715 matches
-
cu daruri. Nu că darurile ar cântări cine știe ce, le explicase Doamna. Dar sania însăși e destul de grea. Ca atare am nevoie de șapte băieți musculoși. Mici și îndesați... Sandu Tornea, deși ținuse morțiș, fusese respins ca fiind din cale-afară de deșirat și de slăbănog. Pentru rolul "Fulg-de-Nea" nimeni nu contestase că cea mai potrivită alegere era Călin Chivu. Lucian își amintea de el încă din septembrie. În curtea pe care băieții o umpluseră în recreație se amesteca plin de neastâmpăr printre
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
observa când începeau să se roadă. Jachetele și puloverele rareori le cârpea în coate pentru că, spre deosebire de ciorapi, rosăturile acelea prea ar fi fost la vedere. Și cum, în ciuda sărăciei, pentru ea conta și prestigiul familiei, remediul stătea în a le deșira și a le împleti de la început. Așa se face că obiectele tricotate mai devreme sau mai târziu ajungeau gheme. Urmăream ușurătatea cu care munca ei migăloasă se nimicea cu iuțeală firul de lână se deșira alergând c-un pârâit ușor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
remediul stătea în a le deșira și a le împleti de la început. Așa se face că obiectele tricotate mai devreme sau mai târziu ajungeau gheme. Urmăream ușurătatea cu care munca ei migăloasă se nimicea cu iuțeală firul de lână se deșira alergând c-un pârâit ușor și mărunte poticneli de la un capăt la celălalt al spatelui sau al unuia din piepți și se înfășura într-un ghem. Aici era mâna mamei, care, iată, se rotea amețitor în jurul ghemului lucrând în secvențe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
chiar și cu o drăguță povestioară, vor câștiga, la alegere, o călătorie gratuită înapoi pe Pământ cu taxiul sau un afiș în mărime naturală cu Plinius cel Tânăr și Guillaume de Poitiers jucând arșice. Succes! Primul concurent fu un lungan deșirat de pe Pământ, de undeva din Albania. Acesta urcă pe scenă cu o chitară construită de el dintr-un recamier care la tăiere căpătase o formă deosebit de grosolană și care mai suna și hâd. Individul cânta cu o singură notă, trăgând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vibrant și straniu al păsăretului ne învăluia compact, era de parcă am fi stat în aburi sau în vălătuci de ceață calzi și umezi, și simțeam că mă apucă durerea de cap. Apoi păsările au obosit pesemne, părea că li se deșirase cântul, se distingeau din nou voci izolate, atunci Csákány a oftat din greu, s-a șters cu mâneca la ochi, s-a uitat la mine și, arătând spre păsări, mi-a spus în șoaptă că păsările nu se pot suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
prezentat. Cei ce cu răbdare cartea vor discerne, Descoperi-vor adevăruri și învățături eterne. Frânturi de viată În orele târzii din miez de noapte, Când vraja somnului se lasă așteptată, Încerc să țes din firele-ncurcate, Frânturi din existențami zbuciumată. Deșir mereu același ghem de amintiri, Până când geană de geană se lipește, Sperând să mai găsesc măcar un fir Spre o-ntâmplare ce-abia mai licărește. Dar anii din clepsidra vieții se împuținează Căci timpul aleargă bezmetic, neîncetat... Memoria-mi abia
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
sprijini de stâlpul cromat al ferestrei laterale, aproape scăpându-și țigara în poală. Încercând să controlez mașina, mi-am apăsat vârful penisului de rama inferioară a volanului. Mașina se avântă spre primul punct de impact - refugiul median. Liniile marcatoare se deșirau pe diagonală sub noi și claxonul unei mașini sună slab în spatele meu. Valurile de cioburi de parbriz scânteiau în lumina soarelui ca niște heliografe. Sperma îmi țâșni din penis. Pierzând controlul mașinii, roata din față se lovi de bordura refugiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îmi retrag visul din gând cum timpul crește în el umbrele ultimilor fluturi orbi ce-au dansat îmi închin nisipul liniilor din palmă jumătate lumină jumătate sfert din durere rămas cum necum-ul trage visul pe roți papiotele depărtării se deșiră țes din lună moartea cu soarele ce-l îngrop târziu un albatros mă adună sub orizont fluturii mei galbeni plâng cu pianul rămas... într-un scaun pe suflet merg între două lumi nu știu exact în care îmi voi așeza
