1,473 matches
-
Ceea ce vine să contrazică setul de valori explicative ale paradigmei tutelare este fie respins, fie supus unui proces de pervertire cognitivă, de falsificare a sensului și de asimilare astfel a unor concepte deviante. Împerecherea, chiar cu furie neselectivă, a sufixului decadent post cu concepte vizând întârzierea consecințelor primei modernități, are și încărcătura reacției alergice la revoluție ca formulă de schimbare violentă a constituției realității. Însă recursul la teoretizarea postcomunismului ca laborator de îndreptățire a disidenței reprezintă o relativizare mult prea mare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Epicur, filosofia încetează să mai fie greacă și devine romană. Epicur își creează școala, își constituie doctrina și o predă în acest context: fragil din punct de vedere fizic, declasat din punct de vedere social, evoluând într-un moment politic decadent, el cumpără Grădina, la periferia Atenei (de vreme ce tot evoluează la periferia filosofiilor oficiale), și o transformă într-o enclavă de rezistență. Să te schimbi pe tine mai curând decât să schimbi ordinea lumii - ideea va deveni formulă sub pana lui
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
persistă în felul ei de a fi: o junglă în care brutalitatea se întrece cu viclenia, iar forța cu cărpănoșiile... 15 Grădina, o anti-Republică a lui Platon. Și apoi, mai există și o altă soluție: un stat jubilatoriu în statul decadent, o enclavă scutită de negativitate, un refugiu în care nu se promite că fericirea va fi atinsă mâine, într-o altă lume sau într-o altă viață, ci aici și acum, cu trupul pe care-l ai, fiind ceea ce ești
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a modifica și de a alege forma trupului sau, în termenii săi, de a determina „destinul propriului ADN”. Demersul lui Stelarc se raportează în permanență la mutațiile glorificatorii operate în cadrul postumanului, la avantajele acestora față de limitele umane din „faza biologică decadentă”. Odată încheiat stadiul transformărilor protezice ale umanului este prizat nivelul „dezvoltării postevolutive”: evoluția încetează în momentul în care tehnologia înlocuiește corpul uman, susține artistul tehnologic. Stelarc nu urmărește schimbările psihologice produse de aceste mutații cyborgice întrucât consideră că trupul devine
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
conținutul inteligenței umane și să o imortalizeze noi suporturi artificiale. Prognosticurile conform cărora la sfârșitul secolului XXI nu va mai exista mortalitate grație tehnologiilor portabile ale creierului celebrează supraviețuirea minții umane în noi suporturi computaționale care lasă în urmă trupul decadent. Permanentizarea minții (comparată cu un softwareă echivalată cu identitatea însăși a unui individ este socotită un proces independent de corp (comparat cu un hardwareă și caracteristică mai multor concretizări materiale. Pretențiile spiritualiste ale transumaniștilor, izvorâte din domeniile inteligenței artificiale, ingineriei
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
doar prin insomniile din tinerețe? Nu e prea puțin pentru ancorarea damnată în luciferic și demonism? Și peste toate, Cioran știe să râdă. În acest caz, nu este nihilismul numai un joc de societate, care să excite gustul rafinat și decadent al francezilor? În ce mă privește, astfel de acuzații (fie ele oricât de implicit formulate) sunt consecința și mărturia unei cunoașteri fragmentare și superficiale a lui Cioran. Măcinat de contradicții, însuși trăiește cu obsesia și spaima ipocriziei lumii și deopotrivă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
In ciuda faptului că printre ei erau și profesori făcuți „la normă’, cum zicea mama mea, fără nici un dram de cultură, care nici nu auziseră vreodată de aria Violetei. Sau dintre cei îndoctrinați, pentru care astfel de opere erau decadente și nu trebuiau să influențeze tineretul „utecist” . Această intervenție a mamei mele dovedește din nou inteligența și sensibilitatea ei pe de o parte dar și atitudinea ei de mamă devotată care își apără copiii cu orice preț. Poate această atitudine
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
civile" pentru cei care participă la un discurs public. Există un raport de reciprocitate aritmetică între fenomenul corupției și cel al sărăcirii și distrugerii unor comunități/societăți. Cu cât o societate este mai coruptă cu atât este mai săracă și decadentă. Unul dintre motivele pentru care, în România de după 1990, corupția a luat o amploare atât de profundă este acest soi de mimare a gândirii și un fel duplicitar de a fi ("una spunem, alta facem!"). Această amneză românească e rădăcina
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a liceelor și a universităților). E chiar invers raportul. Școala e oglinda societății din care face parte. Ea nu poate fi nici rea, nici bună. Școala este așa cum este și societatea, devenirea ei. Atât timp cât societatea românească este una subculturală și decadentă, nu va exista o societate civilă matură în gândire pentru că nu vor exista școli care să o formeze (gimnazii, licee, universități). Societatea românească post-decembristă e, la rândul ei, oglinda unui fals occidentalism. Sorin Antohi vorbea de occidentalita noilor lideri intelectuali
