882 matches
-
să înceteze. Avea reacții întârziate. Încercă să ghicească cine era la celălalt capăt al firului. N-o află decât tot pe Sidonia, ajunsă acasă după acțiunea eșuată, în cămașă de noapte, în penumbra holului, așezată pe suportul de încălțăminte de la cuier, cu ochii cârpiți de somn, dar nevoind să accepte insuccesul manevrelor sale. În final va lăsa receptorul în furcă, n-avea rost să-l alerteze și pe Trofin, ar fi întrebat ce se întâmplă cu ea la o asemenea oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
redus“ nu e cuvântul potrivit: concentrat În - dorințele mele. Dacă Înainte fusesem o persoană cu o biografie, acum am devenit un sex fără trecut. În spatele tejghelei de la recepție stătea un bărbat atât de uscățiv, Încât dezbrăcat putea să pară un cuier montat pe o mătură. Avea craniul lucios ca o măciulie de baston, dar În nas și În alte orificii Îi creștea o cantitate de păr generoasă. Presupun că nu era prima oară când juca mica șaradă căreia, din câte mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Sascha... continuă Dora, de parcă nu m-ar fi auzit. Aici pe chestionar scrie „Anton“. Dar tocmai ai spus că profesorul Îți zicea Sascha. Ăsta e numele tău adevărat? „Sascha“? S-a Îndreptat spre haina pe care i-o agățasem pe cuierul de pe ușă. Brusc, Îngrozit și alert, am bâlbâit că avea dreptate. Dar, pe bune, chiar am vrut să-i dezvălui numele meu adevărat. Nu, nu. Pe bune. Chiar Îmi părea rău. Bineînțeles că ar fi trebuit să-i spun. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Chipul ei radia când a spus cu Însuflețire: — Mi-am cumpărat niște cărți noi. — Cărți!? A spus cumva din nou „cărți“? a strigat o voce dinăuntru. Părea a fi vocea mătușii Varsenig! Armanoush și-a atârnat haina de ploaie În cuier și și-a aranjat părul ciufulit de vânt În timp ce se Întreba ce căuta mătușa Varsenig acolo. Gemenele ei se Întorceau În seara asta de la Los Angeles, unde participaseră la un turneu de baschet. Mătușa Varsenig era atât de Încântată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Ieși afară, nemernicule! El se făcea că nu mă aude. Se plimba de colo-colo cu un aer de indiferență. Ei, tu-ți Dumnezeul mă-tii! I-am pus mâna în gât. L-am izbit într-un colț, unde era un cuier. I-am tras vreo trei, patru capete în gură. De a căzut pe un scaun. I-am mai dat două duzini de pumni în gură, de l-am amețit de tot. El dădea aiurea din mâini. Apoi am chemat conducerea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
faptului că sticla era extrem de rece, aproape congelată. Profitînd de această agitație la bar, al doilea bărbat prezent în cafenea, avînd în jur de 30 de ani, își scoase pălăria și mantoul și le atîrnă cu mișcări apoape invizibile în cuier. nu puteam să-mi dau seama de cînd aștepta el acest moment pentru a se face comod, dar fără îndoială nu avusese curajul să o facă înainte. Pînă la urmă barmanul reuși să-mi desfacă sticla de apă minerală și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să nu se descopere pe el însuși înăuntru. nu știe de ce, dar îi vine să bată politicos la ușă. Vocea îi pufăie, nemulțumită, în creier. X intră. închide imediat ușa în spatele lui. își scoate pardesiul și pălăria, le agață în cuier. se șterge de sudoare, își schimbă cămașa. ezită să se apropie de fereastră. De la etajul șase se vede o prea mare parte din oraș. X preferă să se așeze la masa lui de lucru. Gesturile stereotipe îl calmează întotdeauna. alege
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
întotdeauna să se așeze mai degrabă pe o margine, pe o muchie, pe o bară sau pe un fir, decît pe o suprafață plată. Locurile cele mai disputate sunt spetezele scaunelor, pianina, etajerele bibliotecii, ceasul cu cuc, draperia din salon, cuierul din hol, abajururile... Cînd au început să-și dispute locurile din bibliotecă am fost foarte încîntat întrucît datorită acelei agitații de aripi toate bibelourile din sticlă și porțelan s-au prăbușit, la fel ca și toate celelalte obiecte stupide acumulate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
