1,497 matches
-
mai potoli boala. Îngerul, dându-le o ramură din acel pom, le spuse că e prea târziu și că Adam trebuie să moară, căci s-au apropiat zilele lui de moarte. Din ramura acelui pom își împleti însă Adam o cunună înaintea morții sale și și-o puse în cap. Apoi îngropară pe Adam cu cununa ce era în capul lui, în locul ce se chema Gherosia Plata. Șase zile după Adam muri și Eva. Din cununa aceea crescu un lemn (Revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din față. - Ascultă părinte, să luăm altfel treaba. Să-ți explic eu cum e și cu creștineștele ăsta de la matale, cu care mă prelucrezi, de parcă eu aș fi pocăit sau de-ai lu’ Mahomet. Sunt și eu creștin, m-am cununat legal, la mănăstire, la Mândraia, în pădure la Obancea. A venit personal Prea Sfântul ălalalt și mi-a pus chirostriile, partidul a știut, s-a dat aprobare, nu gândi că s-a făcut o cununie ilegală. Mănânc și eu anaforă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cablu și ziarele alea care le scoate împreună cu fostul adjunct cu propaganda la ceceu, tovarășul Muciacaru, Vasile Muciacaru, compania de consulting „Mutchconsult“, s-a mutat și el după evenimentele de la revoluție la noi, l-a adus necesitatea că l-a cununat generalul Goncea când era secretar la Județeană cu problemele agricole tot aici, l-a promovat la un congres sau plenară la secție la ceceu și p-ormă când a fost cu revoluția s-a retras mai la doseală, la nașu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
prin fereastră, în timp ce pupilele lui se dilatau, iar broboanele de pe sticlă păreau că îngheață formând mici cristale. Își aduse aminte de momentele asemănătoare din adolescența lui, când îl prindeau ploile pe Dealul Florilor. Se ducea acolo zilnic pentru a împleti cunune albe, rozalii, aurii pentru mama lui bol navă; înainte, veneau împreună dis-de-dimineață și plecau când și luna dormita. Își pusese speranța în flori, se ruga lor și le dezmierda. „Faceți-mi mama bine...”, șopti el în ultima zi de dez
Conacul dintre ploi. In: ANTOLOGIE:poezie by Cătălina-Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_686]
-
că până la urmă, prin acest răspuns dorește să se mărite cu el, a fost de acord să stea împreună cu Gheorghe până își vor termina casa de construit. Se hotărâră să meargă deocamdată la ofițerul stării civile și apoi să se cunune religios în primăvară, după Paști. Petre plecă într-un târziu să ducă vestea părinților că se însoară și o să se mute la Frusina. Părinții lui au fost foc și pară când au auzit. Tatăl lui pălise la față. Era sprijinul
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
îmbrățișă cu mult drag și se îndreptară spre mașină. Pe drumul spre casă au discutat despre ei, despre planurile în care se includeau. Alexandru făcuse comemorarea de un an de când soția lui trecuse în veșnicie, din partea lui s-ar fi cununat cu Frusina oricând, dar aceasta încă nu era divorțată. - Te voi aștepta să termini cu divorțul. Sărbătorile de iarna vreau să le facem împreună. Vom merge să te cunoască părinții mei în toamna aceasta, într-o duminică. - Mă bucur că
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Teohar Mihadaș avea să-i declare lui Petre Hossu, prin anii ’70 acestea: „Dacă nu era comunismul, tu ai fi fost Kierkegaard sau Heidegger al românilor”. La 8 noiembrie 1945 (În ziua Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril), Petre Hossu se cunună cu Letiția Farcaș, o adolescentă de 16 ani, de o frumusețe răpitoare, care-i va dărui trei fii falnici cu prenume de voievozi și cu hagionime: Radu Șerban (1947), Andrei Iustin (1950) și Ioan Basarab (1952). Andrei-Iustin Hossu, În cartea
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ca oricînd de trimișii diavolului. Iar noi cu atât mai mult urma să pricepem că iubita mea și-a ta, soția mea și-a ta nu poate fi alta, nu merită să fie alta decât România. Cu Ea ne-am cununat, cu Ea va trebui să trăim atât la rău, cât și la bine, adevăr arhiștiut În orice căsnicie. Pentru Ea niciun sacrificiu, nicio jertfă nu se consideră a fi prea mare. Moartea (fizică, desigur) pentru Dânsa n-ar constitui altceva
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
