8,716 matches
-
fuseseră azvârlite în mare, câteva au format zăgazuri și bălți pe care fascicolul albicios al semnalelor farului le lumina oarecum. Tatăl meu își făcea în noaptea aceea cartul de patru ore, dar în zori nu s-a dus să se culce, a rămas să aștepte dimineața. Și de îndată ce s-a luminat, n-a văzut niciun motiv ca să-și schimbe programul obișnuit. În zilele libere avea obiceiul să meargă la pescuit; sau, dacă pescuitul nu mergea iar mareea se preta la asta
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
oricine și orice. Competențele lor nu au limite, iar publicul îi adoră. Televiziunile, tabloidele, revistele glossy ne țin permanent la curent cu vorbele și faptele acestor bravi contemporani ai noștri: știm ce mănâncă la micul dejun și cu cine se culcă, unde își petrec vacanțele și cum se numește animalul lor preferat, ce mașini conduc și de ce sex vor fi viitorii lor copii. Echipe întregi de paparazzi și experți în privitul pe gaura cheii lucrează non-stop, pentru a-i surprinde în
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
un soldat rus beat culcat și dormind pe trotuar. L-am chemat pe sergentul român aflat în apropiere care, la rândul lui, a anunțat un post rusesc. Venit acolo, un marinar în maiou a prins să-l maseze pe soldatul culcat în stradă. M-am apropiat să-l ajut, dacă ar fi fost nevoie. Marinarul a mormăit ceva și m-a poftit, dacă mă pot exprima așa, să plec de acolo. Să-i fi fost rușine că-i vedeam un camarad
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
umanizant: "E o amînare mahorîtă,/ o neîncredere între culori/ și rătăcesc între vîrste;/ E un peisaj în mine de arbori în ianuarie/ cu soarele în renunțare.// Altfel aș fi vrut să fie:/ alb dintr-odată să mă aflu/ aidoma mocanilor culcați în cîmp/ trezindu-se la ziua în cea dinții ninsoare" (Alb). Luminii și căldurii mediteraneene, halou al stării de spirit mitologizante, li se alătură negurile septentrionale, temperaturile scăzute, obturînd nu doar umoarea eclatanta a certitudinii, ci și vederea: "Navală nordului
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
Au lansat cărți, aproape simultan, toți cei trei președinți ai României de după 1989. Iar acolo unde sunt politicieni e și presă. Unde e presă, e scandal. Și unde e scandal e bine pentru politicieni! Evident că nu trebuie să ne culcăm pe lauri, să credem că succesele scriitorilor și teșcherelele dolofane ale editorilor chiar înseamnă salvarea culturii române. Peste tot în lume industria cărții e în declin. România nu face excepție de la această regulă, deși târgurile de carte reprezintă semnficative zvâcnete
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
de îmbogățire: cuprinde imagini ale devierii de la normalitate și de la sănătatea mentală (a deraia, a sări de pe șine), ale acțiunilor cotidiene (a băga în marșarier "a se retrage", a călca accelerația "a se grăbi", a trage pe dreapta "a se culca", a-și face plinul "a mînca, a bea") sau ale situațiilor de criză (a fi în pană, a rămîne pe jantă). În noile inventare de argou contemporan (123urban.ro, dictionarurban.ro) sînt înregistrate și verbul a parca, cu mai multe
Omul-mașinărie și "bateriile sufletului" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9104_a_10429]
-
la loc. - Salut-o pe mama din partea mea, am mai apucat eu să spun - și dus am fost. Cu cornetul în mână, am alergat în camera mea și l-am pus pe birou. - Pa, cornețel, am spus eu, stai cuminte culcat aici. Nimeni n-are voie să te mănânce și nici praful nu trebuie să te acopere. Tu ai adus fiorul de amour fou în viața mea, iar pentru asta trebuie să fii păstrat pe vecie. Am alergat spre salonul de
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
vrei. Ipocrizie în toată regula. Și să nu uităm că relația cu o singură femeie este garantată chiar de religie. Mai ales la catolici. Nu zice franțuzul, pus în dificultate, cu umorul lui: în lipsă de altceva mai bun, te culci cu nevasta... Are vreo alternativă? N-are. Decât necinste, prefăcătorie...
