1,813 matches
-
lebedei,/ un înger rătăcit pe pământ,/ cu largi închinăciuni teatrale/ spre ochiul mare al cerului;// cu limbă de piatră,/ muntele numără fructele mării,/ niște speranțe amăgite ale detaliilor/ ușor alunecând peste închipuite coline;// zmei roșii/ în câte un singur cuvânt cuibărindu-se,/ privesc distanți dimineața pieptănându-se,/ sub tâmpla luminii topindu-se/ pe sensul unic al zilei;// îmbătrânit,/ norocul își caută singur linia vieții în palmă,/ pe suluri de altădată scriindu-și memoriile”... („Așteptând pasărea sufletului”); „Câini supuși/ vin pașii,/ tiptil
LAZĂR LĂDARIU-VECERNIILE AMIEZII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341442_a_342771]
-
de pe creier. Astfel, își dădu nenumărate exemple, selectând din bancurile cunoscute, doar pe acelea care aveau ca subiecte aspecte fantastice. Paradoxal însă, pe măsură ce disertațiunea sa către sine progresează, încrederea în puterea argumentelor începe să-i scadă, iar îndoiala i se cuibărește din nou în suflet. „Ce încerc eu să-mi dovedesc aici?!...” se întoarseră brusc gândurile lui Marian cu o sută optzeci de grade. „Normal că bancurile nu sunt toate adevărate, dar sunt unele care pleacă de la povești care s-au
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
de profesie asistat social, necăsătorit în perspectivă, dotat cu ambii părinți în viață, fără antecedente mortale, cu hobby nesigur de pungaș pe viață, vă aduc la cunoștință ultimele evenimente pe care le-am remarcat în localitatea în care m-am cuibărit de la naștere încoace : adică, mă gândeam la pescuit în ape cât mai tulburi, luat cina și prânzul într-un mod cât se poate de zilnic și imaginar, apoi arat de câte ori e nevoie cu boii satului lotul meu virtual . Grapat totul
ALTE SOLICITĂRI ALE VIEŢII DE LA ŢARĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342069_a_343398]
-
las răstignită din prea multă așteptare nu pot ... aș fi vrut să unesc timpul în doi de unde am rămas așa cum se unesc apele în mare te-aș fi adunat în palme din calea amintirilor să alung singurătatea care s-a cuibărit la ușă (trupul s-a învățat să-i rabde bocetul) aș fi vrut ca întâlnirea noastră să fie o veșnică sărbătoare să lăsăm visurile să vorbească în locul nostru trupurile să ia forma dorinței a bucuriei ... dar nu știu de ce tu
ELEGIE PENTRU O AŞTEPTARE (I) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342096_a_343425]
-
cât am mai greșit, Ai știut întotdeauna, când, cu sufletu-n furtună, Precum soarele cu luna, mă certam cu zâna bună, Ba, că ne-a furat iubirea, ba că ea ne-a amăgit, Neștiind că Fericirea lângă noi s-a cuibărit! Doamne, azi cu bucurie, vin din nou să-ți mulțumesc, Pentru scumpa mea soție pe care o prețuiesc, Chiar mai mult decât ea poate a-și închipui vreodată!. O privesc și. . .uit de toate, e la fel ca altădată. TU
SĂ ŞOPTESC, SUNT FERICIT . . . de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 807 din 17 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342189_a_343518]
-
care să-i dea viață, să rămână sub ochii mei ca o certitudine. Amintirea, de care nu putem și nici nu vrem să scăpăm, stă ascunsă în cotloanele inimii sau ale creierului - nu s-a descoperit până acum unde se cuibărește - și de acolo își trimite iluminarea sa continuă. Din Țigănești îmi trag sevele care ajung să se întrupeze în pagini de carte pe care le pun apoi în ferestrele deschise ale internetului la care se pot opri cititorii, fie în
PRIN ROMÂNIA ÎN VARA ANULUI 2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342212_a_343541]