pornea, mai Înverșunată, asupra tuturor relelor lumii, prezente și viitoare, totuna. Prea multe erau păca tele și se tot adăugau, Cerul nu avea să lase lucrurile așa! Și mai era dezmățul; cel din vremea Sodomei fusese un fleac; nu se cununau, atunci, Între ei bărbați cu bărbați și nici femei cu femei, cum se Întîmpla acum! Asta o Înfuria cel mai rău pe Antonia. Biserica era și ea cuprinsă de păcat, era limpede, pentru că, altfel, ar fi afurisit pe orișicine ar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
animal, păcatul dintîi s-a petrecut În rai, nu altundeva, ce căuta șarpele acolo? De ce-ar fi pămîntul mai bun, și În mănăstire se mai păcătuiește, și În biserică, un popă, am citit, vrea, În nu știu ce țară, să se cunune cu alt popă, ce dacă eu m-am Împreunat cu fiica mea? Vina lor e mai mare, gîndesc așa pentru că mi se dă prilejul, nici oamenii lui Dumnezeu nu țin seamă de ceva, legile, vacs, niște convenții, făcute de oameni
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
are să fie! se bucură Otilia. MoșSimion nu consimte să dea fetei nici un fel de zestre, are fel de fel de gărgăuni în cap, iar Stănică, după ce a scos-o pe Olimpia din casă, nu vrea în ruptul capului să se cunune. Aș dori s-o vezi pe Olimpia... sunt amândoi o pereche senzațională. - Vor să vină aici mai pe seară, așa mi-a spus cocoana Aglae, dădu Marina un supliment de informații, când o veni și domnul Pascalopol. Zice că așa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să pot să mai trăiesc câteva săptămâni, mai adăugăStănică, spre a-i da un nume. - Stănică, zise Aglae autoritar, incredulă în fond, dar întrevăzînd cu îngrijorare o ipoteză posibilă a cazului Olimpiei, bolnav-nebolnav, să faci bine să nu mai lungești... cununați-vă odată, măcar civil, și isprăviți... ne râde lumea... am să vă dau și eu câte ceva... ai auzit, Simioane, dă-le casa și nu te mai încăpățîna. Simion nu zise nimic, obstinat din fire, nici nu protestă. Stănică făcu gestul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ca la un consiliu militar, fără să-l mai privească pe Titi, din informațiile pe care le-am cules eu, n-au să-i dea voie. Au mai avut ei o soră, care a fugit de acasă și s-a cununat abia pe urmă. - Mama n-are să-mi dea voie, confirmă ingenuu Titi, ca și când astfel ar fi scăpat. - Bată-te să te bată, râse căpitanul, dacă nu-ți dă voiemadam Tulea, soră-mea o să rămână așa? Știi că ai haz? Ești
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ești liber, n-ai de dat socoteală nimănui. Câți ani ai? - Douăzeci și trei, răspunse Titi, intimidat. - Păi, vezi? - Mă băieți, propuse colonelul, las' că domnul Titi e băiatul meu. Îl iau eu sub protecția mea. Știți ce? Eu vă cunun, eu vă fac totul. Nu spune nimic acasă, până ce se face nunta, în casă, bineînțeles, și pe urmă vorbesc eu cu doamna Tulea. Las' c-o să fie bine. Domnișoara Ana are ceva zestre, o căsuță, unde o să stați, îți fac
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
da în judecată pentru calomnie. - Aș, ofițeri, zise disprețuitor Aglae, cine știe ce șnapani! S-au îmbrăcat în uniformă ca să-l sperie. - Sunt ofițeri, mamă, lămuri mereu, ușor jignit, Titi, îi cunosc eu bine. Au și un unchi colonel, care m-a cununat. - Precum vezi, urmă Stănică, chestia e dificilă. Cel maibun lucru e să încercăm întîi prin bună învoială. În cazul cel mai rău, ce-a vrut fata? Să se mărite, de ochii lumii, să acopere probabil o greșeală... - Nu e adevărat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
zestre. - Vorbește și dumneata cu a dumitale, am să mai trec pe aici, spuse ea. Nu-ți aduc eu cine știe ce golăneț, că sânt femeie în toată firea. Și-i povesti câți oameni au făcut casă de pe urma ei, pe câți îi cununase și câți îi aduceau daruri la lăsata-secului. Vorbea cu însuflețire, repede, aproape fără să răsufle. Auzise el de Mihalache Tobă, de era negustor la Tarapana? Ea îl însurase! Dar de domnul Ilie Mitarcă, impiegatul de la mișcarea Grivița-vagoane? Tot ea îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
