139,341 matches
-
nu este poziția pe care o ocup ca scriitor, ci un fapt concret: s-au schimbat parametrii. Cum în ABL există persoane sensibile la prezent (și nu la trecut, cum spune legenda), acest lucru a făcut posibilă primirea mea. Scena culturală s-a schimbat, dar nu din cauza pieței. Literatura s-a îndepărtat de critică, tocmai fiindcă critica, fără să rămână tradițională, a devenit reacționară. Astfel că ea (critica) nu poate influența nici vânzările, nici evitarea vânzărilor. La rândul său, cititorul are
Paulo Coelho - academician by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14610_a_15935]
-
critic și de istoric al artei, faptul de a-i avea alături pe cîțiva clasici ai genului, adică pe Barbu Brezianu, Radu Bogdan, Mircea Popescu și Amelia Pavel, este mai mult decît un privilegiu, este o adevărată garanție că biruința culturală este posibilă și în teritoriile impure. Proveniți, cu toții, din sistemul de învățămînt interbelic, formați în ambianța universitară dominată de marile nume ale literaturii, istoriei și filosofiei românești, ei prelungesc în vremurile de astăzi, marcate de tehnicism și ideologizate pînă în
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
de învățămînt interbelic, formați în ambianța universitară dominată de marile nume ale literaturii, istoriei și filosofiei românești, ei prelungesc în vremurile de astăzi, marcate de tehnicism și ideologizate pînă în pragul unui nou dogmatism, largi orizonturi umaniste și o respirație culturală în care pulsează deopotrivă responsabilitatea gravă și jubilația pură. Deși, în enumerarea de mai sus, numele Ameliei Pavel apare la urmă, de fapt toate aceste considerații i se datorează în exclusivitate pentru că doar cu vreo cîteva zile în urmă ea
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
peste opt decenii de viață ale Ameliei Pavel sunt ele însele un act de cultură care trebuie consemnat ca atare. De-a lungul acestor ani, care echivalează cu traversarea unei istorii ce a schimbat de cîteva ori fața lumii, experiențele culturale și umane ale Ameliei Pavel s-au structurat în așa fel încît discursul lor literar dobîndește o ordine aproape geometrică. Observînd un fenomen artistic de o extremă versatilitate, a cărui funcție s-a schimbat radical în raport cu evoluțiile istorice și cu
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
că scrie despre expresionismul nordic și despre experiențele modernității, firea dezinvoltă a autoarei și solida ei cultură umanistă reușesc permanent să protejeze privirea de abjecțiile iminente ale timpului și să apere dicția de scufundarea definitivă în delirul misticoid al activismului cultural. Lipsită de orice inhibiție în fața comportamentelor și a limbajelor simbolice, chiar și atunci cînd acestea tind să-și părăsească statutul înalt și să intre în anumite jocuri de interese mărunte, ea a reușit să se păstreze mereu în prim-planul
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
anumite jocuri de interese mărunte, ea a reușit să se păstreze mereu în prim-planul fenomenului artistic și să participe nemijlocit la mișcările vii ale acestuia. Ceea ce, la o primă vedere, ar putea trece drept atitudine exterioară și un pragmatism cultural rece este, în esență, doar vioicune și mobilitate intelectuală, dar și o mare capacitate de a participa la dinamica globală a evenimentelor artistice, la evoluțiile lor pe spații largi și pe termene lungi, dincolo de orice tentație a parteneriatului mărunt și
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
universitară, în elaborarea și coordonarea Dicționarului de Artă, unica lucrare de acest fel apărută la noi pînă în acest moment, și în regîndirea Galeriei naționale a Muzeului Național de Artă, ea a făcut o demonstrație spectaculoasă de vitalitate biologică și culturală. Iar această dovadă nu stă doar în faptul că și-a continuat proiectele dinainte enunțate, ci și, sau chiar în primul rînd, în acela că a reușit să-și extindă semnificativ aria de manifestare de pînă acum. Cele două cărți
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
respire mai relaxat și chiar să se plimbe nestingherite prin locuri îndepărtate și apăsate de o vagă melancolie. Mai mult decît în cărțile de specialitate, în textele memorialistice poate fi lesne observată solida formație umanistă a autoarei și largul orizont cultural în care s-a construit personalitatea cercetătorilor din generația din care ea face parte și pe care o reprezintă în mod exemplar. Asemenea lui Barbu Brezianu și Radu Bogdan, Amelia Pavel este pregătită permanent să abordeze orice discuție intelectuală, fără
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
reprezintă în mod exemplar. Asemenea lui Barbu Brezianu și Radu Bogdan, Amelia Pavel este pregătită permanent să abordeze orice discuție intelectuală, fără ostentație și fără crispări, iar această componentă a personalității sale, deși poate părea una legitimă în orice construcție culturală obișnuită, este, în realitate, una din ce în ce mai rară pe măsură ce ne apropiem de stricta noastră contemporaneitate. Prezența ei firească în actualitatea culturală și artistică românească, dar și interesul constant pentru tot ce se petrece în fenomenul artistic european, și nu numai, nu
