4,693 matches
-
știe. * * * Era prima zi din septembrie, o zi atât de caldă încât era duminică. Ciorchini de oameni se adunaseră pe balcoane să prindă o gură cât de mică de aer. În spatele unui bloc de pe bulevardul Nicolae Titulescu, câțiva puști mai curajoși încercaseră să joace niște fotbal, dar soarele îi alungase sub un copac, unde mâncau înghețată de vanilie și se strâmbau la o bătrână care ieșise să-și plimbe canișul. Un duduit infernal se apropia de ei, iar copii, privind mirați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
am întins-o. Ceilalți frați se buluceau spre ieșire. - Stați o secundă, am urlat, și o parte dintre ei leșinară instantaneu. Ceilalți se adunară într-un colț, tremurând ca niște oi în fața lupului. - Ce e? Ce dorești? îngăimă unul mai curajos. - Nimic. Dacă întâmplarea îl va scoate în calea mea pe unul dintre voi, pe stradă, la film, la operă sau la meci, acela ar face bine să treacă pe trotuarul opus sau să se arunce în fața unui troleibuz. Altfel... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în așa fel încât să le fie lor bine. La urma urmei, dacă analiza situația cu calm și într-o manieră detașată, putea vedea și partea bună a lucrurilor. Copiii erau de treabă - nu trebuia decât să auzi povestea fetiței curajoase ca să-ți dai seama de asta - iar viața lor luase o turnură neașteptată și spectaculoasă spre mai bine. Ieri nu erau decât doi dintre cei o sută cincizeci de copii de la orfelinat. Astăzi se vedeau așezați la casa lor, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Îndepărtat colț al insulei solitare. În zori, cîteva scînduri, catargul central, două cadavre calcinate și jumătate de duzină de butoaie goale pe care curenții le tîrau În larg era tot ce mai rămăsese din ceea ce cîndva fusese o semeață și curajoasă balenieră. Dominique murise. Poate asfixiat de căluș; poate de frică; poate de durere. Nimeni nu avea să știe vreodată motivul, dar era limpede că, În clipa În care intrase În peșteră pentru a-l dezlega, Iguana se trezise că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
avut-o la dispoziție dacă se băga sub apă, dădea jos pietrele și o făcea să plutească din nou. Era o balenieră puternică, sigură și rapidă, cu o capacitate de opt vîslași, un timonier și un harponier, una dintre acele curajoase șalupe cu care de atîtea ori urmărise În larg balenele sau se lăsase tîrÎt, cu o viteză sinucigașă, cînd marea fiară se simțea rănită și Începea să Înoate cu disperare, fugind de moarte. - Acolo suflă! Încă Îi mai răsuna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
sufletul lui, căci Începînd din clipa, În care căpitanul ordona „Bărcile la apă!” și sărea imediat la cîrma celei dintîi, Iguana Oberlus Înceta să mai fie monstrul cel scîrbos care străbătea mările și se transforma În cel mai bun, mai curajos, mai șiret și mai Îndemînatic din tot Pacificul. Arunca arma cu forța unui arc de oțel care se elibera, vibrînd, după luni Întregi de prizonierat, Însoțind-o de un strigăt scurt și sec care părea să-i Îndoiască puterea, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
oricare om de pe lume și, bineînțeles, n-ar fi dat viața celui dintîi pentru cel din urmă. Și de fapt, Într-un anumit fel, se simțea identificat cu acei masculi condamnați la singurătate pînă În ziua morții, după ce fuseseră puternici, curajoși și stăpîni absoluți ai unui teritoriu și ai unui harem asupra cărora dominaseră cu o indiscutabilă forță. Zi după zi luptaseră Împotriva altor masculi mai tineri, Întotdeauna pentru posesiunea familiei, pînă cînd anii și oboseala Îi Învingeau și sfîrșeau Învinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dușmanul lui nu era decît un rival pe care-l depășea În greutate și putere, iar securea, deși primitivă, se putea compara cu arma celuilalt. - Vino! repetă el cu un gest semnificativ al mîinii. Să vedem dacă ești așa de curajos cum spui... Oberlus nu răspunse. Ochii lui - „singurul lucru decent pe care Îl pusese Domnul pe chipul acela monstruos” - erau ațintiți asupra securii de piatră, cîntărind gradul de primejdie și Încercînd să ghicească, după modul În care era ținută, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Îndreptîndu-se spre stînca sălbatică ce Începea să se contureze clar, pe măsură ce ziua punea stăpînire pe lume. Se simțea fericit și Împlinit. Era prima lui călătorie ca ofițer și avusese norocul de a o face la bordul unui vapor curat și curajos, pentru care era totuna să Înfrunte trufaș Înfricoșătoarele valuri de la Capul Horn și să alunece cu suavitate pe apele liniștite ale Pacificului. Era o plăcere să-l simți cum ascultă de cea mai mică atingere a timonei. Să asculți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
