1,286 matches
-
flamura roșie, cu privirile fixate undeva, spre zările viitorului fericit: un stahanovist mânuind cu abilitate strungul creator de unelte: o combină strângând de pe ogoarele mănoase ale Patriei recolte îmbelșugate, șiruri de pionieri, cu cravate roșii și cu buchete de garoafe, defilând sub faldurile steagului roșu și ale tricolorului: mineri cu pikhamerele pe umeri, ieșind înnegriți de cărbune de la șut: ostașul armatei noastre populare stând cu mâna pe armă de veghe la hotarele țării - iată câteva din imaginile care deschid cele șase
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care se deschide patriei noastre (...). În poemul liric Străzile din București, poeta își manifestă dragostea pentru orașul de frunte al Republicii noastre. Dar poezia prezintă o deficiență însemnată. Ultima parte a orașului este aceea a străzilor pline de oamenii muncii, defilând victorios. Bucureștiul apare ca orașul luptelor trecute, în care orice fel de luptă împotriva dușmanului de clasă a încetat. A uitat oare Nina Cassian că pe străzile din București se află încă indivizi care ar dori să vadă orașul nostru
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
din La scara 1/1 care ne ajută să înțelegem mai bine recrudescența formalismului în recentul volum, Horea nu mai este singur (...). Imaginea patriei noastre apare în volumul Horea nu mai este singur în felul următor: mari mulțimi de oameni defilează cântând, iar poeta - în rochie albă - împarte flori fragede (...). Poezia a dobândit în anul acesta noi succese. Ne mândrim cu versurile acestea. Ne cheamă la luptă, la viață, poeziile lui M. Beniuc, Dan Deșliu, Veronica Porumbacu, E. Frunză și a
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Te-am ascultat perorând adineaori, zise el, după ce ne-am instalat într-o braserie. De altfel, eram cu siguranță singurul care te asculta, mai adăugă, zâmbind ușor. Am stat o vreme fără să spunem nimic. Dincolo de ferestrele transparente ale braseriei, defilau grupuri de tineri care scandau, zbierând, victoria echipei lor și agitau drapele în culori de bâlci. — Da, te-am ascultat, dar în realitate venisem ca să-l întâlnesc pe unul dintre sponsorii filmului... Te las să ghicești cine e? — Vreunul dintre
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vei simți străin.“ Moartea nu afecta viitorul, pentru că timpul acela imaginat, îmi dădeam acum seama, se rezuma la o singură clipă, foarte simplă, pe care o purtam în mine de ani întregi: în mulțimea dintr-o gară, în mijlocul chipurilor care defilau, îți recunoșteam privirea. Nu mai prevăzusem nimic altceva pentru viitorul nostru. De acum înainte, mai era și imaginea acelui trup inert, chircit îndărătul mărăcinișurilor lipsite de verdeață, lângă un drum de țară. Mă vedeam astfel, iar comoditatea unui astfel de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
reprezintă momentul în care narațiunea se oprește pentru ca sensul să poată fi stocat. Descrierea este memoria narațiunii [...] Formele sunt acelea care au tendința să antropomorfizeze obiectele de descriere. Așa sunt formele verbale durative, cum ar fi gerunziul și imperfectul („camioanele defilau”), ca și întoarcerea la formele pronominale („cortegiului i s-au alăturat siderurgiștii germani”). Mai există și altele care par să asigure o legătură subtilă - sunt cele care ajung la o „contaminare” a descrierii ca narațiune. Astfel, utilizarea mărcilor narative (în
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
dacă acesta există, el este mutabil, schimbător, relativ. Centrul este dat de cel care vine cu noua idee. Și în orice caz, fiecare tip de idee are „centrul” ei, altul decât restul cunoașterii. Schimbând permanent natura informațiilor, pe ecranul calculatorului defilează diferite tipuri de „centre” ce momentan informează sistemul. Revenind la același lucru, s-ar putea să găsești altă informație, venită dintr-un alt loc, de la un alt emitent. Universalul prin contact, prin conexiune, pare universalul cel mai profund, adus în
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
pe care Îl vedeam de pe autostradă, acel Vezuviu ordonat de benzi rulante, conducte, scări, pasarele, foc și fum denumit, ca o ciumă sau un monarh, doar cu o culoare: „Rouge“. În prima lui zi de muncă, Lefty intră În bucătărie, defilând În noua lui salopetă. Își deschise larg brațele Îmbrăcate În flanelă și pocni din degete, dansând În bocancii de lucru, iar Desdemona râse și Închise ușa bucătăriei, ca să n-o trezească pe Lina. Lefty Își luă micul dejun compus din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
