895 matches
-
uneori ei înșiși agresați) și pe 9,5% dintre elevi ca agresați (uneori agresori). Prin urmare, o minoritate importantă de elevi este afectată de acest fenomen, care, cel puțin în parte, este legat de violența fizică sau verbală. Anchetele de delincvență autodeclarată sunt, de asemenea, utilizate, ca o modalitate încă nouă în școli. Partea privind delincvența autodeclarată din ancheta ESPAD oferă cifre interesante. Ancheta ESPAD 1999 (European School Survey on Alcohol and Other Drugs, Organizația Mondială a Sănătății, 2001) a inclus
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
urmare, o minoritate importantă de elevi este afectată de acest fenomen, care, cel puțin în parte, este legat de violența fizică sau verbală. Anchetele de delincvență autodeclarată sunt, de asemenea, utilizate, ca o modalitate încă nouă în școli. Partea privind delincvența autodeclarată din ancheta ESPAD oferă cifre interesante. Ancheta ESPAD 1999 (European School Survey on Alcohol and Other Drugs, Organizația Mondială a Sănătății, 2001) a inclus treizeci de țări europene și SUA, cu un chestionar standardizat. Ea cuprinde un anumit număr
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
3% au făcut parte dintr-un grup care a persecutat un individ; 12,7% au comis acte de vandalism; 10,8% au avut probleme cu poliția. Rezultatele acestei anchete sunt în deplin acord cu alte anchete de victimizare sau de delincvență autodeclarată din Europa sau SUA, în care găsim procente asemănătoare. Aici nu sunt scoase în evidență violențele cele mai serioase, dimpotrivă. Totuși, în multe anchete de acest tip, latura școlară este mai degrabă neglijată, de unde lipsa contextualizării. Același lucru se
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
violențele cele mai serioase, dimpotrivă. Totuși, în multe anchete de acest tip, latura școlară este mai degrabă neglijată, de unde lipsa contextualizării. Același lucru se poate spune despre majoritatea anchetelor de acest tip, făcute accesibile de excelenta carte de sinteză despre delincvență și școală scrisă de Denise Gottfredson (Gottfredson, 2001, pp. 7-14), sau, în Europa, despre prima versiune a anchetei internaționale despre delicnvența autodeclarată (Jünger-Tass et al., 1994). Ancheta realizată de Marie Choquet este, în această privință, mai precisă. Ea prezintă evoluția
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
producere a acestor cunoștințe. Printre aceste mijloace, am privilegiat ancheta de victimizare și am dat diverse exemple în acest sens, fără a ascunde uneori divergențele. Totuși ancheta de victimizare nu este singura: anchetele de diagnosticare a comportamentelor riscante sau de delincvență autodeclarată în mediul școlar se învecinează cu anchetele despre prevalența hărțuirii între elevi (school bullying) sau despre tulburările de comportament externalizate în rândul populației de vârstă școlară. Am fi putut adăuga anchetele de relatare a faptelor (ca martori, uneori ca
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
am evitat parțial până acum, dar cu care vom începe capitolul următor -, diversele anchete cantitative care măsoară "violența" măsoară oare același lucru și putem face cu atâta ușurință un salt între school bullying și tulburări de comportament, incivilități, agresivitate sau delincvență, insultă și hărțuire sexuală? Putem cu adevărat să adunăm toate acestea sub termenul "violență"? Capitolul III Violența obișnuită: definiție și consecințe Problema violenței în școală ține în primul rând de o opresiune cotidiană, repetitivă, proteiformă. Este necesară o clarificare pentru
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în școală? numai faptele de violență fizică? să includem și violența "morală"? Cercetările mondiale sunt foarte diverse și avem de-a face cu un câmp semantic vast: hărțuire și brutalitate, tulburări de comportament, purtare necuviincioasă, chiar scandal, indisciplină, infracțiune sau delincvență sunt, pe rând, termeni invocați. Să fie o simplă chestiune de cuvinte fără interes practic? La urma urmei, ar spune dascălul și elevul care suferă de pe urma uneia dintre aceste forme de "violență", nu contează! Important e să înceteze. Totuși, iar
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
-l pot trage din această situație și cer neîncetat noi mijloace pentru poliție și justiție. Controlul exercitat asupra cetățenilor poate astfel să se accentueze. Poliția și justiția au șanse mai mari să-i prindă pe infractori, iar statisticile dezvăluie creșterea delincvenței. Această curbă crescătoare servește, la rândul ei, ca justificare pentru cererea de noi mijloace. În același timp, mass media dispun de tot mai multe reportaje picante... iar "caruselul" continuă să se învârtă". Însă violența pare să se sustragă unei definiții
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
