6,583 matches
-
mult o aruncătură de băț. Nu-i vorbă, lui Lupino îi plăcea să-și petreacă timpul cu ei. Urmași a trei lupoaice puternice, copiii erau atît de veseli și de puși pe șotii, încît adora să-i privească: se agitau, curioși, răscolind cu labele prin toate ascunzișurile; săreau, se-mpingeau, se mușcau prietenesc-dușmănește de urechi sau de bot, măsurîndu-și puterile, se rostogoleau printre picioarele adulților, se alintau sau își disputau te miri ce ciudățenie găsită prin cotloane întunecate. Uneori, Lupino se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se ivi prilejul. Se așezară împreună pe-un petec de pămînt uscat, la intrarea într-o vizuină părăsită. Copiii erau la cincisprezece-douăzeci de metri în spate, pe-un povîrniș; găsiseră cîteva găuri făcute de cîrtiță în pămîntul reavăn și cercetau curioși, împingîndu-se și disputîndu-și întîietatea, întreaga zonă. Nu ești în apele tale, Lupino, susură Hana, cu vocea-i caldă, în care se regăsea toată muzica pădurii. Te-au obosit spiridușii ăștia mici? încercă, deși intuia că nu ăsta e motivul, tînăra
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dacă ne vor prinde. Nu apucară să dispară cu totul, ascunși vederii de cîteva tufe cu fructe mici și rozalii cînd, dinăuntrul adăpostului uriaș, ieși o viețuitoare stranie. Înțeleptul îi simți mirosul și grăbi pasul. În urma lui, Lupino, descumpănit și curios, întoarse de cîteva ori capul. Auzise atîtea despre el. Avea acum ocazia să-l vadă. Și fu dezamăgit. Acesta era Omul? O creatură păroasă și bipedă, care înainta într-o poziție caraghioasă, de bună seamă deloc stabilă, cu picioare subțiri
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ca răspuns la o necesitate socială, și mi-e teamă că eu creez necesitatea din cauza poliției... Ar fi prea de tot, ar fi împotriva logicii... Să vorbești despre un om care nu există prin nimic, iată un lucru cel puțin curios! Când se discută despre unul care în mod sigur este incapabil de a făptui ceva anume, de obicei exclami: „- Ți-ai găsit omul!” Mai bine-zis, nu l-ai găsit! Cam așa stau lucrurile și în cazul pe care îl expun
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
le-a căutat mereu un răspuns în proza scrisă până la această oră, întrebări ce fac și acum să-i transpire abundent fruntea prelungită de chelia-i modestă. Oricât ar teoretiza, nu-și poate lămuri în nici un fel starea cu totul curioasă simțită azi către amiază. Tocmai se așezase la birou și răsfoia un carnet cu note la ultimul proiect de roman, deja contractat la editura Forum. A scos din dulap un top de hârtie, dar nu a reușit să scrie decât
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
acestea la borcane, iar în borcane - apă, adică recenzii, cronici, articole). Scriitorul Corneliu Scarlatache - da! despre el este vorba, dacă nu v-am spus până acum - sare sprinten din fotoliu, ia zece etichete și le aplică pe cele zece borcane. „Curios mod de a pune murături!... ” ar putea exclama vânzătoarea aceea atât de curioasă. Zâmbește satisfăcut. Scoate stiloul și, întins pe burtă, caligrafiază cu grijă, pe fiecare etichetă, numele a zece reviste literare: Arta cuvântului, Tribuna poporului, Orizont comunist, Steaua roșie
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Scarlatache - da! despre el este vorba, dacă nu v-am spus până acum - sare sprinten din fotoliu, ia zece etichete și le aplică pe cele zece borcane. „Curios mod de a pune murături!... ” ar putea exclama vânzătoarea aceea atât de curioasă. Zâmbește satisfăcut. Scoate stiloul și, întins pe burtă, caligrafiază cu grijă, pe fiecare etichetă, numele a zece reviste literare: Arta cuvântului, Tribuna poporului, Orizont comunist, Steaua roșie, Lupta noastră, Viața nouă și altele. Se ridică și, fluierând Menuetul lui Boccherini
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
vreun „nenorocit” de redactor avea replică, reproșându-i că prea taie pasajele în care se critică „anumite aspecte”, că prea se teme tot timpul „să nu se interpreteze”, Radu Mercea se înroșea de furie, începea să se bâlbâie, riscând o curioasă tiradă despre acțiunile sale de mare „îndrăzneală”: câți responsabili de aprozar destituise prin rubrica Ancheta socială, câți directori de școală schimbase, la câți academicieni dăduse cu „pleaftura”, ce poeți tineri promovase în paginile ziarului. Uita, intenționat sau nu, de cazul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
