1,068 matches
-
categorie pe care aș numi-o scato-clovnesc. Jurnaliștii de la Academia Cațavencu au intuit și sancționat tocmai trăsătura suburbană a politicienilor români, zugrăviți în portrete demistificatoare: Ion Iliescu zis (nea) „Nelu”, „babacul”, „despotul de Călărași”, „Titanul”, „Feldwebelul de la Cotroceni” cu zâmbetul „Dalbei ca Zăpada”, „Ioan Gură de aur”, „Emanația Sa”, „Urmașul Împușcatului la Sceptru”, „Ion Săracu”; sau „Führerul” C.V. Tudor, „puhav erou”, „mâncău național”, „inegalabil mahalolog”, „spirochet” care îi repartizează pe foștii securiști în funcții de „bone” ale românilor, fiind „Mamă a
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
România Mare” (1917), la „Răsăritul” (Chișinău, 1918), la „Carpații” (Sibiu, 1919), la „Crai nou” (Roman, 1918-1919), „Renașterea română” (1919), redactor responsabil la „Cuvântul liber” de la Sibiu (1929) ș.a. Debutează cu versuri, la „Familia”, în 1904, iar editorial cu placheta Florile dalbe, apărută în 1912. Poetul valorifică experiența războiului în Doine din zile de luptă (1917) și în Îngerul a strigat (1931). De altă factură sunt „satirele” din culegerea Popești din patru unghiuri (1936), orientarea gândiristă precizându-se în versurile din Pânea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
Eminescu, sunt lipsite de precizia și percutanța modelului, ca și de forța lui plastică. Aici totul are mai degrabă un aer moralist-didactic, diluat și convențional, portretizările diverșilor „Popești” neajungând la conturul de aqua-forte al pamfletului, cum intenționase autorul. SCRIERI: Florile dalbe, Craiova, 1912; Doine din zile de luptă, Iași, 1917; ed. 2, Iași, 1919; Când pleacă regimentul, București, f.a.; Influențe românești în poezia și folklorul unguresc, Sibiu, 1929; Ziua mamei, Sibiu, 1929; Nicolae Iorga, Sibiu, 1931; Îngerul a strigat, Sibiu, 1931
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289801_a_291130]
-
Moș Crăciun cel plin de daruri, care ne spunea cuvinte frumoase și înțelepte, căruia, cu ochii strălucind de emoție, îi cântam în fața bradului împodobit, cântece frumoase, cu voci înalte și calde de copii: „O brad frumos”, „Moș Crăciun cu plete dalbe”, „Noaptea Sfântă”, colinde... Erau unii dintre „oamenii mari” care spuneau că nu e bine să mințim copii și să-i facem să creadă în ceva ce nu există. Acel ceva însă, trăia viu și adevărat în sufletele noastre de copii
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
de panoramele critice, se numără printre cei mai originali poeți ai iubirii din literatura noastră postbelică. În ultimele cărți, trăirea ec-statică îmbrățișează întregul orizont al eului: o poezie a miracolului vieții, celebrat de „serbările sacre / ale caisului, laurul lamurii, roua dalbă”, și a sufletului plutind ca-ntr-un vis perpetuu în „imperiul ardorii”. Cea de-a treia temă fundamentală e arheologia eului năzuind la resuscitarea prin vers a unei întregi tradiții dispărute istoricește: părinții îngropați în grâu, tatăl „tras în poveste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
