756 matches
-
timp a trăit, Stendhal n-a avut o mare audiență. Proust a demarat greu. Cincisprezece editori au refuzat tipărirea primului său volum din ciclul À la recherche du temp perdu. Entuziasmat de armoniile grigorescieni, Vlahuță n-a înțeles nimic din Cumințenia pământului a lui Brâncuși. Curios e că și europeanul Călinescu avea să formuleze, mai târziu, concluzii decis-negative despre Masa tăcerii. Structura intimă a creatorului și cea a comentatorului observa de mult Croce "trebuie să fie aceeași", pentru a duce la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
evlavia ori sfințenia, ci dreapta socotință, care este o virtute foarte complexă și greu de exprimat în cuvinte. (Are o formulă tot atît de vastă ca polimerii de bază.) În dreapta socotință intră, precis, tainic drămuite, și bunul-simț, și înțelepciunea, și cumințenia, și voința, adăugite celor de mai sus. Nici una din virtuți nu e absolută nici chiar adevărul doar iscusita cumpănire a multora ne poate ajuta să ne ferim nu numai de rele (aceasta-i destul de ușor), ci și de savante boroboațe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Încă o dată, nu logica este aceea care animă masele! Și mai ales masele de tineri, cei care, În orice vreme, au nevoie de fraze absolute, de un ideal sau altul, și atunci, „Îl” iau de unde e posibil, orice numai nu cumințenia și previzibilitatea, torsul molcom și adormitor al vieții bătrânilor și adulților „lași”. Sau, cum o decretau tinerii fasciști italieni cu o vorbă rămasă celebră, vivere pericolosamente!; să negi „drumurile și firea, prudența burgheză, așezată”, să provoci, chiar În timpuri de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
revelații”, oferă totul o singură dată! Pentru cel care „nu are frică de ea” sau pentru cel care nu se lasă Înșelat de suprafețele ei „lucioase, comode, fals ademenitoare”, pentru cel care, de la o anume vârstă a lucidității, știe, are cumințenia și curajul de a privi În „adâncul ei”. Or, cum spuneam la Începutul acestui capitol, bătrânețea este una dintre vârstele capabile - poate chiar privilegiate - de a o contempla În „adâncul ei”, ce devine, deodată, mai mult sau mai puțin „transparent
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și Gheorghe n-au avut nici un stup. Mama mea, Pachița lui V. S. Iftimie și a Ancuței I. Roșca, era de statura mijlocie, harnică, religioasă, bisericoasă și foarte bună mamă și foarte bună gospodină și frumoasă și drăgălașă. Și de cumințenie rară. Nu așa tare de voinică. Dar și muncea foarte mult. A născut 9 copii: 4 băieți și 5 copile, mai frumoși unul decât altul. La 2 ani după mine a născut în casa făcută de tata în care trăesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Bacău, unde am stat eu în 1916-1917. Și iată ce ne-a spus: Maria soția lui Edmund Vișec a murit cu amândouă picioarele tăiate de tren în chinuri groaznice, ea care a fost un odor de gospodină, de hărnicie și cumințenie. Și el mâncând niște conserve de Paște s-a intoxicat și i s-au umflat picioarele foarte tare și a murit intoxicat, el care a fost un om de mare bunătate și mare modestie. Și așa s-a stins familia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
da, scânteia de nebunie, care face diferența între, să zicem, un Rimbaud și un Lenau, ori, dacă vrei, ia alte exemple, în care scânteia de nebunie a făcut artă viabilă, fără moarte, iar luciditatea, conștientizarea actului artistic ca act de cumințenie și umilință, smerenie, n-a creat decât surogate, da, acea scânteie de nebunie a putut, de exemplu, să-l facă pe Goethe să fie genial și la șaptezeci de ani, iar abandonul scânteii de nebunie în favoarea unei conștientizări a vieții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fi în mijlocul unui paradis și care ar merge necontenit cu ochii în jos ațintiți pe carare, de frică să nu se împedice de vreun bulgăr, de vreo cioată. Cu ce s-ar alege el din minunele paradisului? Ei bine, între cumințenia vrâstei coapte și între naivitatea tinereței, eu unul, dacă mi-ar fi dat să aleg, aș opta cu ochii închiși pentru cea din urmă. Eram, deci, în acei ani binecuvântați, când nu te îndoiești de nimic, când te crezi calare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vreo plăcere. Pentru ca stomacul să nu stea degeba și să le facă vreo figură. Trăiesc așa, inconștient, dintr-un fel de datorie. Nu se distrează niciodată. Noi plecăm rar de acasă, m-au avertizat încă de când mă mutasem aici. Ca și cum cumințenia asta era un merit. Ultima dată, asta trebuie spus neapărat, ieșiseră din cartier pe 21 decembrie 1989. Forțați de împrejurări. Îi scosese Ceaușescu la miting. Și de atunci nu mai părăsiseră cartierul. Spunea un prieten de-al meu că linia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
