826 matches
-
țiganilor, obiceiurile lor, să-și manifeste liber sentimentele, să-și asume unele răspunderi, să se bucure de viață. Tot în șatră învață să rabde, să îndure umilințe, să nu cedeze în fața greutăților, să lupte pentru a le depăși, să fie dârză și hotărâtă pentru a reuși în ceea ce-și propune. Într-un cuvânt va deveni o fată dârză, luptătoare, sentimentală și visătoare. Până la conturarea personalității ei, mai avea multe de îndurat. O măcina dorința de a merge la cerșit împreună cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Tot în șatră învață să rabde, să îndure umilințe, să nu cedeze în fața greutăților, să lupte pentru a le depăși, să fie dârză și hotărâtă pentru a reuși în ceea ce-și propune. Într-un cuvânt va deveni o fată dârză, luptătoare, sentimentală și visătoare. Până la conturarea personalității ei, mai avea multe de îndurat. O măcina dorința de a merge la cerșit împreună cu Izaura, Păun și Rozmarin, pentru că o încânta venirea lor „triumfală” după o asemenea activitate. Fiecare își expunea cele
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
început să-i curgă șiroaie pe obraz. Și ei îi pare rău, teteo, se adresau copiii lui Ismail. — Gata! Ce s-a făcut nu se mai desface, oricât v-ați smiorcăi voi și asta pentru binele Prințăsăi, s-a arătat dârz Ismail, deși i se muiase inima de părere de rău. Prințesa s-a autoîncurajat și ea gândindu-se că va ajunge o doamnă ca să le arate „nașparliilor” ălora care o luau în derâdere cine este, și-a șters lacrimile cu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pe tine nu te afectează condiția omului de lângă tine. — Deloc, tata Sebi. Poate că gândesc așa și datorită trecutului meu atât de prăpăstios. Hazardul, purtându-mă dintr-un loc în altul, dintr-o familie în alta, m-a făcut mai dârză, mai dură, că trebuia să îndur sau să lupt pentru supraviețuire. Norocul a fost că oamenii peste care am dat erau de treabă, înțelegători și m-au ajutat. Dacă țiganii s-ar fi purtat urât cu mine, aș fi înnebunit
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Te-nvăț eu minte, jîmbatule! Și porni din nou spre Bărzăun amenințîndu-l cu cazmaua ridicată. De data asta însă, Bărzăunul n-a mai fugit, cum se așteptase Ilinca, ci rămase neclintit la locul lui, cu cazmaua în mînă, aidoma unui dîrz apărător al meterezelor din timpurile străvechi. Și, pentru prima oară în existența ei, Ilinca se opri neputincioasă și temătoare în fața acelui monument al dîrzeniei. Însemna că Bărzăunul devenise altul! Nu mai era cel de altădată, pe care să-l poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tale să te văd cum îți scoți paguba... Că la dânsa vine multă lume, poate și dintre aceia cu curechi de vânzare... Să nu rămânem cu polobocul gol pentru la iarnă, măi bărbate! Ceea ce gospodarul păgubit a și făcut! Pășea dârz și apăsat, și parcă mai hotărât ca niciodată să lupte până la capăt pentru apărarea proprietății încălcate de urecheați. Pregătită pentru o confruntare previzibilă dintre cele mai dure, Roza, împăciuitoare, l-a întâmpinat cu un zâmbet abia schițat încă de la poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
oră, ci chiar la minut, cu o exactitate de cronometru, demnă de o cauză mai bună. Din prezentarea documentelor și din relatarea faptelor se reliefează atmosfera apăsătoare, sufocantă manifestată pe tot cuprinsul României în acea perioadă de tristă amintire și dârză împotrivire a unor tineri dornici de libertatea de mișcare și gândire, neîngrădită de canoanele orânduirii comuniste. Suntem în octombrie 1956. În Ungaria au loc proteste și lupte de stradă pentru înlăturarea regimului comunist. Profitând de faptul că anglo-americanii sunt implicați
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
lucrat pe mulți de se mirau că am atâta putere. - Dacă-i așa, marș la iad, că aici vin oameni așezați la minte ca mine, zice Păcală, cu glas de tunet, și nu niște nătărăi”. Indubitabil, Păcală e un adversar dârz și hotărât al comunismului. Pe lângă însușirile specifice ce-i vin din începutul vremurilor conform darului primit de la Creator, prin autorul volumului de față, Păcală primește acel dar al împotrivirii și al luptei continue cu noua orânduire, îngroșând rândurile celor care
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
