27,984 matches
-
o inițiativă particulară. Sforțarea trebuie făcută de editori și librari, pe care statul poate să-i sprijinească". Deh, vorbea acum ca înalt funcționar de stat și, de aceea, făcea mai puțin răspunzător statul. Dar și în 1931, cînd abandonase înaltele demnități, nu era de acord cu ideea (acreditată de Iorga încă prin 1905) a introducerii taxelor vamale pentru importul literaturii și presei străine, decît cel mult de 1%, ca în cazul cărților școlare pentru Casa Corpului Didactic, dar în nici un caz
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
provocare de a ne împotrivi în contra lor. Eram, prin urmare, datori a pune acelor domni întrebarea: nu cumva cred că există un naționalism al științei, capabil de a face din eroare adevăr, dacă numai eroarea provine de la un autor român?... Demnitatea noastră de oameni nu ne permite ca din produceri ce la alte popoare ar fi obiecte de rîs sau de compătimire să facem o colecție venerabilă și să depunem pe altarul patriei cu tămîia lingușirii. Ce este rău pentru alte
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
lei, deși în realitate a investit numai talent. Principalul său merit îl constituie restaurarea condiției actorului. În spectacolul său, actorul este din nou rege, ca în vremurile bune ale teatrului. Depinde numai de el, de actor, dacă își poartă cu demnitate coroana sau abdică... Mircea Rusu, acest Jack Nicholson al nostru, care nu joacă niciodată exterior, care cheltuiește ceva din propria lui ființă jucând, s-a depășit de data aceasta pe sine, făcând un Protasov de neuitat. Un Protasov grandios în
Grandios în umilința lui by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16237_a_17562]
-
anacronice ca existență, obtuze ca mentalitate și primitive ca acțiune, ci și profund inculte și incapabile de percepții reale. Tricolorul lui Matei Câlția, acea splendidă juxtapunere pe orizontală a celor trei culori primare, roșu, galben și albastru, acel însemn al demnității naționale, întinat acum prin asocierea lui cu stema Ungariei, este, nici mai mult, dar nici mai puțin, decît... steagul Budapestei. Al nostru, mărețul nostru tricolor care ne-a purtat în tot felul de biruințe de la patruzeci și opt și pînă
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
idei sau cei care au redat în paginile lor întrebările și tensiunile intelectuale ale unui timp. Într-un veac în care s-a murit în două războaie, în care, la noi, a avut loc o revoluție, în care libertatea și demnitatea au fost puse sub semnul întrebării vreme de zeci de ani, în care au existat lagăre sinistre și închisori, într-un veac în care chiar și omul poate fi clonat, în care satul universal este o realitate, în care întrebările
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
un capitol foarte delicat care îi va supăra pe foarte mulți subtili: subiectele cărților, adică despre ce scriem. Avem în urmă o experiență teribilă: dictatura absurdă, umilirea și desfigurarea oamenilor, absența libertății care acoperă zeci de ani de suferință. Libertatea, demnitatea au fost și vor fi puse mereu sub semnul întrebării. Lumea este încercată de mari neliniști și cumplite întrebări despre destinul omului în general, această ființă, cum s-a mai spus, cu un picior pe lună și celălalt în epoca
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
așa cum sînt. Și uneori mă îngrijorează. Un egoism pustiitor face ravagii, o incapacitate de a accepta că salvarea depinde numai și numai de noi, că munca disperată solidară și solitară e marea taină a dăinuirii. Munca și grija pentru propria demnitate. Pentru liniștirea celor îngrijorați de viitorul meu literar... Cum vă administrați opera literară? O recitiți și o revizuiți? Inițiați traducerea ei în alte limbi? Vă gândiți la eventuale ecranizări? Trebuie să recunosc că mă simt foarte vinovat față de cărțile mele
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
an, la o alegere parțială, Panu devine deputat și, cu imunitatea dobîndită, se reîntoarce în țară. Asta i-a compromis, pentru totdeauna, cariera politică. Devenit fruntaș al Partidului Conservator de sub conducerea lui Lascăr Catargi, în 1899 a fost propus pentru demnitatea de ministru. Regele s-a opus cu argumentul: "Nu poate fi ministru un om care se sustrage legilor țării". Dar asta nu l-a împiedecat să continuie ziarul Lupta și, apoi, din 1901 pînă în 1910, să editeze revista Săptămîna
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
necrezînd pînă la capăt că este vorba despre propria-ți persoană, că ți se poate întîmpla tocmai ție așa ceva. Tonul ludic-cinic al Valeriei Seciu, foarte direct cu auditoriul și cu sine cred că sporește și efectul dramatic și forța personajului. Demnitatea și autocontrolul în fața durerii și a morții, totuși, imanente, este sfîșietoare. Evadările sînt, firești, nu în prezența familiei, pentru că nu o are, nu în căldura prietenilor, pentru că nu a avut timp să-i cultive, ci în poezie. În teoria receptării