voastre, salutându-vă cu gura până la urechi*. Îmi Îndeplineam distinsa misiune cu legitimă slugărnicie: ca să nu-l importunez pe mag, mă străduiam să-mi fac prezența cât mai ștearsă; iar ca să nu-l plictisesc, Îmi primeneam travestiurile. O dată, spânzurat În cuier, m-am dat, de altfel cu nu prea mult noroc, drept parpalacul de lână În care mă ascunsesem; altă dată, dându-mă la repezeală drept o mobilă, mi-am făcut apariția pe coridor, În patru labe și cu un ghiveci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu iera nimeni. P-o masă cu roate am dominat intact micu dejun. Și, să vezi și să nu crezi, s-au și auzitără pași dă mascul. M-am perdut cum am putut mai bine dân vedere pântre hainile dân cuier. Masculu cu pașii iera baronu. S-a rezemat pă furiș dă măsuță. Mandea aproape m-am dat dă gol din pricina la râs, fincă ghicisem că baronu dădea să hăpăie potolu dân tavă. Da canci. A scos clondirașu cu hârca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu te trezești din ea, povestești și altora ceea ce vezi... Dar oare nu asta e și predispoziția artiștilor? Am văzut mai târziu, prin albume și prin muzeele Europei, girafe în flăcări, nuduri deasupra orașelor, oameni care în loc de capete aveau un cuier de pălării, petreceri de coșmar, pictate cu o minuție halucinantă, iar la noi stranii himere ale pământului, ale văzduhului și ale apei. Nu m-am întrebat niciodată dacă toate acestea au vreun sens. Sensul lor e că există și ne
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ei, pentru dreptul de a alege după pofta inimii între ciorapii cu jartiere și dresurile ca de uniformă, dar după șase pahare de sangria, Fran se hotărî s-o ignore. Se sprijini deodată cu spatele de peretele care, fiind lângă cuier, era căptușit cu pardesie și paltoane și aproape că o fură somnul. Trebuia să se adune. Avea guturai, asta era tot. — O, Doamne, șuieră când Jack Allen se smulse din ghearele diafanei făpturi și se îndreptă spre ei, vine încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Camera ce-mi fusese repartizată era o încăpere îngustă, ceva mai mare decât celula pe care o avusesem la închisoare și, firește, mult mai potrivită pentru a găzdui un om. Un pat de fier, o masă, un scaun și un cuier cu picior, asta era toată mobila. Pereții arau vopsiți până la înălțimea unui om, în ulei, într-o nuanță albăstrie și, în rest, văruiți. Spre bucuria mea, fereastra ocupa aproape o întreagă latură din acest patrulater, așa că lumina pătrundea din belșug
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe canapeaua cu care se mândrea în fața oricui, proaspăt îmbrăcată într-o stofă cu dungi subțiri crem și maronii, urmată, cu pași mărunți și sfioși, de vecina rămasă în picioare cât timp cealaltă s-a reîntors în vestibul, unde era cuierul de perete cu oglindă, și și-a scos anevoie haina neagră, s-o atârne pe un umeraș. Apoi a mai străbătut o dată încăperea mare, despărțită printr-o ușă-glasvand de o alta mai mică, unde se afla patul îngust în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ar fi dorit-o. Într-o zi a venit Andrei Vlădescu. I-a spus cine este, ce vrea, a răspuns tuturor întrebările ei, s-a uitat la cămăruța cât o cutie de chibrituri - un pat, o măsuță, un scaun, un cuier de haine prins în cuie în lemnul ușii, spațiu cât să te strecori printre lucruri spre fereastra îngustă și ea, s-o deschizi să bufnească aerul de afară, încât i s-a făcut ei rușine că îi cere bani pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
plină de miresme, obositoare a orașului, oprindu-se în fața mobilelor și pipăindu-le pe îndelete, suflând un fir de praf, foarte atentă la fiecare din gesturile ce păreau de o enormă importanță, evitând să se privească în oglinda îngustă de lângă cuierul din vestibul, în oglinda ovală de deasupra comodei, în oglinda venețiană de deasupra canapelei îmbrăcată în dungi crem și maronii, în oglinda pătrată a chiuvetei din baie, trecea chiar și peste oglinda mică și rotundă, cât o palmă, de la capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
despre carnea catifelată a fecioarelor din faza pubertății. De cea de muiere oacheșă cu sânii pietroși și cu pielea brună și aspră la pipăit. Despre carnea de om mort. De a mânzatului jupuit și trecut prin țeapa de fier a cuierului din hală; despre carnea de ciupercă, și câte ceva și despre cea a melcului culcat în umezeală. Îți stau la dispoziție cu câteva amintiri și cred că, dacă nu scrii birjărește, te-ai putea folosi de funestul meu bilanț. Căci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
