prea mult amar în gândul ce-a-ndrăznit să creadă c-ar putea să evadeze, s-alerge prin fânețe și păduri sau pe tipsia mării să danseze... Scrășnești din dinți când dat ți-e să înduri o veșnicie fără de iubire și-aștepți
AMAR de AURA POPA în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370305_a_371634]
-
evomediană. Cu lira în brațe, cu alt instrument, un trubadur, un menestrel, ehei, îndrăgostit de orice, femei, copaci, astre, cântând la miezul nopții, apoi provocat la duel de un nobil gelos, ucis în duel, sau trimis de un tiran în cușca leilor. Evoluția poeziei se aseamănă cu evoluția muzicii. Vorba lui Caragiale, „ ne gâdilă plăcut urechile”. Muzica. Poezia ar gâdi- la plăcut sufletul, prin extrapolare. Înainte de a spune ce îmi place, voi face o digresiune în ceea ce nu-mi place. Poezia
MICROESEU DESPRE ARTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370409_a_371738]
-
Așadar, de știut, de neștiut, de visat.De tine, ca de mine.... XVI. CĂUTĂRI DE SINE, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1181 din 26 martie 2014. Și-acum îmi amintesc cîte ceva din rêves-éveillés, oamenii închideau în cuști hipopotami inocenți, departe de pășunile lor africane de răsăriturile lor splendide în timp ce oglinzile vechi de China se înnorează puțin cîte puțin cu senzația că nu mai e loc pentru suflet cînd cobori în infern. Și e cel mai ușor să
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
direct / în buletinul provincial“ (p. 11), poate, până se înregistrează - «în creier - când se uscă prunii» (p. 13), după vreo grindinoasă «biciuire până la înflorire» (p. 18), însă nu pentru a se alcătui din lemnul cu măduvă roșie de prun vreo cușcă a „freneticului dor“ (p. 19), cușcă pe care să urce «omizi de viață literară» (p. 21) etc. Dincolo de situațiile / stările de „comic“ în părelnică avalanșă, mai în amonte de „năzdrăvăniciosu-i haz-de-necaz“ și după «instrucțiuni pentru ratare prin vers» (p. 24
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
poate, până se înregistrează - «în creier - când se uscă prunii» (p. 13), după vreo grindinoasă «biciuire până la înflorire» (p. 18), însă nu pentru a se alcătui din lemnul cu măduvă roșie de prun vreo cușcă a „freneticului dor“ (p. 19), cușcă pe care să urce «omizi de viață literară» (p. 21) etc. Dincolo de situațiile / stările de „comic“ în părelnică avalanșă, mai în amonte de „năzdrăvăniciosu-i haz-de-necaz“ și după «instrucțiuni pentru ratare prin vers» (p. 24), se revelează în poemele lui Nicolae
ION PACHIA-TATOMIRESCU, CRONICA „RESTANTĂ“: PENDULUL DIN CONSTELAŢIA LYRA ŞI BERLINA DE PE CĂILE VLĂSIILOR DE REPORTAJE ŞI INTERVIURI de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370599_a_371928]
-
Inimă de Focă, Falsi samurai se plimbă pe diverse plaiuri, Inflație de poezii haiku, e impotența de a scrie un poem? Inflație și de sonete și rondeluri, Nu mai putem ieși din vechiul , brav Renascentism? Anticii regi sunt adunați în cuști și latră, Veniră călăreții de aramă, se-nvolbura și Neva, dar degeaba, Căluțul DADA își mai face jocul, iar marii preoți mai citesc reviste porno, Poți biciui un om? El tot învinge. Nici un talent, nimic nu poate justifica Disprețul pentru
DESPĂRȚIREA DE RĂU de BORIS MEHR în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369585_a_370914]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > ZDRENȚELE DURERII Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1736 din 02 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Azi, îmbrăcați în zdrențele durerii, Nu suntem nici la modă, nici vetuști, Închiși în reprobabile, noi cuști, La granița mâhnirii sau căderii. Obișnuiți cu-aceleași rezultate: La școala vieții veșnic repetenți, Ne ploconim pentru un pumn de cenți, Zidim bordeie, dar visăm palate. Ne fâstâcim pentru un rest de zâmbet. Cu bucurie ni l-am da la
ZDRENȚELE DURERII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368125_a_369454]
-
pot duce la gură cana cu apă. Două sorbituri îi ajung. Cine să-i mai aducă până deseară încă o găletușă cu apă? Toți sunt pentru ei de parcă seceta asta i-a făcut pe toți egoiști. La colțul ogrăzii, în fața cuștii sale, stă lățit pe pământ, cățelușul Puf. Albul blăniței s-a transformat în gri. Nu mai latră, nu mai scheaună, stă îmbrățișat cu pământul. Stăpâna este la vreo doi pași de el, dar nu-și mai schimbă amabilități. Umbra este