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
o ideologie de partid și nu intră într-un raport de simetrie cu comunismul. Femeia-instanță care ajunsese o obsesie pentru securiști (în realitate o ființă plină de căldură și solicitudine) este anticomunistă numai în măsura în care inteligența, spiritul critic, bunul-gust, sentimentul responsabilității, demnitatea sunt anticomuniste. Este vorba de anticomunismul inevitabil al unui om superior. Cea mai bună dovadă că Monica Lovinescu nu-și datorează faima unui rol în care a fost distribuită în războiul rece o constituie faptul că textele ei, citite azi
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
și nu cerșetor. Dacă ești cerșetor, îți lași acolo, scuipatul, sau pata de sânge, pe obraz, și te faci în continuare că nu o vezi deși ea sare în ochii tuturor. Cerșitul conține în el o conotație de lipsă de demnitate morală: "Privește-mă, sunt în noroi, și mă și tăvălesc în el ca să îți trezesc frica să nu ajungi și tu așa ca mine". E manipularea prin excitarea perversă a reflexului necondiționat de supraviețuire a animalului din om. De aceea
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
fierbinți adresate noului �obiectiv", Ion Iliescu. Despre curaj, profesionalism și dăruire, ce să mai vorbim! Dacă șeful statului poate deveni, sub privirile adormite ale gărzilor de corp, ținta batjocurii oricărui psihopat, atunci domnii cu pricina ar trebui să aibă măcar demnitatea de a folosi arma din dotare într-un scop util: punându-și-o la tâmplă și executând foc de voie! Batjocorirea lui Emil Constantinescu, sub privirile complice ale celor plătiți din banii mei și ai concetățenilor mei pentru a-l
Timorar(e)a avis by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16309_a_17634]
-
întărește guvernul pe care nu-l răstoarnă". Nu butada e importantă - ea nu e citată ca teză, e un simplu ornament în conversație - ci blazonul scriitoricesc pe care pelicula lui Leconte îl afișează discret și-l poartă cu o anume demnitate. Un blazon simptomatic pentru modul cum cinematograful european (să nu uităm: doar cu cîte o premieră pe ecranele autohtone, la douăzeci-treizeci de peste Ocean) poate brava sfidările celui american. Nu respingîndu-i neapărat provocările ultraspectaculare, ci uneori preluîndu-le, dîndu-le altă turnură. Billy
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
pot înțelege pe soția generalului atunci când varsă venin împotriva clicii iliesciene, profitorii direcți ai trădării lui Ceaușescu de către omul de casă "Victoraș", dar nu înțeleg de ce unele ziare țin să devină cu orice preț complicele acestui straniu personaj, a cărui demnitate a fost pusă, deodată cu faimosul picior, în ghips. Știu că s-au cheltuit mulți bani și multă ingeniozitate pentru a-l prezenta pe dl. Stănculescu drept un "salvator al țării aflate în primejdie". De fapt, generalul trădător s-a
"Cipăndeil"-ii au psihicul labil by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16346_a_17671]
-
23 feb.-1 martie 2001). Agentul "mondializării" în cinema este într-adevăr filmul american, în primă instanță prin dominația masivă, de mulți deplînsă, a piețelor de difuzare. Mai nicăieri ea nu are însă proporțiile de la noi (cel puțin decența și demnitatea sînt salvate prin alte deschideri), iar cele mai importante și mai numeroase premii la festivalurile internaționale (mult mai semnificative decît supermediatizatul OSCAR) sînt luate de alții - greu de închipuit acum cîteva decenii: Extremul Orient (mai ales China!) și Orientul Apropiat
Fețele globalizării by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16360_a_17685]
-
pedant". * Vîrstele: entități vide, mulțumindu-se a împrumuta chipul tău, asemenea unor oglinzi. * Vîrsta prezentă: un somn în care apar alte vîrste, aidoma unor vise. * În casa modestiei nu există oglinzi. * Oboseala conținută în orice recunoaștere, în orice oglindire. * O demnitate rușinoasă: cum de are parte numai de insuccese? * Complexul adevărului, care, cîteodată, se simte prea sărăcăcios în raport cu luxoasa mistificare, înaripată de fantezie. * Bețivii spun că nu izbutesc să se trezească pentru a începe o beție. Cît de liniștit și de
Din jurnalul lui Alceste (IX) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16369_a_17694]
-
sunt prea prinși în mucozitățile propriei meschinării pentru a vedea și a le păsa de ce se întâmplă cu adevărat în România. Pe acest fundal, Vadim și Funar sunt singurii politicieni români consecvenți. Ei dau înainte cu "pericolul străin" și cu "demnitatea națională", chiar dacă România e din ce în ce mai izolată, iar "demnitatea" națională se topește ca untul la impactul cu inimioarele kitsch ale unor sărbătoriri exhibiționiste, precum Valentine's Day (nimic mai scârbos decât declarațiile gen "Sunt Nuți și, de St. Valentine, doresc să
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