-
auzeam pe mama că zice când o întrebai cât este ora și a început să dogorească. Fiind prea cald acum după frigul de dimineață, am luat un sac gol și l-am întins lângă cățelușă sub căruță unde m-am cuibărit și eu. La un moment dat am adormit. M-a trezit tata care mă invita la masă. În afara pâinii și a bucății de brânză de oaie din traistă, s-a dus și a cumpărat și zece mici de la un grătar
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
mine du-te vino neînțelegerile s-au turnat în rosturi tangibile dar prin emoție mângâierile și-au scăpat pe jos mâinile în dorințe ce se spărgeau de depărtarea voită simțind pericolul am început să răsfoiesc momentele în care trezirile noastre cuibărite în hai să fie dormeau vegheate de insomniile cele mai motivate știu doar că le învelisem cu straturi călduroase de indolență și atât când am deschis lumina de întunecimi azi se dezvelise zburdând dimineața prin mâine și noi Referință Bibliografică
DINCOLO DE CUVINTE de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341934_a_343263]
-
că prin aceste locuri își găsiseră refugiu mulți indieni care s-au ascuns în cavitățile săpate pe pereții verticali și închise cu zidărie. Accesul se făcea pe scări de lemn adăugate cu șfori de yukka. În timpul verii sute de rândunici cuibăresc aici. În urmă cu ani se mai puteau observa și multe roiuri de albine care își construiau fagurii prin găurile din stâncă. Oficialitățile parcului le-au exterminat ca să nu înțepe vizitatorii. Se face aici mare caz de periculozitatea înțepăturii albinei
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
lipi de spatele ei rece și ud și îi încercui umerii cu brațele, sărutându-i gâtul. - Mmmm! Dalia se întoarse lasciv către el și îl îmbrățișă. Era frumoasă în lumina lunii, mai ales când zâmbea. În obraji, două gropițe se cuibăreau obraznic, dându-i un aer adolescentin. Ștefan nu rezistă tentației, își lipi buzele de ale ei, așteptând ca următorul pas să-l facă fata. Văzând că acest lucru nu se întâmplă, continuă să tatoneze, să se înfrupte. Ușor, ușor gura
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341866_a_343195]
-
să fie o punte de legătură între oameni. Nu îmi aleg temele și, în general, nu scriu. Poezia se scrie în mintea mea aproape singură și dospește undeva, în sufletul meu. Există momente când ideea unei poezii mă locuiește, se cuibărește în mine câteva ore, zile. Apoi țâșnește. Dacă o împiedic să iasă la suprafață, luptă cu mine, îmi dă o stare de sufocare. Nu am altă cale decât să o las să-și facă numărul, după care mă lasă în
CREIONUL CORNELIEI BALAN POP A LUAT PREMIUL INTAI LA FESTIVALUL LUCIAN BLAGA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342548_a_343877]
-
la vârsta de șapte ani când am început. Seriozitatea mi s-a aprofundat cînd sănătatea a început să-mi decline. Am trecut printr-o perioadă extrem de dificilă, în care nu-mi mai vedeam rostul vieții. Un sentiment lugrubru mi se cuibărise în suflet. Am decis să public o mică parte din tot ce am scris în ultimii treizeci de ani pentru a rămâne o amintire copiilor mei și pentru a-mi împărtăși pasiunea pentru iubire, lumina și pace tuturor celor ce
INTERVIU CU POETA ADELA-ADRIANA MOSCU, DIN PENNSYLVANIA, SUA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342550_a_343879]
-
