113,833 matches
-
în anumite secvențe lungmetrajul arată ca și cînd ar fi fost filmat cu mobilul. Păcat, s-ar zice, pentru că nu duce lipsă de artificii vizuale, mai exact, în termeni de umor, ele fac 90% din film. Stilul lui Klapisch e definit de "New York Times" ca fiind Truffaut Lite. Ce chestie, ei însă nu menționează însă filmul cineastului francez cu care mie mi se pare că aduce - cît de cît - Păpușile rusești, și anume Omul care iubea femeile. Cît despre Eu, tu
Păpuși și pantofi by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10357_a_11682]
-
una, si ca aceasta trebuie să fie elementul esențial al identității și loialității fiecăruia. Aceasta înseamnă că oamenii trebuie să se considere membri ai unei naționalități înainte de a fi membri ai vreunei grupări mai restrânse, mai cuprinzătoare, sau ai vreuneia definite printr-o combinație de criterii, și că trebuie să fie gata pentru orice sacrificii de care ar fi nevoie pentru apărarea și promovarea intereselor națiunii, oricât ar avea de suferit din această pricina alte interese". După anii '70 ai secolului
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
capitalismului, el identifica două trăsături esențiale ale raționalității societății moderne: ordinea și eficiența. Dar, acestea se bazează pe ceva mai profund: "o măsură comună, o monedă conceptuală, universală pentru caracterizarea generală a lucrurilor și acel esprit d'analyse, clamat și definit de Descartes". Raționalitatea societății industriale presupune toate aceste elemente. Prin moneda conceptuală comună sau unică Gellner înțelege că "toate faptele sunt localizate în interiorul unui singur spațiu logic continuu, că afirmațiile asupra lor pot fi reunite și puse, între ele, în
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
derivă națiunile și naționalismul din condițiile socio-politice ale modernității, folosind o metodă ce utilizează date din lumea recentă și contemporană. În toate orientările amintite s-au formulat definiții ale naționalismului. Combinând elementele moderniste cu cele ale definițiilor postmoderne, Smith 9 definește naționalismul drept "mișcarea ideologică pentru obținerea și menținerea autoguvernării și independenței în numele unui grup ai cărui membri consideră că ea constituie o "națiune" reală sau potențială". Și, realizând o sinteză a tuturor orientărilor pe care le-a analizat, el identifica
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Political Science, 1889). Analizând încercările de definire a națiunii, Hobsbawm 12 constată existența definițiilor obiective (care privesc națiunea prin elemente precum teritoriu, apartenența etnică, cultura, limba, istorie) și a celor subiective, în două variante: colectivă (în maniera lui Renan, ce definește națiunea că un "plebiscit zilnic") și individuală (în maniera marxiștilor austrieci, pentru care naționalitatea se poate adaugă indivizilor oriunde s-ar afla aceștia, dacă ei vor să o afirme deschis). El consideră că niciuna dintre acestea nu reușește să încadreze
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
masă, care să mai fie și garant al unei apartenente etnice. Cu toate acestea, după cum remarcă Hobsbawm 16, elementul etnic și lingvistic nu era cu totul neglijat în conceperea naționalității în afara cadrelor statale. "Diversele elemente folosite mai tarziu pentru a defini o naționalitate non-statală erau, fără îndoială, prezente, fie asociate cu națiunea revoluționară, fie creându-i problemele; și cu cât pretindea mai mult a fi una indivizibila, cu atat caracterul ei eterogen îi crea probleme. E aproape sigur că, pentru majoritatea
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
în teoria climatelor a lui Montesquieu și în superioritatea genetică a anumitor grupuri, idee de la care va ajunge la justificarea expansiunii teritoriale a popoarelor mai bine dotate de la natură. Sensul herderian a fost preluat și în secolul XX, națiunea fiind definită drept "colectivitatea persoanelor care au aceeași origine etnică și care, în general, vorbesc aceeași limbă și au o tradiție comună" (după Dicționarul Academiei Spaniole Regale, în ediția din 1925)22. Analizând această teorie, Hobsbawm 23 susține că limba nu poate
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
și faptul de a fi cetățean în sensul Declarației drepturilor omului și ale cetățeanului și al actualelor reglementări ale dreptului internațional. Întâmplarea a făcut să mă nasc într-o epocă și într-un spațiu în care statutul meu să fie definit astfel. Naționalitatea și cetățenia nu sunt entități absolute, dar rămân repere ale existenței mele atunci cand prima nu este redusă la etnie iar celei de-a doua nu i se uită caracterul de convenție. Ele sunt două modalități în care omul
