709 matches
-
ea grăbit, încercând să fugă. Vrea să scape, dar baronul n-o lasă să plece. Cu o "blajină violență", îi prinde mâna pe care ea i-o întinsese în semn de rămas-bun și o sărută, "nu o dată, cum spune regula curtoaziei, ci de patru sau cinci ori, cu buze fremătătoare, de la vârful subțire al degetelor până la încheietură". Astfel, prefăcându-se că se supune conveniențelor, baronul încalcă o altă interdicție. Îi cuprinde mâna ca și cum i-ar strânge în brațe propriul trup, punând
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
care poate, în orice clipă, să întrerupă flirtul sau să-l împingă mai departe, să se dăruiască sau să se refuze. Partenerul ei nu se mai pliază, așa cum făcea personajul lui Julien în O viață, unui ritual pur formal de curtoazie o genuflexiune, o sărutare de mână, o cerere înainte de a purcede la o deflorare brutală. El nu mai poate decât dacă își violează partenera să exercite o dominație falocratică. Dimpotrivă, trebuie să știe să se controleze, chiar dacă poate fi uneori
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
esența actului juridic civil, care este manifestare de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice. Această condiție de valabilitate a consimțământului nu este îndeplinită: 1. când manifestarea de voință a fost făcută în glumă (jocandi causa), din prietenie, curtoazie sau pură complezență; 2. când s-a făcut sub condiție pur potestativă "din partea celui care se obligă" (art. 1010 din Codul civil de la 1864), adică "mă oblig dacă vreau"; 3. când manifestarea de voință este prea vagă; 4. când manifestarea
Actul juridic civil by Elena Iftime [Corola-publishinghouse/Science/907_a_2415]
-
decisivă. Vîntul se întoarce, atmosfera se schimbă. Marele rabin Safran notează în Memoriile sale că schimbarea are loc la sfîrșitul anului 1943: "Personalități importante începeau să caute să mă întîlnească. Mai mulți generali în retragere veniră astfel în vizite de curtoazie. Mă întrebau toți cum judecam vinovăția românilor în privința evreilor persecutați și dacă aș cere sancțiuni". Mai important încă, în aprilie 1944, Barbu Știrbei, apropiat al familiei regale, aflat în legătură cu Aliații, îl invită pe Safran și pe soția acestuia la masă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
am angajat. De această dată, procedez diferit, pentru că trebuie să transmit, cât se poate de clar iar a îi da întâietate, în această rescriere personală, alternativă, a istoriei disciplinei constituie, nu-i așa?, actul cel mai clar de recunoaștere și curtoazie că nu există, realmente, un critic retoric de calibrul și însemnătatea lui Edwin Black pe scena istoriei teoretico-metodologice a domeniului Științelor comunicării. În schimb, mărturisesc afinitatea mea personală față de contribuția criticului Forbes Hill la înaintarea cercetării critico-retorice pe făgașul deschis
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
unor astfel de texte cvasi-testamentare sau, pur și simplu, să ridiculizeze toate modele socio-istorice sau poetice de care poetul se delimitează cu dezgust. Redau, spre ilustrare, integral acest amar Sonet ridicol din ultima sa carte antumă, Benedictus: "Rigorile prudenței, credinței, curtoaziei/ noi niciodată nu le vom cunoaște/ decât cel mult în sfera poeziei/ uitându-ne la ele ca la moaște.// Numai așa se mai explică faptul/ că în acest secol de duzină/ n-a mai rămas decât grosolănia, raptul/ și rata
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-l concepem, marchează sfîrșitul unei epoci și nu se poate vădi după cum o demonstrează istoria decît de o perfectă sterilitate științifică". Se vede aici întreaga inocență a lui Lupasco. El era incapabil să conceapă răul. Chiar dacă era de o perfectă curtoazie și de o mare generozitate în viața de toate zilele, nu respecta conveniențele sociale în opera sa: credea în puterea absolută a adevărului. O răcire progresivă a relațiilor lor este perceptibilă în corespondența dintre Bachelard și Lupasco, precum și în lucrările
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dovezi și comentarii suplimentare, cititorii pot hotărî singuri dacă au fost alese cazuri adecvate sau nu - oportunitate care, din păcate, a apărut mult prea rar În studiile de caz tradiționale. O asemenea revizuire este mai mult decât o chestiune de curtoazie profesională. Procedura a fost corect - Însă doar rareori - identificată ca modalitate de a sprijini faptele și dovezile esențiale prezentate În raportul cazului (Schatzman și Strauss, 1973, p. 134). Se poate ca sursele și participanții cazului să nu fie de acord
[Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