socială actuală: participă la construirea ei și, ca feed-back, se alimentează din ea. Codul penal este stabilit în funcție de cerințele votanților și ale publicului: "Legislatorul nu evoluează decât în funcții de aceste reacții bazate pe reprezentarea mentală a ceea ce este devianța, delincvența, criminalitatea, justiția, pedepsirea și reprimarea infracțiunilor, gestionarea necesară a situației". Dufour-Gompers, Dictionnaire de la violence et du crime, art. "Reprezentări", Erès, 1992. Astfel, în secolul al XIX-lea, loviturile sângeroase nu erau decât arareori penalizate când era vorba de o bătaie
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
dreptului napoleonian. O definiție largă? Să ne mărginim, cum sugerează câțiva autori francezi (Pain, 1994; Prairat, 2001), la o definiție limitată a violenței, "destul de bine reperată de categoriile Codului penal", înseamnă mai ales să ignorăm o parte a fenomenului. Desigur, delincvența cu violență trebuie clar studiată ca atare în mediul școlar și multe violențe sunt într-adevăr pasibile de penalizare. Crima nu reprezintă întreaga violență sau nu orice violență este criminală. Ca să luăm niște exemple extreme, ne putem gândi la războaie
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
violență fizică) este considerată o categorie separată din cauza impactului ei crescut asupra sentimentului de insecuritate (important pentru opinia publică, dar și pentru poziția profesorului în clasă și în școală). Delictele legate de statutul de tineri sunt considerate comportamente ce anunță delincvența și capătă sens deplin în cazul tranziției spre acte criminale prin comportamente în afara normei adoptate la școală". Precizarea adusă aici înglobează atâtea fapte încât o putem ușor critica drept criminalizarea unor comportamente de împotrivire uneori obișnuite. Eventual, putem să-i
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de-a doua noțiune, mai psihologică, este încă puțin cunoscută în Franța, dar e foarte în vogă pe plan internațional, de mai bine de douăzeci de ani (Smith, Morita, Junger-Tas, Olweus, Catalano și Slee, 1999), chiar dacă e supusă unor critici. Delincvența, ca și violența, poate fi într-adevăr concepută ca o suită de delicte izolate fără legături logice obligatorii între ele. Acest fapt este valabil îndeosebi pentru experiența victimară în delincvența de însușire: poți foarte bine să nu fii victimă decât
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Olweus, Catalano și Slee, 1999), chiar dacă e supusă unor critici. Delincvența, ca și violența, poate fi într-adevăr concepută ca o suită de delicte izolate fără legături logice obligatorii între ele. Acest fapt este valabil îndeosebi pentru experiența victimară în delincvența de însușire: poți foarte bine să nu fii victimă decât o singură dată, a unui furt de mașină, a unei agresiuni în care vinovatul vrea să-ți smulgă mobilul la care vorbești în plină stradă. În cazul acesta, evident, pentru
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
atât pentru victimă cât și pentru agresor, fiindcă necesită o relație regulată între cele două părți. Este o interacțiune care se construiește în timp. Violența nu este întotdeauna un fenomen izolat, imprevizibil, accidental. Cel puțin o parte a violenței și delincvenței se construiește, iar acestea se construiesc în stabilitate și continuitate (Debarbieux și Blaya, 2000). Incivilități incivilitate Noțiunea de incivilitate a fost popularizată în Franța acum vreo zece ani, pornind de la traducerea unor texte de căpătâi, precum celebra Broken Windows de
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
1996), "un concept provizoriu care poate fi depășit, dar unul comod" prin calitățile lui descriptive. Voi relua și voi completa aici remarcele despre termen și mecanismele descrise de el pe care le-am făcut cu ocazia unei cercetări referitoare la delincvența minorilor în general (Debarbieux et al., 2002), ținând cont atât de evoluția semantică și difuzarea lui cât și de criticile care i-au fost aduse. Folosită excesiv, noțiunea de incivilitate este periculoasă și cred că unele critici erau îndreptățite. Refuz
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
rost. Teoria incivilității nu este o teorie filosofică. Ea nu este un termen de descriere morală a unei stări a lumii sociale sau a agresorilor. Este o teorie criminologică propusă pentru a explica o schimbare globală în structura contemporană a delincvenței și insecurității. Infracțiunile sângeroase au regresat masiv în ultimele două secole, fapt incontestabil (Chesnais, 1981). Înfruntarea interpersonală sângeroasă a scăzut și cu greu ne putem imagina brutalitatea obișnuită care încă domnea cu mai puțin de un secol în urmă în
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
cf. pasionanta carte a lui Eugène Weber [1983] sau, pentru o perioadă mai îndepărtată, Muchembled [1989]). Dar, dacă aceste infracțiuni sângeroase se răresc, oricea-r crede opinia publică, statisticile infracționale arată că, de mai bine de treizeci de ani, creșterea micii delincvențe este o tendință puternică a societăților occidentale. Incivilitatea este în primul rând rezultatul acestei mici delincvențe, penalizabilă, calificabilă, dar tratată foarte prost de instituțiile polițienești și judiciare. Aproape 80% dintre faptele de mică delincvență nu sunt elucidate, nu din nepăsarea
