1,631 matches
-
la mahala sau Amestec de dorințe, București, 1847, reed. în PND, 179-222; Teatrul Naționale în Țara Românească, București, 1867; Doi coțcari sau Păziți-vă de răi ca de foc, „Portofoliul român”, 1881, 9, reed., în PND, 257-286; Îngâmfata plăpămăreasă sau Cucoană sunt, PND, 223-256. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, II, 66-71; I. Diacu-Xenofon, Viața și opera unui nedreptățit: Costache Caragiale, București, 1940; Călinescu, Studii, 43-54; Florin Tornea, Un artist cetățean - Costache Caragiale, București, 1954; Ist. teatr. Rom., I, 301-304, 322-327
CARAGIALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286092_a_287421]
-
timp ești primar ? Omul încreți fruntea și, după ce se gândi, răspunse : - Din iarna în care a murit bătrâna, Dumnezeu s-o ierte ! în anul când a venit la putere domnu’ Maniu. Or fi vreo cinci ?... - Și te descurci ?... Te descurci ! Cucoane Ștefane, mata nu știi cum e lumea noastră ? Fură unul lemne din pădure, trage altul cu parul în fumeie ș-o ologește. Pe urmă vin cu găina ori cu purcelul sub braț : „Bre, Iordache... ori dom’ primar (fiștecare cum își
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Primarul se opri să vadă dacă oaspetele n-a obosit. Interesat, Zalomir îl ațâță : - Bine, dar cum îți explici dumneata că tocmai ei l-au ucis pe perceptor ? - Apoi asta n-au făcut-o decât țiganii de sub pădure. N-au, cucoane, ce mânca. Ce să le iei din vatră ? Toată vara mută în ogradă țolul după soare iar iarna rabdă de foame. Două găini în fereastra bordeiului și-o javră care și-a scociorât bortă sub prag. Asta e averea lor
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dusesem pe jos la școala elementară Trombley, dar gimnaziul adusese cu el o mulțime de schimbări: noua mea uniformă, de exemplu, cu emblema școlii și tartan. De asemenea: acest aranjament de transport - o mașină combi verde deschis condusă de o cucoană pe nume doamna Drexel. Părul ei e slinos și Îi cade. Deasupra buzei superioare, ca un exemplu al prefigurării pe care o să Învăț să o identific la orele de engleză din anul care vine, are o mustață. Și acum, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lume-un stat de mâțe, zău! că-n el te-aș pune vornic, Ca să știi și tu odată, boieria ce-i, sărmane! Oare ce gândește hâtrul de stă ghem și toarce-ntr-una? Ce idei se-nșiră dulce în mîțeasca-i fantazie? Vreo cucoană cu-albă blană cu amoru-i îl îmbie, Rendez-vous i-a dat în șură, ori în pod, în găvăună? De-ar fi-n lume numai mâțe - tot poet aș fi? Tot una: Mieunând în ode nalte, tragic miorlăind - un Garrick, Ziua
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
cere lumea, vr-o istorie pe apă? Însă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume, Să-mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară, Să-mi dedic a mele versuri la cucoane, bunăoară, Și desgustul meu din suflet să-l împac prin a mea minte. Dragul meu, cărarea asta s-a bătut de mai nainte; Noi avem în veacul nostru acel soiu ciudat de barzi, Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-l împac prin a mea minte. Dragul meu, cărarea asta s-a bătut de mai nainte; Noi avem în veacul nostru acel soiu ciudat de barzi, Care-ncearcă prin poeme să devie cumularzi, Închinând ale lor versuri la puternici, la cucoane, Sunt cântați în cafenele și fac sgomot în saloane; Iar cărările vieții fiind grele și înguste, Ei încearcă să le treacă prin protecție de fuste, Dedicând broșuri la dame a căror bărbați ei speră C-ajungînd cândva miniștri le-a deschide
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu mai au loc. Se defrișează spațiile verzi și se fac parcări, se lărgesc șoselele, etc. (scopul: să se încaseze bani). Bărbatul nu-i destul de domn, dacă nu circulă (în majoritatea cazurilor singur) în autovehiculul personal. Femeia nu-i destul de cucoană, dacă nu circulă (în majoritatea cazurilor singură) în autovehiculul personal. Din totalul autovehiculelor aflate în circulație, între 2/3 și 3/4 din numărul lor, circulă doar cu câte o singură persoană, cea de la volan. (Ioan D. Matei, 2009, (15
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