taur. Cum pruncul rezultat din acea uniune, Asterius, ieșise cu un cap de taur prins de un corp omenesc. Și apoi Dedal, labirintul etc. Totuși, de Îndată ce s-au aprins luminile rampei, tonul netradițional al producției s-a arătat vădit. Dansatoarele defilau deja pe scenă. În rochii argintii, cu spatele gol, Îmbrăcate În furouri transparente, dansau și recitau strofe al căror ritm nu se potrivea cu sunetul straniu al flauturilor. Apăru și Minotaurul, un actor purtând un cap de taur din papier-mâché
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În vitrină, alături de un bust al lui Donizetti. Era un soi de ghiveci: lămpi bătrânești alături de reproduceri din El Greco sau o statuetă cu Afrodita, la gâtul căreia atârnau niște coarne de taur. Deasupra filtrului de cafea, un grup de figurine defilau de-a lungul raftului: Paul Bunyan și Babe the Blue Ox, Mickey Mouse, Zeus și Felix the Cat. Bunicul meu, Încercând să fie de ajutor, se duse Într-o zi cu mașina și se Întoarse cu o stivă de cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În cursul carierei sale. — Metroul... Întoarse capul spre soția lui, ca și cum i-ar fi cerut să confirme, și era mai ilar ca niciodată. — M-ați arestat prima dată pe bulevardul Capucinilor, Într-o zi de defilare. Nu știu ce șef de stat defila Între gărzile municipale călare. A doua oară, la ieșirea din metrou În stația Bastilia. Erați pe urmele mele de ceva timp. Dar e mult de atunci... Eram tînăr. Și dumneavoastră erați mai tînăr, nu vă fie cu supărare... Maigret Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să aibă o personalitate. Se afla În oraș, pe una dintre acele promenade străbătute atît de conștiincios de soții Maigret. Făcea aproape aceleași gesturi ca ei, vedeau aceleași spectacole, bărcile cu pînze, hidrobicicletele, scaunele galbene din parc și mulțimea care defila Într-un ritm monoton. Chiar dacă greșea, Maigret Îl vedea cu o femeie alături, o femeie și ea destul de solidă, care poate că se plîngea că o dor picioarele. Despre ce vorbeau acele cupluri, printre care se numărau și soții Maigret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
inimii. Câți dintre băieții lui, care l-au însoțit în dimineața asta de la școală la am fiteatru, vor mai fi diseară cu el în căruță pe drumul de întoarcere? Mai puțin de jumătate, probabil. Privește cu atenție printre picioarele care defilează la câțiva pași de el. Aliniați în ordine militară, gladiatorii fac turul arenei, înveșmântați în hlamide purpurii, brodate cu aur. Le admiră pentru o clipă mersul țanțoș și ținuta degajată. Nu se gândesc la moarte, ci la glorie. — Așa, feții
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Hainele astea or să mă țină o veșnicie, și în cele din urmă, sunt exact ce se așteaptă Brad să port. ― Hai să bem o cafea. Toate cumpărăturile astea și coaforul au fost extenuante! Geraldine mă ia de braț și defilăm amândouă pe stradă - două blonde slabe (slabe!) încărcate cu bunuri fabuloase. ― Uite, îmi șoptește Geraldine, când o mașină sport roșie și rapidă ajunge la capătul cozii în trafic, paralel cu locul unde ne aflăm noi. ― Ce e? șoptesc eu. ― Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
capetele sus, legănându-se pe ritmul muzicii, cu brațele drepte libere, ieșiră și traversară arena nisipoasă sub reflectoare, În spatele lor desfășurându-se cuadrilla, apoi picadorii călare și În spatele lor servanții și catârii cu clopoței. Mulțimea Îl aplaudă pe Hernandez În timp ce defilau. Aroganți, legănându-se, priveau drept Înainte În timp ce mergeau. Se-nclinară În fața președintelui și apoi procesiunea se destrămă. Matadorii se duseră Înspre barrera și-și schimbară mantiile grele cu capele mai ușoare, de luptă. Catârii ieșiră. Picadorii galopară cu smucituri În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și copiilor care sunt apoi obligați să care poveri pentru armată până mor de epuizare, până la raderea de pe fața pământului a unor sate Întregi suspectate că ascund susținători ai Ligii Naționale pentru Democrație. Poze cu băieți călugări și fetițe zâmbind defilară pe ecran. — În aceste condiții au dispărut cei unsprezece americani. Armata birmaneză și ambasada americană spun că nu au nici o pistă. Dar există speculații cum că turiștii ar fi fost Închiși pentru infracțiuni necunoscute Împotriva regimului. Una dintre persoanele dispărute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Rue Cadet, la sediul Marelui Orient Francez, și la care au asistat masonii portughezi, s-a hotărât asasinarea lui Sidonio Paes". Înmormântarea Președintelui a fost încă o mărturisire a dragostei pe care portughezii i-o purtaseră în timpul vieții. Întreaga Lisabona defilează câteva zile în șir, în haine cernite, prin fața catafalcului. Nenumărați sunt aceia care văzîndu-l neînsuflețit, izbucnesc în plâns și cad în genunchi. Aproape toată lumea poartă doliu și oamenii plâng pe stradă, cunoscuții și prietenii se îmbrățișează plângând. Parcă sufletul nației