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aer și cânt fir de iarbă vedeți nici o față de masă nu a putut acoperi femeia cu pantofi roșii și nici cojile genunchilor n-au culcat-o în fisuri ea dansează în miezul zilei cu mâna stângă așterne grădini cu dreapta deșiră cuvinte și toată muzica i se alintă în respirație ca o nouă dragoste mai albă ca laptele și ce putere ține în veșmintele ei de parcă timpul și-a făcut cuib numai acolo acolo unde sânii își deschid porțile și-a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
frământă iar lutul uneori îl face stea alteori om femeie cireașă amară despletită aromă între cerul gurii și-o boltă înverzită în talpă cât să n-o strivești pași în cerc niciodată prea departe de miezul rubiniu al luminii pânză deșirată cu regrete în așternutul unui neajuns de ajuns ață în acul nevăzătorului de iubiri picătura prelinsă pe bărbia flămândă femeie cu gust de zeiță și zâmbet de cireașă zdrobită până când un sâmbure o să spargă în dinți amar țipătul exercițiu de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cu atmosfera asta de înmormântare, mă? îl întrebă pe Victor într-una din acele zile amicul Dobrescu. Habar n-am! ridică Victor din umeri, agasat de întrebare. Cum, dar n-ați auzit? se băgă în vorbă un tip slab și deșirat de la altă grupă, cu ochii lucindu-i ca două lumânări, în dosul ochelarilor de miop, aflat pe acolo în trecere, parcă anume ca să le dea și lor de veste. Ce s-auzim, mă, Romică? i-o întoarse Dobrescu, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de foc Nu e un obstacol al minunatului joc, Iar Hades privește tânjind spre pământ, Îi înfruntăm privirea cu și mai mult avânt. Vara cu iarna în brațe se strâng, Apele repezi suspină și plâng, Vibrează pământul când luna-și deșiră Vălul de-argint peste pădure și șură; Dansează-ntr-un ritm oceane și munți, Din cer se scurg peste prăpăstii și punți, Zburăm ne-ncetat mai sus, tot mai sus, La curcubeu în sfârșit am ajuns. Toamna A bătut aseară toamna
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
care să le umple stomacul, În lipsa moralului căzut În bernă. Majoritatea insularilor erau pe punctul să se Împrăștie cînd vedeta jandarmeriei se Îndreptă țintă spre unul din traulerele aflate Încă pe mare, Le Pen-Ar-Cleuz. Timpul păru dintr-odată că se deșiră. Apoi vasul de pescuit se Întoarse, cu viteză redusă, escortat de vedetă. Pentru cunoscătorii versați În pescuitul marin, simplul fapt că năvodul, Împovărat cu sute de pești, continua să fie agățat de scripete nu era semn bun. În vreme normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ușii, o prinse pentru a ajuta să fie ridicată la bordul elicopterului și o Întinse ușor pe targa așezată jos. Un medic militar Îl dădu atunci la o parte fără menajamente și Începu operația de reanimare. Timpul păru că se deșiră. Dură mult, mult prea mult. Avea sentimentul că plutește Într-un tunel lung, la capătul căruia Gildas și Loïc, aureolați de lumină, Îi făceau semn să vină spre ei. Inima Îi umflă piepul cînd Îl văzu pe Nicolas bebeluș Încercînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fiecare cu ce-am putut. Efect contrar. Cubul îi dispăru complet sub pielea elastică a obrajilor. Necunoscuta, zbătîndu-se, îi izbea hoitul de carcasa de lemn a pereților. Terchea-berchea l-a pleznit de trei ori, îndesat, de jos în sus, pe deșirat, cu pumnii. Și abia atunci cubul a zburat, din gura putrezitului în raglan, într-un nor de dinți smulși, fragmente de chihlimbar, sânge, salivă, cenacliști mititei, expulzați din cub de șocul mecanic. Și depunîndu-se, cu toții, pe planșeul de beton, cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
M-aș pune pe-o floare de crin Să-i beau suflețelul din sân Căci am eu pe-o floare necaz: Frumoasă-i ca ziua de azi! {EminescuOpIV 6} LIDA Marea-i tristă-n vântul serei Pe ruini ce se deșir Lida vede-icoana mării Și pe față-i plâng gândiri. Blonda Lid-amor gândește. Marea vede chipu-i pal Și-n adîncu-i zugrăvește Prin ruini un ideal. Un pescar pe țărmuri trece Și din placa de argint Vede zâna tristă, rece Prin
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
să nu-ncapă; Se scurg încet - tarra bumbum, Ostașii vin în marș acum, Naintea lor tambur-major, Voinic el calcă din picior Și tobe tare-n tact ei bat Și pașii sună apăsat; Lucesc și armele în șir, Frumos stindarde se deșir; Ei trec mereu tarra bumbum Și dup-un colț dispar acum... {EminescuOpIV 195} O fată trece c-un profil Rotund și dulce de copil, Un câne fuge spăriet, Șuer-un lotru de băiet, Într-o răspînție uzată Și-ntinde-un orb