pervertește și se deformează" într-o "vulgaritate colorată". În studiul său foarte dens I. L. Caragiale Lumea operei, Marin Bucur stabilește o relație pe deplin pertinentă între mască și de-mascarea prin limbaj; la un prim nivel, "poza politeții și a curtoaziei pare în floare. Limbajul oficial este între onorabili, venerabili, stimabili și respectabili, domni, cetățeni, amici. Confruntările dure, scandalurile sunt conduse cu o etichetă derutantă"; referindu-se la Scrisoarea pierdută, criticul observă că "onorabilitatea personajelor politice caragialiene se consumă repede, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
sentir" [Zola, La Сurée, p.162]. 124 Cum arata Robert Muchembled în Societatea rafinată, codul de politețe ia naștere nu la Curtea lui Ludovic XIV, cum se vehiculează de obicei, în mod esențial, el provine din capitală că fuziune între curtoazia urbană și puterea aristocratica "și poartă mărcile urbanității" [p.142, subl.n.]. Politețea constituie liantul identității franceze, cimentul, limba comună, ea topește treptat diferențele, constituind un anumit tip de cultură cultură politeții. La curtea lui Ludovic XIII și Ludovic XIV
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
femeilor față de violența domestică. Atmosfera aristocrată din povestirea pe care o narează pentru ascultătorii săi idealizează rolul femeilor ca forță civilizatoare în societate, încercând să înfrâneze violența masculină. Această imagine a femeii a fost dictată de clasa nobiliară, plină de curtoazie și deținând puterea politică. Prologul însă, sugerează o perspectivă mult mai subversivă, dar mai realistă, în legătură cu felul în care femeile pot să se comporte. Târgoveața însăși devine un exemplu concludent, mai puțin rafinat, dar și mai puțin supus, al unei
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ale vremii (Guido Cavalcanti, Dante Alighieri), care au acordat o importanță majoră imaginii feminității în operele lor (Vita Nuova, Divina Comedie). Femeia rămâne izvor de inspirație, forța centripetă spre care se canalizează toate resursele fanteziei masculine. Naratorul este plin de curtoazie, afabil și supus oricărei dorințe ce ar putea fi exprimate de femei, devine un adevărat cavaler și apărător al „preaiubitelor doamne”, pentru care și-ar periclita în ochii contemporanilor chiar și reputația de scriitor, dorește, cu orice preț, să înlăture
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
și propunerea Pampineei de a rosti povestiri se bazează tot pe satisfacerea acestei plăceri.”140 Fără îndoială că ceea ce se remarcă și frapează de-a lungul întregii capodopere boccaccești este lumina favorabilă în care sunt portretizate membrele grupului, pline de curtoazie, instruite și elegante, cu mult stil nu doar în arta relatării povestirilor, ci și în organizarea unui program de evadare și destindere, de desfătare și gustare a deliciilor vieții, sub imperiul preceptului horațian: Carpe diem, carpe rosam. Tinerele întemeiază nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
medievale într o operă cu o viziune predominant înnoitoare, renascentistă. Lauretta, al cărei nume se dorește o prefigurare a recunoașterii și elogierii povestirilor, realizează, în prima zi a întrunirii, un elogiu lumii curtenești de altădată, ce păstra intacte ceremonialul și curtoazia, noblețea sufletească, onoarea, spiritul justițiar, și care se găsea, la sfârșitul Evului Mediu, într-o degradare a idealurilor sale. Curteanul se transformă într-un intrigant, ideea însăși de cavalerism a dispărut, a decăzut imaginea bărbatului plecat în căutarea iubirii pure
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a construi, ci mai ales de a distruge. Istorisirea amintește, cu certitudine, de atmosfera curtenească: suveranitatea femeilor, metamorfozarea bătrânei într-o tânără fermecătoare o face vrednică de dragostea unui cavaler. Dar târgoveața nu are în comportamentul ei nimic legat de curtoazie, este o bovarică avant la lettre. Se poate trasa o linie comună între nevasta din Bath și bătrâna din pădure: ambele sunt trecute de prima tinerețe, nu excelează în bogății materiale, care să le confere statutul unor doamne din înalta
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pe bărbați prin frumusețea fizică răpitoare, dar și de a se supune dorințelor acestora. Erau mult mai delicate din punct de vedere emoțional, dar mai puțin capabile intelectual decât bărbații. Ele devin un fel de „arbitre ale dragostei și ale curtoaziei”, determinându-i pe bărbați să progreseze pentru a le cuceri.430 Basmul târgoveței nu înfățișează o poveste de dragoste obișnuită: lipsesc aventurile cavalerești sau militare, apare un personaj feminin cu un rol decisiv, care deține tainele cunoașterii. Bătrâna oferă acele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se aruncă dintru început în mirajul dragostei propus de Pandar, ci analizează, cugetă, cântărește evenimentele în care este implicată, dar, o dată acceptându-l pe Troilus, devine pasională, nu i se poate imputa ipocrizia. Reprezintă un ideal de grație și de curtoazie, care însă va decădea de pe piedestalul inițial.983 Drumurile celor două personaje principale ale poemului sunt diferite, dar cel al Cresidei pare mult mai tragic. Troil se înalță, însă ea decade. După cum o descrie naratorul, personajul feminin cunoaște o mișcare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
