1,641 matches
-
totul. Pricepea că toți cei care vorbeau în sala aceea despre milioanele de victime, despre căință, despre datoria memoriei, mințeau. Nu că victimele acelea n-ar fi existat. Soldatul încă mai păstra urme de rămășițe omenești lipite de mâini, de cutele tunicii. Dar la vremea martiriului și a morții lor, fiecare dintre ele avea un chip, un trecut, un nume pe care nici măcar înmatricularea tatuată la încheietura mâinii nu izbutise să-l șteargă. Acum, ele erau toate comod înglobate în milioanele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
șir lung de luminițe străluci, desenând curba aleii ce ducea spre grilaj. Se apropie, clipind sub picăturile de ploaie, mă văzu, ascunse rapid sub un surâs un ușor tic de ciudă sau de teamă, care se ascunse într-una din cutele acelui zâmbet silit. Înainte să ajungă la poarta cu grilaj, un câine voinic, dar foarte tăcut, veni să se așeze între noi, îndreptând în direcția mea întreg corpul său lung și musculos, clocotind de o energie greu de stăpânit. Vinner
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
nebunia sexuală, nebunia socială, „nebunia nesecată a lumii. Toate actele poetice stau sub semnul invenției, bizareriei, agresivității.” Iată câteva mostre din acel volum cu ecouri din Tudor Arghezi sau M. R. Paraschivescu („C-ai un umăr isteț și miștoc numai cute și rotunjoare/ Când l-aude izbit de cearceaf și dansând neica moare”), însă apropiat, ca stil, de Ion Stratan, Florin Iaru și Mariana Marin: „Îmi explici că dacă nu ți i-aș mai mângâia/ Trupul tău ar face pungi de
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
toată activitatea i se reflecta În obraji. Părul alb Îi Înconjura ca un nimb capul, de altminteri chel, și Îi umplea urechile mari de parcă ar fi fost vată. Ochelarii lui de chirurg aveau atașate lupe dreptunghiulare. Începu cu gâtul, căutând cute suspecte. Îmi numără degetele de la mâini și de la picioare. Îmi inspectă cerul gurii. Îmi consemnă fără surprindere reflexul Moro. Verifică la spate dacă n-am vreo coadă sacrală. Apoi, așezându-mă din nou pe spate, Îmi apucă ambele picioare curbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în orbite, obosiți, dar tot calculați și reci. Era un om îngrijit, dar predispus la boală. Ordinea și curățenia erau un mod de viață pentru acest om. Costumul era călcat și foarte curat. Cu ochii mei n-am văzut nici o cută și nici o pată, oricât de mică. În spatele său stăteau trei ofițeri, dintre care unul era călăuza mea din noaptea precedentă. Era bine de presupus că și ceilalți doi aveau Rombul Argintiu undeva în garderoba lor. Ana, care stătea într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de a transmite mai departe puterea fiului ei Tiberius. Nu asta și-a dorit toată viața? Ce mai vrea acum? O privește brusc contrariat. Fața pungită și osoasă, cu maxilarul proeminent și profilul acvilin, i se pare dintr-odată necunos cută. Aceasta este Livia tinereții lui? Craniul ăsta aplatizat cu tâmplele pleșuve? Unde a dispărut figura plinuță cu nasul subțire, un pic arogant, și fruntea bombată? Oftează resemnat. Dacă frumusețea s-a dus, a rămăs însă inteligența și ambiția. Un fior
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
extrem de scump. — ...și după animalele sălbatice să vină luptătorii neînarmați , continuă imperturbabil bătrânul, iar gladiatorii abia la sfârșit, dispuși câte doi sau în grupe egale... Secretarul imperial își notează cu conștiințiozitate, dar pe mar ginea tăbliței cerate mâzgălește, cu o cută adâncă între sprâncene, costurile estimative ale dorințelor împărătești. Augustus trage din nou spre el bolul cu țelină. Mârâie posac: — Vorbește cu Curtius Atticus și cu Vitellius... Înghite și reia: — În Vitellius, mai ales, am toată încrederea... Secretarul aranjează cu un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
putere să provoace nimic. Nici o revelație. Nici o viziune sau vis. E la discreția unor forțe necunoscute care se dezlănțuie când vor. În ea, în jur. În mintea și în corpul ei. Atunci aude voci, crâmpeie de fraze, vede figuri cunos cute sau pe care nu le-a întâlnit încă. De multe ori nu înțelege ce înseamnă. Nici dacă este vorba de prezent, trecut ori viitor. Cel mai rău e când nimic nu pare să aibă sens și nu poate face nici o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui, atât de neagră și de lucioasă, încât te orbește cu strălu cirea-i întunecată. Aruncată aparent neglijent pe trup, trece pe sub brațul drept, pentru a urca până la umărul stâng, de unde mar ginea - formând un nod - îi atârnă în mii de cute artistic aranjate și se termină printr-un șir de ciucuri care se mișcă în chipul cel mai grațios. — Salve, Thoas! îl salută Rufus. Necunoscutul ridică mâna drept răspuns, cu ochii fixați însă asupra lui Pusio. — Vino-ncoace! îl cheamă. Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