albă, spoită cu var și împodobită cu preșuri, totul lună, să nu te-atingi! La început fură stingheriți și unii, și alții. Aglaia vorbea pentru toți: c-o fi, c-o păți, că boul bălții. Se vedea bine că mai cununase oameni. - Da fata pe unde e? se miră ea prefăcută. - Dincolo, e cam sperioasă, nedusă-n lume, s-a rușinat, zise dogarul, și strigă la ea: Lino, ia vin, tată... De alături se auzi o mișcare abia simțită, dar nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și întorceau ochii după fripturi. Li se uscase cerul gurii, că brutarul nu-i slăbea de loc: - Ia zi-l și p-ăla, Foaie verde trei smicele. N-aveau ce face. Nu puteau să-l supere tocmai la masa unde cununa. Cânta armonistul, cânta țambalagiul, guristul după ei: Foaie verde trei smicele, Pe deasupra casei mele Trece-un stol de rândunele. Și nu-i stol de rândunele, Alea-s dragostile mele, Care m-am iubit cu ele, . Din tinerețele mele... Când terminară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și două cămăși ale răposatului, albe și țepene. Pica Gheorghe. Înăuntru era răcoare și se auzea greierul casei. Se uita la fotografiile de pe pereți. Întreba: - Asta cine e? Muierea ce să mai zică? - Cuscrul. -Și ăsta? - Nașul de ne-a cununat. Uite colea pe Dumitru al meu când era la rigiment, c-a fost reangajat și el! Oh, când mă gândesc ce viată am dus și cum mă mai chinuiesc acum... 156 Călifarul îi așternea palma pe ceafă. -Ce faci? -Ttt
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lucruri noi și în curte a așezat un butoi cu vin, a întins masa și-a trimis vorbă șuților din Grant și din 311 Mandravela, caramangiilor, hoților de lemne de la gara Filaretului, să vie cu mic, cu mare, că se cunună cu a lui. De dimineață plouase în duminica aceea. Niște vecine o ajutaseră pe țigancă să strângă lucrurile, să nu le strice potopuLFusese o ploaie repede și caldă, apoi ieșise soarele. Iar au așezat scaunele sub duzi. În casă, muierile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și mai dragă țiganca. Didina se privea neliniștită în oglindă. Avea o inimă rea și se gândea la vorbele lui Gheorghe. Parcă ar fi vrut să nu se întîmple nimic, să o ducă Stăpânul în liniște la biserică, s-o cunune popa și s-o vadă lumea că e de-acum femeie cu bărbat, la casa ei. Când s-a făcut ceasul plecării, a ieșit îmbrăcată într-o rochie albă, cu cununiță în părul ei aspru, frumoasă, frumoasă, de se bucurau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
e flăcări și ura lui detună, Blîndețea-i e seninul acel mai luminos. Ferice de acela pe care el slăvește! La nemurire zboară, ce el i-o pregătește: În buza lui e slava ce duhu-i și-a croit; În mînă-i e cununa ce-n veci stă Înverzită, În pieptu-i e altarul pe care e slăvită Aleasa frumusețe ce el a-nvrednicit.” Mitul orfic, vizibil În poemul citat, se pierde la Heliade Într-o savantă mitologie creștină În care viziunea căderii este sistematic urmată
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aurelii tinerei sărut, Scînteind la focul stelelor splendide Semănate-n fundul cerului plăcut Colo se arată niște insolite, Strălucind la raza stelii lui Lial, Astfel ca un negru cuib de alunițe Care Încunună sînul virginal. Muntele Olimpul cu a lui cunună De ninsori eterne se zărește-n fund; Albele-i cosițe strălucesc la lună, Se răsfrîng pe sînul golfului profund. Însă cadrul dulce, care ne răpește Peste Propontide, se schimbă-n Bosfor: Arta cu natura acolo s-unește Să formeze cadrul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
viața lui casnică, tipul femeii diabolice. Prima nevastă i-a fugit În chiar ziua cununiei și, ca să-și recapete drepturile, Pann urcă de mai multe ori Dealul Mitropoliei: „Arătînd la judecată Că ea pe alt a voit Și cu mine cununată Cu minciuni s-a pomenit. Judecata porni silă Cu bici a o-nfricoșa, GÎndind că va prinde milă Asupra mea ea așa. Dar geaba, mijloc nu fuse S-o facă a mă iubi, Că ea Îndată se duse Și iarăși
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ședea cocoțat în spatele cavalerului de bronz și îi era bine. Răsăritul, ca o aureolă în jurul creștetului statuii, începu să coboare și să curgă, umed, în broboane, pe fruntea lui Petrache. Atunci își aminti, se aplecă și luă de pe vârful scării cununa de sârmă. O mai rotunji, încercă, unul câte unul, cuiele, să vadă dacă sunt bine strânse. Apoi se întinse până ce încheieturile îi plesniră și o potrivi pe creștetul cavalerului. Coborî cu băgare de seamă, puse scara la locul ei și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]