a vedea și a le păsa de ce se întâmplă cu adevărat în România. Pe acest fundal, Vadim și Funar sunt singurii politicieni români consecvenți. Ei dau înainte cu "pericolul străin" și cu "demnitatea națională", chiar dacă România e din ce în ce mai izolată, iar "demnitatea" națională se topește ca untul la impactul cu inimioarele kitsch ale unor sărbătoriri exhibiționiste, precum Valentine's Day (nimic mai scârbos decât declarațiile gen "Sunt Nuți și, de St. Valentine, doresc să-i jertfesc lui Cristi floarea virginității mele!" - pe
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
întemeierea europeană a românilor, ci despre totala absență a consistenței noastre naționale. Dacă pe Funar îl pot înțelege (atâta știe, atâta poate!), nu înțeleg în schimb cum oameni serioși acceptă să dea mâna cu el, oferindu-i onorabilitate și chiar demnitate. Nu știu de ce personalități străine pentru care am toată stima încurajează transformarea țării în petice rău-mirositoare de naționalism, xenofobie și dictatură a unor clanuri sau partide. Încă două-trei inițiative de acest fel și vom ajunge să nu mai pricepem nimic
Fecioara Nuți și păsăroiul Cristi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16367_a_17692]
-
pedant". * Vîrstele: entități vide, mulțumindu-se a împrumuta chipul tău, asemenea unor oglinzi. * Vîrsta prezentă: un somn în care apar alte vîrste, aidoma unor vise. * În casa modestiei nu există oglinzi. * Oboseala conținută în orice recunoaștere, în orice oglindire. * O demnitate rușinoasă: cum de are parte numai de insuccese? * Complexul adevărului, care, cîteodată, se simte prea sărăcăcios în raport cu luxoasa mistificare, înaripată de fantezie. * Bețivii spun că nu izbutesc să se trezească pentru a începe o beție. Cît de liniștit și de
Din jurnalul lui Alceste (VIII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16387_a_17712]
-
Cantacuzino-Nababul, Vasile Boerescu - la crearea, în 1880, a Partidului Conservator, existent, pînă atunci, răsfirat. Carp devine liderul necontestat al junimismului politic, o dizidență constantă în Partidul Conservator. De abia în 1890 devine președintele Partidului Conservator și a rămas în această demnitate puțină vreme datorită rivalității cu Take Ionescu, care își creează în 1908 un partid al său, Carp fiind silit să demisioneze, în 1912, din demnitatea de premier datorită afacerii tramvaielor electrice din București, o panama a corupției liberale care înțelegea
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
Partidul Conservator. De abia în 1890 devine președintele Partidului Conservator și a rămas în această demnitate puțină vreme datorită rivalității cu Take Ionescu, care își creează în 1908 un partid al său, Carp fiind silit să demisioneze, în 1912, din demnitatea de premier datorită afacerii tramvaielor electrice din București, o panama a corupției liberale care înțelegea să se îmbogățească din banul public. Atunci, la bătrînețe (avea 75 de ani), a rostit Carp celebrele discursuri în Cameră și în Senat, înfierînd matrapazlîcurile
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
apanajul celor preocupați, ca Raoul Girardet, de pildă, de sondarea imaginarului politic, și, în ultimă instanță, de configurarea unei posibile istorii a mentalităților. De asemenea, analiza statutului scriitorului în totalitarism, ocupă un spațiu extins în carte; se vorbește de pierderea demnității, de compromisuri, de complexe (al respectabilității, al onorabilității), de pactul cu autoritățile, deposedat, în comunism, de măreția faustică a oricărui pact, nuanță surprinsă de autor, cum nu se poate mai exact, într-o comparație sugestivă: graba scriitorilor de a publica
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
după Franzos, doar în limitele foarte înguste ale unei raționalități mereu amenințate, așa cum o semnalează chiar dînsul à propos de români, "fiii zvelți și dinamici ai Sudului, cu fețele lor smede și cu ochi negri strălucitori", a căror mîndrie și demnitate "naturală", "atîta vreme cît sînt treji" (ca antonim al beției alcoolice, dar și în sensul figurat al lucidității, al rațiunii în general) o elogiază; "aici - la serbarea din octombrie 1875, deși Franzos are în vedere, probabil, Cernăuții și Bucovina în
Ce ar fi putut învăța și n-a învățat Karl Emil Franzos din estetica lui Goethe by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/16441_a_17766]
-
patristici înfierează războiul și elogiază pacea ca pe <<mama>> Sfinți il al Ierusalimului, Sfântului Grigorie Teologul, Sfântului Ambr cu care pot schimba fața pământului instaurând aici împărăția cerurilor 48. Literatura patristică elogiază și prețuiește pe o întinsă gamă munca, dreptatea, demnitatea, libertatea, egalitatea și progresul, cărora, prin Origen și Părinții Capadocieni, Ioan Gură de Aur, Ambrozie și alții le-a dedicat pagini de o rară adâncime și frumusețe, patos misionar și actualitate; această literatură luptă aprig contra exploatării, a sclavagismului sau
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]