1,164 matches
-
s-ar fi putut ca acea Cumanie a documentelor papale să se fi materializat, să fi existat la gurile Dunării un stat cuman, dar chiar și așa, cu episcopia de la Milcov, a cumanilor, distrusă, cu dislocarea stăpânirii cumane, rolul cumanilor în istoria noastră nu poate fi neglijat. În timpul de trei sute de ani cât a durat dominația turcilor vechi peste teritorilul viitoarelor țări românești, s-a format o aristocrație românocumană, din care s-a ridicat familia domnitoare a Basarabilor. Dar
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
scutită de raidurile prădalnice ale tătarilor, care, asemenea strămoșilor lor, gândeau că Cerul Albastru i-a făcut stăpâni peste lume. Turcii otomani nu aduc modificări de esență în raporturile suzeran-vasal. Să ne amintim că otomanii nu sunt decât rudele pecenegilor, cumanilor, uzilor, berindeilor, care în secolul al Xlea n-au migrat, așa cum se numeau, ghuzi-oguzi spre vest, îndreptându-se spre Iran și apoi spre posesiunile Imperiului Bizantin din Asia Mică. Conduși de Selgiuc, și-au luat numele, așa cum era obiceiul la
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
topesc în Imperiu sau se întorc la locurile lor de pornire. Dintre migratorii din primul val doar slavii au avut șansa supraviețuirii în fostele provincii care țin de Romania Orientală, cu excepția Daciei Decebaliene. Alții, precum avarii, bulgarii, pecenegii și cumanii dispar în masa slavă și maghiară, mai puțin în cea românească. Tradiția populară românească păstrează ca întemeietori ai poporului român pe Traian și Decebal și, chiar la cronicarii noștri, Traian este asociat cu primul Descălecat. Pe de altă parte, în
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Zmeul, Ileana Cosânzeana, Făt-Frumos, împărați, împărătese, fete de împărat, lumea mirifică a basmelor și poveștilor care fascina ascultătorii, întărindu-le convingerea în puterea și victoria binelui. În plan politic, discontinuitatea barbarilor, după distrugerea ringului avarilor, până la venirea ungurilor, pecenegilor și cumanilor, timp de mai bine de 100 de ani, se observă o regrupare a obștilor sătești, pe care le numim celule latinofone, și a Romaniilor populare spre țări, ca forme incipiente de organizare. Perioada de discontinuitate barbară, combinată cu agresivitatea statului
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și porecle, date de români românilor chiar, așa cum numai ei știu să dea, pe baza unor trăsături de caracter sau de înfățișare fizică: ca un cuman, ca un rus, ca un turc etc. Tot așa pentru toponime și hidronime: Vadul Cumanilor, Comana, Peceneaga, Valea Uzului, Uzlina, Tătărași, Tătăruși, Ruși, Turceni, Călmățui, Covurlui etc . Dacă mentalitățile reflectă starea socială, economică și culturală, aceasta trebuie să fi avut și au corespondent în limba română, obștea fiind depozitara, prin limbă, a tradițiilor, a culturii
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
agonizând pe malurile Bosforului în așteptarea sfârșitului. Relațiile românilor nord-dunăreni cu turcii sau, mai exact, cu populațiile turcice, sunt mult mai vechi de secolul al IV-lea, cu cel puțin trei secole, când, în viitorul spațiu românesc vor pătrunde pecenegii, cumanii și uzii. O colaborare românocumană, într-o Cumanie existentă mai mult în documentele papale și maghiare decât ca realitate politică în spațiul românesc din sudul Moldovei și zona de câmpie din Muntenia, percepută de migratori ca o prelungire a stepelor
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
pe Basarab, nume însemnând „tată stăpânitor”, întemeietorul sau urmașul întemeietorului Țării Românești după opinia unor istorici, care admit că Negru Vodă a fost un personaj real, descălecătorul de țară din 1290 . Lăsând deoparte faptul că pecenegii au fost înfrânți de cumani și cei rămași și-au găsit refugiu în Transilvania (îi găsim în toponime și în „silva Blacorum et Besinorum” - pă durea românilor și pecenegilor) și în Imperiul bizantin, că uzii au suferit cumplite epidemii după care dispar în masa populațiilor
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
îi găsim în toponime și în „silva Blacorum et Besinorum” - pă durea românilor și pecenegilor) și în Imperiul bizantin, că uzii au suferit cumplite epidemii după care dispar în masa populațiilor balcanice, vom spune că populația numită polovțî, kâpceac și cumanii, lovită în două rânduri de mongolo-tătari, în stepele rusești de astăzi, nu a mai așteptat a treia lovitură și, în număr de vreo 40 de mii, au trecut în Ungaria, abandonând fără luptă „Cumania lor”, gest semnificativ, din care se
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