românești și obiceiurile țării, folosindu-l și pe Mihai în exprimarea acestei poziții. ,, În locul bradului împodobit la sărbătorile Crăciunului, obicei împământenit în vremea de după război, la Palat s-a colindat cu steaua făcută de Măria Sa Voievodul, s-a cântat Florile dalbe și (la Anul Nou) s-a trosnit din bici cu Plugușorul: Mânați măi, hăi! hăi!”. Mihai, însoțit de colegii de clasă, îl colindau pe regele Carol, iar acesta îi răsplătea cu colindețe. Luni, 28 decembrie. După ce a petrecut Crăciunul cu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Chendi, la rubrica Critică literară, documentarul „La moartea lui Ștefan Petică”; „Unui viteaz”, „Alarma”, „Tranșeea cântă”, „Doina”, „Pentru țară”; „Grigorescu”, sunt doar câteva din poeziile care poartă semnătura poetului bârlădean George Tutoveanu, dar se publică și recenzii ale revistei „Florile Dalbe” editată de același la Bârlad... Alte nume de autori în Bucovina: St. Vlădescu, D. Spânu, Valentin, corespondentul multor scrisori de la Iași, Artur Gorovei, Demostene Botez, I.U. Șoricu, Tit Liviu, Aurel Rășcanu, G. BogdanDuică, Lascăr Antoniu, Otilia Cazimir, Th. D.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Obține titlul de doctor în 1998, la aceeași facultate, cu teza Universul spiritual românesc în opera lui Mihail Sadoveanu. Din 1999 e șef al Catedrei de filologie română a Universității Libere Internaționale din Chișinău. A debutat cu proză în „Florile dalbe” (1988), iar editorial cu Vânătoarea de bouri sau Descălecarea Țării Moldovei (1990). Colaborează cu proză, articole și studii la „Tineretul Moldovei”, „Noi”, „Orizontul”, „Femeia Moldovei”, „Viața satului”, „Moldova suverană”, „Tineretul liber”, „Azi”, „România liberă” ș.a. I s-au decernat Premiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290546_a_291875]
-
Toma Chiricuță Academia Bârlădeană (1 mai 1915), se află printre cei care înființează și conduc revistele „Ion Creangă” și „Miron Costin” și face parte din comitetele de conducere ale revistelor „Freamătul” (la care este și secretar de redacție) și „Florile dalbe”. Imediat după Unire, la propunerea lui Simion Mehedinți, ministrul Instrucțiunii Publice, pleacă la Chișinău, unde funcționează ca șef al Serviciului de Propagandă Națională. În mai 1921 Secția literară a Academiei Române hotărăște ca P. să fie ales membru corespondent, însă acesta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288641_a_289970]
-
Alecsandri-Peneș Curcanul) Epitetul este figura de stil constând în determinarea unui substantiv sau verb printr-un adjectiv, adverb etc., menit să exprime acele însușiri ale obiectului care înfățișează imaginea lui așa cum se reflectă în simțirea și fantezia scriitorului. Exemplu: "Din dalb iatac de foișor Ieși Zamfira-n mers isteț, Frumoasă ca un gând răzleț Cu trup- nalt, cu părul creț Cu pas ușor.” (G. Coșbuc- Nunta Zamfirei ) Eufemismul constă în îndulcirea unei expresii dure sau jignitoare prin înlocuirea ei cu alta
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
stânii, / Unde latră cânii, / Ci în strunga oilor”). Diminutivele, numeroase, pun în valoare tonalitatea afectivă a legăturilor dintre mioară și stăpân sau dintre mamă și fiu. Antepunerea adjectivului, asupra căruia cade accentul emoțional, apare cel mai adesea în cazul vocativelor „dalbă mioriță”, „mândră mioriță”, „mândru ciobănel”. În portretistica din versiunile moldo-muntene, accentele sunt predominant lirice, ca în descrierea ochilor tânărului cioban: „Ochișorii lui, / Mura câmpului, / Coaptă pe sub foi, / Ne-ajunsă de ploi, / Coaptă la răcoare, / Ne-ajunsă de soare, / Coaptă la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
I Ioan 1, 3). Viul este aici „rugul aprins” în care dragostea nu se mistuie niciodată. Virtuțile acestei firi se regăsesc, cu o debordantă efervescență și căutată trecere, în personalitatea părintelui Teofil Părăianu. Bătrânul acesta cu chipul rumen și pletele dalbe, robust, surâzător și hâtru, ascunde o taină. Nefirescul său e dincolo de handicapul congenital (nevederea) sau de condiția sa activă (ieromonah). Numit „duhovnic al ASCOR-ului” ori „avvă coborât din Pateric” (C. Galeriu), părintele Teofil viețuiește într-o bine-cunoscută mănăstire de la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