avea prima ei repetiție în costum. Cu câteva minute în urmă, venise cărând o cutie mare cu lucruri, cu care dispăruse în spatele scenei. Lana privea decorul pregătit pentru Darlene. Un tâmplar făcuse un fel de suport care arăta ca un cuier pentru pălării, dar care în loc de cârlige avea niște inele mari, atașate în partea lui de sus, iar trei inele legate cu lanțuri atârnau la diferite înălțimi. Ceea ce văzuse Lana până atunci din spectacol nu era deloc promițător, însă Darlene susținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Atenție toată lumea că intrăm, spuse Darlene țâșnind în scenă cu papagalul pe braț. Purta o rochie portocalie de seară, foarte decoltată, și în părul strâns într-un coc înfipsese o orhidee mare artificială. Făcu stângaci câteva mișcări lascive, înaintând spre cuier, în timp ce papagalul i se legăna nesigur pe braț. Ținându-se cu o mână de partea de sus a suportului, se freca în mod grotesc cu pelvisul de stâlpul lui din mijloc și suspina „Oh“. Papagalul fusese pus pe inelul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
apucat-o hachițele d’aci de la Bucuria Nopți’. Jones acoperi cu fum spațiul din fața scenei. Vine de la salaru’ mic ș-amenințări mari. O să-l apuce și pe papagal, curân’ de tot. O să-njure ș-o să zgârie ș-o să cadă de pe cuier. Aău! — Văd că sunteți amici, tu și Darlene, așa-i? Îți tot împrumută reviste, spuse Lana supărată. Jones ăsta începuse s-o zgârie serios pe nervi. Număru’ ăsta-i mai mult ideea ta, Jones. Ești sigur că vrei să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și pe inspector, știură despre ce este vorba. Stăteam doar unul lângă altul, pe canapea, În tăcere, ținându-se de mână În timp ce inspectorul Insch rostea cuvintele fatale. Fără să spună un cuvânt domnul Lumley se ridică, Își luă haina din cuier și ieși afară. Soția sa Îl privi cum pleacă, așteptând ca ușa să se Închidă după el, Înainte de a izbucni În sfârșit În lacrimi. Ofițerul de legătură cu familia se grăbi să-i ofere un umăr pe care să plângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ești câinele meu de vânătoare, așa că tu ar trebui să știi. Ia loc, Buzz. Avem treburi importante. Buzz se așeză și făcu un gest larg, care includea tot biroul: fotografiile cu seminuduri, tapetul rococo și armura medievală ce servea drept cuier pentru pălării. — Aici, șefu’? Are Herman vreo treabă pentru mine? Hughes îi ignoră întrebarea. — Buzz, de când suntem noi colegi? — Mergem pe cinci ani, Howard. — Și lucrezi pentru mine în diverse funcții? Buzz se gândi: bodyguard, recuperator, pește. — Corect. — Și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cei cinci erau niște trădători comuniști, așa că nimic însemna chiar nimic, iar el trebuia să ia cazurile și identitățile oamenilor exact așa cum erau ele și să fie polițist. În casă era cald. Danny își scoase geaca, o atârnă într-un cuier și intră în camera de zi, prefăcându-se că admiră afișul de la Furtună deasupra Leningradului. Îi amintea de păcălelile stupide la care îl silea să recurgă Karen Hiltscher. Tocmai își nota în minte s-o regaleze cu ceva pentru chestia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
am spus c-am văzut cum mi-a șoptit un miliard-șaptezecișitreidemilioane-șaptesutepatruzecișiunudemii-optsutedouăzecișipatru, Iza și-a scuturat capul, spunând că nu-i adevărat, iar eu că ba da, și ea că ba nu, apoi s-a întors și s-a dus la cuier după mătură și făraș, și când s-a întors am văzut că o ureche îi era roșie, și atunci i-am spus să nu măturăm încă, să mâncăm întâi, dar Iza a spus că nu-i e foame, dar eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
dispozitiv mecanic. Bizar, aproape incredibil, dar era o mașină, nu o formă de viață. Acum că uimirea dispăruse, pericolul se reducea la enigma pe care o reprezenta fenomenul și venea din partea celui care pusese totul la cale. Se îndreptă spre cuier, unde își lăsase haina și scoase neutralizatorul din buzunarul drept. Aruncă haina pe podea și înconjură patul strângând arma în mână. Frica îl părăsise, dar acționa încă sub impulsul prudenței. AJUNSE LA UȘĂ, IAR PRUDENȚA LUI ATINSE MAXIMUL: SĂ TREACĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]