848 matches
-
face pe același fond afectiv. Jurnalul livrează grade de comparație pentru judecarea eului propriu. * Uneori scrisul, în loc să se rezume la redarea gândurilor și trăirilor, adaugă un conținut nedefinit existenței mele și claritatea unui observator obiectiv. Semn că presupune atât o dedublare cât și un spor al ființei dintâi. * A scrie un jurnal de idei înseamnă a renunța să te prezinți în hainele de duminică în fața eventualilor cititori, încercând să descoperi care este vestimentația cea mai potrivită pentru sufletul tău. Sensul tare
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
face materialul de învățare accesibil (deci găsirea celor mai potrivite metode și mijloace pentru sporirea gradului de accesibilitate a elevilor la cuantumul informațional transmis) (1); capacitatea de a înțelege elevul, de a pătrunde în lumea lui internă (deci capacitate de „dedublare” a educatorului, posibilitatea de a se orienta atât asupra intervențiilor, influențelor sale, cât și asupra elevului, înțelegând situația, dificultățile întâmpinate de acesta în activitatea de învățare și asimilare și din perspectiva elevului, reformulând continuu programul său operativ de lucru) (1
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]
-
imperfecta amintire Trilul Diavolului; și alte exemple asemănătoare sunt cuprinse în eseul lui Borges 374, el însuși un scriitor ale cărui taine par desprinse din ireal. Edgar Allan Poe și tenebrele sale, Kafka, Faulkner, Borges cu obsesia oglinzilor și a dedublării și mulți, mulți alți scriitori, au conceput sau li s-au năzărit lucruri și lumi ciudate pe care apoi le-au plăsmuit în opere literare. Unii au fost considerați utopici; mai demult minunile îi catalogau drept vrăjitori, în prezent vânzători
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dar de departe, îl îndepărtează de ideea antinormalului. Îndrăgostitul nu-i nebun, vizionarul nu-i nici el; mediul de receptare cosmică e un geniu. Autorii unor asemenea scrieri sunt aleșii. Visele se precipită, imaginea Aureliei lui Nerval domină irealul și dedublarea creației, lumina din vis mai strălucitoare ca soarele se întinde-n ghirlande, în liane, creând o lume de fericire. Apoi totul în urmărirea ei, a iubitei se năruie în întuneric. Monștrii, el însuși devenit unul, colindă, ocnași ai străfundurilor. Totul
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
827. Chiar dacă calitatea de indice a umbrei începe de la Pliniu, dobândind forma simbolică a persoanei pe care o însoțește, umbra dă adevărata valoare a spațiului tridimensional și adeseori prin modificările aduse sursei de lumină putem aprecia încadrarea spațiului în timp. Dedublarea reală sau metaforică între creator și model, amestecul reflexiei și al refracției între umbră și oglindă au schimbat în timp percepția poetului asupra formei simbolice a umbrei. Zămislirea acesteia poate fi concepută ori pe lumina soarelui, a lunii sau a
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
litera a) de mai sus, cînd importantă curentelor de circulație justifica acest lucru. Dacă construirea pasajelor denivelate nu este justificată, amenajarea la același nivel trebuie să cuprindă refugii direcționale pentru canalizarea circulației transversale secundare, iar în caz de necesitate o dedublare a drumului internațional, rezervindu-se între cele două sensuri de circulație ale acestuia o zonă suficientă de așteptare pentru vehicule. Vizibilitatea reciprocă a drumurilor care ajung la intersecții se va asigura pe distanțe care permit apropierea și trecerea intersecției în deplină
DECLARAŢIE din 16 septembrie 1950 asupra construirii marilor drumuri pentru circulaţia internationala*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/140255_a_141584]
-
la dispoziție mai multe tenoplastii (fig. 14.22). Tehnica de dedublare-reflectare Snow folosește un lambou tendinos cu baza distală croit din bandeleta centrală la nivelul falangei proximale (fig.14.22 A), în timp ce procedeul Foucher “în limbă de pisică” constă în dedublarea tendonului EDC pe fața dorsală a mâinii. Dacă bandeletele laterale sunt intacte, poate fi aplicat și procedeul Aiache ce reconstruiește bandeleta mediană cu câte o langhetă din bandeletele laterale și ligamentele retinaculare (fig. 14.22 B). Imobilizarea trebuie să cuprindă
Capitolul 14: TRAUMATISMELE MÂINII. In: Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Conf. Dr. Teodor Stamate () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1210]
-
la cele menționate anterior, înseamnă că durerea nu este de cauză coronariană sau este instalat infarctul de miocard; * semne de acompaniament: transpirații, anxietate marcată (senzația morții iminente), dispnee inspiratorie, tahicardie, creșterea TA, senzație de constricție toracică, etc. Ascultația cordului decelează dedublarea paradoxală a zgomotului II, apariția zgomotelor III și IV și suflu sistolic. Palpitațiile, amețelile, fatigabilitatea nu sunt caracteristice durerii anginoase. * Durerea în infarctul miocardic localizare frecvent precordial, cu sediul asemănător anginei pectorale și iradiere caracteristică; intensitate atroce, șocogenă; durată peste