emoțiilor expresiilor umane, mai ales feminine, picturile lui Degas sunt impresionante. Subiectele preferate ale lui Degas au fost legate de lumea teatrului (muzicieni, cântăreți, și mai ales balerine) și de atmosfera sportivă, dar și mondenă, a curselor hipice. Gesturile de curtoazie și de uniune sunt redate armonios în cuplurile de dansatori din operele ,,Un bal la țară" și ,,Un bal la oraș" (vezi tablourile 70) de către pictorul impresionist Pierre Auguste Renoir. Surâsurile spontane și gesturile de tandrețe sunt aproape identic redate
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
public, l-ar fi costat cu siguranța tronul și viața. Acest episod este relatat în lucrările apocrife și apoi adus la lumină în 1822 de Lucy Aikin.„ Ce era izbitor era faptul că i-a scris personal o scrisoare de curtoazie papei, în care, după multe saluturi și declarații de gratitudine, adresate sfântului părinte, a declarat cu fermitate că este decis săi trateze cu indulgență pe catolici; și, din dorința de a promova relațiile de apropiere dintre Scoția și Anglia, i-
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
succes, ai căror conducători i-au detronat pe Carol întâiul al Angliei, pe Ludovic al XVI-lea sau pe țarul Nicolai al II-lea. De asemenea, a te lupta cu o femeie, adică cu regina mamă, într-o Franță a curtoaziei, a manierelor cavalerești, abia ieșită din Evul Mediu, era privită ca o adevărată blasfemie. în fața problemelor ridicate de Frondă, Ludovic al XIV-lea avea două alegeri. Putea opta între a-și pierde cumpătul, a-și demonstra lipsa de maturitate și
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
puteau să-și administreze averea și să ia propriile decizii. Datorită acestor reguli restrictive, starea de tensiune în familie era mare. De multe ori memoriile oficiale și apocrife făceau referire la întâmplări care contraziceau aceste norme, iar ideea de dragoste, curtoazie, căsătorie și relație familială fiind profund alterată. în funcție de statutul social, atitudinea față de femei era diferită. În Franța, ca pe întreg cuprinsul Europei de Vest, datorită războaielor în care era implicat imperiul, cei mai afectați erau țăranii. Taxele tot mai mari
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
poate menține sentimentele de demnitate și de valoare atât de utile existenței sale dacă toți cei pe care îi întâlnește îl tratează ca pe un "nimeni"" (2000, pp. 36-37). Aceasta explică de ce lucrurile mărunte aparent banale și uzate (precum, politețea, curtoazia, complimentele, adresarea directă, focalizarea privirilor și câte și mai câte) pot avea asemenea consecințe enorme în relațiile interumane. Cel mai clar semnal prin care vrem să-i oferim celuialt prețuire este momentul în care suntem dispuși să-i arătăm considerație
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
al forțelor europene. Succesele externe îi permit lui Bismarck să-și consolideze poziția, destul de precară. Peste toate însă, el și-a consacrat eforturile întăririi armatei, în care vedea instrumentul unificării Germaniei în jurul Prusiei. Militarii prusaci nu au rămas indiferenți față de curtoazia manifestată de cancelar și s-au manifestat ca mari susținători ai unității germane. Otto von Bismarck a rămas fidel realizării unității după formula "Micii Germanii"410. El știa foarte bine că va întâmpina împotrivirea tuturor marilor puteri continentale, care unindu
by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
o dezbatere pe care o resimt ca urgentă în spațiul nostru. Desigur că acest festin francofon a adus la Iași două consistente delegații diplomatice conduse de Excelențele Lor, ambasadorii Franței și Canadei, care, în mod firesc, au făcut o vizită de curtoazie autorităților locale și, cu acest prilej, directorul CCF a înaintat primarului Gheorghe Nichita o solicitare de sprijin financiar, propunând Primăriei Iașului un parteneriat pentru alte două evenimente culturale importante din agenda acestui an: un spectacol-eveniment susținut de Le Cnac (Centre
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
forme și dozaje diferite, la conducerea țării, din 1859 până astăzi. Cu excepția lui Carol I, care, prusac educat în spiritul moderației și a parcimoniei, s-a folosit de stratagema includerii în șirul voievozilor români doar din motive de legitimitate și curtoazie, a regelui Ferdinand și a lui Mihai I, toți ceilalți s-au simțit providențiali și, ca efect a percepției comune a populației, îndreptățiți să-și facă de cap la putere. Desigur, fiecare cu excesele lui! Cred că, dincolo de ideologii și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]