Ne întoarcem toți deodată, înfiorați de noaptea aceasta de-a dreptul ciudată. Unchiul nu se vede, nu se aude. Îmi scot și eu lanterna din buzunar. Luminăm înapoi, metru cu metru, până ce, după câteva minute, apare în bătaia lunii o curioasă arătare, ceva jumătate-lup-jumătate-om. Unchiul zăcea cu capul pe burta lupului, cu mâinile înfipte în blana lui, cu 159 picioarele întinse și răsfirate. Lupul murise cine știe de când, iar el - acum. I se oprise inima, de data aceasta nu a mai
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mult mai apatice, ursuze și chiar iubitoare de întuneric. Luați ca primă dovadă faptul, demonstrabil, că nouă din zece dintre cunoștințele dumneavoastră, ba poate chiar mai mult, nici nu au auzit de așa numitele șușanele-de-viță-nobilă. Cititori înverșunați și bolnăvicios de curioase minți nu au reușit, cu riscul de a-i supăra amintindu-le, să le scoată la vreun fir de lumină. S-a întâmplat, e drept, de câteva ori totuși, dacă e să străbatem cu piciorul de-a lungul și de-
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
când în când la o mișcare mai bruscă, contele își mângâia barba lungă visând probabil la falansterul uriaș care se poticnise în regulile unei societăți prea plictisite ca să mai guste idei inovatoare. Aici, de fapt, intrăm în sfârșit în zona curioasă a șușanelelor-de-viță-nobilă. Căci, dincolo de cele ce au fost scrise, transmise pe cale orală sau anesteziate în cotloanele memoriei, s-a păstrat în mod cu totul neașteptat tocmai acel zvâcnet al spiralei temporale care face obiectul șușanelelor-de-viță-nobilă. Anna, mai frumoasă chiar decât
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Dacă nu e așa, Ana este oricum umbra Karinei. Karina, bovarică, clorotică, spectrală uneori, are atitudini preromantice, visând mult și leșinând ușor. Iată cum decurge un dialog despicat dintr-un monolog interior: -Nu te înțeleg. Dacă tot ești atât de curioasă, de ce nu ai deschis blestemată aia de cutie? -Pentru că orice apropiere a lui mă tulbură, îmi consumă energia, iar eu vreau ca în seara asta să mă bucur de spectacol. -Dacă efectul lui asupra ta e nociv, de ce nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pe noul șofer responsabil de călătoria ei pe drumul de întoarcere. Constată cu surprindere că era același cu cel din visul ei. Se așeză pe un scaun în așa fel încât să poată să-i urmărească privirea în oglindă. Era curioasă dacă era atent la ochii călătorilor, dacă le analiza privirea în călătoria spre noua aventură de care era responsabil. O nouă imagine avu efectul unui șoc pentru ea. Uitându-se pe fereastră văzu aceleași blocuri cenușii, plictisite, mohorâte care te
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
spectacole, dar gândul îi rămăsese pironit la cutia închisă privind cu jind printre găurile prea mici pentru a vedea ce se ascundea înăuntru. În cutie, era oare, un nou mesaj pentru ea? „- Nu te înțeleg. Dacă tot ești atât de curioasă, de ce nu ai deschis blestemata aia de cutie? - Pentru că orice apropiere a lui mă tulbură, îmi consumă energia, iar eu vreau ca în seara asta să mă bucur de spectacol. - Dacă efectul lui asupra ta e nociv, de ce nu renunți
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să îmbrace o bluză care se încăpățâna să nu stea așa cum încerca ea să o aranjeze. Avea nevoie de o mărime mai mică. Trase perdeaua, pentru a cere vânzătoarei mărimea potrivită, dând nas în nas cu aceasta, care se uită curioasă în cabină să vadă dacă mai era cineva acolo. „- Vorbești singură, dar te aud toți”, își spuse Karina, când vânzătoarea era suficient de departe pentru a nu o putea auzi. Cumpără câteva haine și ieși veselă din magazin. Vânzătoarea o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
revistele publicitare, era plină. Cineva avusese grijă să le adune din cutii și să le pună acolo. O scutise pe ea de o muncă în plus. Aruncă plicul în rucsac și ieși în aerul cald al dimineții de toamnă. Era curioasă să vadă ce i-a scris, dar voia să citească mesajul într-o atmosferă destinsă, în natură, departe de tot ce însemna civilizație, doar ea și... el. Nu era încordată și nici nerăbdătoare. Apusese vremea în care aștepta înfrigurată câteva
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Lacul o aștepta oricum, indiferent de rapiditatea cu care ajungea la el. Și dacă s-ar fi grăbit și ar fi ajuns mai devreme, ar fi găsit altceva? Pe trotuarul care înconjura lacul văzu o pată mare, roșie. Se apropie curioasă să vadă ce e. Era o inimă, făcută din petale roșii de trandafiri care fu spulberată în secunda următoare de o rafală de vânt. Cine o fi vrut să impresioneze cu astfel de declarații de iubire? Un semn? Și totuși