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
a fost mai redusă decât în domeniul arhitecturii și sculpturii. În secolul al XVI‑lea apogeul picturii Renașterii este atins în operele lui Leonardo da Vinci, Raffaelo Sanzio, Michelangelo Buonarroti și în cele ale venețienilor Giorgione, Tiziano, Veronese. Renașterea este dedublarea pe care arta creștină o face față de arta profană, care se finalizează în formele baroc și rococo. Acestea reflectă pe deplin o mentalitate aristocrată cu preocupări specifice și cu interes spre lux, spre fast și emfază, elemente regăsite în dezinvoltura
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
a fost mai redusă decât în domeniul arhitecturii și sculpturii. În secolul al XVI‑lea apogeul picturii Renașterii este atins în operele lui Leonardo da Vinci, Raffaelo Sanzio, Michelangelo Buonarroti și în cele ale venețienilor Giorgione, Tiziano, Veronese. Renașterea este dedublarea pe care arta creștină o face față de arta profană, care se finalizează în formele baroc și rococo. Acestea reflectă pe deplin o mentalitate aristocrată cu preocupări specifice și cu interes spre lux, spre fast și emfază, elemente regăsite în dezinvoltura
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
și verificarea modului cum a învătat elevul. în viata de familie se vor statornici criterii unice de apreciere și evaluare a muncii, atitudini și exigențe unitare față de comportamentul școlarului. Atitudinile diferite și mai ales dezarmoniile dintre părinți provoacă false comportamente, dedublări în poziția față de sine, de părinți, de școală. Mediul ambiant din familie are profunde implicații în modul de a fi și a se comporta a elevului pentru multă vreme. Ei trebuie să devină un stimulent creativ în creionarea și definirea
Atitudinea părinţilor din mediul rural şi efectele asupra adaptării şcolare by Elisabeta Elena Sardariu () [Corola-publishinghouse/Science/815_a_1535]
-
Contemporaneitatea a plasat informația la același nivel cu omul modern, insinuându-se în toate mediile sociale, economice, politice. Ultimul secol a scos în prim-plan impactul mass-mediei asupra existenței umane, schimbând-o, dezvoltând-o, impunând noi valori morale. Este relevată dedublarea ființei umane în omul luciferic și cel arhimanic. Prima dintre cele două noțiuni definește pornirile dominate de dorințe, descoperind structura sufletească a omului (corpul ancestral) care acționează din instinct, pasiuni, pofte, lăcomie și suferință, astfel că numai reacțiile propriului suflet
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Jocul acesta al imaginarului este o categorie estetică deosebit de elastică și tolerantă, imaginația creatorului adulmecă Universul, îl străbate, îl răscolește în căutarea de energii inspiratoare, creând frumosul, cautand acele muze despre care toți cei care plazmuiesc, vorbesc și dau, prin dedublare, puterea de a pătrunde în lumea lor. Într-un sens foarte general, aceste limite care încorsetează imaginația țin de spațiul fantasticului și miraculosului, fabulosului și feericului, supranaturalului, neobișnuitului pentru că avem teama explicării jocului de energii din Univers, acel joc al
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
voit, dar mă lăsam în voia nervilor ca să impresionez.” Luciditatea eroului este o pură retorică a gesturilor patetice și scenelor lacrimogene, de mahala. Sandu se falsifică în fiecare clipă, fiecare trăire a sa este însoțită de o alta antagonică, iar dedublarea aceasta conduce în final la o falsificare a realităților sufletești. “Intelectual, sar tot așa de la unul la altul. Când vorbesc, sunt adesea incoherent, fiindcă în mintea mea, fugind prea repede, nu are timp niciodată să întârzie și să se explice
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
eroul din Ioana, nu pare în nici un fel maturizat de experiența tragică a sinuciderii Irinei. El e prototipul bărbatului care refuză să se maturizeze. Structurile sufletești ale celor doi naratori sunt apropiate, căci și Sandu din Ioana trăiește o continuă dedublare, subzistând același analist profund, „tovarășul meu interior”, cel care declanșează orgia lucidității. Efectul mării, muzicii, dar mai ales nisipului îi accentuează reveriile analitice. Acestea ucid lecturile potențiale și chiar scriitura: Iau câte o carte, creion și hârtie, dar nu pot
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
de etaj mijlociu − Volet „half-and-half” sau fronto-orbito-zigomatic (meningioame sfeno-cavernoase); − Volet subtemporal; − Acces cât mai bazal (fig. 4.78); − Devascularizare extradurală; − Reducerea progresivă a volumului tumoral (aspirator ultrasonic) prin breșa creată de tumoră (meningioamele sfeno-cavernoase sunt situate de obicei într-o dedublare durală); − Prezervarea elementelor vasculo-nervoase intracavernoase; − Ablația totală nu este recomandabilă cu orice preț (radio-chirurgie adjuvantă); − Hemostaza în sinusul cavernos cu surgicel. Meningioamele parasagitale și de sinus sagital − Volet ce trebuie să treacă peste sinusul sagital (fig. 4.79); − Dimensiunile voletului
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