om din Priponești pe unde am colindat și noi, în tinerețe. Alexandru Mânăstireanu scrie o carte ca o rugăciune. A trecut prin război, a făcut foame, a fost respins de atașații la orânduirea comunistă impusă țării. A trecut mai departe dârz, neînfricat în fața unui destin care, în cele din urmă, i-a dat viață lungă și minte sclipitoare, de aceea omul a și supraviețuit. Scrie chiar el, în finalul cărții: „Știu să mă bucur de fiecare zi pe care o trăiesc
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
partea lor de greutate, În talgerul opțiunii mele. Și, sper, nu numai ale mele. Că, doar, lumea este, și Încă va fi, cu mult mai plină, În viitor, de femei ca mine! Să ne ridicăm, propuse, ea, cu voce sigură, dârză, dar, totodată, și dulce, precum un boț de miere, dintr-o prisacă pădurărească. Să ne ridicăm, și, dacă viața astfel a ordonat, să ne supunem acestui ordin, măreț și sacru: fiecare, cu calea, cu ce-i este dat să fie
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
să sosească profesorul. La un moment dat, unul își amintește de Crăcănel și-ntreabă înciudat: ― Mă, dar ce naiba e cu Crăcănel, de nu mai vine o-dată? La care, un glas nasal și sacadat răspunde din spatele lor, cu o ironie dârză și răutăcioasă: ― Uite-l și pe Cră-că-nel! Nu mai este nevoie, cred, să spun că era chiar Crăcănel, care venise tipa-tipa, neauzit de nimeni, și căruia, fără să vrea, îi ajunsese la urechi întrebarea drăgălașului său elev. Crăcănel n-a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
aveau casă doi vecini. Vecinul A și vecinul B. Ambii oameni Înstăriți. Vecinul A era un bărbat vânjos și chipeș, dar un pic cam bleg, care nu ieșea din cuvântul femeii. Vecinul B era și el Înalt și chipeș, dar dârz, și Își strunise În așa fel muierea, Încât aceasta devenise un fel de umbră În casa lui. De câte ori se Întâlneau la poartă, vecinul B Îl lua peste picior pe vecinul A, care În scurt timp devenise bătaia de joc a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
B lui A. Acesta ridica neputincios din umeri. „Dacă ar fi Încăput măcar o zi pe mâna mea, i-aș fi venit de hac...” Auzindu-l, vecina A Își spuse: „Ia să vedem...”. Și Într-o bună zi, când omul dârz tocmai Înhăma caii ca să meargă la târg, aceasta Îi ieși la poartă gătită În haine de sărbătoare, toată numai zâmbet, rugându-l s-o repeadă și pe ea până-n oraș, unde ar fi avut, cică, de rezolvat niscaiva treburi pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ca lunca te-mbracă-n hiacintă... CUCERIRE De-a lungul nepăsării acestei reci naturi, Spre nevăzutul unde arpegii de fanfare Desfac în foi sonore o limpede chemare Vom merge în armură de fier, încinși și duri. Ca nu cumva sub dârza trufie ostășească Să se adune umbra sau plumbul unui nor, Vom încrusta viziunii aprinsul Kohinor Și vom lăsa ca ochiul de foc să ne orbească; Un somn năuc ne-o duce pe drumul mort, îngust, Dar ființa noastră pură desprinsă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
destind Când viforul în trâmbe de-omăt vrea să-l îngroape. Dar, uite, munci de iarnă te leagă de colibă Și nu-ți dau timp s-adulmeci nici aerul de-afar'; - Necum s-alergi pe drumuri, când viforul hoinar Te-nșfacă dârz și zloata sumanul îți îmbibă. Lăsai să treacă gerul; apoi, un lung pomelnic De zile înmoinate când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai stărui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
cerul topit al Salaminii, Un fum gălbui înnoadă prelung, ca un fuior. Am azvârlit cununa, am desfăcut herminii Bogatele-i podoabe de fir. Drept sfânt odor: O lance, iar în dreapta un gladiu lucitor... Aici, în glia greacă ce-și poartă dârz măslinii. Soldat al Demeterei mă voi sădi adânc, Ca, mâine, când iscoade plecate pe oblânc Vor ispiti desișul de sulițe și flamuri, Să scapete persanii, pierind sub orizon! Vor fi zărit, hieratic, cu fulgere drept ramuri: Un trunchi bătrân de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de cristal (desigur, cu titlu de dezinfectant! raționă el imediat),îi spuse cu fermitate neabătută: Știu eu ce-ți trebuie dumitale, acum, ca să te faci sănătos! Am să-ți aplic o frecție zdravănă cu zăpadă, în stare de a ridica dârză în sus nu numai scula adormită a cuiva, ci chiar și pe omul din morți! îi făgădui el muribundului. Îmmmî! gemu extenuat bolnavul, mișcând, lent și pendular, o mână scheletică. Ne, ne, ne, ne! Nu se poate să stai așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tandrețea