727 matches
-
iar acum în Dorset). Eduard a mărșăluit până în Badbury pentru a declara război, însă Æthelwold a refuzat să plece din Wimborne. Abia atunci când Eduard a avut de gând să atace Wimborne, Æthelwold a așteptat lăsarea nopții pentru a se alătura danezilor de la Northumbria, iar Eduard a fost anunțat oficial ca rege. Acesta a fost încoronat pe 8 iunie 900, posibil la Kingston. În 901, Æthelwold a venit cu o flotă în Essex și i-a încurajat pe danezii din Anglia de
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
a se alătura danezilor de la Northumbria, iar Eduard a fost anunțat oficial ca rege. Acesta a fost încoronat pe 8 iunie 900, posibil la Kingston. În 901, Æthelwold a venit cu o flotă în Essex și i-a încurajat pe danezii din Anglia de est să i se alăture. În anul următor, el a atacat Mercia engelză și nordul Wessexului. Eduard s-a răzbunat prin distrugerea estului Angliei, însă când s-a retras în sud, populația din Kent nu au vrut
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
a retras în sud, populația din Kent nu au vrut să-i asculte ordinele de retragere, astfel a fost interceptat de armata daneză. Cele două armate s-au întâlnit în Bătălia de la Holme la 13 decembrie 902. Potrivit cronicii anglo-saxone, danezii "au păstrat locul de sacrificare" dar au suferit pierderi grele, inclusiv Æthelwold și regele Eohric, în estul Angliei. Relațiile cu nordul s-au dovedit problematice pentru Eduard. Cronica anglo-saxonă menționează că a făcut pace cu anglicanii de est și cu
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
au păstrat locul de sacrificare" dar au suferit pierderi grele, inclusiv Æthelwold și regele Eohric, în estul Angliei. Relațiile cu nordul s-au dovedit problematice pentru Eduard. Cronica anglo-saxonă menționează că a făcut pace cu anglicanii de est și cu danezii din Northumbria, din necesitate. Există o mențiune cu privire la redobândirea Chesterului în 907, care poate fi un indiciu că orașul a fost luat prin luptă. În 909, Eduard a trimis o armată pentru a hărțui regiunea Northumbria. În anul următor, oamenii
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
909, Eduard a trimis o armată pentru a hărțui regiunea Northumbria. În anul următor, oamenii din Northumbria s-au răzbunat prin atacarea Merciei, însă au fost întâmpinați de armata din Mercia și Saxonia de vest în Bătălia de la Tettenhall, unde danezii au fost distruși. Din acel moment, aceștia nu mai aveau să meargă la sud de râul Humber. Eduard a început construirea unor cetăți la Hertford, Witham și Bridgnorth. Această serie de cetăți au păstrat danezii la distanță. Au fost construite
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
în Bătălia de la Tettenhall, unde danezii au fost distruși. Din acel moment, aceștia nu mai aveau să meargă la sud de râul Humber. Eduard a început construirea unor cetăți la Hertford, Witham și Bridgnorth. Această serie de cetăți au păstrat danezii la distanță. Au fost construite și alte forturi la Tamworth, Stafford, Eddisbury și Warwick. Cronica Anglo-saxonilor afirmă că Ethelweard a murit la scurt timp după moartea tatălui său, pe 17 iulie 924, iar aceștia au fost îngropați împreună la Winchester
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
1006, a avut loc o mare remaniere în cadrul consiliului regelui. În același an a avut o mare invazie vikingă, stopată de o plată imensă de 36000 de lire sterline. În anul 1009 s-a confruntat cu o altă armată vikingă. Danezii, conduși de Thorkell Tall, au devastat Anglia timp de trei ani. În anul 1013, toți locuitorii de la nordul Tamisei l-au recunoscut rege al Angliei pe Sweyn Forkbeard. Acesta a cucerit orașele Londra, Wincester și Oxford. Ethelred a fugit în
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
lui Sweyn, Canut. Ethelred a murit pe 23 aprilie 1016,iar cetățenii și consilierii din Londra l-au ales pe Edmund ca rege, și probabil l-au încoronat. El a făcut un ultim efort pentru a revigora apărarea Angliei. În timp ce danezii au asediat Londra, Edmund s-a îndreptat în Wessex, unde oamenii s-au prezentat la el și au adunat o armată. El a dus lupte împotriva danezilor și susținătorilor acestora englezi la Penselwood, în Somerset și Sherston în Wiltshire, apoi
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