înțelege că migratorii n-au avut țară, fiind pe teritoriul românesc factorul politic, forța de șoc în expedițiile ră zboinice și de pradă. În cronicile „kara ulagii” au luptat cu tătarii, măcar că au fost învinși, teritoriile lor cucerite și Episcopia cumanilor de la Milcov distrusă . Relațiile româno-otomane sunt prefațate de colonizarea în Dobrogea a unor turci anatolieni (selgiucizi), cu acordul împăratului bizantin, Mihail al VIII-lea Paleologul, la curtea căruia a stat ca refugiat fiul sultanului de Konia, Izzedin Keykavus, între anii
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
71, 72, 91, 133, 137, 138, 145, 147, 193, 205 Urali, munții, 55, 65, 74 Ureche, Grigore Vornicul, 199, 203 Urlat, Grgoș, 201 Ursus, 13, 14, 15 Ursu, I., 196 Uzbecă (trepublică), 58 Uzlina, 116 Uzun Hassan, 193 V Vadul Cumanilor, 115 Valahia, 12, 16, 47, 52, 108 Valea Albă, 199 Valea Siretului, 194 Valea Uzului, 116 Valul lui Constantin, 131, 132 Vama, 3, 6, 98, 160, 161, 175, 177, 178 Vaslui, 5, 145, 158, 192, 193, 194, 195, 197, 199
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și altul în școala din satul vecin Avrămești (cu ocazia sărbătoririi a 500 ani de la prima atestare documentară a acestui sat). Curioasă mi se pare descoperirea în împrejurimile satului Voinești, în anul 1926, a unui important tezaur de argint, atribuit cumanilor (sec.10-13 e.n.), tezaur alcătuit din 12 brățări, nouă inele, patru aplice de centură, o cataramă, o diademă și un pandativ (Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României, vol.III, p.410). Aceste urme preistorice sunt completate cu documentele istorice de după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
tătărească plana asupra regatului maghiar. Tot datorită invaziei tătarilor și frânării expansiunii maghiare se datorește sistarea procesului de catolicizare a populației românești, atât în Țara Românească cât și în Moldova, unde se ajunsese chiar la întemeierea unei Episcopii catolice a cumanilor, cu sediul la Milcov. Format la școala istorică a lui Ilie Minea, care preconiza stoarcerea la maximum a izvorului istoric de informația pe care o conține, Alexandru Gonța recurge, ca și maestrul său, la o masă impresionantă de informații, pe
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
El respinge ipoteza prevalentă că ar fi vorba de o veche populație românească din sudul Moldovei, care era organizată politicește încă din secolul al XIII-lea, și înclină spre părerea că ar fi în realitate vorba de un trib al cumanilor. Tot astfel, într-o încercare de totală obiectivitate, el despoaie și pe cnezii, care conduceau satele românești, de ipotetica lor romanitate, îmbrățișând teza că acești chani tătari nu erau în realitate decât niște hănișori tătari. Meritele incontestabile ale lucrării de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
din sud, și plecând spre nord, pentru a trece prin poarta munților Beschizi în Panonia, destinul a hotărât ca evenimentele din istoria românilor să se împletească, începând de la sfârșitul secolului al IX-lea, cu cele ale ungurilor, pecenegilor și a cumanilor, veniți după ei, până la 1241, și din acest an și cu cele ale tătarilor. * Ungurii și-au avut leagănul primitiv în Ungaria Mare sau Baskiria, situată între munții Urali și Volga, vecină cu regatul Morduanilor, având limita de nord străjuită
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Constantin Porphyrogenetul scria, între anii 945-953 că, noua așezare a ungurilor se mărginește la răsărit cu bulgarii, de care îi desparte Istrul numit și Danubiu (e vorba deci de vecinătatea Banatului de pe Dunăre) și la nord cu Pacinații, care, împreună cu cumanii, pradă și fac „multe neajunsuri” țării lui Gelu, ducele valahilor, înainte ca Tuhutum cu ungurii să năvălească dinspre Poarta Mezeșului. Ei ocupă îndată Țara Românească, Oltenia și Banatul și ajung la gura Mureșului, pe Tisa, și la aceea a Tisei
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
valahilor, înainte ca Tuhutum cu ungurii să năvălească dinspre Poarta Mezeșului. Ei ocupă îndată Țara Românească, Oltenia și Banatul și ajung la gura Mureșului, pe Tisa, și la aceea a Tisei pe Dunăre, unde găsim, alături de români, pe bulgari și cumani, chemați în ajutor de către voievodul Glad. Evenimentele se petrec în timpul domniei lui Arpad (896-907), înainte de cucerirea cetăților Gomor, Nograd și Nitra, cam prin anii 903-905. Din cele 13 triburi ale pecenegilor, tribul Gyula s-a stabilit în Transilvania, cale de
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
creștinismul, la Constantinopol. Cu aceasta începe declinul puterii pecenegilor la Dunăre, mai ales că supraviețuitorilor care se retrăgeau le-au ieșit în cale uzii, împingându-i complet în mlaștinile create de bălțile marelui fluviu. Apariția uzilor și, după aceea, a cumanilor pe teritoriul Daciei nu a însemnat și lichidarea stăpânirii pecenege. În 1069, triburile pecenege, din Moldova și Transilvania, năvălesc sub conducerea lui Oslu, „princeps militiae paganorum”, prin Poarta Mezeșului, distrug întăriturile ungurilor și pradă până la Oradea Mare, de unde iau printre