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
s-a săturat să tot vorbească de unul singur... Când istoria se învechește și capătă parfum și buchet de vin vechi, începe a deveni legendă... Călătorind în adâncuri de pământ ori de cer, vei da cu siguranță de mulți alții curioși ca tine, semn că tainele acestui univers sunt ale tuturor... Când nu crezi în ceea ce zice sau face cineva, n-ai decât s-o iei pe cont propriu, dezamăgirile sunt ale tuturora! Vorba aceea cu „apără-mă de prieteni, că
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
-le cu cele mai originale structuri arhitectonice (portale, coloane, arcuri, bol?i, cupole etc): „Impresionante prin elementul grandios pe care toate Îl exprim?, acestea tind s? fac?, În general, crea?ia mai frumoas? decât a fost conceput?, semn al unei curioase dorin?e de organizare superioar? a unui spa?iu În care poetul-gânditor se simte des?văr?it liber de a se mi?că ". (Z. D.-Bu? ulenga) Astfel c? peisajul eminescian, prin „arhitectură" să original?, „colosal?" cum o nume?te
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
comori în cer? Crezi că-1 ascultă Dumnezeu pe unul ca ăsta? MINISTRUL: Aveam o obligație. Doamnă, un ministru are numai obligații și îndatoriri. Nici un privilegiu. PATROANA: Zăăău? Și ce obligație aveai. MINISTRUL: Secret de stat. PATROANA: Hai, spune, că sînt curioasă. Hai, zău, știi că sînt o curioasă. MINISTRUL: Ești o curioasă? Ești o bestie, nu o curioasă. Vinzi tot la ziare. La reviste. La edituri. La... PATROANA: La tot ce scrie. Din ce să trăiesc? Plătești tu vreodată? MINISTRUL: Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
pe unul ca ăsta? MINISTRUL: Aveam o obligație. Doamnă, un ministru are numai obligații și îndatoriri. Nici un privilegiu. PATROANA: Zăăău? Și ce obligație aveai. MINISTRUL: Secret de stat. PATROANA: Hai, spune, că sînt curioasă. Hai, zău, știi că sînt o curioasă. MINISTRUL: Ești o curioasă? Ești o bestie, nu o curioasă. Vinzi tot la ziare. La reviste. La edituri. La... PATROANA: La tot ce scrie. Din ce să trăiesc? Plătești tu vreodată? MINISTRUL: Să trăiești cinstit. Nu să-i vinzi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
MINISTRUL: Aveam o obligație. Doamnă, un ministru are numai obligații și îndatoriri. Nici un privilegiu. PATROANA: Zăăău? Și ce obligație aveai. MINISTRUL: Secret de stat. PATROANA: Hai, spune, că sînt curioasă. Hai, zău, știi că sînt o curioasă. MINISTRUL: Ești o curioasă? Ești o bestie, nu o curioasă. Vinzi tot la ziare. La reviste. La edituri. La... PATROANA: La tot ce scrie. Din ce să trăiesc? Plătești tu vreodată? MINISTRUL: Să trăiești cinstit. Nu să-i vinzi la ziare. Că oamenii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
ministru are numai obligații și îndatoriri. Nici un privilegiu. PATROANA: Zăăău? Și ce obligație aveai. MINISTRUL: Secret de stat. PATROANA: Hai, spune, că sînt curioasă. Hai, zău, știi că sînt o curioasă. MINISTRUL: Ești o curioasă? Ești o bestie, nu o curioasă. Vinzi tot la ziare. La reviste. La edituri. La... PATROANA: La tot ce scrie. Din ce să trăiesc? Plătești tu vreodată? MINISTRUL: Să trăiești cinstit. Nu să-i vinzi la ziare. Că oamenii au familie, neveste, bunici, mătuși. PATROANA: Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
că da. Da. Bărbatul ăsta tocmai bine copt merită toată osteneala și toată joaca și tot circul care o să urmeze. Sophia acceptă să se lase sedusă. Și joaca începe. Curiozitate. ăsta e primul pas, făcut aproape în orb. Sophia e curioasă. Vrea să simtă transpirația acestui bărbat pe limba ei. Vrea să vadă ce gust are transpirația asta. Vrea multe. Dar singura problemă e că Sophia a citit deja toate regulile nescrise care ne coordonează mișcările și acțiunile. Sophia știe că
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
joc de el. Nu înțeleg la ce vă referiți. Sophia se uită la ochii taximetristului, prin oglinda retrovizoare. În timp ce continuă, vocea ei capătă o nuanță de superioritate. Vreau doar să știu ce-și dorește băiețelul dumneavoastră de șase ani. Sunt curioasă care sunt visele unui copil de șase ani. Poate că vrea să fie aviator. Poate că-i plac tre nulețele electrice. Poate că vrea să cânte la chitară. N-am vrut să vă jignesc în vreun fel. V-am întrebat
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]