mai multe ori, majoritatea creștinilor tind în cadrul vieții duhovnicești să accentueze exclusiv ținerea tipurilor religioase și urmărirea excentrică a „darurilor supranaturale ale harului” de la Dumnezeu, fără un efort personal conștient paralel de curățire a noastră de patimile variate, ce se cuibăresc înăuntrul nostru. O astfel de poziționare a creștinilor denotă scindări interioare și conflicte psihice, ce întrețin, după ce „sunt respinse”, uitarea și ignoranța sinelui său. Într-un asemenea situație creștinul urmărește unilateral și „în exclusivitate” menținerea tipurilor religioase și participarea lui
O ABORDARE TEOLOGICA SI APOLOGETICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 18 din 18 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342481_a_343810]
-
Spre tine curg iar, gândurile-acum... Clipa de taină-a timpului plecat Rostogolește sângele în vine Neuitând lumina care-a fulgerat Privirea cu razele senine... E ca si cum aș trece prin tunel Și rătăcesc -dar- uit să iau aminte Într-o rugăciune, cuibărită-n el, Plânsu-mi răbufnește în cuvinte... Spre tine curg, iar, gândurile-acum! Ce-aș da, să se-ntoarcă clipa divină, Pe urmele, de-atunci, rămase în drum, Să ne prindă-n aceeași lumină! Referință Bibliografică: CA UN PLÂNS / Lia Ruse : Confluențe
CA UN PLÂNS de LIA RUSE în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341561_a_342890]
-
aș despărți de umbră, oglinda mării-ntinse pierzându-mi trupul verde, cum fiecare-n timp, sub o lumină sumbră, se stinge în durere și-n Dumnezeu nu crede. Striviți lumina-n zori ce văruie vitrine! În cerul mov s-au cuibărit atâția nervi acizi; firescul omenesc s-a scurs pe căi meschine: nevolnice făpturi stau strâmbe-n cioburi de oglinzi. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: OGLINZILE / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1242, Anul IV, 26 mai 2014
OGLINZILE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341570_a_342899]
-
pe zi ce trecea.Obosea după câțva pași și-o ridicam de jos,din ce în ce mai des. Iar Zulfy scotea în fiecare seară un soi de sunete sfâșietoare și lugrube ce prevesteau inevitabilul. Iar intr-o seară ,acesta s-a produs. Stătea cuibărită la pieptul meu la fel ca-n fiecare seară ,dar dintr-o dată mi-a intors privirea către a ei. - Mă iubești cu adevărat? a aruncat întrebarea ca pe un bumerang pe care dorea nespus să-l prindă iar în palme
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]
-
Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 521 din 04 iunie 2012 Toate Articolele Autorului rătăcim stingheri într-un anotimp înghețat într-o lume în care iertarea nu s-a inventat încă. în căderea lor stelele spintecă cerul și se cuibăresc în copci de gheață devenind apoi fulgere care spintecă același cer iar și iar. umbrele ni se suprapun și inima ta tresare atunci când inima mea zvâcnește. dar ochii nu ni se mai întâlnesc în schimb echitabil de energie calorică. pășim
STINGHERI de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340670_a_341999]
-
acoperiș al lumii. Pajiști smaraldii, păduri viguroase și dese de brazi, pripoare, clinuri dulci, vălurindu-se într-o fugă de Bach, poieni ca niște ochiuri de păun. Imensitate, nesfârșire, dar și intimitate domestică. Sate ce închistresc priveliștile, deșirându-se pe văi, cuibărindu-se prin luminișuri, risipindu-se într-o puzderie viu colorată pe coaste. Așezări omenești ieșite din mantaua peisajului cântător de obcine bucovinene... După deschiderile fără capăt, pe unde-ai plutit ca într-un miraculos zbor, urmează, într-un capăt de
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