Cum vede un musulman creștinismul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9255_a_10580]
-
călcat trenul un frânar și i-a tăiat niște picioare. Cu cât te descoperi, cu atât ți-e mai frig. I-am adus la cunoștință că e măgar. Doresc căsătoria cu o fată onestă sau cu o profesoară. S-au culcat alături, ba și mai aproape. Un prunc minor. Cu jumătatea dumisale era căsătorit de curând; prima jumătate murise cu doi ani în urmă. Un copil ce zice tată poate foarte bine să greșească. Ce știe el? Era o femeie foarte
Topîrceanu - pescuitor de perle by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9300_a_10625]
-
pasaje ale Jurnalului nu sînt decît stenogramele pătimirii eroticești în cauză: "M-am lăsat ca un dobitoc prins într-o poveste care știam de la început că nu duce nicăieri. Iată-mă amorezat, gelos pe toți bărbații cu care s-a culcat, preocupat la fiecare moment de ce face, sau de ce ar putea să facă, fericit cînd surîde, nenorocit cînd e prea veselă, tremurînd cînd îi aud glasul la telefon". Epicul ce i se părea scriitorului epuizat, incompatibil cu însemnările diaristice, se regenerează
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
însemnările diaristice, se regenerează din detaliile observației insațiabile la care supune persoana adorată: "(Cît despre interpretări, ele nu erau posibile. Un bărbat cu care Leni se plimbă la 7 seara, pe o stradă lăturalnică, e un bărbat cu care se culcă, sau se va culca, în cel mai scurt timp posibil.) Am plecat buimăcit de la Viața românească și tot timpul, în autobuzul 32 (mă duceam spre ŤMermozť și Lili Pancu, tînărul menaj, cunoscut de Paști, la Balcic), tot timpul îmi repetam
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
din detaliile observației insațiabile la care supune persoana adorată: "(Cît despre interpretări, ele nu erau posibile. Un bărbat cu care Leni se plimbă la 7 seara, pe o stradă lăturalnică, e un bărbat cu care se culcă, sau se va culca, în cel mai scurt timp posibil.) Am plecat buimăcit de la Viața românească și tot timpul, în autobuzul 32 (mă duceam spre ŤMermozť și Lili Pancu, tînărul menaj, cunoscut de Paști, la Balcic), tot timpul îmi repetam mici fraze stupide și
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
de la aer mai la vale." Scamatorii, scamatorii, scamatorii... Delimitarea, atît de elegant făcută, nu ține, în realitate. Vacanță cu adevărat nu poți să faci decît pe cont propriu, fiindcă altfel, uite ce se-ntîmplă: "Părinții toată ziua ar vrea să vă culce. Să vă spun un secret: ei au venit la mare ca să vă încurce. Așa le merge gura: "Ce faci?", "Unde te duci?", "Stai aici!". Mai rău ca la bunici, care s-au făcut mici." O lecție de geografie, destul de după
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
foarte densă a acestui roman esopic scris la mijlocul deceniului șase și respins de către o cunoscută editură franceză. Cu sau fără recomandare însă, acest roman nu poate să lipsească din bibilioteca niciunuia dintre cei care, vreme de multe decenii, s-au culcat și s-au trezit cu vocea Monicăi Lovinescu în minte. Cuvântul din cuvinte este cartea care devoalează și cealaltă față (cea de artistă) a celebrei militante anticomuniste. O surpriză binevenită pentru toți cei care se gândesc cu recunoștință și admirație
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
fi putut atinge soarele, amurgind departe, cu pieptul, pe cîmpiile de dincolo de pasarelă, cîmpii mlăștinoase, delimitate cu sîrmă ghimpată... și sîrma ghimpată nu mai conta... Curios, acolo, la Dolhasca, nu eram deloc alarmat dacă nu-mi ieșea o poezie. Mă culcam obosit și, dimineața, versurile erau gata, se închegaseră prin somn! Dolhasca m-a consumat și am consumat-o... Ar fi trebuit să plec de prin 1973. În 1975 am fugit, imoral și decăzut, cu o elevă (Tamara era repetentă în
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
cu un punct. Câștigă jucătorul cu numărul cel mai mic de penalizări. Notă Jocul se poate desfășura și sub forma unei plimbări lente pe terenul de joc, cu opriri din loc în loc. La auzul cuvântului „negru” jucătorii trebuie să se culce iar la „alb”, să se ridice. Povestirea trebuie astfel improvizată încât jucătorii să nu poată bănui momentul când se va formula cuvântul „alb” sau „negru”. 41.Atenție la semnal Jucătorii se împart în două echipe, egale ca număr, și formează
Hai la joacă! by Liliana-Dana Tolontan, Ilona Șelaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1152_a_2199]
-
