1,521 matches
-
vieții, București, 1962; Drumul dragostei, București, 1963; Orașe fără arhive, București, 1964; Orașul încercuit, București, 1964; Trenul, București, 1965; Vendeta, București, 1965; Hiena și circul, București, 1967; Mic îndreptar de comportare civilizată, București, 1967; Mai tare ca Sfântul, București, 1969; Dansatoarea și cifrul, București, 1970; Călătorie pe planeta Zeta, București, 1972; Milița, București, 1972; Numărătoare inversă, cu un portret de Milița Petrașcu, București, 1972; 101 picături de cerneală, București, 1973; Doi vikingi și o fată, Timișoara, 1974; Eminescu. Roman cronologic, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
cititorului, GL, 1961, 41; Ion Vitner, Prozatori contemporani, I, București, 1961, 296-308; Ion Lungu, Un observator realist, TR, 1963, 2; Mihai Drăgan, Petru Vintilă, LCF, 1966, 7; Alexandru Andrițoiu, „Hiena și circul”, F, 1967, 10; Piru, Panorama, 165-167; Sorin Movileanu, „Dansatoarea și cifrul”, „Viața militară”, 1970, 8; Dana Dumitriu, „Numărătoare inversă”, ARG, 1973, 2; Victor Felea, „Milița”, TR, 1973, 19; Cornel Ungureanu, „101 picături de cerneală”, O, 1973, 32; Bogdan Ulmu, „101 picături de cerneală”, RL, 1973, 50; Valeriu Râpeanu, Pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
portul, de unde și numele de "tango porteno" (tangoul din port). Tangoul apare într-o societate de imigranți de unde lipseau femeile, ceea ce a putut să-i determine pe bărbați să danseze singuri, ca să se antreneze, să-și pregătească momentele următoare cu dansatoarele adevărate, care erau foarte puține și de aceea și deosebit de "căutate" și care îi disprețuiau pe începători. De aici și ideea că tangoul ar fi fost la început un dans între bărbați, "ceea ce nu este decât un mit, pentru că ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Să nu-ți faci idoli!...” și Apollonius din Tyane, vetuste chiar la apariție și prin subiect, și prin maniera teatrului în versuri. Protagonistul celei de-a doua piese este un ascet intransigent și un misogin feroce, care clamează împotriva desfrânatei dansatoare Chimena ca Ioan Botezătorul împotriva Herodiadei, dar îi cade victimă. Cuprins de remușcări, indignat, Apollonius blestemă lumea decăzută și, drept urmare, cetățenii Alexandriei încep subit să moară. Îngroziți, cei rămași în viață încearcă și prin implorări, și prin violență să-l
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290489_a_291818]
-
garnizoanei (1969), reluat în altă variantă sub titlul Nuntă cu sănii (1980). Modelul care se conturează de acum înainte este Eugen Barbu, autorul oprindu-se la lumea interlopă. În Frumoasele garnizoanei protagonistul, un locotenent, este îndrăgostit până la obsesie de o dansatoare de la Alhambra și posibil prostituată, iar intriga se țese între lirism și observație, mediul militar intrând în conflict cu pasiunile indivizilor. Emil Manu vede aici nu doar un roman social și de moravuri , ci și un autentic jurnal al „mirajului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290147_a_291476]
-
inima Îi Întărîtă fluturînd mantie sîngele. Minutele sună, izbesc treptele trupului ca mărgelele — cu o variațiune În XVIII: „toreador anotimpul prinde În goană coamele furtunei”. În alte registre spectaculare e aproximată metaforic o stare sufletească asemănătoare: „Sună țambalele vântului și dansatoarea sîngelui Începe danțul cuțitelor”; sau: „Visul flux reflux al gîndului / Atingere În zvonul balului de rochia dansatoarei / Împletește o beteală din vînturile bolnave...” O scenă trubadurescă poate fi la fel de bine tiparul imaginativ În care apare turnat un peisaj, ca În
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
XVIII: „toreador anotimpul prinde În goană coamele furtunei”. În alte registre spectaculare e aproximată metaforic o stare sufletească asemănătoare: „Sună țambalele vântului și dansatoarea sîngelui Începe danțul cuțitelor”; sau: „Visul flux reflux al gîndului / Atingere În zvonul balului de rochia dansatoarei / Împletește o beteală din vînturile bolnave...” O scenă trubadurescă poate fi la fel de bine tiparul imaginativ În care apare turnat un peisaj, ca În poemul XIII din același volum: „Ploaia - cîte scări de mătase pentru buclele ochiului /.../ CÎnd cavalerul cu mandolina
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cu luxuriante izbucniri de forme și culori interferînd spectaculos: E o rătăcire prin bîlciuri Și ca liane se Împletesc În părul tău gesturile Mulțimea clocotește precum vegetațiile la cingătoarea pămîntului În gavanoasele nopții se amestecă licorile inimilor Și pe deasupra șovăie dansatoare pe sîrma privirii luna... Frecvența neobișnuită a ipostazei de spectator a eului liric, și Încă a unui spectator euforic și entuziast, În fața universului ce se dezvăluie generos și abundent privirii, În figuri ale etalării și acumulării precum cele amintite mai
