753 matches
-
palma acoperișul prăfuit al Jaguarului. Am considerat de la sine Înțeles că era singura mașină la care n-aveam nevoie să le testez. În tot acest timp, Frank pledase vinovat, Hollingerii erau morți, iar voi ceilalți erați Închiși În micul imperiu dement al lui Crawford. Totuși, și Bibi Jansen a murit În incendiu... nu i s-a părut că prețul e prea mare? — Ba, sigur că da. (Paula mă privi printre lacrimile pe care refuza să și le șteargă.) Omorîndu-i copilul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dezlânat; în cădere BRUNO se agață de cei doi, își pierde rând pe rând punctele de sprijin și se agață de marginea gropii; cei doi nu îndrăznesc să intervină, sunt paralizați de spaimă; din adâncul gropii se aude un urlet dement, BRUNO luptă ca să iasă, reușește să se ridice puțin, este tras din nou în adânc; se agață de lucrurile din jurul gropii care alunecă însă sub forța care îl trage pe BRUNO în groapă; BRUNO urlă, strigă după ajutor, plânge; GRUBI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
un fel de goană, un răcnet, câteva împușcături.) PARASCHIV (Urcând scara, îngrozit.): Maco! (Un moment de tăcere.) Tu ești? (Se agață de deschizătură și își înalță ușor capul prin ea.) Unde ești? (Se aud alte tropăituri, alte strigăte, un răcnet dement.) PARASCHIV (Cu voce tremurândă.): Tu ești? (Tăcere.) Tu ești, Maco? (Sus încep din nou tropăiturile și răcnetele; apoi câteva explozii; apoi un val de fum, pare că un incendiu colosal a izbucnit dintr-o dată; fum și flăcări prin deschizătură, PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bidon de tablă, i-l pune la buze lui MACABEUS și-l silește să bea, acesta refuză, PARASCHIV i-l toarnă pe față.) Bea... hai... cască gura... Mă! (Violent.) Bea! (Neputincios.) Bea puțin!... Bea mă... O să-ți treacă... MACABEUS (Urlet dement la atingerea alcoolului de piele.) PARASCHIV (Sare speriat.): Taci! Taci! (Îi ia capul în palme, îl leagănă.) Taci puțin... Fă așa... (Îi clatină capul.) MACABEUS (Grohăie; încearcă să se slujească de mâini, neputință, mâinile sale vor funcționa acum ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
într-un gest caraghios de zvâcnire.) PARASCHIV (Primește lovitura, amuzat, îi smulge bucata de lemn și-l împinge pe MACABEUS, cu piciorul, din nou, la locul lui.): Ia te uită! (Hohot de râs.) De asta m-ai chemat! MACABEUS (Urlet dement, se repede cu toată forța sa în direcția în care simte că ar trebui să fie PARASCHIV; începe un cumplit joc de-a baba-oarba; MACABEUS urlă dement și-l caută pe PARASCHIV, târându-se, rostogolindu-se pe jos, atingându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ia te uită! (Hohot de râs.) De asta m-ai chemat! MACABEUS (Urlet dement, se repede cu toată forța sa în direcția în care simte că ar trebui să fie PARASCHIV; începe un cumplit joc de-a baba-oarba; MACABEUS urlă dement și-l caută pe PARASCHIV, târându-se, rostogolindu-se pe jos, atingându-și cioturile mâinilor, izbindu-se de obiectele din încăpere și de pereți; PARASCHIV râde în hohote și-l împinge din când în când cu piciorul; PARASCHIV se amuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
De ce să nu mă mai auzi... MACABEUS: Taci măcar zece minute... Măcar un minut... PARASCHIV: Ce? Gata? Te-ai scârbit de mine? Nu-ți mai place cu mine? Vrei să te pocnesc? Vrei să-ți dau pantalonii jos? MACABEUS (Urlă dement, se clatină.): Nu mai pot... Crede-mă că nu mai pot. Du-mă afară și lasă-mă afară... Du-mă sus... Mă duci sus? Lasă-mă acolo, sus... Vreau să mă duci sus... Mă duci sus? PARASCHIV: Vrei să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
bucăți de piele... Să nu-l apucați de tâmple, domnule... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Lăsându-l pe ȘEFUL GĂRII să recadă de-a lungul zidului.): M-am săturat de voi! Sunteți inumani. Sunteți nebuni... (Cele patru personaje izbucnesc într-un râs dement, la unison, un râs imprevizibil pentru călător, lăsându-l pe acesta total paralizat.) ȘEFUL GĂRII (După câteva secunde de râs, firesc și același de la primele replici.): Bruno! Ajută-mă să mă ridic. CASIERUL: Da, domnule. HAMALUL: Da, domnule. IOANA: Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