vezi în mine sună a toamnă, a foșnet molcomit de frunze brune, ce auzi din mine este cum se sting sprințare sonuri ale născocirii ce-au lunecat pe-arcuș neliniștit. ce-atingi din mine e cărbunele răcit pe care-mi culc obrazul meu de humă. ce-aștepți din mine n-o să vină grabnic, doar când din mâlul vârstei voi ieși, subțiată și curată ca o lună nouă, cu chipu-mi nevăzut te-oi bântui, și te-oi momi în lumi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
răsăritul soarelui nu va reuși să întrezărească măcar o licărire de adevăr, își va pune capăt zilelor. Soarele se arată și omul pleacă, străbate câmpul de la marginea satului și merge până ajunge la o linie de cale ferată; acolo se culcă pe șine și privește dezolat cerul, așteptând să vină trenul definitivei plecări; numai că, în momentul în care aude șuieratul locomotivei, i se arată Hristos; știe că este Hristos, pentru că însuși Hristos îi vorbește; se ridică, se scutură de praf
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
multă gălăgie cînd scria, se plimba, declama, bătea cu pumnul în masă, era oarecum în harță cu lumea la care se adresa. Îi băteam în perete; el stingea lumînarea și se liniștea, dar era de rea credință și nu se culca. Peste cîtva timp, cînd credea c-am adormit, aprindea din nou lampa și iar începea să bodogănească. Mă sculam atunci, mă duceam la el și-l rugam să mă lase să dorm. (...) acesta a fost pentru mine primul semn al
Cum scria Eminescu? by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7706_a_9031]
-
Cristian Teodorescu Și pierduse somnul Virginica. Și-l zgîlțîia de umăr și pe el, pînă-l trezea. Ce ți-o fi trebuit, Fănică, să te bagi cu boiangiul? Dă-l, femeie, dracu și culcă-te!) Păi da cum: o rochie de nașă de botez e mai ceva decît a nașei de cununie! (}i-am zis eu să nu-ți faci rochie?!) Toată lumea din biserică o să stea cu ochii pe mine, n-auzi? (Și ce
Modista și feminismul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7747_a_9072]
-
un pahar două sau trei chiar de vin alb, am mâncat niște varză călită făcută de soția mea extraordinară cu cârnați oltenești, m-am uitat la Mihai Gâdea la emisiune și pe la ora 11:30 - 12:00 (PM), m-am culcat", a povestit Voiculescu. El a mai spus că cei care au greșit trebuie să plătească, pentru ca "microbul" să nu se "prolifereze". Dan Voiculescu a afirmat, răspunzând unei întrebări, că nu se așteaptă să fie condamnat, dar că pune răul în
Sentință în dosarul ICA: cele trei soluții posibile. Voiculescu: Dacă e nevoie, îmi duc viața în penitenciar, cu demnitate by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/81778_a_83103]
-
un pahar două sau trei chiar de vin alb, am mâncat niște varză călită făcută de soția mea extraordinară cu cârnați oltenești, m-am uitat la Mihai Gâdea la emisiune și pe la ora 11:30 - 12:00 (PM), m-am culcat", a povestit Voiculescu. El a mai spus că cei care au greșit trebuie să plătească, pentru ca "microbul" să nu se "prolifereze". Dan Voiculescu a afirmat, răspunzând unei întrebări, că nu se așteaptă să fie condamnat, dar că pune răul în
Sentință în dosarul ICA: cele trei soluții posibile. Voiculescu: Dacă e nevoie, îmi duc viața în penitenciar, cu demnitate by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/81777_a_83102]
-
un pește." (Sunt tânăr și am un diamant în cap); Diamantul meu se așează la coadă la plătit impozite./ Apoi mângâie frumos pe creștet ideile despre ele însele/ ale mai multor femei care încearcă să vadă cât rezistăm/ dacă ne culcăm în același pat./ Până la urmă, este cineva care pleacă./ Până la urmă, este unul care rămâne./ Până la urmă, unul din doi pleacă./ Până la urmă, este cineva care plânge./ Unul din doi plânge./ Până la urmă, este unul care își mușcă unghiile/ și
Sex și mistică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9631_a_10956]
-
La vârsta ei putea să-și permită să-și schimbe viața dintr-un capriciu. Dacă vreodată ar avea copii, s-ar cuminți imediat. Eu eram celibatar, dar aveam câțiva ani mai mult decât ea și mă potolisem de mult. Mă culcam devreme, îmi economiseam o parte din salariu și eram foarte precaut cu sănătatea. - Eu am treizeci și opt de ani, dumneavoastră? Nu mi-a răspuns. - Douăzeci și cinci? Douăzeci și trei? Treizeci? Douăzeci și unu? Nu spunea nimic, rămânea impasibilă. Am întrebat-o dacă
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
apar câteodată într-o lumină diferită, în timpul vieții sau, dacă nu, după moarte. Cel ce putrezește de viu în patul conjugal, fără satisfacția de a fi atins-o măcar o dată pe frumoasa-i nevastă, Ileana, care îl pedepsește la nesfârșit culcându-se cu tot satul. După ce temutul Ică moare, cadavrul lui este dezgropat și profanat de sătenii dintr-odată "curajoși". Pe Moise, care poate totul, îl vedem, într-o scenă, cu lacrimi de disperare pe obraji: pentru că nu poate chiar totul
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]