încoronat. El a făcut un ultim efort pentru a revigora apărarea Angliei. În timp ce danezii au asediat Londra, Edmund s-a îndreptat în Wessex, unde oamenii s-au prezentat la el și au adunat o armată. El a dus lupte împotriva danezilor și susținătorilor acestora englezi la Penselwood, în Somerset și Sherston în Wiltshire, apoi a ridicat asediul de la Londra și i-a învins pe danezi lângă Brentford. Aceștia au reînnoit asediul în timp ce Eduard se dusese în Wessex și au ridicat trupe
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
oamenii s-au prezentat la el și au adunat o armată. El a dus lupte împotriva danezilor și susținătorilor acestora englezi la Penselwood, în Somerset și Sherston în Wiltshire, apoi a ridicat asediul de la Londra și i-a învins pe danezi lângă Brentford. Aceștia au reînnoit asediul în timp ce Eduard se dusese în Wessex și au ridicat trupe suplimentare, revenind pentru a calma din nou zarva din Londra, învaingându-I încă o dată la Otford, și împingându-l pe Knut în Kent. Eadric Streona
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
Anglesey după respingerea forțelor invadatoare normande de pe insulă. După întoarcerea sa în Norvegia, Magnus a condus campanii în Dalsland și Västergötland în Suedia, pretinzând o frontieră veche cu țara. După două invazii eșuate și o serie de ciocniri cu regele danez Eric Evergood, au început negocierile de pace între cei trei monarhi scandinavi, temându-se că acest conflict va degenera. Magnus a încheiat pacea cu suedezii în 1101, fiind de acord să se căsătorească cu Margareta, fiica regelui suedez Inge Stenkilsson
Magnus al III-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331151_a_332480]
-
în 955. Prin plasare stindardelor de-a lungul creastei, a dat impresia că armata sa era mai mare decât părea în realitate. El a reușit să-i păcălească pe fii lui Eric și să creadă că aceștia sunt depășiți numeric. Danezii au încercat să fugă însă au fost măcelăriți de armata lui Haakon. Fii lui Eric s-au întors în 957, sprijiniți de regele danez, Gorm cel Bătrân, însă au fost învinși din nou de armata eficientă a lui Haakon. Haakon
Dinastia Hårfagre () [Corola-website/Science/331148_a_332477]
-
în 955. Prin plasare stindardelor de-a lungul creastei, a dat impresia că armata sa era mai mare decât părea în realitate. El a reușit să-i păcălească pe fii lui Eric și să creadă că aceștia sunt depășiți numeric. Danezii au încercat să fugă însă au fost măcelăriți de armata lui Haakon. Fii lui Eric s-au întors în 957, sprijiniți de regele danez, Gorm cel Bătrân, însă au fost învinși din nou de armata eficientă a lui Haakon. Haakon
Haakon I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331146_a_332475]
-
Anglesey după respingerea forțelor invadatoare normande de pe insulă. După întoarcerea sa în Norvegia, Magnus a condus campanii în Dalsland și Västergötland în Suedia, pretinzând o frontieră veche cu țara. După două invazii eșuate și o serie de ciocniri cu regele danez Eric Evergood, au început negocierile de pace între cei trei monarhi scandinavi, temându-se că acest conflict va degenera. Magnus a încheiat pacea cu suedezii în 1101, fiind de acord să se căsătorească cu Margareta, fiica regelui suedez Inge Stenkilsson
Dinastia Hardrada () [Corola-website/Science/331160_a_332489]
-
1238, petrecându-și cea mai mare parte din educație în Bergen. În 1257, fratele sau mai mare Haakon a murit, lăsându-l pe Magnus moștenitorul regatului. La 11 septembrie 1261, s-a căsătorit cu prințesa daneză Ingeborg, fiica regretatului rege danez Eric Plogpenning, după ce a fost rapită de oamenii Regelui Haakon, de la mănăstirea unde aceasta trăia. Lupta fetei de a pretinde moștenirea de la tatăl său asasinat a implicat Norvegia în conflicte cu Danemarca pentru următoarele decenii. Magnus și Ingeborg s-au
Magnus al VI-lea al Norvegiei () [Corola-website/Science/331245_a_332574]
-
pe fiica sa Thyra, și a doua oară prin oferirea sa ca ostatic, împreună cu încă o flotă de-a sa. Când Styrbjörn a adus flota în Uppsala pentru a pretinde tronul Suedez, Harald a rupt jurământul și a fugit cu danezii săi, pentru a evita armata suedeză în Bătălia de la Fýrisvellir. Sven I devine rege în Danemarca în anul 985 iar în 1000 deja cucerise Norvegia. Înfuriat de uciderea rudelor sale el atacă Anglia și cere bani ca și compensație. Timp
Casa de Knýtlinga () [Corola-website/Science/331251_a_332580]
-
de Knut cel Sfânt, a fost regele Danemarcei din 1080 până în 1086. Knut a fost un rege ambițios care a căutat să întărească monarhia daneză, susținută cu devotament de Biserica Romano-Catolică. Ucis de rebeli în 1086, el a fost primul danez care a fost canonizat, fiind recunoscut de Biserica Romano-Catolică ca patron spiritual al Danemarcei în 1101, sub numele de San Canuto. Knut s-a născut în 1042, unul dintre numeroșii fii nelegitimi ai regelui Svend al II-lea al Danemarcei