susține că o revistă se scrie „cu gândul la interesele poporului” și trebuie să devină „o jertfă de fiecare zi din partea celui care o scrie”. Se publică sau se reproduc poezii de Aron Cotruș (Cuvinte către țărani), G. Tutoveanu (Florile dalbe), V. Voiculescu (Colindul ninsorii, Spinii, Când a fost să moară Neculuț), Ilariu Dobridor, Ștefan Bălcești (Îndurare..., îndurare...), Sabina Paulian ș.a. O miniantologie lirică sub genericul „Iarna în poezia oltenească” reunește versuri de Traian Demetrescu, Al. Macedonski, Tudor Arghezi, D. Ciurezu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290467_a_291796]
-
este pronunțat perfect, și are loc în aceeași lecție introducerea lui în diferite cuvinte care îl conțin inițial, medial și final, astfel: dai, doi, din, deal, duc, doc, dac, dulap; ada, badea, ladă, cadă; pod, văd, dud, șed, mod, bold, dalb, șold. Conținutul ședinței este notat în amănunte pe caietul de lucru al copilului și se repetă des în timp, după alte activități ale zilei, cu ajutorul mamei, care a asistat la lecție și a învățat procedeele folosite. Repetiția în timp se
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
de ridicare-lăsare a vârfului limbii. „L” este introdus apoi în exercițiile fonetice preliminare. În aceeași ședință au fost introduse și cuvinte ca: albă, nalbă, cald, talpă, albuș, album, albină, altul, Olga. S-a revenit asupra cuvintelor din ședința anterioară: colb, dalb, șold, bold, care au fost introduse, pentru a forma auzul fonematic prin diferențiere între consoanele „l”, „d”. Ca exercițiu de automatizare s-a ales grupul „al” urmat pe rând de fiecare consoană bine pronunțată în vorbirea copilului. Ședința a IV
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
ogoare, verzi covoare Eu sunt vara călduroasă Și sunt tare bucuroasă Căci cu mândrul soare Luminez peste ogoare Eu sunt toamna cea bogată Cu legume încărcată Și cu fructe câte vrei Și must scos din strugurei Eu sunt o fetită dalbă Și las în jur să cadă Fulgii de zăpadă Și chem pe copii la joacă Colo-n deal pe derdeluș.
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
Aceste jocuri nobile le-aprinde cu-a ta torță! Din ramul cel nepieritor coroana sa s-aleagă Dârzenie dăi trupului și oțelita vlagă! Câmpii și munți și mări, prin jur ți-or străluci curate În templul vast de purpură și dalbă puritate, În templul tău, un' se postern, popor lângă popor, O, antic Spirit, duh etern, o duh nemuritor. Deviza olimpică Citius-altius-fortius (mai repede - mai sus - mai puternic) îndemnul se referă atât la performanța fizică, incitând la autodepășire pentru atingerea celor
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
fețele spre locul de unde urmează să răsară soarele. Poezia difuză mi se strecoară direct în vine parcă, nu în spirit, inducându-mi un sentiment magic: Zorilor, zorilor, Voi surorilor, Voi să nu pripiți Să ne năvăliți Până și-o găti Dalbul de pribeag Un cuptor de pâine, Altul de mălai, Nouă buți de vin, Nouă de rachiu, Și-o văcuță grasă, Din ciread-aleasă, Să-i fie de masă. Se pare că geții se pregătesc pentru „lumea cealaltă”, luându-și aparent cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