circulă (în majoritatea cazurilor singură) în autovehiculul personal. Din totalul autovehiculelor aflate în circulație, între 2/3 și 3/4 din numărul lor, circulă doar cu câte o singură persoană, cea de la volan. (Ioan D. Matei, 2009, (15)). Domnilor și cucoanelor, sunteți conștienți că poluați mediul înconjurător și contribuiți la derularea apocalipsei? Sau nu vreți să recunoașteți, spunând că Dumnezeu v-a dat autovehiculul și tot Dumnezeu produce apocalipsa. În cadrul emisiunii T.V. „Ferestre către viitor”, în anul 2012, Pavel Coruț a
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
o respecți, nu să o probezi din când în când așa ca pe o haină. Un om care se respectă, moare și mort este, nu azi aici, mâine pe lumea cealaltă iar poimâine iar pe lumea asta cu ochii după cucoane”. Dar deși sunt om serios, lucru atestat chiar de nevastă- mea, care de multe ori totuși se plânge că mai are unele dubii în privința asta pot să vă spun un secret cutremurător prin simplitatea sa de producere. Eu sunt
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
trecem la lectură: - Asociație de locatari, angajează fochist de înaltă presiune. - Căutăm femeie la fetiță în vârstă și nefumătoare. - Vând mașină de cusut mână și picior. Brrr, am făcut când am citi anunțul de mai sus, fiindcă eu sunt precum cucoana Veta din „O noapte furtunoasă” , o persoană foarte simțitoare. - Vând butelie de aragaz cu reșeu și frigider. - Închiriez cameră la două fete încadrate cu un singur pat. - Cumpăr îmbrăcăminte de damă deosebită și puțin întrebuințată. - Confecționez și încăputez cizme pentru
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ei: madame Aspasie se subția, madame Cleo se îngroșa, madame Lise zâmbea grațios. Apoi apăru și Michel, tatăl Irinei, căpitan pensionar. Era gros, cu cărarea în mijloc, cu gușa proeminentă prin gulerul tare răsfrânt. Râdea și făcea pe glumețul, și cucoanele întrerupeau ciripind: "Vai, cum spui, Michel! Uiți că suntem și noi de față! Noi, femeile!" Totul era ridicol și amuzant. Nu înțelegeam nimic, zâmbeam și aprobam. Toți vorbeau laolaltă și nimeni nu înțelegea ce spune celălalt. Păreau mai multe gramofoane
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
funcționarele își șopteau între ele arătîndu-mă și invitîndu-mă milos să stau. Mă așezam pentru o clipă ca s-o pornesc iar. Și șeful, acel personagiu misterios care nu venea și pe care îl speram de câte ori se deschidea vreo ușă! O cucoană, și ea cu necazuri, s-a dus să intervină pentru mine, ca să mi se dea drumul mai iute. Am lăsat-o și am suportat rușinea ca să se îngrijească străinii de mine! Apoi a sunat clopotul de ieșire. Pe rând plecau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
SPRE GLORII Nu cu șpagă sau plocoane, Ori supliciu de canoane, Nici prin mijlociri de fuste, Azi mai scurte și înguste; Nu prin lovituri de tobă Ori prin ligușiri de robă; Nu prin umblet prin saloane Ori prin lacrimi de cucoane; Nu printr-un potop de vorbe Ori amestecat de ciorbe; Nu cu sunet de trompetă Ori sugestii cu pipetă, Am scris ce-am scris. Unii nu cred. Am scris că doar atât posed. Spun prin slove și toți porii: N-
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
frumos, era soare. Întâiași dată am trecut prin păduri. Călătoream în altă planetă. Am ajuns la Poiana lui Iurașcu, moșia noastră, pe la 5-6 seara. Acolo ploua. Într-o grădină mare, după ploaie, cântau zeci de cuci. Era casa proprietăresei, o cucoană bătrână, care fusese de multe ori cu trăsura la Paris. Am stat în casa aceea mai multă vreme. O puternică impresie mi-au făcut niște pui de cucuveică care avea cuibul sub streașina casei boierești. Cucoana aceasta avea o fiică
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Era casa proprietăresei, o cucoană bătrână, care fusese de multe ori cu trăsura la Paris. Am stat în casa aceea mai multă vreme. O puternică impresie mi-au făcut niște pui de cucuveică care avea cuibul sub streașina casei boierești. Cucoana aceasta avea o fiică, Eleonora, o femeie foarte frumoasă, care, la rândul ei, avea două fete de vreo 16-18 ani. "Eleonora", cu numele ei sonor pentru mine, cu aerele ei de contesă, cu viața ei, când la Paris, când la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vacanța de vară, m-am dus întîia oară la ea, la Putna Sacă, lângă Focșani. M-am dus cu trenul, singur, până la Mărășești. În compartiment mai era o fată de vârsta mea, 12 ani, ori poate mai mare, cu o cucoană în vârstă. La Mărășești, trenul a apucat spre Galați, lăsîndu-mă melancolic, căci... deja începusem să mă amorezez de fata cea de 12 ani, ori ceva mai mare! (Rar om să fi fost mai dispus la amor, decât mine! Amor care