Cine știe, poate că au sosit și ei sau o pereche dintre puii lor, odată cu stolurile ce zburătăceau deasupra blocurilor. Mai aveam în zonă și o pereche de gugustiuci (noi le mai spunem și turturele după turuitul lor) ce se cuibăriseră într-un oțetar crescut lângă blocul de vis a vis, chiar sub fereastra prietenului meu, pescar și el ca și mine, numai că fiind cu patru ani mai vârstnic, el abandonase pescuitul din barca pe mare, mulțumindu-se cu cel
LASTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341100_a_342429]
-
alt tipar. Îmi era ciudă pe Unchiu, dar, de fapt, îmi era ciudă pe mine însumi. În loc să mă schimb, să mă remodelez, îmi luasem jucăriile și mă ascunsesem după dulap. Orice inițiere e violentă, dureroasă. Era mai simplu să mă cuibăresc într-o lume - creație a propriei minți, croită după slăbiciunea mea, decât să accept învățătura, să îmi înving demonii și să acced în lumea la care râvneam cu adevărat. Acum, parcă dinadins să îmi facă mai mult sânge rău, tot
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
Am avut o copilărie frumoasă, în ciuda faptului că mi-am făcut lecțiile la neonul conectat la un acumulator de mașină; sau că iarna mă culcam îmbracat ca și cum urma să plec la săniuș. În acea zi de 22 decembrie m-am cuibărit în fotoliul de lângă soba de teracota privind emoția bunicilor. Eu m-am bucurat mocnit. Știam că nu prea e bine să vorbești despre Ceaușescu în gura mare, deși ascultam cu Tataie „Europa Liberă”. Părinții mei nu prea o făceau. Așa că
„Ce dracu ne lipsește?!” Suntem generația care nu mai vrea să stea la coadă și totuși stă () [Corola-blog/BlogPost/338178_a_339507]
-
când ridici capul și vezi un cer dezgolit, de-un albastru pur. Pur și simplu, există pacienți cu inimi mari, la propriu. Eu am reținut asta, dar mai mult am ținut minte inima aceea care nu se vede și stă cuibărită prin tot corpul unor oameni. Aceea era și mai mare. Articol publicat pe blogul autorului.
Inima doamnei Maria () [Corola-blog/BlogPost/337792_a_339121]
-
O MALADIE CARE ÎI AFECTEAZĂ CREIERUL: ENCEFALOMALACIE MULTICHISTICĂ - PARALIZIE CEREBRALĂ ÎN STADIU MAI AVANSAT. ”Povestea noastră începe într-o frumoasă zi de decembrie.... cu fulgi mari de nea... atunci a apărut în viața noastră fulgul de nea ce s-a cuibărit la mine în burtică și a crescut, și a crescut... până a venit pe lume frumoasă mea prințesă Olivia Nicola...”, spune mama fetiței, Magdalena Dehelean. ”A fost o sarcină cu probleme (cu cerclaj pentru susținere) pe care până la urmă am
ÎMPREUNĂ O PUTEM SALVA PE OLIVIA NICOLA [Corola-blog/BlogPost/100727_a_102019]
-
visare, Singurătății, veșnica-mi stăpână Mă strădui să-i aprind o lumânare. Îmi tremur lacrima sub triste pleoape Când mantia-i de gheață îmi întinde Nu vrea să plece și mă ține-aproape Mă împresoară, viața mi-o cuprinde. S-a cuibărit demult la mine-n casă Și-a răsfirat prin colțuri trena-i veche Printre zăbrele-o văd, e colțuroasă Și-o egoistă-i... fără de pereche. Singurătate, pleacă-n depărtare Și lasă-mi liber sufletul să zburde Slăbește-mă din veșnica
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
mele așa cum stăteam pe scaunul de pe care nu mă mișcasem de multă vreme. Nu pot să descriu tot ce s-a întâmplat, dar nici nu știu cum am ajuns în patul pregătit pentru culcare. După ce a stins lumină doamna Minica s-a cuibărit lângă mine și nu s-a lăsat până nu m-a dezbrăcat și de ultimă textilă de pe mine. Am petrecut în acel pat cam vreo două ore lăsând multe griji ale lumii departe. Strategia căderii fusese bine regizată. Am plecat
IMPACTUL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343748_a_345077]