costumul de gata luat de la Lafayette, cu ochelarii de sîrmă cocoțați pe vîrful nasului era convins că va lăsa impresia unui fraier care cască gura și îl trec toate sudorile numai auzind ce i s-a întîmplat unui gazetar extrem de curajos și extrem de norocos. A trebuit să dea intîi un rînd de beri la Gambrinus, apoi s-au mutat la Luther, după aceea au luat o mașină de piață, înghesuindu-se, și s-au dus pînă în Cotroceni, unde jurnalistul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el, Șerban Pangratty, nu era mai prejos, ba s-ar putea spune era chiar mai senzațional decît isprăvile lui Balbo. Era conștient că italianul beneficia de cel puțin două lucruri pe care el nu le avea noroc și context. Era curajos, temerar, nimic de zis, dar tot ce făcea Balbo era cumva în văzul lumii. Acolo unde erau întotdeauna adunați mii, zeci de mii de privitori, acolo întotdeauna se găseau ziariști care se entuziasmau, nu fără motiv, dar se entuziasmau altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Toți cei care s-au temut de ea au rămas să zacă în tranșee. Cei care au înfruntat-o au simțit pe frunte și pe obraji mîngîierea aripilor Victoriei. Italia a devenit un stat datorită a o mie de oameni curajoși. Italia a devenit o putere datorită a zece mii de bravi, a zece mii de soldați care nu s-au temut de moarte. Și tot ei au reușit să măture gunoaiele democratice, să-i vîre îndărăt în staule pe socialiștii care behăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi putut afla cît de cît ceva. Exaltarea și alcoolul deschid orice poartă sufletească. "De aceea, domnule ministru, fac apel la dumneavoastră și vă conjur dați acestor tineri posibilitatea să înfrunte moartea. Dați-le voie să descopere că sînt curajoși, că ei sînt cei care pot schimba fața și renumele surorii noastre de la Dunăre. Dați-le aripi de oțel, ajutați-i să privească lumea de sus, de acolo de unde se poate intui adevărata sa ordine. Cheltuiți banii plutocrației și vîrîți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a tehnicii și a curajului, de fapt a curajului și a tehnicii, pentru a fi mai exacți, iar îndrăzneala este aceea care alege oamenii noi din fierberea întunecată a mulțimii, așa cum se alege spuma mării deasupra valurilor. Cei îndrăzneți, cei curajoși, cei care au puterea să-și poarte propria viață în palma deschisă, întinsă viitorului, ei constituie o singură categorie, indiferent de partea cui se află deocamdată, indiferent ce parte a lumii îi adăpostește: ei sînt condotierii, ei sînt stăpînii războiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai devreme sau mai tîrziu ca el! Nu sîntem, mai precis nu vom fi deloc zgîrciți cu fondurile pentru înzestrarea tehnică, dar toate trebuie făcute la vremea lor. Îi promit domnului Balbo că ne vom strădui să cinstim pe cei curajoși așa după cum se cuvine, însă, din păcate, cinstirea acestora vine, oricum, întotdeauna prea tîrziu pentru a-i mai atinge. Nu știu cum s-a întîmplat la noi, însă cei mai curajoși, întotdeauna, au murit prea repede, întotdeauna înainte de a se mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
promit domnului Balbo că ne vom strădui să cinstim pe cei curajoși așa după cum se cuvine, însă, din păcate, cinstirea acestora vine, oricum, întotdeauna prea tîrziu pentru a-i mai atinge. Nu știu cum s-a întîmplat la noi, însă cei mai curajoși, întotdeauna, au murit prea repede, întotdeauna înainte de a se mai putea bucura de onorurile celor mai puțini curajoși. Poate de aceea sînt și mai puțin cunoscuți în lume decît eroii dumneavoastră, care nu doar că au fost curajoși, au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