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
versul lui Baudelaire: Am mai multe amintiri Decât dacă aș avea (vîrsta de) O mie de ani... Dar să las digresia asta - și să mă întorc la viața din Bârlad. La Bârlad, după moartea tatălui meu, m-am mutat la cucoana Zoița, al cărei nume a devenit ilustru în mica societate ce am înjghebat noi acolo. Aici stăteam cu un elev din clasa VI, N. Savin. Alăturea stătea un coleg de-al lui Savin, Moscu, iar a treia casă stătea Raicu
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
animalul devenea om, și temperată puțin din cauză că, la urmă, nu mai stăteam vacanțele întregi la moșie, în vecinătatea ei. Când, după o lipsă de șapte ani, am petrecut iarăși două veri la țară, n-am mai găsit pe Deluța, Coca, Cucoana mică, Puica, Rățușca, Copalaia (așa pronunța ea cuvântul "portocală") - cum îi ziceau unii și alții -, ci o domnișoară de cincisprezece ani, o fată înaltă, subțire, prea înaltă pentru vârsta ei, prea subțire pentru înălțimea ei, cu o coadă groasă de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
unei femei nu pot să mă întind pe iarbă, singura soluție onorabilă a problemei), situația mea e dificilă. Dar Adela, concentrată în vânătoarea ei, nu observă nimic. Pentru ea, florile au personalitate: unele sunt "sentimentale", altele "impertinente", altele "copii" ori "cucoane mici", și așa mai departe. Observațiile astea le face cu umor, cu o comică dezmierdare. Cu sentimentul distanței în același timp, parcă ar fi vorba de niște copii pe care-i alintă, dar nu vrea să-i scoată la obraz
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
batista fața plânsă de râs. Cracatița mirosea, firește, a cracatiță, dar mirosea grozav. Am ascuns pachetul sub capra trăsurii. Degeaba. Mireasma - ca orice emanație subtilă, de roze și de cracatiță - nu cunoștea bariere și continua cu entuziasm să îmbălsămeze împrejurimile. - Cucoane, da-mi spurcă trăsura, să iertați! răsuflă birjarul,nemaiputînd să rabde. M-am hotărât să arunc stârvul. Dar unde? Pe drum? În păpușoi? Oriunde l-aș fi aruncat, îl putea găsi un țăran. Și o cracatiță în păpușoi fiind, fără
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nu era vizibilă decât prin câteva pete de argint fără forme fixe, tremurătoare, plutitoare - imaginea stelelor diluată în apă. Prin creștetul brazilor de pe muntele scund din față, apăreau câteva puncte de aur, clătinate de vânt. - De-acu ne-a hi, cucoane! Să plecăm. (Primul plural era abuziv!) Prin Vânători, nici o lumină la case. La crâșma din Humulești - "Despărțirea III a urbei T.-Neamț" - oamenii se antrenau pentru sărbătoarea de mâine. Crâșmărița nu mai cânta. Nu mai avea motiv. Peste mai puțin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
botinei înalte, și rotunzimea de zăpadă i-a sidefat o clipă voalul negru al ciorapului. Copilărește fudulă de locul înalt pe care și l-a ales în trăsură, se detașa roză pe albastrul mat al cerului de dimineață. - Să plecăm, cucoane, că-i tîrziu.Badea Vasile avea dreptate. Uitasem că trebuia să plecăm. Am rămas singur cu doamnele, înghesuit modest pe scăunașul de dinainte. Simțeam că am aerul unui câine de lux luat la plimbare. Dar postura asta, puțin glorioasă, n-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
dimensiuni și culori individuale. De pildă, când Seymour îi spunea unuia dintre gemeni sau lui Zooey sau lui Franny sau chiar lui Madame Boo Boo (care era numai cu doi ani mai mică decât mine, dar o făcea adeseori pe cucoana) să-și scoată șoșonii când intră în apartament, fiecare dintre ei și toți laolaltă știau că le cere acest lucru pentru că altminteri podeaua se va murdări și Bessie va trebui să o șteargă. Când eu le spuneam să-și scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
eu audierea martorei, iar mâine ve-ți afla cocluziile. Să intre femeia...!” Afișând o gravă figură, Lct.Col.Tudose Ion spera s-o Înfricoșeze Într-o așa manieră Încât s’o poată dirija după cum plănuise. I se adresă cu voce severă. “Cucoană, ai ideie pentru ce ești chemată...!?” Femeia izbugcni În plâns. “Mi s-a spus data trecută!” Torționarul, oftă prelung. “Situația e gravă...! Dumneata ai o muncă destul de importantă În Bază, Înregistrând la poartă ieșirea tuturor mașinilor ce au ridicat materiale
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]