greutății pe termen scurt, dar în mod inevitabil, o vor pune la loc. În plus, vei fi îngrozită să afli ce poate face un regim dur, fără exerciții fizice. ― Ce vrei să spui? Sunt intrigată. ― Nu vrei să rămâi cu cute imense de piele moale, nu? Scutur din cap cu groază. ― De aceea trebuie să faci exerciții fizice. Trebuie să-ți tonifici și să-ți întărești musculatura, și asta e la fel de important ca mâncarea. Apropo, te-ai gândit la un regim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ca să-și arate unul altuia uimirea de a vedea o ființă ciudată și necunoscută. Filip dormise prost și nu se odihnise. Zumzăitul din ladă i se înșurubase în ureche și acum simțea cum un roi de viespi se cuibărise printre cutele creierului său. Ce Dumnezeu ții în lada asta, domnule Carol? Pare a fi plină de cochilii ce imită nostalgic mugetul mării de care au fost despărțite. Carol își întoarse pentru prima oară capul spre Filip, fără să-i răspundă însă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lui capricioasă, derulând firul evenimentelor consumate. "Parcă niciodată. Ba nu... îmi aduc aminte. în prima zi când ne-am cunoscut și Carol se făcea că nu mă aude. Sau poate chiar n-a auzit, dar a înregistrat informația în cine știe ce cută a subconștientului. Deci și el avea această calitate de a înregistra fără să audă... Ciudat personaj! Și fermecător în același timp. Uite-l cum se agită înfierbântat prin cameră, gesticulând ca un apucat și îndrugând verzi și uscate. Ce schimbat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
existența ta. Și tot timpul cât am fost despărțiți m-am gândit doar de câteva ori la ea și atunci cu ciudă: aveam convingerea ca ea continuă să surâdă spre toți vecinii, să aibă ochii luminoși și fruntea fără nici o cută, ca cineva care nu cunoaște ce e supărarea, continuând discuțiile ei neînsemnate cu tot soiul de cavaleri. - Nici nu s-a vindecat complect, și ai și început s-o critici.Ioana spune asta glumind, fără intenții de a-mi face
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
detectabile asigură misterul nesfârșit al primului din aceste două romane; transparențe înșelătoare se succed perfect armonic în cel de al doilea. Moderne și fără altă măreție decât proiecția neliniștilor Naratorului, Irina și Dania poartă peplum bine drapat cu fin orânduite cute. Irina e agasant de plată și jenant de umană; Dania, strălucitor de insesizabilă și chinuitor de suavă. Remarcabil la Anton Holban este faptul că, placentar întotdeauna realității trăite, ceea ce dă literaturii sale o foarte delicată autenticitate, el știe, în artist
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca să-și arate unul altuia uimirea de a vedea o ființă ciudată și necunoscută. Filip dormise prost și nu se odihnise. Zumzăitul din ladă i se înșurubase în ureche și acum simțea cum un roi de viespi se cuibărise printre cutele creierului său. Ce Dumnezeu ții în lada asta, domnule Carol? Pare a fi plină de cochilii ce imită nostalgic mugetul mării de care au fost despărțite. Carol își întoarse pentru prima oară capul spre Filip, fără să-i răspundă însă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
lui capricioasă, derulând firul evenimentelor consumate. "Parcă niciodată. Ba nu... îmi aduc aminte. în prima zi când ne-am cunoscut și Carol se făcea că nu mă aude. Sau poate chiar n-a auzit, dar a înregistrat informația în cine știe ce cută a subconștientului. Deci și el avea această calitate de a înregistra fără să audă... Ciudat personaj! Și fermecător în același timp. Uite-l cum se agită înfierbântat prin cameră, gesticulând ca un apucat și îndrugând verzi și uscate. Ce schimbat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
persoană foarte plăcută -vine în zori să curețe cu aspiratorul. Pe aici pe undeva trebuie să înceapă și teribilul capitol al hainelor. Ce minunată ușurare ar fi dacă scriitorii și-ar îngădui să descrie îmbrăcămintea personajelor, articol cu articol și cută de cută! Ce ne oprește? În parte, tendința de a-l conduce pe cititor, pe care nu-l cunoaștem niciodată, pe scurtătură, sau, poate, de a-i oferi beneficiul îndoielii - îi oferim scurtătura când nu avem încredere în el că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