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CEARTA Autor: Iacob Cazacu Istrati Publicat în: Ediția nr. 1967 din 20 mai 2016 Toate Articolele Autorului de Iacob C. Istrati 1. Odată rățușca Țușcă, La Grivei a-ntrat în cușcă: -Mac,mac,mac,mi-i tare frig, Vreau să mă-ncălzesc un pic?! 2. -Ham,ham, ce spui ,mă țică ? Du-te la a ta mămică, Dezbrăcată- așa cum ești, Repede poți să răcești. Ei, dar intră dacă vrei, Până la nenea
CEARTA de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368211_a_369540]
-
pe după casă. 8. Iată, chiar eduța Cornuța, S-a ascuns fuga-fuguța. 9. Au văzut doi șoricei, Că Țușca e la Grivei, Și-au luat-o înspre poartă, Chițcăind rățoiul - tată: -Chiț, chiț! Noi știm de Țușcă, E ascunsă-n ceea cușcă !. 10. Rățoiul s-a înfoiat Și la Grivei a strigat: - Tu ești stăpân în ogradă, Dar degeaba mai porți coadă. Ai ademenit pe Țușcă Și o ții închisă-n cușcă. 11.- Nu, rățoiule Mac - Mac C-am așa ceva nu fac
CEARTA de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368211_a_369540]
-
-Chiț, chiț! Noi știm de Țușcă, E ascunsă-n ceea cușcă !. 10. Rățoiul s-a înfoiat Și la Grivei a strigat: - Tu ești stăpân în ogradă, Dar degeaba mai porți coadă. Ai ademenit pe Țușcă Și o ții închisă-n cușcă. 11.- Nu, rățoiule Mac - Mac C-am așa ceva nu fac, Eu din curtea mea nu fur, Pe cățeii mei mă jur! Iar a dumneatale Țușcă, Face nani -aici în cușcă. Prin iarbă s-a rătăcit Și la mine-a poposit
CEARTA de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368211_a_369540]
-
coadă. Ai ademenit pe Țușcă Și o ții închisă-n cușcă. 11.- Nu, rățoiule Mac - Mac C-am așa ceva nu fac, Eu din curtea mea nu fur, Pe cățeii mei mă jur! Iar a dumneatale Țușcă, Face nani -aici în cușcă. Prin iarbă s-a rătăcit Și la mine-a poposit, Că roua era prea mare Și-a udat-o la picioare. Am crezut, că s - a-ncălzi.. Dar acum n-o pot trezi. 12.-Mulțumesc Grivei-stăpâne, Pentru, că ești un
CEARTA de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368211_a_369540]
-
ai sortit primește-mă în sufletu-ți sunt mânz cu spaima de biciuști abia mă-nalț printre murguți și mă-mpoveri, mă-nșei, mă-mpuști primește-mă în sufletu-ți sunt șoim cu spaima de juvăț abia mă-narip și mă muți în cușca ta pe-un vârf de băț primește-mă în sufletu-ți sunt făt cu spaima de avort abia mă-ncuib și mă recruți drept înger nenăscut și mort primește-mă în sufletu-ți sunt clean cu spaima de năvod abia mă-nsolz
DEDICAȚIE BASARABIEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362572_a_363901]
-
procurate prostitualele. Moscova, un megapolis, cu vraja “cântecului de sirenă”, atrăgea moldovenii dornici de a câștiga mai bine decât acasă. Milițienii erau mereu puși pe vânătoarea celor fără permis de ședere în metropolă, iar în gara centrală se aflau instalate cuști, ca pentru animalele exotice, în care cei prinși fără permise în regulă erau închiși provizoriu, spre stupoarea călătorilor. Femeile angajate pe șantierele Moscovei, nevoite să se cazeze și câte cinci într-o cameră închiriată, erau supuse la locul de muncă
UN BALANS ÎNTRE FICŢIUNE ŞI REALITATE (SAU) AL ŞAPTELEA SIMŢ , ROMANUL UNUI POVESTITOR AL TIMPULUI SĂU de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353465_a_354794]
-
mâinile pregătite de atac: hârtia albă a insomniei îi stă la dispoziție ! Să-i devoalăm sufletul de taină! ZVELTĂ CA UN SPIC DE GRÂU (1) Îmi tot colindă imaginația și nopțile albe, colorând intempestiv, totul. Ca o furtună scăpată din cușcă : o furtună, în schimb, cât se poate de sexy ! O furtună pe care o cunosc de când era copilă, un zefir umblând toată ziua cu biberonul în gură. De fapt și de drept, la vremea aceea, biberonul era cel mai elocvent
TANDRĂ CA UN SPIC DE GRÂU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353783_a_355112]
-
-i egoul teluric, eliberându-i eul cosmic: Dar e cu totul alta starea / noastră, aparte / inertă și dureroasă” (Tot ce-i cu putință, 2008:21) și unindu-se cu suferințele celorlalți oameni, pe care îi vede ca prinși într-o cușcă: ”Gratii și zăbrele peste / tot, în jur, curți mohorâte / cu ziduri cât casa” (Ordine, 2008:22). Impresia libertății este marcată de ordinea materială care domnește peste lumea dezamăgită, o ordine impusă a unui sfârșit banal pentru toți muritorii și observă