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
în ajutor cetele înaintate ale pecenegilor, românilor și bulgarilor din Balcani. Supraviețuitorii au fost exterminați de o cumplită ciumă izbucnită îndată după bătălie. Astfel că, în Câmpia Română stăpâni rămăseseră tot pecenegii. La aceștia s-au adăugat, în anul 1078, cumanii înrudiți cu ei, cu care au continuat să atace sudul Dunării și să ardă așezările până sub zidurile Adrianopolului, unde se încheie pacea sub Nichifor al III-lea Botaniates (1078-1081), prin intervenția celor trei principi pecegeni din Dobrogea. Noii veniți
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
et Facorum (Comanorum), maximam venationem captam hahente, sed vomere ac rastro pene experte campania”. Organizați în opt triburi mari, ale căror denumiri erau împrumutate de la culoarea cailor: alb, sur, cenușiu, roib, negru, în afară de Iazicapan, cu o demnitate socială deosebită etc., cumanii au instaurat un vast imperiu, care se întindea din Panonia și până la râul Laic (Ural), incluzând în el și întregul teritoriu al vechii Dacii. Regiunea dintre Nipru și Urali a fost numită Dești-Kipciak sau Cumania Albă, iar aceea dintre Nipru
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
să înfrângă pe români și pecenegi și să ocupe Transilvania. În 1210, comitele Ioachim din Sibiu avea deja o armată alcătuită din români, secui, sași și pecenegi, cu care pătrunde prin pasul de la Turnu-Roșu în Oltenia, unde învinge trei hănișori cumani. Pe doi îi ucide în lupte, iar pe al treilea, cu numele Karas, îl prinde și-l trimite regelui, care era în drum spre Vidin. Un an mai târziu, ungurii ajung în Țara Bârsei, unde încep să ia contact cu
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Mahomed, sultanul Imperiului Corazmian, invadase și ocupase teritoriul dintre râul Ural și Marea Caspică. Este începutul sfârșitului acestui uriaș imperiu al stepelor, care va mai dura doar 33 de ani, până în anul 1241. Pentru a preîntâmpina incursiunile de pradă ale cumanilor, Andrei al II-lea, regele Ungariei, dăruiește, înainte de 7 Mai 1211, lui Hermann de Salza, marele maestru al Ordinului Teuton Țara Bârsei. În câțiva ani, vitejii cavaleri opresc cetele prădalnice în trecători și, ocupând munții cu versanturile de sud și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
ani, vitejii cavaleri opresc cetele prădalnice în trecători și, ocupând munții cu versanturile de sud și răsărit, zidesc cetăți și cuprind teritoriul dintre Prahova-Ialomița și Siret, până la hotarele brodnicilor din Țara Brodnicilor, denumiri care vor dispare din istorie o dată cu Imperiul cumanilor. Pe urmele cavalerilor teutoni au pătruns curând misiunile catolice pentru creștinarea cumanilor, și apoi Coroanei ungare, după izgonirea cavalerilor teutoni, în primăvara anului 1225, când Andrei al II-lea se intitula și rege al Cumaniei și Țării Brodnicilor, adică al
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
versanturile de sud și răsărit, zidesc cetăți și cuprind teritoriul dintre Prahova-Ialomița și Siret, până la hotarele brodnicilor din Țara Brodnicilor, denumiri care vor dispare din istorie o dată cu Imperiul cumanilor. Pe urmele cavalerilor teutoni au pătruns curând misiunile catolice pentru creștinarea cumanilor, și apoi Coroanei ungare, după izgonirea cavalerilor teutoni, în primăvara anului 1225, când Andrei al II-lea se intitula și rege al Cumaniei și Țării Brodnicilor, adică al Țării Românești și Moldovei. Bortz-Membrock, cel de-al patrulea principe cuman din
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Coroanei ungare, după izgonirea cavalerilor teutoni, în primăvara anului 1225, când Andrei al II-lea se intitula și rege al Cumaniei și Țării Brodnicilor, adică al Țării Românești și Moldovei. Bortz-Membrock, cel de-al patrulea principe cuman din ierarhia ducilor cumani (cel mai mare dintre ei, Kotian, purtând titlul de mare han), care stăpânea peste toată Cumania Neagră dintre Carpați și Nipru, veni la Milcov. Aici, după ce se boteză cu 2.000 de nobili și 15.000 de oameni, naș fiind
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mort în curând, probabil în luptele de la Haliri, și îngropat o dată cu fiul său Burch, în catedrala Episcopiei de Milcov?, ne-a rămas denumirea de Borcea pentru un braț și o baltă a Dunării?. Până unde se va fi întins Episcopia cumanilor, este greu de știut. O încercare de a o limita a fost, totuși, făcută. În hotarele vag indicate, în anul 1231 și în anii următori, constatăm că în jurisdicția ei se aflau și foarte mulți români, având episcopi ortodocși. Fapt
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]