dezordonată a femeii nesățioase. Îl abandonă, într-un târziu, pentru a da noi ordine către personalul hotelier din echipă, lăsându-l pe Vladimir cu bărbăția istovită de excesele ei de tot felul, dar, grație pastilelor albastre, cu ea la fel de dârză și de pietroasă. Avea să rămână în aceeași stare de erecție pe parcursul întregii zile de lucru și a următoarei nopți de iarnă, în timp ce de fapt el era cu totul abandonat somnului, semn al mistuirii treptate a alcoolului pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Liniștea se așternu asupra mulțimii. — Negocierea, spuse după câtva timp doamna de la Protecția Maimuțelor. — Oho! sări brigadierul plin de ură și triumf. Încearcă tu să negociezi cu o maimuță, tanti. Și seriozitatea protestului fu oarecum subminată de imaginea doamnei celei dârze de la Protecția Maimuțelor negociind cu maimuțele, imagine care unora li se păru extrem de amuzantă, așa că, în ciuda obiecțiilor puternice pe care le aveau împotriva acestui plan, începură să chicotească destul de nepotrivit. Perceptorul districtual îi privi uimit. Cum de puteau râde? Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
să mângâie. Mă uitam la acea palmă cu ochii mari și rotunzi ca puiul de cerb care își privește vânătorul înainte să tragă. Ce faci aici? m-a întrebat cu un glas blajin mângâindu-mi sufletul. Era vocea unui om dârz muiată de vremurile prin care trecuse. Îi simțeam puterea strunită de sufletul lui cald. Era un bărbat coborât de pe columnă, cu părul sur, răvășit de parcă tocmai venise din luptă, cu sprâncene stufoase și privire atentă, un nas proeminent și puțin
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
gânduri au amuțit, paralizate de înfricoșata lui atotputernicie. Niciodată n-a fost în mintea mea atâta rânduială cuminte, pentru că nu mi s-a întîmplat să făptuiesc ceva cu acordul atât de unanim al gândurilor. Mereu m-am izbit de împotriviri dârze sau în cel mai bun caz de îndoieli, reticențe sau ezitări... Ce s-a întîmplat? Piaza rea, care m-a păscut din leagăn, sădind în mine buruiana trufiei, a fost germenul nenorocirilor de mai tîrziu? Sau eu însumi mi-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
oricum, străine. Așa cel puțin îmi conturam harta mea sufletească și cred că avea nu numai apropieri, dar chiar identități cu aceea a Mihaelei. Ce dovadă mai bună aș invoca decât greul și perseverentul urcuș până la mima ei, dar și dârza rezistență a fetei până la capitulare care în fond se numea tot biruință? Și, deodată, după contopire, firile noastre încep să se transforme, capătă noi însușiri, devin revărsate, exuberante, chiar superficiale și se scaldă în valuri de râsete. Când am reconstituit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mihaela îmi polariza gândurile, le îndruma spre ea cu acea forță cu care gravitatea atrage lucrurile spre centrul pământului. Mă simțeam dezarmat împotriva acestei atracții copleșitoare. Și poate aș fi înfruntat-o, în orice caz i-aș fi opus o dârză rezistență, dar ea ― oiudat ― nu venea din afară, ci chiar dinăuntrul meu. Mihaela era în mine atotstăpînă... Neavând încotro, mă lăsam pradă vrajei. O vedeam cu spaima pe față, atunci când o sărutasem întîia oară pe scara mansardei; îmi tiuia în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
drama. ― Crezi că e chiar așa de ușor să spui soțului că iubești pe altcineva? izbucni Mihaela puțin contrariată. ― Nu prea miroase a bine, draga mea. Prea faci cauză comună cu femeia adulteră, am exclamat cam surprins de atitudinea ei dârză, dar, ca să nu atrag atenția Bogdăneștilor, dădui cuvintelor un aer de glumă. Musafirii izbucniră în râs. Odată cu ei râdeam și eu într-o dezlănțuire care mi se păru cam exagerată. Soția mea se mulțumi numai să zâmbească (ce-i drept
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
acestea rupse hârtiile. Alexa înghețase pe scaun și ne privea fără să vadă, ca o halucinată ― suferind că fusese martoră la o astfel de scenă. Ah, cum are să-i povestească Mihaelei tot ce văzuse și auzise: cât am luptat de dârz să-i scap soțul, la câte riscuri m-am expus și cum am înfrînt, până la urmă, cerbicia ministrului. Și are să adauge poate: tot ceea ce a făcut pentru tine a fost, nesocotito, care n-ai știut să-l prețuiești. Va tresări
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]