deveni un enunț ironic și un blam în loc de un compliment (decalajul dintre enunț și context o stîngăcie enormă sau o gafă, de exemplu face posibilă o astfel de interpretare). Asumarea enunțiativă sau punctul de vedere (PdV) ne permite să arătăm dedublarea polifonică proprie ironiei: locutorul (L) se disociază de un PdV1 (felicitare) al unui enunțător E1 pus în scenă de propria sa vorbire, în timp ce se asociază unui PdV2 (reproș) al unui enunțător E2. Faptul de a situa valoarea descriptivă a oricărui
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
că pe undeva se poate muri de foame? (1966: 282-283) Întrebarea retorică finală intră în conflict cu aserțiunea are o scuză. Se distinge o dublă enunțare și locutorul, ironic, nu pare să asume aserțiunea formulată sub întrebarea retorică. Ironia, ca dedublare a unui PdV, reiese din caracterul excesiv al explicației. Gradul de asumare enunțiativă a unei propoziții poate fi marcat printr-un număr foarte mare de unități ale limbii. Fără să le detaliem aici, va trebui să enumerăm cel puțin următoarele
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Totul se petrece ca și cum succesiunea sunetelor ne-ar prezenta un fel de materie plastică fără vreo semnificație definită, dar gata să o primească pe cea pe care spiritul nostru va fi determinat să i-o dea. Cum se explică această dedublare stranie și faptul că, în timp ce auzul percepe sunetele și balansul măsurii, mintea noastră își poate desfășura meditația sau imaginația interioare, care par desprinse de pămînt? Să fie pentru că muzica, deturnîndu-ne atenția de la orice obiect din afară, creează în mintea nostră
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
ei Pascal era doar un instrument al lui Dumnezeu și erau mai interesați de miracolul produs de Sfîntul Spin în familia acestuia decît de activitatea lui de scriitor. Atunci cînd Sainte-Beuve trasează portretele celor veniți la mănăstirea Port-Royal, sesizăm concret dedublarea personalității lor: sînt aceiași oameni; dar oare figurile pe care și le amintește lumea coincid cu cele care s-au impus în conștiința janseniștilor, după ce strălucirea spiritului, a talentului și a rangului s-a stins, convertirea marcînd sfîrșitul unei societăți
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
o identitate ce nu funcționează decât în cadrul instituției literare. Henri Beyle este un caz exemplar; cunoscut și sub numele de Louis Alexandre Bombet, Lisio Visconti, Cornichon, șef de batalion Coste, Henri Brulard, el a rămas în istoria literaturii ca Stendhal. Dedublarea este o constantă la Stendhal care știind că emoția și dorința implică confuzie crede în nevoia detașării reflexive și o folosește constant, atât în cazul prezentării personajelor, cât și pentru a caracteriza o întreagă colectivitate. Prima replică (discurs direct) cu
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a noului curs anunțat de partid în politica internă și externă a statului român 5. Nu este mai puțin adevărat că, în strategia de rezistență față de cursul ideologic imprimat de Moscova, comuniștii români se manifestă cu prudență, procedând la o dedublare a discursului oficial (direct), promovat în documentele programatice ale partidului, de cel semioficial (indirect)6, ilustrat prin intermediul articolelor științifice de istorie, al polemicilor aluzive din presa culturală sau al producțiilor literare, toate atent monitorizate de cenzură. De fapt, fiecare dintre
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
o mare tandră..." (Filigran romantic). Structurile voit oximoronice creează și aici impresia de univers ireal, în care pasiunea pare să fie totuși imposibilă. Interesantă este proiecția eului poetic în această imagine feminină a cărei voce o preia. Se realizează o dedublare fie prin utilizarea persoanei a doua singular în discursul liric ("Tu vii cu fructe și cu jucării", Înaintea lucrurilor, "tresari în stele, ai vrea să ți se pară/ (pierduți printre hambarele cu pâine)/ că greierii din bulgări pleacă-n țară
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
gravitatea e ascunsă sau dimpotrivă accentuată prin tratarea derizorie) pare a fi anulată de finalul textului. Dar e, cum subliniam, o poezie care mizează pe jocul aparențelor, al incertitudinilor: "Mă uit printre gratii - unde e afară/ și unde înăuntru?" (Zăbrele). Dedublarea asigură prelungirea existenței sau măcar iluzia libertății ("Ia o țigară! - dac-o rupi în două,/ ai să fumezi și mâine./ Și orice rupi în două/ îți mai ajunge pentru înc-o viață..."). Trecerea de la cazul particular, banal, la generalizare sugerează că
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
asigură prelungirea existenței sau măcar iluzia libertății ("Ia o țigară! - dac-o rupi în două,/ ai să fumezi și mâine./ Și orice rupi în două/ îți mai ajunge pentru înc-o viață..."). Trecerea de la cazul particular, banal, la generalizare sugerează că dedublarea devine condiție a eliberării individului: înăuntru și afară, doi poli între care este nevoit să penduleze. La Ion Caraion, existența e percepută halucinatoriu. Limbajul este, de multe ori, cel al mahalalelor, parcă în prelungirea cântecelor de lume ale lui Miron
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]