Knut al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331266_a_332595]
-
Cronicile anglo-saxone ca fiind unul dintre liderii unui alt raid împotriva Angliei în 1075. La întoarcerea sa din Anglia, flota daneză s-a oprit în Flandra. Din cauza ostilității sale față de William I al Angliei, Flandra a fost un aliat pentru danezi. Knut s-a dovedit a fi un rege foarte ambițios și devotat. El a sprijinit autoritatea bisericii și a cerut observare austeră a sărbătorilor bisericești. A oferit daruri mărețe bisericilor din Dalby, Odense, Roskilde, și Viborg, și mai ales la
Knut al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331266_a_332595]
-
Valdemar I (14 ianuarie 1131 - 12 mai 1182) cunoscut ca Veldemar cel Mare, a fost regele Danemarcei din 1157 până la moartea sa în 1182. El a fost fiul lui Cnut Lavard, un prinț cavaler și un danez popular, care era fiul cel mare a lui Eric I al Danemarcei. Tatălui lui Valdemar a fost ucis de către Magnus la câteva zile după nașterea lui Valdemar. Mama sa, Ingeborg de Kiev, fiica lui Mstislav I al Kievului, l-a
Valdemar I al Danemarcei () [Corola-website/Science/331272_a_332601]
-
atunci când Harald a atacat coasta Iutlandei, încărcându-și navele cu bunuri și ostatici. Flota lui Svend a prins flota de norvegieni și Harald a ordonat oamenilor săi să arunce bunurile capturate, gândindu-se că așa i-ar putea opri pe danezi. Svend a ordonat oamenilor săi să părăsească bunurile și să se ducă după Harald. Svend a fost aproape de a-și pierde viața în bătălia de la Nisa din largul coastei Halland, în 1062. În conformitate cu legendele, Harald și Svend trebuiau să se
Svend al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331265_a_332594]
-
sa, păstrând doar războinicii profesioniști în flotă. Când Svend a ajuns în cele din urmă, flota numeroasă a lui Harald scăzuse de la 300 la 150 de nave. Flotele s-au întâlnit în timpul nopții și lupta a durat până dimineață, când danezii au început să fugă. Svend a reușit să scape din luptă, a ajuns pe pământ și s-a refugiat la casa unui țăran pentru a cere ceva de mâncare, apoi i s-a dat un cal și si-a continuat
Svend al II-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331265_a_332594]
-
cedeze și a luptat cu suedezii și norvegienii. A fost pregătit să preia controlul treptat în Iutlanda de sud însă a căzut bolnav. Valdemar a apelat la ajutorul Papei George al XI-lea care a fost de acord să excomunice danezii răzvrătiți. Dar înainte ca toate acestea să fie făcute, Valdemar a murit la Castelul Gurre în nordul Zeelandei, pe 24 otombrie 1375. Valdemar a fost îngropat la Abatia Sorø in 1375. Valdemar s-a căsătorit cu Hedwig de Schleswig în
Valdemar al IV-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/331280_a_332609]
-
și de regele Eric al V-lea al Danemarcei, care i-a furnizat soldați danezi. Magnus a fost ales rege sub numele de Magnus al III-lea al Suediei. În 1275, Ducele Magnus a început rebeliunea împotriva fratelui său cu ajutorul danezilor, alungându-l pe acesta de pe tron iar Magnus a fost ales rege. În 1276, el s-a căsătorit cu a doua soție, Hedviga, fiica lui Gerard I de Holstein. A fost emisă o anulare papală și o dispensă pentru a
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
I de Holstein. A fost emisă o anulare papală și o dispensă pentru a doua căsătorie zece ani mai târziu, în 1286. Hedviga a acționat în calitate de regent, probabil între 1290 - 1302 și 1320 - 1327. Valdemar, regele detronat, a reușit cu ajutorul danezilor să-și recâștige provinciile din Gothenland, din partea de sud a regatului iar Magnus a trebuit să recunoască acest lucru în 1277. Cu toate acestea, Magnus le-a recăpătat în 1278 și și-a asumat titlul de "rex Gothorum", Regele Goților
Casa de Bjalbo () [Corola-website/Science/331297_a_332626]
-
când el avea cinci ani; a fost educat de guvernanți până la încoronarea sa la vârsta de 17 ani. Curând după aceea, a fost forțat de expediții militare să asigure recent achiziționatele dominioane ale Suediei din Danemarca. Luptând cu succes cu danezii, s-a întors la Stockholm și s-a angajat în corectarea situației politice, financiare și economice reușind să susțină pacea în timpul restul de 20 de ani ai domnie sale. În această perioadă au avut loc modificări în finanțe, comerț, procedura
Casa Palatinate-Zweibrücken () [Corola-website/Science/331300_a_332629]