noi. - Și când ați vorbit despre salvarea mea de la moarte, ați spus la fel: noi... - Întocmai. - Sugerați, cu alte cuvinte, că asasinul și salvatorul sunt una și aceeași persoană sau, mă rog, grup de persoane? - Riguros exact. Insul era fie dement, fie tâmpit, deși nu părea nici una, nici alta. - Domnule... nu vă știu numele... n-am avut onoarea... În țara mea circulă o anecdotă care sună cam așa. Întrebare: știi cum poate salva cineva o fată de la viol? Răspuns: convingând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Răpit, trambalat de colo colo cu mașina, cu avionul, cu trotineta, acuzat de conspirație Împotriva ordinii mondiale sau așa ceva, amenințat cu un glonte În țeastă, azvârlit Într-un nebulos nobodyland, Dumnezeu știe În ce colț al Pământului, de catre niște necunoscuți demenți, În care trebuia să mai am și Încredere... Ei nu, că pe filozoful prevăzut cu calviție, orice, dar nu modestia pretențiilor, Îl dădea afară din casă. Partea proastă era că nu prea aveam de ales. Drumul până la camera În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Frumos, Între 1307 și 1314, ar fi un exemplu -, care cunosc un final la fel de inexplicabil și misterios ca viața și opera lui Alexandru cel Mare. Fiindcă se știe că, după moartea acestuia, succesorii săi, generalii macedoneni - diadohii -, fratele vitreg și dement, Arrhidaios, și fiul său și al Roxanei, Filip al IV-lea, fac din cel mai mare și mai promițător imperiu cunoscut În istorie o simplă amintire. Ceva nu este În regulă aici. Am Încheiat studiul cu ghinion, excluzând ipoteza accidentelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
jumătate de milion de franci și se simte dator să-i atragă atenția. „Știu foarte bine, Îi răspunde acesta calm. Mai exact, cinci sute douăzeci și opt de mii, dacă punem la socoteală și indemnizația dumitale.” Îl Întreabă de ce inventase joaca asta dementă și care era sensul ei. „Mă amuză să observ din afară mistica jocului confruntat cu propria imanență”, a spus sibilinic insul. Insistă: nu-i e teamă că se va ruina perseverând În provocarea diabolică a destinului? „Imposibil, a surâs excentricul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț de culoar și izbucnind în chiote demente când ne îndreptam pașii într-acolo? Într-o curte interioară, la capătul unui lung și strâmt culoar, o macara cu o mare bilă ruginie atârnată de un fel de parâmă izbea într-un turn. Bușituri surde, gemete aproape umane, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fac tot ce pot pentru clientul meu - dar dacă ăsta e cel mai bun lucru pentru familie e altă problemă. Eu doar... Oh, Charlie, chiar trebuie să discutăm asta acum? Iartă-mă, iubitule, dar am avut și eu o zi dementă și sunt al naibii de epuizată. Nu vrei să luăm cina și să ne uităm repede la niște porcării la televizor, și să vorbim despre asta mâine? Avem amândoi de lucru, în definitiv, și ne-ar face bine să luăm o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
păgubaș. ― Nici prin cap nu-mi trece. Aici n-am nici o șansă. Peste două săptămâni se întoarce nevastă-ta. Unde o să mă duc? Cine mă ascunde? ― O să căutăm o formulă, până la urmă găsim ceva. Femeia asta ori e escroacă, ori dementă! Dascălu rîse: ― E un înger! Știi, mi-a vorbit de o țară plină cu fluturi albaștri. Tu ce crezi, există așa ceva? Dincă îi ocoli privirea. Îngână moale: ― Cred că există. De ce să nu existe... ― Dă-mi o țigară și trusa
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
urât din partea noastră să învinuim pe cineva pentru bunele sale intenții. ― Hm, râse superior Miga, ai rămas tot fetița drăgălașă care nu vede nimic rău în jur. Bune intenții, fără îndoială, dar reflectat o singură clipă că prin inițiativa aceea dementă punea și viața noastră în joc? A fost o simplă șansă că am scăpat neatinși. Bătrâna își ridică fața. Îl privi în ochi. " Ce meschin ești, Șerbănică!" ― E adevărat, declară plină de admirație, la asta nu m-am gândit. Dar
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mănîncă! Matei trase adânc din țigară. Observă sarcastic: ― Mai ai timp să renunți. Fă-ți bagajul și întinde-o! O măsură dintr-o parte: Sânt convins chiar că nu ți-ar strica să schimbi aerul. Femeia îl țintui cu furie dementă, albă la față. ― Pește ordinar! Ți-ar... ― Stăpînește-te, draga mea, interveni Melania Lupu. Dumnealui glumește. Ținem doar cu toții la dumneata și sânt convinsă că te vei descurca foarte bine. Continuă repede, înăbușind scandalul: Ne vor întreba despre Panaitescu, despre obiceiurile