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Contingenta, ironie și solidaritate - deoarece, în acest volum, strategiile sale de adaptare a discursului filosofic nevoilor unei societăți liberale 3 merg până la a transforma metafizica într-o fabula, fabula ale cărei personaje (metafizicianul, ironistul, liberalul etc.) sunt pretexte pentru a defini ostensiv un liberal al unei culturi post-metafizice4. Iar din acest joc aproape literar apare un alt chip al liberalismului printr-o deplasarea semantica a acestuia de la expresie autentică a naturii umane spre liberalism că preocupare de a diminua cruzimea (Judith
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
politic tine sau nu cont de aceste repere. Ce este Europa? - aceasta este întrebarea la care încearcă să răspundă secvențial toate comunicările care va sunt propuse aici, acum". Cu alte cuvinte, nu numai gânditorii politici moderni sunt cei care au definit trăsăturile modernității politice, ci și intelectualii de astăzi sunt chemați să aibă un rol sporit în modernizarea politică a Republicii Moldova. Acesta a și fost sensul comunicării lui Vitalie Ciobanu, care se întreba în titlul alocuțiunii sale ce pot face intelectualii
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
ci și intelectualii de astăzi sunt chemați să aibă un rol sporit în modernizarea politică a Republicii Moldova. Acesta a și fost sensul comunicării lui Vitalie Ciobanu, care se întreba în titlul alocuțiunii sale ce pot face intelectualii pentru europenizarea Basarabiei. Definind intelectualul drept un neguțător de idei, care lucrează așadar cu concepte, sarcina să este aceea de a convinge cetățenii să urmeze un anumit proiect sau altul, adică a unui model sau a unei scheme demne de a fi urmate, deși
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
promisiunile făcute în campaniile electorale și realizarea lor. Cu toate astea, sunt doriți de partidele politice, pentru ca le mai spală acestora imaginea conferindu-le credibilitate. Or, conform lui Vitalie Ciobanu, sarcina rezervată intelectualilor din Basarabia este tocmai aceea de a defini ce anume înseamnă europenizare, insă adaptat la condițiile socio-economice specifice din Republică Moldova, pentru că altfel discursurile despre Europa, modernizare sau europenizare n-ar avea nicio aderenta la o populație sărăcita și debusolata de o clasă politică coruptă de la care așteaptă
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
apare conceptul sau reprezentarea Europei la intelectualii care au facut agenda dezbaterii publice în spațiul românesc. Or, Europa a fost văzută ca "refugiu", de către Cantemir. Europa este totuna cu creștinismul, alteritatea fiind Imperiul Otoman, deci ideea de Europa a fost definită prin diferență față de dușman și adversar. Europa ca model al curiozității și exotismului. Călătoria inițiatica spre vest a boierului Dinicu Golescu este un model comportamental chiar și astăzi, pentru noi cei care călătorim în Occident. Uluirea în fața progresului material este
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
fost învestit eroic că străjer al avanposturilor civilizației. Europa că stindard cruciat, Europa că ideal, la Tătărăscu: Nistrul văzut că frontieră între două lumi și a doua concepții de viață, civilizații și două stiluri de viață. Europa că paradis promis, definit prin antiteza, descris prin ceea ce era "dincolo"-ul Europei, adică mitralierele sovietice. Europa că nostalgie: deja Nicolae Iorga se întreba " Ce înseamna Europa?" în contextul influienței din ce in ce mai crescute a mișcărilor antidemocratice din occident". Am citat in extenso acest inventar făcut
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
motive: în primul rând din punct de vedere al democratizării, și în al doilea rând pentru că, în ceea ce privește Republică Moldova, avem de-a face cu un vot geopolitic, între Est și Vest". În deschiderea conferinței, prof. Sorin Bocancea, moderatorul acesteia, a definit încă o dată obiectivul rundelor de conferințe: "Scopul întâlnirii noastre este de a aprofunda ideea de Europa, mai ales într-un moment atât de delicat și tensionat cum este cel al votului. Cred că este oportun și benefic pentru voi, tinerii
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
de egalitate promovau politicile publice? Ce fel de emancipare? Pe ce model de familie se bazau? Care erau relațiile de gen în viața publică și în viața privată/familială? Care au fost consecințele sociale ale politicilor pronataliste restrictive? Cum se definea raportul între stat și cetățeni? Care era identitatea politică a femeilor? A existat un feminism comunist în România? Ce conexiuni comparative putem face între România și alte țări comuniste? Care sunt încă legăturile și care sunt rupturile între comunism și
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
cei mai mari interpreți moderni ai gnosticismului, filozoful german de origine evreiască Hans Jonas, născut la Mönchengladbach în 1903 - acela va constata chiar acest lucru: că gnosticismul, un concept prin excelență vag, e tot ce poate fi mai greu de definit în materie de istorie a religiilor. Ca anvergură în timp și ca influență exercitată în cursul istoriei, opiniile specialiștilor cu privire la acest curent sunt de o diversitate perplexantă. Pentru mulți cercetători nu există un singur gnosticism, ci mai multe curente îndreptățite