divulgă apetitul enorm al vieții. Totuși, e o mare deosebire față de egipteni, deoarece ei doar desfășoară acest dialog, fără să-și ia în mormânt efectiv nimic. Despărțirea dramatică de defunct este parcă lăsată deoparte de grija ritualică a lor ca „dalbului de pribeag” să nu-i lipsească cele necesare pentru drum. Zorilor, zorilor, Voi surorilor, Voi să nu pripiți Să ne năvăliți, Până și-o găti Dalbul de pribeag Turtiță de ceară, Fie-i de vedeală; Vălușel de pânză, Altul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Despărțirea dramatică de defunct este parcă lăsată deoparte de grija ritualică a lor ca „dalbului de pribeag” să nu-i lipsească cele necesare pentru drum. Zorilor, zorilor, Voi surorilor, Voi să nu pripiți Să ne năvăliți, Până și-o găti Dalbul de pribeag Turtiță de ceară, Fie-i de vedeală; Vălușel de pânză, Altul de peșchire. Scenariul epic e lung, de aceea femeile se mai opresc să răsufle și-l reiau pe același ton sacadat. Cuvintele par să se repete, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și nu-mi dau seama dacă nu cumva am plecat și eu undeva, dincolo de orizont, în timp ce stau și ascult versurile împreună cu Aia, bucurându-mă de prezența obiectelor ritualice ce-mi însoțesc „gătirea” pentru drum. Mortul a fost exorcizat prin formula „dalbul de pribeag”, transformându-se într-un spirit invizibil și totuși foarte concret, ca reprezentare afectivă. În timp ce preiau mesajul secret, parcă mă preschimb și eu într-o entitate transparentă. Zorilor, zorilor, Voi surorilor, Voi să nu pripiți Să ne năvăliți, Până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
-se într-un spirit invizibil și totuși foarte concret, ca reprezentare afectivă. În timp ce preiau mesajul secret, parcă mă preschimb și eu într-o entitate transparentă. Zorilor, zorilor, Voi surorilor, Voi să nu pripiți Să ne năvăliți, Până și-o găti Dalbul de pribeag Un car cărător, Doi boi trăgători, Că e călător Dintr-o lume-ntr-alta, Dintr-o țară-ntr-alta; Din țara cu dor În cea fără dor, Din țara cu milă, În cea fără milă. Zorilor, zorilor, Voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
o lume-ntr-alta, Dintr-o țară-ntr-alta; Din țara cu dor În cea fără dor, Din țara cu milă, În cea fără milă. Zorilor, zorilor, Voi surorilor, Voi să nu grăbiți Să ne năvăliți, Până și-o găti Dalbul de pribeag Nouă răvășele Arse-n cornurele, Ca să le trimeată Pe la nemurele, Să vină și ele, Să vadă ce jele! Ca subiect al ințierii, mă preocupă limita trasată atât de precis între cele două „lumi” divergente, ceea ce indică anxietatea formidabilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
decât o adulteră. Hotare În cântecele funebre se stabilesc hotare precise între lumea „asta” ți lumea „cealaltă”, dar și interdicția strașnică de revenire a defunctului în „lumea aceasta”. Există un echilibru cosmic ce trebuie conservat prin menținerea noninterferenței acestor lumi. „Dalbul de pribeag” este un mediator cathartic între spațiul lumii de „aici” și sopațiul lumii de „dincolo”. Asta, cel puțin la suprafață, nu contrazice doctrina lui Zalmoxis. Schiop Șchiopătez tot mai accentuat. Când pășesc, simt dureri mari în oasele din talpa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nevoie de mormânt.” EPILOG Legenda spune că trupul și mormântul nu au putut fi găsite - și nici nu vor fi - deoarece el a ales să moară de bunăvoie. Înainte de această ultimă metamorfoză și-a scris singur epitaful pentru „mortul său, dalbul de pribeag”, căruia apoi i-a fost uitat numele. După geți, conform ritualului, trupul i-a fost tăiat în bucăți și risipit pe câmpuri. Oamenii locului s-au grăbit, pioși, să adune bucățile de carne însângerată și le-au pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]