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
morții, aduse în vecinătatea abjecției, demenței și subumanului. Nu lipsesc figuri de copii și nici de femei, memorabile prin destin sau vocație, cum ar fi tânăra văduvă din Triest, dăruită trup și suflet îngrijirii bolnavilor, prostituata Flora, adolescenta Salina, traducătoare, dansatoare și dactilografă în serviciul armatei ruse. Armistițiul consemnează lunile de dinaintea păcii încheiate la 8 mai 1945, traseul haotic al deținuților eliberați prin câteva lagăre de tranzit, la capătul căruia acea comunitate picarescă, variabilă și multietnică, ar fi urmat să-și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
din perioada în care scria aceste versuri sunt Sibilla Aleramo și Maria Cumani. Relația lui cu scriitoarea Aleramo este parțial dezvăluită de un epistolar tulburător ale cărui scrisori acoperă, în ciuda lungilor pauze de tăcere, perioada 1931-1936. Schimbul de misive cu dansatoarea Cumani începe cu cea din 27 iunie 1936 și trece de limita anului 1942, în care Quasimodo a publicat volumul Și pe data e seară. În scrisori iubita, între inventată și reală, (...) modelata pe tiparul platonico petrarchesc (...) este o materie
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
atât în versurile originale: în mine rătăcita orice formă (titlu în volumul Ape și pământuri), în mine se-nserează (Oboi scufundat), o oboseală s-a lăsat în mine (În antică lumină a mareelor), în mine acum în focul blând (Elegos pentru dansatoarea Cumani), cât și în traduceri: în mine e singurătate (Safo, Lui Hermes), vino la mine și acum (Safo, Afroditei), Si vino înainte-mi, împrejurul tău (Safo, Gòngilei), Pe mine nu mă liniștește / flautul blând sonor al multor voci (Stesihor, Pe
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a tinereții. Vântul și colina, apoi pădurile din versurile următoare: Vântul pădurilor / aleargă spre coline. Un urlet preastrăvechi doare neîncetat / milă pentru animalul tânăr / din iarbă, atins de moarte / în zori, pe câmpul ud de ploile de mai (Elegos pentru dansatoarea Cumani) sunt posibile ecouri leopardiene. Într-o situație similară se află grido antico strigatul antic, prezent întâi în Imn patriarhilor, voce antică ne vorbește (v. 14), și în Seara zilei de sărbătoare: unde, (este) faima străbunilor? (vv. 34-35).516 Strigatul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
scufundat, Erato și Apòllion e Poezii noi în următoarele poezii: Vânt la Tìndari, Îngerii, Nicicând te-nvinse noapte-așa senina, Eucalyptus, Mobil al stelelor și al tăcerii, Verde derivă, Salina iarnă, Piața Fontana, Seara pe valea râului Mașino, Elegos pentru dansatoarea Cumani. 411 Poi che perìr gl'inganni e îl sogno / della mia fanciullezza, (Ultimo canto di Saffo); E che pensieri immensi, / che dolci sogni mi spirò la vista / di quel lontano măr, quei monti azzurri, / che di qua scopro, e
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lor într-o atmosferă tulbure, onirică. Insignifiantul e proiectat dintr-o dată într-o altă lumină. În Dans! (Geo Dumitrescu), de exemplu, pe fundalul unui magazin devastat se distinge un pahar cu un "picior lung, frumos/ tot ca un picior de dansatoare", paharul acesta se metamorfozează într-un fel de Graal, viziunea artistului este cea care umple cupa aceasta dându-i viață. Piciorul paharului devine un pretext pentru lansarea unei invitații halucinante, magice la dans. Constant Tonegaru surprindea și el într-o
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fată care nu rezistă tentației de a-și rezolva toate problemele materiale prin câțiva ani de muncă „afară“, mai ales că acolo e ferită de ochii comunității din care provine. Multe dintre aceste fete pleacă din țară semnând contracte ca dansatoare, lucrătoare în bar, pe vapoare, la hoteluri sau diverse firme. Ele trebuie să treacă prin examene medicale, să plătească despăgubiri imense dacă renunță la contract și să se împace cu ideea că nu vor câștiga niciodată cât li s-a
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
voi. Dar tu trebuie sau să termini cu el și să vii la mine, sau să rămâi cu el și să nu vii la mine. — O, Charles... iubitule... iubitule... Se întoarse brusc, trupul ei își pierdu rigiditatea, căpătând suplețea unei dansatoare. Își aruncă geanta în iarbă, și într-o clipă ar fi fost în brațele mele, numai că eu am făcut un pas îndărăt și am oprit-o din nou. — Nu. Nu vreau îmbrățișările și sărutările tale. Trebuie să pleci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