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
intelectuală, fără ostentație și fără crispări, iar această componentă a personalității sale, deși poate părea una legitimă în orice construcție culturală obișnuită, este, în realitate, una din ce în ce mai rară pe măsură ce ne apropiem de stricta noastră contemporaneitate. Prezența ei firească în actualitatea culturală și artistică românească, dar și interesul constant pentru tot ce se petrece în fenomenul artistic european, și nu numai, nu putea să rămînă neobservată și de la distanță. De curînd ea a fost răsplătită de către Consiliul Europei cu titlul de Femeia
Tinerețea unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14607_a_15932]
-
convenise în 1918). Naționalismul s-a agravat și minoritarii de tot felul au creat dificultăți. Pe termen lung, ignorarea "țării reale" din spatele "țării legale" a condus la conflictele post-decembriste, la dezinteresul pentru unirea cu Basarabia și la naționalismul renăscut. CETATEA CULTURALĂ de la Cluj a împlinit 50 de numere în octombrie. Profităm de prilej spre a-i ura să le adauge altele, multe. Semnalăm din numărul aniversar paginile despre istoria unui excelent liceu ardelean, acela din Huedin care poartă numele lui O.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14613_a_15938]
-
Mioriței... Faptul că am putut să particip la acest simpozion a fost o minune, ca și miracolul Polului Nord, văzut, de-a lungul unei nopți întregi, din avion. Cum am ajuns în Japonia? Datorită Ministerului Culturii, Uniunii Scriitorilor și unei Fundații Culturale, învingînd astfel obstacolele subterane. Dar totul e bine... Mai sînt și oameni care nu cred că valorile, cultura, pot fi gîtuite de politică.
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
Ludmila Patlanjoglu Prezentat cu succes în Franța, la Paris și Le Havre, spectacolul Macbett de Eugen Ionescu în regia lui Ion Caramitru a fost și un moment de vârf al săptămânii culturale nipone care a celebrat 100 de ani de diplomație între România și Japonia, o manifestare de anvergură cu expoziții, concerte, conferințe, onorată de prezența Alteței Sale Imperiale, prințesa Sayako, fiica împăratului Japoniei. Este a doua colaborare a actorului-regizor cu Theatre
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
se întărește convingerea că aceste muzici au fără îndoială multe în comun. Alături de "mașina timpului", caut obsesiv în Berlin una "a spațiului" care să circule mai des spre România. N-am găsit deocamdată decât câteva emisiuni radiofonice ale unor posturi culturale. Una despre Aurel Stroe omagia cei 70 de ani ai compozitorului, realizată fiind de un tânăr muzicolog-compozitor german, Thomas Beimel, autor al unei excelente monografii despre Myriam Marbe și al altor studii și emisiuni cu teme din actuala muzică românească
Jurnal berlinez - Octombrie între vechi și nou by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14631_a_15956]
-
fost o realizare de mare însemnătate cultural-națională - după cum se știe. Atunci cînd Ardelenii au trecut în Moldo-Valahia, propagînd ideile latinității daco-romane, "luptele" cu ortografia chirilică s-au manifestat în alt fel, mai temperat. I. Heliade Rădulescu, deschizătorul de largi perspective culturale pentru Românii din Țara Românească, trebuie bine înțeles. Heliade și-a început acțiunile filologice prin simplificarea alfabetului chirilic românesc și introducînd parcimonios unele litere latine (astfel ia naștere "alfabetul de tranziție"). În Gramatica românească din 1928 (a se consulta ediția
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
de prisos pentru limba română" (ed. Guțu, p. 459). Fără îndoială, Heliade urmează ideile care circulau în Transilvania Școalei Ardelene, de unde provenea învățătorul său luminat Gh. Lazăr ("doctor în teologie", hirotonisit arhidiacon, dar și francmason) - dar le adaptează altor circumstanțe culturale. El însuși continuă a scrie sînt, îs, folosind pentru fonemul /î/ slovele @ și '(rareori, A). Valeria Guțu Romalo arată cu dreptate (p. 464-465) că Heliade făcea "concesie" tradiției grafice românești, dar uneori apar și grafii bizare (@nceput, 'nsuși, 'nsă și
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
tinerilor, Buda 1821-1822, utilizarea lui la începutul cuvintelor și a lui @ în corpul lor (așa cum se folosise, de fapt, în scrisul chirilic românesc în sec. XVI-XVIII). Înțelegem astfel că scrierea românească, atunci cînd s-a ținut seama de tradiția noastră culturală, a recurs la două semne grafice, în două poziții: la inițială și în mijlocul cuvîntului. Este chiar atît de greu - adăugăm noi - să recunoaștem în pe ulteriorul, latin, î ? Pe care l-au avut în vedere, bineînțeles, cei care încercau să
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