la 3 dimineața și plecam pe la 3:30-4:00. Toate ulițele erau luminate de felinare, lampioane și lumânări, oamenii mergând în tăcere pentru că n aveam voie să vorbim. Doar noi, nepoții, mai deranjam din când în când tăcerea rândurilor și cumințenia deplasării. La întoarcere acasă, după o masă consistentă, cei mici ne culcam și ne lăsau până la orele amiezii, când bunica învârtea mămăliga. Mai în fiece seară, începând cu orele 18 mă vizita Geta lu’ Stan Cerbu, singura mea prietenă pe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
viață și de creație oficial și academic! Este, se spune, vârsta Înțeleaptă a poeților, căreia Adrian Maniu trebuia și el să-și Închine toate făgăduielile tinereții sale culpabile de noutate și Îndrăzneală cu o bănuială de aventură sublimă. Pentru această cumințenie de pe urmă, Adrian Maniu avea să sfârșească nu ca Marsyas, pentru cutezanțele lui cu pielea atârnată burduf sub ochii Muzelor Înfricoșate, ci având consi derația tăcută a noastră, membru corespondent al Academiei și inspector al artelor. [...] Din redacția Noii Reviste
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Găsesc că este cu totul reprobabilă această persistență zilnică a gân dului spre bătrânețile privite cu spaimă și cu grija absurdă ca să nu le lipsească nimic din cele cu care am fost răsfățați la tinerețe, deși Natura, În marea ei cumințenie, ne răpește Înseși posibilitățile de a ne bucura, sau [a ne] folosi măcar, de cele mai multe dintre bunu rile vieții, la care, vrând-nevrând, vedem cum trebuie să renunțăm zi după zi. [...] În sanatoriu, decembrie 1952: Nu desperați de această viață! Fiindcă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
au lăsat amprenta ca într-o ceară moale în mintea și inima mea. Cea dintâi - învățătoarea Geta Brăescu din primele două clase primare ale școlii Petru Maior din cartierul Izvor al Bucureștilor... De la dânsa am deprins dragostea de învățătură și cumințenia cea nu foarte excesivă, care sunt necesare celui născut să-și petreacă viața printre cărți, nu atât pentru a urca pe culmile ambițioase ale vieții, ci pentru că această modestă bucurie a inimii era scrisă în chiar zodia lui... Apoi, în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
comun care să le unifice. Lucrul acesta numai eu pot să-l fac pentru mine. În prima jumătate a vieții, relațiile mele cu oamenii au fost cuminți, cu toate că adesea neîngăduite. De acum încolo însă, vreau să mă las de această cumințenie ca de o haină prea strâmtă și uzată. De acum încolo, în relațiile mele cu oamenii vreau nebunia ori nimic! La răspântie Am umblat jumate de drum. și am ostenit. Să poposim, Suflete, și să chibzuim: Amândoi am umblat jumate
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mâinii din zona de risc pe un teren neutru. Cu mișcări abia perceptibile am reușit să-mi scot mâna din zona periculoasă. Am răsuflat ușurat. Eram salvat. Respiram în voie. Rezemat cu ambele coate de bancă, într-o atitudine de "cumințenia pământului", mi-am îndreptat cu nonșalanță spre gură mâna stângă, introducând în cavitatea bucală firimitura sustrasă cu o frică terifiantă, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Uf! Dumnezeule! Papilele gustative au receptat cu viteza luminii aromele materialului primit, iradiindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un bilet - Mark Twain, îl „execută” într-o veselie de presto vivace, după care am înțeles - din mișcarea și aplauzele sălii - că le mulțumea și era vremea unui koneț. Într-o tăcere la fel de rapid instalată, într-o ordine de mare cumințenie, ne-am înșirat cu toții spre ieșire, am coborât cu ei, în parfumul și șoaptele lor, încercând să mă opun aiurelii din capul meu care literalmente voia să se țipe afară, dar deodată, pe o cabină de lângă ieșire, am văzut un
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
unda râului, fiecare ce a gândit că e mai de preț și că i s-ar potrivi mai bine. Copiii ce se zbenguiau în murmurul răcoros al apei Bâlii, au luat sprinteneală, zvăpăială, sănătate și inteligență, fetele au luat frumusețe, cumințenie, curățenie, dragoste și cântări de dor, flăcăii s-au repezit să ia putere, istețime și agerime la jocurile lor din sărbători, adică ceea ce știau că le place fetelor să vadă la ei, nevestele au adunat pricepere în a-și ține