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
incredibilă zarvă, am să-mi permit să continui discuția, dând un contra-exemplu. Nu știu cu ce-ar fi mai insultătoare la adresa basarabenilor sintagma lui Mihai-Răzvan Ungureanu decât este la adresa englezilor expresia "special English", prin care postul de radio "Vocea Americii" definește o anumită particularitate a pronunțării cuvintelor în cadrul emisiunilor sale. A devenit, în felul acesta, engleza mai puțin onorabilă și mai puțin eficientă? Dacă da, i-aș fi recunoscător autorului articolului cu titlu atât de jucăuș, "Limba lui Ungureanu", să-mi
Cât de "ușoară" e limba română? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10552_a_11877]
-
celuilalt: el, ei etc.), fie spre comunicare. Pentru a punctă a doua mare formă a empatiei, trebuie să apelăm la cuvântul intropatie (cuvânt francez propus de Flournoy că echivalent al empatiei, folosit pentru prima dată de către Titchener), cuvânt ce se definește că ,,o specie de comuniune afectiva prin care cineva s-ar identifica cu o altă persoană, măsurându-se în acest fel sentimentele” (R. Gherghinescu, op. cît., p. 30) și de la ideea conform căreia comunicarea îl conține pe om, iar omul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
sale, fără însă a deveni o fuziune afectiva de tipul identificării emoționale totale (P. Maucorps, R. Bassoul, Empathies et connaissance d’autrui, Éditions du CNRS, Paris, 1960; apud R. Gherghinescu, op. cît., p. 27). La rândul său, Kenneth B. Clark definește empatia că ,,o capacitate a unui individ de a simți trebuințele, aspirațiile, frustrările, bucuriile, supărările, anxietățile, durerile, foamea altora, ca și cum ar fi ale lui proprii” (K. B. Clark, ,,Empathy. A Neglected Topic în Psychological Research”, în American Psychologist, vol. 35
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
necesitatea împrumutului din engleză, considerînd că acesta dublează inutil termenul marcă, și cei (mai ales din interiorul domeniului) care susțin specificul profesional brand-ului, constînd tocmai în aspectele subiective, emoționale, ale "receptării": "Semnificația termenului a evoluat, în prezent brandul fiind definit ca un set de asocieri definit pe baze raționale și emoționale între o organizație sau un produs și publicul/publicurile acesteia." (Marius Ursache, "Brand sau marcă?", brandingromania.com). Impus rapid într-o societate care redescoperea publicitatea și marketingul, conceptul a
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
acesta dublează inutil termenul marcă, și cei (mai ales din interiorul domeniului) care susțin specificul profesional brand-ului, constînd tocmai în aspectele subiective, emoționale, ale "receptării": "Semnificația termenului a evoluat, în prezent brandul fiind definit ca un set de asocieri definit pe baze raționale și emoționale între o organizație sau un produs și publicul/publicurile acesteia." (Marius Ursache, "Brand sau marcă?", brandingromania.com). Impus rapid într-o societate care redescoperea publicitatea și marketingul, conceptul a suferit lărgiri de sens mai mult
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
distrusă de lipsa de talent a vecinului" - scria tatăl meu într un eseu.) A nu fi cunoscut invidia și ranchiuna, a nu fi trebuit să le învingă, e cred mai mult un har decât un merit. Defectele sau sentimentele care definesc un om depind în mare măsură de grimasele care agitau figurile celor din preajmă pe când era copil. Nu simțea nevoia de a-i micșora pe oameni. Dimpotrivă, după cum am mai spus-o, era plin de indulgență, deși, de fapt, prefera
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
de la sine, e o mărturie ce poate să pară fie impudică, fie complezentă. Pentru a recunoaște public, aici, acum, faptul de a mă fi recunoscut în maladia lui Angelo ale cărei simptome Diderot le formulează cu o precizie clinică: tristețea definește pe cel care nu e complet mulțumit nici de ceilalți, dar nici de el însuși". Nu e un revoltat însetat de conflict, ci un om care caută, dar de insatisfacție cronică, de decepție perpetuu reînnoită pe fond "Esseyer encore, echouer
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
artist la altul suspectându-mă, uneori, eu însumi de trădare. Însă în realitate n-am trădat nicicând pe nimeni. Doar pe mine, poate. Aș spune că am fost apropiat de mulți maeștri, dar n-am avut un Maestru. Așteptarea mă definește și fata morgana mă atrage mereu altundeva. Adevărurile găsite sunt totale, dar mereu temporare, ele n-au aroganța răspunsurilor ultime. De aceea din totdeauna mi-a plăcut fraza lui Kafka: "o destinație există, dar nu un drum. Ceea ce noi numim
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]