Candrea) romanitatea românească. Însuși Titu Maiorescu, în lucrarea Despre scrierea limbii române (1866), apără linia Russo-Alecsandri, sprijinind cultivarea limbii vorbite de popor și repudiind legile inventate de filologi. Bineînțeles că în Transilvania această perspectivă era considerată a fi insuficientă. Condițiile culturale - dar, acolo, și politice - solicitau o subliniere a "naționalității" latino-romanice, a "continuității", adică o rezistență împotriva tendințelor de nerespectare a majorității etnice românești, dacă nu de deznaționalizare. În Transilvania - ca și, mai tîrziu, în Basarabia - scrierea limbii române devenea o
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
nostru romanic, așa cum scria, cu dreptate, Bazil Munteanu. Și oricît de anti-slavi am fi, nu trebuie să uităm că în istoria culturii noastre a existat ceea ce N. Cartojan numea "suflet românesc în limbă slavă"! Contactele noastre cu slavitatea (și "slavonia" culturală) au durat secole de-a rîndul. Fără ca limba română să-și piardă locul ce i se cuvine între limbile romanice ale Europei. Iată în sfîrșit de ce subscriem la ideile expuse în editorialul mai sus-citat al d-lui N. Manolescu. A
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
Rushdie, care, prolix, cu limbaj rămuros și plin de vorbe, vorbe ("E distractiv să citești o carte în care nu înțelegi chiar totul", declară autorul) acordă cuvintelor tradiționala importanță orientală și, ce să mai ocolim adevărul, mai pierde șirul. Referirile culturale (nu numai orientale, ci și privind opere europene fundamentale, Shakespeare, Milton etc.), care devin deseori repere vitale, demonstrează cât ia Rushdie de "în serios" literatura. Criticii occidentali nu îndrăznesc însă să aibă rezerve, iar cei orientali se miră onest de
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
căsătorie - într-o familie, căreia îi deprinde limbajul, îi află poveștile, "și când le afli pe toate ești unul de-al lor". Iar traducerea Danei Crăciun permite la rândul ei, în limba română, această prindere. Vitalitatea și extravaganța, elaborarea, aluziile culturale, iată principalele virtuți ale acestui roman scris "cu toată orchestra", neevitând emfaza trombonilor. Când te lasă puterile și suflul ce te mână din urmă abia se mai simte, e semn că a sosit vremea mărturisirilor... Așa că se cuvine să ridicăm
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
Stilistică din București (1963), aflat sub îndrumarea lui Tudor Vianu, Mihai Pop și Al. Rosetti. Prima sa carte, Fragmente despre cuvinte (1968), impune deodată un eseist strălucitor și non-conformist: pe pretext lingvistic, se efectua aici o incizie adîncă în conștiința culturală a momentului. Toma Pavel s-a expatriat în Franța în vara anului 1969. După doi ani, în 1971, își susținea deja teza de doctorat la Universitatea din Paris sub îndrumarea lui A. J. Greimas. Devine apoi profesor la Departamentul de
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
de doctorat la Universitatea din Paris sub îndrumarea lui A. J. Greimas. Devine apoi profesor la Departamentul de Lingvistică al Universității din Ottawa (1971), unde profesează pînă în anul 1981. După 1981, va preda mai ales literatură, filozofie și studii culturale la Universitatea din Montreal (1981-1986) apoi la universități din Statele Unite: Santa Cruz, California (1986-1989) și Princeton (1989-1999). Actualmente este profesor, șef de Departament, la Universitatea din Chicago. Prima sa carte publicată în străinătate, încă marcată de visul structuralist, reprezintă, pînă
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
fenomen complicat. Simplific, deci. Corectitudinea politică moștenește și dezvoltă ideea marxistului american Herbert Marcuse, conform căreia forța revoluționară a viitorului nu va mai veni de la clasa muncitoare, ci de la femei și de la grupurile marginale. Așa cum sub regimurile marxiste, orice fenomen cultural sau politic era privit din punctul de vedere al intereselor clasei muncitoare (așa cum percepeau comuniștii aceste interese), și corectitudinea politică cere ca fenomenele culturale și politice să fie evaluate conform intereselor femeilor și grupurilor minoritare, așa cum sunt ele percepute de
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]
-
de la clasa muncitoare, ci de la femei și de la grupurile marginale. Așa cum sub regimurile marxiste, orice fenomen cultural sau politic era privit din punctul de vedere al intereselor clasei muncitoare (așa cum percepeau comuniștii aceste interese), și corectitudinea politică cere ca fenomenele culturale și politice să fie evaluate conform intereselor femeilor și grupurilor minoritare, așa cum sunt ele percepute de reprezentanții corectitudinii politice. Unde vă situați Dvs., pe ce poziție? Ca și în cazul comunismului, pe aceea de spectator uluit. O antrenare cu manechine
Toma Pavel: "Nouă ne place lumea asta păcătoasă, cu cărți..." by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14629_a_15954]