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Dar, dacă aceste infracțiuni sângeroase se răresc, oricea-r crede opinia publică, statisticile infracționale arată că, de mai bine de treizeci de ani, creșterea micii delincvențe este o tendință puternică a societăților occidentale. Incivilitatea este în primul rând rezultatul acestei mici delincvențe, penalizabilă, calificabilă, dar tratată foarte prost de instituțiile polițienești și judiciare. Aproape 80% dintre faptele de mică delincvență nu sunt elucidate, nu din nepăsarea polițiștilor, ci fiindcă delincvența s-a schimbat structural, este mult mai frecventă, labilă, mai puțin asumată
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de treizeci de ani, creșterea micii delincvențe este o tendință puternică a societăților occidentale. Incivilitatea este în primul rând rezultatul acestei mici delincvențe, penalizabilă, calificabilă, dar tratată foarte prost de instituțiile polițienești și judiciare. Aproape 80% dintre faptele de mică delincvență nu sunt elucidate, nu din nepăsarea polițiștilor, ci fiindcă delincvența s-a schimbat structural, este mult mai frecventă, labilă, mai puțin asumată colectiv. Dacă sunt mai puține infracțiuni sângeroase, sunt mai multe infracțiuni mărunte și agresiuni asupra persoanelor. În Franța
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
puternică a societăților occidentale. Incivilitatea este în primul rând rezultatul acestei mici delincvențe, penalizabilă, calificabilă, dar tratată foarte prost de instituțiile polițienești și judiciare. Aproape 80% dintre faptele de mică delincvență nu sunt elucidate, nu din nepăsarea polițiștilor, ci fiindcă delincvența s-a schimbat structural, este mult mai frecventă, labilă, mai puțin asumată colectiv. Dacă sunt mai puține infracțiuni sângeroase, sunt mai multe infracțiuni mărunte și agresiuni asupra persoanelor. În Franța, de exemplu, s-a ajuns de la aproximativ cinci mii de
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Noțiunea de incivilitate primește două critici de fond, total opuse, de altfel, de vreme ce pun accentul pe supracalificarea sau subcalificarea faptelor desemnate prin acest termen. Pentru prima critică, termenul permite acoperirea unor categorii care n-au nimic de-a face cu delincvența sau cu violența, ducând astfel la criminalizarea unor comportamente obișnuite (Wacquant, 1999; Prairat, 2001). Pentru a doua critică, dimpotrivă, el banalizează infracțiuni serioase și împiedică tratarea lor ca atare (Haut și Quéré, 2001, p. 15): Ceea ce, fără teamă de ridicol
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
este considerat în Statele Unite drept ceva reprehensibil și, de altfel, sever reprimat". Desigur, dezbaterea nu este doar teoretică: criminalizăm în exces sau, dimpotrivă, suntem de un asemenea laxism încât ar trebui să ne inspirăm din "toleranța zero" pentru a trata delincvența cu oarece șanse de succes? Prima critică ține de o necunoaștere aproape totală a literaturii franceze asupra acestui subiect. Incivilitatea nu servește niciodată la minimalizarea violenței și delincvenței sau la judecarea greșită a importanței insecurității resimțite, dimpotrivă. Ea ne-a
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
încât ar trebui să ne inspirăm din "toleranța zero" pentru a trata delincvența cu oarece șanse de succes? Prima critică ține de o necunoaștere aproape totală a literaturii franceze asupra acestui subiect. Incivilitatea nu servește niciodată la minimalizarea violenței și delincvenței sau la judecarea greșită a importanței insecurității resimțite, dimpotrivă. Ea ne-a permis să scăpăm de aporiile ținând de "fantasma insecurității", care blocau cercetarea centrându-se exclusiv pe infracțiunile sângeroase și astfel demonstrau cu ușurință că accentuarea "sentimentului de insecuritate
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
scăpăm de aporiile ținând de "fantasma insecurității", care blocau cercetarea centrându-se exclusiv pe infracțiunile sângeroase și astfel demonstrau cu ușurință că accentuarea "sentimentului de insecuritate" însoțea, în fapt, o diminuare a violenței. Arătând importanța în experiența victimară a micii delincvențe netratate, ea a deschis calea atenției acordate experienței cotidiene a delincvenței suferite, concepând-o dincolo de faptul divers și relativizând infracțiunile sângeroase. Important în această noțiune este că ea ne perminte să înțelegem retragerea treptată în sine a victimelor repetate: victimele
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
-se exclusiv pe infracțiunile sângeroase și astfel demonstrau cu ușurință că accentuarea "sentimentului de insecuritate" însoțea, în fapt, o diminuare a violenței. Arătând importanța în experiența victimară a micii delincvențe netratate, ea a deschis calea atenției acordate experienței cotidiene a delincvenței suferite, concepând-o dincolo de faptul divers și relativizând infracțiunile sângeroase. Important în această noțiune este că ea ne perminte să înțelegem retragerea treptată în sine a victimelor repetate: victimele abandonează un corp social de care se simt abandonate, părăsesc spațiile
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]