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pentru ca să nu-i fie știrbită credința în cuvinte, în fapte bune și în gândul bun. Își aduse aminte că avea treișpe ani și tichia albă a ritului nu-l mai cuprindea peste frunte. I se întâmplau multe lucruri: brusc, se deșirase, creștea și mâinile îi atârnau caraghioase pe lângă corp. Dacă tată-său și bunicu-său nu s-ar fi dezis de zartoshti, ar fi fost el însuși ervad, laolaltă cu băieții de preot. Într-o zi, cel care pregătise surcelele și barsom-ul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
privit silueta înaltă a lui Ben chinuindu-se să închidă ușa de la intrare. Părul șaten îi atârna în față peste un ochi și avea gâtul lung, aplecat, ca al unei păsări curioase. Părea prea lung pentru hainele sale; stângaci și deșirat în încurcătura aia de haine, geantă și brațe, pe care și le flutura în față într-o tentativă vagă de a închide ușa. Scoate-ți întâi haina, dragule, am râs eu. Și lasă jos geanta de pe umăr. Se bălăngăne încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
păduri. Suntem niște oameni fericiți! Am apucat să fim contemporani cu trandafirul și privighetoarea. Poluarea va fi plutonul de execuție a planetei noastre. Muntele - acest profesor de seninătate. Greșesc uneori ca individ. Alteori - ca sol al speciei. Cerul înstelat îmi deșiră gândurile. Natura își dezvăluie într-un ritm accelerat secretele. Dar și îngrijorările. Din paradis, după ce-și scutură florile, livada redevine teren agricol. Și adâncimile au culmi. În liniștea bibliotecii se aude clipocind lacrima pădurii. Zăpada - această nuntă fundamentală a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ar putea strecura un gînd pe care ți-e frică să-l rostești. „Alo, șefu, aici Mielu. Băieții nu mai e la ștand zice că ie la sediu. Las’ că văd ei mîine pretenii o ieducăție...“ Greșală. Mucul lumînărilor se deșiră negru pînă-n tavan. BÎjbîi după foarfecă, tai fitilul la jumătate, flacăra tremură mică și albastră ca un ochi cu pleoapa lăsată. De ce mi se face deodată rușine? Ei respiră alături de mine cu cărțile lipite de nas. Multe Înjurături se spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cearșafuri moi, jilave... și deodată un fulger crestînd pielea clorotică a aerului asemeni unui viol, „trage-i-o pînă-n gît, paștele măsii de curvă!“ Își aude unul, cu tuleiele abia mijite, vocea Înfundată În beregată și ploaia Începe să se deșire, cnuturi lovesc În dreapta și-n stînga. Trupurile se ridică, recad, se rostogolesc ca ciorchinii de struguri. Prin pînza de apă umbre, țipete, rîsete, fluierături. Nisipul se Învolbură, apoi rămîne mut, neclintit, cum dintotdeauna deșertul. Și deodată singură, atît de singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
poate primul pe care-l aveam de săptămâni întregi. Alergam prin apa mării la ceas răcoros de seară. Văzusem felinarele tavernelor de pe plajă trasând dungi colorate peste valurile prăfoase. Fusesem, fusesem - deja visul se destrăma, întinderile lui luminoase, de mătase deșirându-se în emoții nebuloase, nori mici și colorați de sentiment, dispersați de mișcarea minții mele trezite la realitate. Așa se întâmplă întotdeauna cu visele din Fragmentul becului; când sunt complet treaz, dispar. Am mijit ochii la bec. Cât e ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
trăim atât. Medicina a făcut uriașe salturi Înainte, dar la un moment dat ne-a aruncat din șa. Pe vremuri, când moartea era după primul sau al doilea colț, mergeai către un viitor necunoscut, iar trena de amintiri Își mai deșira un fir. Acum, trecutul a devenit un hău, iar În față Îți stă un viitor pe care deja Îl cunoști, mâine o să faci ce-ai mai făcut cândva, o să te afli Într-un loc În care ai mai fost cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
adormit, din cînd în cînd căruțașul lălăia. Singur calul se îndemna în ham. La primărie mirosea a vraiște și pustiu. Împinsei cîteva uși, ca să descopăr în spatele uneia, pe care scria „Vicepreședinte” un ins așezat pe scaun. Cu aer absorbit, își deșirase în față fluierele de la picioare, cu pantalonii suflecați peste genunchi și labele băgate în colțuni. Părea că le supraveghează. Icnind cu satisfacție, deodată repezi arătătorul în ceva ce părea agil. Pe piciorul gol, degetul începu să danseze de andăratelea pînă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]