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Charles Baudelaire ș.a. Cu alte cuvinte, autoarea operează o dislocare a poetului nostru din paradigma pură a romantismului european, unde a fost plasat de majoritatea cercetătorilor, spre a demonstra apartenența poeziei și a prozei eminesciene la o tendință formalizantă, estetizantă, decadentă. Explorând nuanțat lucrarea "Fragmentarium", dar și multe poeme postume eminesciene, Maria-Ana Tupan insistă asupra gândirii net kantiene a poetului, la polul opus gândirii absolutiste, învecinate narcisismului hegelian. Traducându-l și comentându-l pe Kant, poetul se va încrede doar în
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
poetului și a poeziei, motivul singurătății, culorile și muzica etc. Bacovia vine cu universul lui, orașul provincial, în tonuri cenușii, cu voluptatea morții, a dezagregării; peisaj întunecat, decor halucinant, stări depresive, "sfârșit continuu" (I. Caraion). Atras în special de simbolismul decadent (Verlaine, Rimbaud, Baudelaire, Rollinat, Jean Moreas), Bacovia e dizarmonic, într-o atmosferă caracterizată prin neliniște, spaimă, izolare, peisajul vârstelor geologice, decorul așezărilor lacustre, cerul greu, de plumb, orizontul închis străbătut de corbi negri: "o atmosferă de copleșitoare dezolare, de toamne
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la adaptarea, asimilarea și internalizarea formelor de cultură occidentale, instituționale sau spirituale. Criticul a făcut numeroase observații pertinente: Romanul românesc interbelic (Camil Petrescu, H.P. Bengescu, Liviu Rebreanu, Anton Holban) a fost un fenomen reprezenzativ pentru modernizarea literaturii române; constată contribuția decadentă a poeților tradiționaliști, în opoziție cu poezia modernă, reprezentată mai întâi de dimbolism; criticul atrage atenția asupra importanței liricii argheziene, în contextul sincronizării literaturii române cu cea europeană; tolerează modernismul de avangardă și experimentul, dar preferințele sale se îndreaptă spre
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Pietro Gralla; Marcello Mariani este tipul tânărului monden. Un conflict exterior izbucnește în flota venețiană decăzută, și în concepția lui Pietro Gralla despre tineri. Un alt conflict este interior la nivel de personaj, aflat în contradicție cu mentalitatea unei cetăți decadente. Alta oscilează între iubirea pentru Cellino și obligația față de soțul ei, pe care l-a înjunghiat. Acesta din urmă s-a înstrăinat de soție și de el însuși, drama fiind una de factură rațională. Însetat de absolut, Pietro Gralla a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
va urma, în virtutea aceleiași dialectici din școlile artistice dintre perfecțiune și neprelucrat, sălbatec. Cu un geniu deconcertant, cu cea mai mare îndemânare artistică ce se poate vedea într-o opera literară, prin vocile unor personaje cinice și sofisticate, cerebrale și decadente, care vorbesc ca niște tehnicieni consumați despre relativitate sau artă egipteană, folosind procedee tehnice sofisticate și cu un limbaj dintre cele mai elaborate, făcând caz de o cunoaștere uimitoare a întregii literaturi din toate timpurile, situația asta era imposibil să
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Nietzsche pentru a defini acel "Lebensgefühl" al meu, care îmi vine de la strămoși și din propensiunea de a-mi converti necazurile în nenorociri și nenorocirile în catastrofe." (Emil Cioran, Caiete III) La sfârșitul secolului al XIX-lea, Europa este în decadenta, omul trece printr-o criză (economică, politica, socială), cu componentă să cea mai dramatică, criza spirituală. Hiperaționalismul și invazia tehnologiei se află la rădăcina acestei crize a modernității, ai cărei profeți au fost Kierkegaard, Nietzsche, Dostoievski. "Trăim spune Sábato vremuri
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
atât Cioran, cât și Sábato, ca o continuare a gândirii filosofului german. Că și la Nietzsche, o temă reluată obsesiv în opera lui Cioran este problematică străinului, ca și apusul civilizației occidentale. Cioran se compară cu un străin în Romă decadentei; cinismul, scepticismul, stoicismul sau sunt rând pe rând trecute prin scrisul sau rafinat încă din perioada să românească de creație. În Franța capătă virulenta sub modelul metecului Camus, de fapt singură preluare directă din Camus. "Atât Sartre, cât și Camus
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
agraveze, pentru a se complică, în cele din urmă, cu un complex resentiment metafizic. Una din manifestările sentimentului de inferioritate pe care îl are argentinianul este doctrina care devalorizează literatura metafizica, pentru că ar fi importată, că ar fi simbol al decadentei europene. Această doctrina, pe care o resping și o considera ridicolă scriitori că Borges, Sábato sau Cortázar, susține că "râul metafizic" nu ar putea să-l trăiască decât un locuitor din Paris sau Romă, ca și cum s-ar muri numai în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