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
pneu monie și febră mare. Atunci am citit, în momentele în care aveam mintea mai limpede, volumul de teatru al lui Sartre. Infernul, cică, sînt ceilalți. Așa o fi, dacă zice domnul Sartre. Numai că, pentru mine, infernul stătea în cumințenia și nevinovăția puței mele. Ea pre ferase să fie cuminte, la locul ei, și să nu se bage în cîrd cu oamenii mari, care fac prostii. Tot cuminte a preferat să stea și după ce am ieșit din boală, cînd i-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
cei trei C.“, așa cum îi numești tu afectuos în scri sorile tale. Miercuri seara, 5 noembrie [1947] [...] Cum scrisorile fac atâta drum și sunt, poate, atât de nesigure, eu îți scriu astă seară, iubita mea, dorindu-ți din inimă sănătate, cumințenie și noroc. Niciodată - egoistă - nu m’am gândit că va veni o vreme când fetița mea își va sărbători ziua ei, fără ca eu, fiind în viață, să fiu alături de ea, fără happy birthday to you, fără buchețelul modest pe care
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mai știam de la tata eram apreciat și apropiat de ea. Anul școlar a trecut repede și fără acele greutăți, inerente începutului. Învățătoarea mea, de care eram îndrăgostit ca de a doua mamă, mă avea și ea la inimă, prețuindu-mi cumințenia și dragostea ce aveam față de școală. La sfârșitul primului an școlar sunt promovat primul pe clasă, primind o coroniță și câteva cărți pe care urma să le citesc în vacanța atât de mult așteptată. Pășisem, deci, cu dreptul la învățătură
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
utilitarismul cel mai mărginit, din totdeauna dominante, și pentru care greierul reprezintă trândăvia, indisciplina, inutilitatea și dezordinea. Mentalitatea aceasta și-a anexat în lumea modernă mijloacele perfecționate de persuasiune și constrângere, care-i asigură pretutindeni o putere nelimitată, implacabilă. Pretinsa cumințenie a furnicii, de fapt simplă insensibilitate și prostie, se transformă prin imperiul acesta în sinistră demență cotropitoare. Ea se desfășoară sub stindarde și lozinci mincinoase, organizând o vastă acțiune de eradicare a greierilor, recte a bucuriei de viață, a iubirii
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
orizontul de preocupări al istoricilor de artă. (...) Nu doar cercetarea artelor are ceva de aflat de la lingvistica modernă. Și lingvistica are ceva de aflat de la cercetarea artelor. Or, de obicei, aceasta din urmă își refuză orgoliul legitim al iradierii, preferând cumințenia sterilă de a se pune la unison cu ticurile metodologice ale ultimei ore” (pp. 17-18). Îndreptățit sau nu, „orgoliul iradierii” e de regulă o trăsătură firească a artistului, dar îl caracterizează și pe criticul de reală dotație. Căci criticul de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
va fi luat și că le roade undeva la umbră. Le-a căutat dar degeaba. De sete și tătica și mămica au băut apă din cofă toată ziua, până s-a împuținat apa și au găsit opincile în fundul cofei. Ce cumințenie ! Ce batjocură ! În seara aceea a fost rău de mine, dar după aceea, când au aflat tanti Florica și unchiul Constantin, eu am devenit celebru ! Tot la Ciupercari, înainte de a avea șase ani, am făcut o boacănă sinistră.Tata era
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
muzicii, și mai ales la Operă, că apar oameni cu vocație și talent, dispuși să-și desăvârșească măiestria artistică, rămânând totuși anonimi, chiar până la adânci bătrâneți. Uneori, oameni dăruiți cu har, nepreocupându-se suficient, deși servesc adesea cu credință și cumințenie arta, se pierd în ansamblu, rămânând aproape anonimi, incluși în categoria Ăși alții!.. Iată însă că un cântăreț, tânăr încă, Gabriel Bârjovanu, a început să pătrundă tainele muzicii, stăpânit de pasiune, mai întâi ca figurant, fiind încă elev, mai apoi
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
mai mică anvergură decât cele cu care ne-a obișnuit pe scena Operei ieșene, Marinela Maxim-Grierosu a apărut în rolul Bertha. Ea a conturat o credibilă bătrânică, punând în evidență și un frumos glas, caracterul personajului fiind subliniat cu anumită cumințenie (ferindu-se de grotesc)! Înainte de a încheia, trebuie să subliniem și aportul de calitate al tânărului Gabriel Gheorghiță în rolul Fiorelo, în actul I, iar în actul II, cu același bun randament, și în rolul Comandantul gărzii. Corul de bărbați
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]