decadent, fin de siècle, care tematizează declinul Occidentului, al rasei latine, al aristocrației sale, care foarte ușor este înlocuită de către societatea burgheză. Un personaj reprezentativ pentru lumea care urmează să dispară, Pavel este cel care o introduce pe Eva ca "dansatoare", termen înregistrat aici în registrul peiorativ, cu toate echivocurile mizanscenelor decadente, în cercul exclusivist al invertiților sexuali din înalta societate burgheză. Eva dansează "pe o melodie de Debussy", dar dansul ei nu reprezintă decât antractul unui spectacol orgiastic, unde bărbații
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
studenta Kathleen să aibă loc o mutație, o revelație, o incubație, o transpirație sau o masturbație elitistă. Revelația, incubația, constipația țin de logica subiectului. Dacă însă logica faptelor e dată complet peste cap și Kathleen o ia razna, angajându-se dansatoare de noapte pe un submarin, avem un hodoronc-tronc. În programele de televiziune, care momesc marele public cu previzibile porții de imprevizibil, Kathleen nu se apucă de cosit făneața, nu-și face o omletă cu ceapă, nu scrie un tratat despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Unul dintre ei avea două neveste. Pe prima, cu care se însurase din dragoste și pe care o îngrijea împreună cu a doua nevastă ca pe un cal bătrân care-și făcuse datoria, o mutase la etajul zece. Era o fostă dansatoare de cabaret, deprinsă cu statutul de întreținută. Că un bărbat mai tânăr ca ea cu cincisprezece ani voise s-o ia de nevastă, era capriciul lui. În sistemul ei de valori morale, condiția de întreținută nu era mai prejos decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
găsite la Mohenjo-Daro, unul dintre cele mai întinse site-uri de orașe ale civilizației din Valea Indusului, aflate pe teritoriul statului Pakistan, se numără un bust de piatră al unui preot cu barbă și o figurină de bronz a unei dansatoare zvelte, cu un șir de brățări pe brațul stâng. Mohenjo-Daro, care se întindea pe o suprafață de cca. 60 de ha, avea o colină-citadelă ce dădea spre o zonă rezidențială cu un sistem de canalizare bine conceput; printre grădinile publice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
România spune multe : „Afară cu ungurii din țară, ca să ne rămână nouă unguroaicele”. În Europa și mai ales În Balcani, surplusul de sexualitate și senzualitate este asociat În mod special cu femeia orientală : turcoaica (vezi imaginea odaliscei planturoase sau a dansatoarei „din buric”, cu unduirile ei erogene) <endnote id=" (563)"/> sau țiganca (vezi tablourile foarte „populare” și cel mai adesea kitsch reprezentând „țiganca focoasă” cu sânii dezgoliți ; țiganca „cu ochii sprințari, cu sâni ca de piatră”, cântată de lăutari și de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Între aceste bocitoare, unele ar fi adevărate artiste cu privire la scoaterea În relief a faptelor bune ale răposaților pe care Îi bocesc” <endnote id="(258, p. 577)"/>. Dar nu numai „evreicele bocitoare” erau celebre În Salonic, ci și evreicele cântărețe și dansatoare. Fără participarea unui astfel de grup, nu era de imaginat vreo sărbătoare sau vreun eveniment social <endnote id="(665, p. 185)"/>. Rolul jucat În muzica populară românească de către lăutarii pro fesioniști evrei (klezmerim) - pe lângă cei români și țigani - este comentat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să îngroașe tenta atunci când doresc să descrie partea urâtă, vulgară, violentă a vieții? Pentru că și acestea există și trebuie arătate. Vă întreb, pentru că am văzut un spectacol de tip "one man show" în festivalul de anul acesta ați reținut chipul dansatoarei, care trecea de la expresia de inocență, de bucurie, la aceea de urâțire voită? Care n-a fost ceva dizgrațios pentru mine unul (deși chipul devenea din ce în ce mai înfricoșător, mai terifiant). Dar publicul a reacționat foarte bine și a aplaudat mult la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
Dan Munteanu, Editura Univers, 1981 5 Dana Coșeru, balerină la Opera Națională Română din Iași (1965-1990), profesor de mișcare corporală la Universitatea de Arte "George Enescu" (1990-2012); Emil Coșeru, actor la Teatrul Național "Vasile Alecsandri" 6 Philippina "Pina" Bausch (1940-2009): dansatoare, coregrafă, profesoară și directoare a companiei "Danztheater Wuppertal Pina Bausch". Începând din anii '70 a avut o influență considerabilă în dansul contemporan 23 "Interpretul are datoria să exprime nu mărunta-i autobiografie sentimentală, ci viața spirituală care palpită în sunetele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
NICULESCU, Ruxandra (28.III.1949, București), poetă. Este fiica Mariei Niculescu (n. Ivan), dansatoare la Teatrul Alhambra din București, și a lui Vlad Niculescu, artist plastic, fondatorul secției de „artă a metalului” la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”. După absolvirea Facultății de Limba și Literatura Română la Universitatea din București, lucrează ca lector
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]