detestabila"76 ci la încăpățânarea să de a denunța fragilitatea fericirii, de a avertiza că aceasta, de fapt, nici nu există, de a-i face pe oameni "conștienți de delirul lumii". Obsesiile sale sunt, în termenii lui Savater, "destinul popoarelor, decadenta, fanatismul, sfârșitul politeismului păgân, mistica, complexul blestem al literaturii, sinuciderea, impotenta filosofiei, spaimele maiestuoase ale teologiei, ispitele triviale ale cărnii"77. Este el "le secrétaire de șes sensations", se întreabă Sylvie Jadeau 78, sau răspunde unei mode a scriiturii fragmentare
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
vărsându-se în delta primitoare a războiului, a dictaturilor, a dictatului vienez, a Yaltei, a lui 1944-1947"20. Tinerii intelectuali români s-au săturat de excesul de burghezism, de nerăbdarea de a afirma agresiv, desigur "omul nou", care blama feminitatea decadenta a Franței, în așteptarea masculinității germane, s-au săturat de rusofobia românească, decid să acționeze, fiecare în maniera să. De fapt, prietena lui Cioran de o viață, Simone Boué, mărturisește, după moartea lui, ca, făcând ordine în imensă dezordine din
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
școlară"; mai tarziu îi recunoaște prelungirea în existențialism. Sábato spune despre mișcarea suprarealista că Biblia să a fost dezordinea, arma să imaginația, teritoriul său visul și imaginea absurdă, tehnica să automatismul, păcatul lui ortodoxia, disperarea să promisiunea neîndeplinita a sistemului, decadenta să pretinsa alianță cu marxismul. Altă deziluzie pentru tânărul Sábato, însă, așa cum spune el însuși, "că să scrii ceva important, trebuie să te urci pe culmile disperării și să observi de acolo, ca un dumnezeu teribil, imposibilitatea unei cuceriri definitive
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
proiectează. Odată cu conștientizarea și asumarea acestor spații va începe și comutarea regimului existențial și experimentarea unor alte realități. Astfel, filmele, teatrul, bâlciul dublează realitatea, îmbogățind-o din punct de vedere estetic și în același timp supradimensionând-o prin intermediul artificialului. Dictonul decadent: lumea nu există, există doar ce văd eu, poate fi identificat într-o oarecare măsură în acest prim text al lui Blecher, dar și în cele care vor urma. Modalitatea schopenhauriană a decadenților de a privi lumea ca reprezentare, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
același timp supradimensionând-o prin intermediul artificialului. Dictonul decadent: lumea nu există, există doar ce văd eu, poate fi identificat într-o oarecare măsură în acest prim text al lui Blecher, dar și în cele care vor urma. Modalitatea schopenhauriană a decadenților de a privi lumea ca reprezentare, cu conotații specifice însă, o decriptăm și în textul blecherian deoarece naratorul-personaj pare să aibă aceeași politică de a nu vedea ceea ce este, ci de a considera că ceea ce este este ce vede el
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
privi lumea ca reprezentare, cu conotații specifice însă, o decriptăm și în textul blecherian deoarece naratorul-personaj pare să aibă aceeași politică de a nu vedea ceea ce este, ci de a considera că ceea ce este este ce vede el. Acest deziderat decadent, integrat corespunzător, poate ajua la descifrarea textului blecherian. La Blecher nu vom întâlni însă nici pesimismul decadenților influențati de teoria schopenhauriană a voinței și nici descurajarea ca efect al acestuia. Ceea ce apropie textele lui Blecher de cele ale scriitorilor decadenți
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
să aibă aceeași politică de a nu vedea ceea ce este, ci de a considera că ceea ce este este ce vede el. Acest deziderat decadent, integrat corespunzător, poate ajua la descifrarea textului blecherian. La Blecher nu vom întâlni însă nici pesimismul decadenților influențati de teoria schopenhauriană a voinței și nici descurajarea ca efect al acestuia. Ceea ce apropie textele lui Blecher de cele ale scriitorilor decadenți este excelența imagistică, aproape picturală a operei. Existența realităților paralele atât de minuțios create de Blecher ne
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
decadent, integrat corespunzător, poate ajua la descifrarea textului blecherian. La Blecher nu vom întâlni însă nici pesimismul decadenților influențati de teoria schopenhauriană a voinței și nici descurajarea ca efect al acestuia. Ceea ce apropie textele lui Blecher de cele ale scriitorilor decadenți este excelența imagistică, aproape picturală a operei. Existența realităților paralele atât de minuțios create de Blecher ne trimite cu gândul la teoria aristotelică a imitației care, conform filosofului grec, nu este altceva decât capacitatea omului de a crea lumi fictive
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]