păcate, cinstirea acestora vine, oricum, întotdeauna prea tîrziu pentru a-i mai atinge. Nu știu cum s-a întîmplat la noi, însă cei mai curajoși, întotdeauna, au murit prea repede, întotdeauna înainte de a se mai putea bucura de onorurile celor mai puțini curajoși. Poate de aceea sînt și mai puțin cunoscuți în lume decît eroii dumneavoastră, care nu doar că au fost curajoși, au fost și norocoși, așa încît pot să-și organizeze serbările cuvenite cu mai multă tragere de inimă." Italo Balbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cei mai curajoși, întotdeauna, au murit prea repede, întotdeauna înainte de a se mai putea bucura de onorurile celor mai puțini curajoși. Poate de aceea sînt și mai puțin cunoscuți în lume decît eroii dumneavoastră, care nu doar că au fost curajoși, au fost și norocoși, așa încît pot să-și organizeze serbările cuvenite cu mai multă tragere de inimă." Italo Balbo s-a făcut palid, Leonard Bîlbîie a crezut că va leșina, nici nu era de mirare, din cauza aerului închis, măcar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Încovoie și mai mult de spate. De‑ajuns ca gloata să simtă că l‑a părăsit curajul, că i s‑a frânt mândria. Scena provocă chiote de bucurie. (Căci gloatei Îi place să vadă cum se frâng cei mândri și curajoși.) La capătul bulevardului, acolo unde Începea curia aristocrată și unde mulțimea se mai rărise, el ridică ochii. În lumina zorilor, la un balcon, văzu o pată de un alb strălucitor. Aplecată peste balustradă, toată În alb, stătea mama lui, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
timp pentru a-și dezvălui secretele. Dar atunci când ajung să ia o hotărâre, de cele mai multe ori este cea corectă. —Și ce trebuie să fac? Să aștepți. Dar ce șanse am eu să câștig în fațaunor rivali precum uriașul Chimé sau curajosul Vetéa Pitó, care a devenit deja unul din cei mai buni scufundatori din arhipelag? — Dacă ți-e teamă că Maiana se va simți mai atrasă de un penis uriaș sau de o perla mare, inseamna, fiul meu, că alegerea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pe rânitul care se zbătea într-un efort zadarnic de a se elibera, vârstnicul maestru al lui Tapú Tetuanúi îi făcu semn să se așeze, împreună cu Chimé din Farepíti și Vetéa Pitó, toți trei mândri nevoie mare. Ați fost foarte curajoși, spuse. Și mi-ați amintit o lecție pe care-o uitasem: în clipele dificile, trebuie acceptat și cel mai neînsemnat ajutor, trebuie ascultat și cel mai umil sfat... Zâmbi cu afecțiune. Că premiu pentru efortul vostru, vă permit să asistați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să-i acorde mai multă atenție decât oricăruia dintre nenumărații ei pretendenți, chiar și decât lui Vetéa Pitó și uriașului Chimé din Farepíti. Sunt foarte mândră de tine, îi șoptise ultima oară când făcuseră dragoste pe plajă. A fost foarte curajos din partea ta să-l înfrunți pe barbarul ăla, iar tata e convins că în mai puțin de un an vei fi invitat să devii Arioi. Dar eu nu vreau să fiu Arioi. Vreau să învăț de la Miti Matái și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
din frunze de pandanús trei dintre aceste flori. Hiro Tavaeárii numără voturile, ordona să fie chemate câștigătoarele, care cu greu își puteau ascunde bucuria, si le vorbi cu o voce gravă: —Bora Bora pune în mâinile voastre soarta celor mai curajoși fii ai ei, care vor înfrunta pericole nebănuite în Al Cincilea Cerc... Le făcu semn să îngenuncheze în fața lui și le așeza, pe rând, mâinile pe cap. Și voi veți trece prin aceleași pericole și, în plus, veți avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de pe Peștele Zburător aveau tot mai mult impresia că erau condamnați să navigheze veșnic peste un ocean care parcă se transformase în anticamera infernului. Acesta era adevăratul Al Cincilea Cerc - locul din care nimeni nu se mai întoarce. Chiar și curajosul Tapú Tetuanúi începuse să simtă cum i se zdruncina încrederea și, la un moment dat, ajunse chiar să creadă că era de dorit ca Niho-Nui să devoreze mai repede navă și să sfârșească astfel cu această situație insuportabila. O să ieșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
angajat, spune doamna Clark, ca să preia vechea ta slujbă plicticoasă. Atunci când crești un copil. Doamna Clark pe scenă, cu brațele încrucișate pe piept, fiecare mână ținând cotul celeilalte ca un leagăn pentru niște sâni aleși de o femeie mult mai curajoasă. O femeie cu o spinare mult mai solidă. Sânii ăștia îi amintesc acum de toate greșelile despre care ea crezuse c-o vor salva. Pleoapele ei sunt tatuate cu portocaliul care arăta atât de șic acum douăzeci de ani, buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]