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o cantitate bunișoară. Domniilor voastre vă ajunge Vânătorul. Se adresă bătrînului: Poartă semnătura lui Rembrandt, papa, pictor olandez cu mare trecere... Îți spun toate astea pentru că, sânt convins, cunoștințele dumitale în materie... ― Termină, domnule, odată! izbucni Grigore Popa pe neașteptate. Ești dement? ― Cât se poate de realist, papa. Și cu asta să trecem la fapte! ― Mă așteptam, spuse moale bătrâna, să ne întrebați dacă sîntem și noi de acord... ― Fleacuri! Pentru cât v-a mai rămas de trăit, vă ajunge gagiul cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu are probe împotriva ta..." Arboră o expresie de stupefacție: ― Cum mi-aș fi putut închipui? E prea mult, domnule maior! ― Exact cum ați spus, o întrerupse Cristescu. V-ați închipuit! Numai cineva cu fantezie putea să deslușească jocul acesta dement. Popa era inteligent, dar n-avea imaginație. Matei și Valerica Scurtu nici atât... ― O clipă! interveni Vâlcu. Am impresia că discutați inutil. Dacă vă amintiți, în timp ce oamenii mureau pe capete, eu mă aflam la Iași. Am sosit abia azi-dimineață. Contabilul vorbea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și inteligent, în detrimentul celui slab și blând. — O argumentație necruțătoare, Nathan. Dacă faci un pas mai departe, o să ajungi să-mi spui că Stalin ar trebui respectat ca un om plin de măreție. — Stalin a fost un tâlhar, un criminal dement. Eu vorbesc despre instinctul de supraviețuire, Tom, despre voința de a trăi. La orice oră din zi sau din noapte, îl prefer pe pungașul descurcăreț blegului evlavios. Poate nu joacă mereu conform regulilor, dar măcar are temperament. Iar când dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aflat față în față. Orele trec, încăperea se umple de oameni care dansează, de sticle și de fum, boxele răsună și scutură clădirea cu tot ce este în ea, luminile traversează ringul de dans și clipesc obositor de insistent și dement, timpul trece și atmosfera nu se schimbă, doar el începe să nu mai aibă răbdare, se uită la ceas, cască din cînd în cînd și încearcă să-și mențină atenția asupra scopului pentru care se află acolo. Apoi, pe la două
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
poate găbji. Cum nici eu nu-s prost, l-am înșfăcat cu ambele mîini de bot și l-am strîns ca într-o menghină. Cîteva scheunături înfundate au marcat enorma surpriză pe care i-am făcut-o. Cu o forță dementă se răsucește și-l scap din mîini. Ei, mai ești șmecher? întreb satisfăcut. Cîteva hămăituri neconvingătoare și o retragere cu coada între picioare mă fac să mă simt stăpîn pe situație. Nu mai vrei bătaie? Ca și cum s-ar fi rușinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
să sară în sus ca ars și să țipe ca un apucat. 'Mnezeii mă-ti, țipa întruna și scuipa continuu. Bărbatul sare și el fript, primește scatoalcele stoic, se îmbracă și iese propulsat de cîteva șuturi, date cu o forță dementă. Daniel a făcut duș, s-a dezinfectat cu spirt, motiv să sară ars într-un picior și să zbiere ca un apucat. Camionul torcea în dimineața răcoroasă și păcălitul român scuipa la fiecare sută de metri. Și-a trecut viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de șef de necontestat. Cu o plăcere sadică, mă îndrept spre potaie ca s-o pun pe fugă. Surpriză de proporții, însă. Blegul se repede la mine, rînjește o gură fioroasă și observ niște colți de groază. Cu o furie dementă apucă de ciomag și-l rupe ca pe o surcică. Furia crește și eu, cum eram înțelept, mă retrag prudent, cu fața mereu spre jigodie. Chestia este că acest asalt furibund al Blegului dă curaj celorlalți pricăjiți, creîndu-se un batalion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la vînătoarea de intelectuali, la emigrarea scriitorilor și la boicotarea numelor lor - un Thomas Mann, un Ștefan Zweig — Și mata ai impresia că nu se mai repetă? Mereu se naște o generație și un lider care operează dintr-o convingere dementă asemenea odioase epurări! — Deci ești de acord că mulți dintre aceștia nu eram conștienți de capcana minciunii În care căzuseră — Da, fără Îndoială, dar erau la fel de mulți cei care aplaudau de frică sau dintr-o, hai să-i zicem, omenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]