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
îngrădirea fiindului, marginalizarea nefericitului care nu se putea măsura și pe care poetul român o simțise cu mult înaintea lui Ruffilli, o nemișcare în nefiind, o îndepărtare a puterii omului de a se deplasa, pentru a rămâne un simplu spectator. ”Cușca” apare foarte des ca spațiu compromițător a îngrădirii omului, a sugerării lipsei de manifestare, a scoaterii acestuia din marca care l-ar putea defini ca ființă: ”așteptând ca / lucrurile scrise / să devină realitate” (Deținut model, 2008:28). Încercarea scrierii propriei
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
om: ”pare să le facă plăcere / să ne disprețuiască / din toți porii lor întunecoși / precum celulele / supravegheate non-stop / amintindu-ne mereu că suntem / rebuturi” (Slujbași, 2008:53). Metaforizată, încăperea devine în arta poetică ruffilliană când celulă, când pahar, ceașcă sau cușcă însă, ”fiecare împresurat // ... // de capcana / propriei libertăți” (Cu sutele, 2008:26). Ca semn de punctuație, virgula abundă în creația poetică a autorului, legând idei în amărăciune, contrazicând existențe pierdute, așa cum spuneam mai sus, în diferite încăperi, unde sensul acesta, al
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
doar pentru faptul că este plin de nevoi. Această plinătate a dorințelor neîmplinite ”îi sufocă răsuflarea” și îl face să se resemneze cu ideea ”că și cerul / e făcut din încăperi / și nu se poate locui / decât într-una” (În cușcă, 2008:74). Concluzia neputinței locuirii ”decât într-una” dintre toate camerele ce există, în special în cerul bunăstării și al libertății, poate sugera și o neputință a omului de a scăpa de nevoi, dar oare care dintre oameni poate trăi
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
este obstrucționat, nu are încredere în ceea ce vede, decât în ceea ce bine știe că va veni. Spațiul entității-om este îngustat de ”mucegai și mâzgă, înăuntru, / umezeală și sudoare” (Încăperile cerului, Ordine, 2008:22). Se simte ca un leu în cușcă și geme sub greutatea profanului ce îl știe ca pe o greșeală genetică a timpului lui. Nu poate să se înalțe decât prin moartea ce îl rupe din lanțurile nevredniciei lumești: ”sublimă și înnegurată / de a se mușca fericire...” (Încăperile
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 2351 din 08 iunie 2017 Toate Articolele Autorului Adio-ți spun, o dulce primăvară, Mi-a mai rămas doar anotimpul meu; S-au rupt și corzile de la vioară Și mă agit ca-n cușca unui leu. Degeaba plânge dragostea sihastră, Mi-a tot zâmbit, a râs cu șiretlic; Nu pot iubi decât o floare- albastră Ce s-a ascuns în ochiul de șeic. Nu vreau să fii hapsân, dragă bădiță, Să mă întorci ca
CÂND VEI PRIVI ÎN FLORI DE ROMANIŢĂ... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354014_a_355343]
-
și a bunătății omenirii în care fiecare picătură de ploaie,fiecare lacrima prelinsă pe acest pământ dezbinat, să semnifice, câte un gram de bunătate intrinsecă,dumnezeiască. Să te curățești prin ploaie,să aspiri la idealuri perseverente, iar sufletul încătușat în cușca nesimțirii să evadeze ,să fugă și să se ascundă în păduri neexplorate până acum unde sfiala și inocența își au habitatul. Referință Bibliografică: Ploaia nucleară de foc / Andrei Pătrăucean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1378, Anul IV, 09 octombrie
PLOAIA NUCLEARĂ DE FOC de ANDREI PĂTRĂUCEAN în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353064_a_354393]
-
pe taraba poeziei mă satur să alerg printre consoane a picta mișcarea static este ca un gest al mâinii care rupe ciorchinele de strugure în plin cântec al viței de vie când cercul atinge degetele picioarelor fac saltul înapoi în cușca sălbaticului umedă trecere așteaptă gândul apoi zborul lui descrie o singură aripă în care tu și eu încercuim silabele scădem consoanele cernem vocalele distanței le așternem pe o pânză de păianjen amețit în calea pietrelor lacrimile nu se zvântă rămân
VOCALELE DISTANŢEI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353128_a_354457]