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o tragem pe coajă romanilor, în loc să ne lăsăm uciși pentru ei. Ne ajunge; ar trebui să ne întoarcem la zeii noștri de demult și să ne desprindem de dumnezeul creștin, să-l lăsăm în seama acelor neputincioși care preferă să defileze în procesiuni și să cânte psalmi, în loc să pună mâna pe arme și să intoneze cântece de război! în murmurul cu care ascultătorii îi primiră vorbele, vocile care îl aprobau se confundară cu cele care îi erau împotrivă și cu strigăte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
specific lor. Sub stindarde mari de culoare verde, semn distinctiv al clanului căruia îi era afiliat detașamentul, se adunaseră războinici aproape goi ori îmbrăcați doar în piei de berbec, în general călărind cai mongoli, mici, dar robuști; alții, în schimb, defilau în armuri sclipitoare și veșminte de un rafinament aproape oriental, călărind cai de rasă, pe care puseseră mâna în Europa. în fața acestei desfășurări, pe un murg spaniol nervos cu coamă lungă, mergea în pas săltat un războinic îmbrăcat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o sumedenie de obiecte de aur și de argint, ornamente bătute cu pietre prețioase, mobile din lemn scump, perne de puf, țesături de mătase provenite din îndepărtatul Regat de Mijloc. Acolo, pe covoare minunate, moi, de Persia ori de Bactriana, defilau splendide copile acoperite cu văl alb, împodobite cu brățări de aur și cu coliere de perle, care alergau să-l primească bucuroase pe marele rege ori de câte ori se întorcea de la o incursiune glorioasă, însoțit de zeci de servitori ce purtau daruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înăbușit. Afară, două santinele hune râdeau, glumind unul pe seama celuilalt; o cucuvea, cine știe unde, scotea în întuneric strigătele sale sumbre. Noaptea înghițise ce mai rămăsese din sat și întreaga tabără care acum era centrul său. Un caleidoscop de imagini porni să defileze, rând pe rând, în fața ochilor lui Sebastianus: Frediana pe calul ei, cu părul mângâiat de vânt; Shudian-Gundikar, care galopa către el rotind sabia scânteietoare; Lidania, aplecată asupra sa, cu privirea concentrată îngreunată de ura înghețată și neputincioasă care mocnea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bătăliei, nu izbutiseră să-i dea de urmă în mulțimea de trupuri ce zăceau pe câmp, astfel că reușiseră să-l găsească numai la lumina zilei. îl duseseră pe brațe pe un catafalc, într-un lung și îndurerat cortegiu, care defilase și prin fața liniilor dușmane, intercalând corurile de doliu cu frenetice amenințări de răzbunare, la care hunii răspunseseră cu coruri provocatoare. în sfârșit, în mijlocul câmpiei fusese aprins rugul funerar. Sebastianus, care făcea parte din suita lui Etius, se afla, împreună cu Chilperic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Craig, altfel vom fi inundați de o mare de emoții. Anul se apropia cu repeziciune de sfârșit și nu fără victime. În ajunul Crăciunului, cablurile vuiau, radioul îți întrerupea programele ca să anunțe: "Los Angeles - O coloană lungă de femei care defilează cu pancarde - TRĂIASCĂ DREPTURILE FEMEILOR; ÎN VIITOR BĂRBAȚII VOR FACE MUNCILE FIZICE IAR FEMEILE, LE VOR FACE PE CELE ADMINISTRATIVE; O LUME DREAPTĂ, ORDONATĂ, PAȘNICĂ, GUVERNATĂ DE FEMEI." Un bărbat strigă: - Opriți-le, opriți-le! Profită de respectul nostru pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
celălalt. Privirea profundă, dar rapidă, preluă toate amintirile lui Peters, mergând înapoi până la cariera simplă a acelui băiat îndesat care voise să se facă mecanic. Nu existase nici un motiv special pentru ca Peters să se alăture bandei care atacase femeile care defilau. Craig citea cu ușurință în mintea omului. Scena în sine a atacului era ștearsă, iar procesul care urmase era un coșmar de gânduri cu forme atât de încâlcite, dominate de spaime groaznice, încât nu se cristaliza în nici o imagine clară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
de asistență medicală de stat, McLarg fusese obligat să-și dea demisia din cauza neglijenței în serviciu și fusese înlocuit cu o doctoriță. De Crăciun, aflat într-o stare avansată de mizerie și ebrietate, participase bucuros la atacul asupra femeilor care defilau. Examinarea pe care o efectuă îl lăsă descumpănit. - Mă depășește, mărturisi el în cele din urmă. Acum zece zile ți-am extras un glonte din piept și de trei zile încoace nu mai există nici rana pe unde a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]