plăcută -vine în zori să curețe cu aspiratorul. Pe aici pe undeva trebuie să înceapă și teribilul capitol al hainelor. Ce minunată ușurare ar fi dacă scriitorii și-ar îngădui să descrie îmbrăcămintea personajelor, articol cu articol și cută de cută! Ce ne oprește? În parte, tendința de a-l conduce pe cititor, pe care nu-l cunoaștem niciodată, pe scurtătură, sau, poate, de a-i oferi beneficiul îndoielii - îi oferim scurtătura când nu avem încredere în el că știe despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ușor abțiguit, se ridică de pe scaun și se apropie de canapea. Mașa dormise prost, răsucindu-se de pe o parte pe alta, astfel că așternutul arăta ca o pajiște răvășită de furtună. Ici-colo, mai sărea și câte un purice, iar Între cute stăteau pitulate și alte gângănii, așteptând să se hrănească, la sosirea nopții, cu sânge cald, de femeie Încă În putere dacă nu să aducă pe lume alți bărbați și alte femei, atunci măcar să aibă grijă de alții, de ea Însăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
să facă o mică plimbare de Înviorare? În cele din urmă opinie pentru a doua alternativă. Așa dar, Îmbrăcă pardesiul de culoare gribleumaren, care recent fusese adus acasă dela croitor, se mai privi odată În oglindă corectând cu abilitate o cută abea vizibilă a mantoului, și Însfârșit, cu precauția unui răufăcător - părăsi dormitorul de o noapte a prietenei sale, fară nici un chef de a face act de prezență la birou. Mergea la pas domol, de promenadă, savurând cu plăcere aerul curat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mai unse cu diferite categorii de cremuri,parfumându-l până și În cerul gurii...! Propietarul frizeriei Îl conduse În camera alăturată ajutându-l să se Îmbrace unde cu un profesional simț al meseriei Îi netezi până și cea mai invizibilă cută. I se adresă admirativ. „Tare frumoasă trebue să fie fata...!” „De data asta n-ai greșit patroane, un al doilea exemplar nu stă la Îndemâna oricui...!! Plăti regește, grăbind să abordeze repede strada. Ajunse la florăria de peste drum În momentul când
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În raza tonetelor cu zarzavaturi, avea să constate o inexplicabilă Îmbulzeală În care cetățenii Înfometați, cumpărau până și produsele deteriorate.Curios, intră În hala de carne. Deziluzia fu totală! Află numeroși măcelari Îmbrăcați În halate exagerat de albe având orice cută nivelată la perfecție, ce În grupuri stăteau de vorbă din lipsă de altă ocupație.În afară de unele căpățâni de porc cu aspect disgrațios, intrate aproape În putrefacție, mai văzu la o altă tejghea câteva pachete cu picioare, gâtlejuri și căpățâni de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Nu se află singur În Încăpere, Însă privind mai atent, zări un omuleț făcut ghemotoc ce ședea pe un scaun lângă fereastră fiind puțin mascat de perdea. Privindu-l mai cu atenție, omulețul avea fața puternic rumenită de soare iar cutele adânci ce se proiectau de-a lungul obrajilor, dovedea maturitatea, omul trecuse de prima tinerețe. Făcu Înconjurul Încăperii În câteva rânduri ca În cele din urmă să Întrerupă tăcerea. „Așteptați de mult...?” Străinul Înălță privirea către el, murmurând. „Aproximativ de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Elya l-a găsit amuzant pe Eisen? Mă Îndoiesc. Angela purta o șapcă hazlie pe cap care se asorta cu alb-negrul Încălțărilor. Acum că stătea cu capul plecat, Sammler remarcă nasturele din piele Întoarsă de la care porneau razele făcute de cute. — Pentru o vreme, da, cred, spuse ea. Eisen i-a făcut tatei niște schițe. Dar apoi a Încercat să i le vândă. Tata nici nu s-a uitat la ele. — Nu mă mir. Mă Întreb de unde a făcut rost Eisen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
asaltat de poliție. Așa cum stătea În picioare lângă acea mașinărie impresionantă, fesele lui, cărora pantalonii de uniformă le dădeau un contur rectiliniu, erau mai aproape de pământ decât ale multor altor oameni. Părea să aibă, În plus, un spirit calm, serios; cute adânci pe față; buze strânse, care nu Îi dezveleau niciodată dinții; păr pieptănat cu cărare pe mijloc, care cobora ca o glugă până la urechi; un nas mare de Savonarola. Rolls-ul Încă mai avea Înscris MD1 pe plăcuța de Înmatriculare. — Emil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]